Un candidat cu explozie întârziată

Klaus Iohannis aduce tot mai mult cu personajul din ”Un polițist cu explozie întârziată”, interpretat de  Leslie Nielsen. Defazat, pricepe greu ce i se întâmplă. Crede sincer că face bine ceea ce face, dar calcă permanent în străchini, într-un mediu politic care pare să-i fie mereu ostil. 

Pe undeva Klaus Iohannis este un personaj tragic. Scos din mediul său securizant, micul oraș transilvan, cu oameni așezați și cu puține probleme, nu întotdeauna gestionate de el, s-a trezit propulsat peste noapte în fruntea unui partid mâncat de orgolii și de crize interne, care are obiceiul foarte pământean de a-și canibaliza șefii, cu o viteză demnă de lucruri mai bune. Sigur, la început a fost flatat de saltul făcut, i s-a părut că poate să facă ceea ce implica noua sa postură, de lider al național liberalilor. Colac peste pupăză, a fost chemat nu doar să candideze pentru cea mai importantă demnitate a statului român, ci și să ducă la capăt unificarea cu cu PDL. 

A fost liber să facă aceste două lucruri? Nici vorbă! De fapt-și a constatat deja asta-a fost luat prizonier de un grup de interese din PNL, care trage sforile în spatele lui, și este dominat, pe de altă parte, de gașca de hiene pedeliste, gen Blaga, Olteanu, Videanu, și compania. Cu alte cuvinte, nu are nici sprijinul total al bazei partidului, nici pe cel al liderilor de la vârf. Asta cu atât mai mult cu cât mulți, din ambele segmente, trag serios cu ochiul spre construcția lui Tăriceanu, care pare mai promițătoare, din perspectiva numirii lui ca premier, după victoria lui Ponta în turul II.

Campania electorală a fost un adevărat șoc pentru Iohannis. A fost aruncat în luptă fără nicio pregătire. Are dificultăți în a controla partidul, nu se poate baza pe el și pe fidelitatea multor oameni. Dar ce l-a derutat cel mai mult a fost perceperea propriilor limite. Abia acum a conștientizat că nu este pregătit pentru ceea ce i se cere unui președinte, că nu are cunoștințele și abilitățile necesare. 

Nu vreau să fiu greșit înțeles: Iohannis este un tip inteligent, doar că este defazat, și, mai ales, nepotrivit pentru misiunea de acum. A intrat într-un joc căruia nu-i cunoaște decât rudimentar, și superficial, regulile, alături de oameni cu care nu se potrivește, sau cu care are prea puține în comun. Politica nu se poate învăța pe repede înainte. Cunoștințele se acumulează în timp. Nu e obligatoriu să fii și om politic pentru a fi primar. Este însă obligatoriu să fii, dacă vrei să fii președinte. 

De asta singura strategie posibilă, în acest moment, este aceea de a tăcea. Oricum ar fi, nu poate face nimic. Nu este în firea lui demersul agresiv. De asta a și fost votat majoritar de români primar al Sibiului, votul etnicilor germani fiind insuficient, dacă nu chiar nesemnificativ. Cei care vorbesc pentru el nu mai au credibilitate.

Va fi votat din inerție, fiind candidatul ”dreptei”, orice o mai fi însemnând asta în România. Oamenii vor ieși la vot pentru el fie din inerție, fie din ură pentru Ponta. Iar exact asta n-ar trebui să facă echipa lui de campanie: să transforme ura în motiv de vot. Pentru că asta se întoarce împotriva lui Iohannis, pentru că astfel în leagă de băsescu și de moștenirea lui, îl fac, simbolic, continuatorul lui. Exact de ce nu are nevoie.

Este momentul ca Iohannis să se întrebe ce va face după consumarea acestor alegeri, și în cazul în care câștigă-mai puțin probabil-și în cazul în care pierde. Depinde de el dacă vrea sau nu să rămână în politica mare, sau se întoarce la Sibiu. Dacă vrea să rămână, este momentul să profite de campanie pentru a-și croi un profil politic clar. Nu cred că liberalii își pot permite să schimbe trei lideri într-un singur an. 

Prima decizie pe care ar trebui s-o ia, și să o și anunțe, este aceea a renunțării la unificarea cu PDL. PNL trebuie să continue pe cont propriu, oricât de greu ar fi asta. În noul PNL Iohannis, dar și liberalismul, ca atare, nu au nicio șansă. Vor fi anihilați de gașca pedelistă, care nu are ideologie, ci doar interese, și instincte de supraviețuire. După care trebuie să prezinte un proiect de refacere a unității liberalilor, și să renunțe la afilierea la PPE. 

Este punctul meu de vedere. Sigur nu votez cu liberalii și nici cu Iohannis. Dar recunosc nevoia ca PNL să rămână ca atare pe scena politică, nu topit într-o construcție care va fi orice, numai liberală, nu. Iar dacă liberalii vor avea răbdare încă cinci ani, vor putea face din Iohannis un candidat valabil, pregătit să lupte cu Victor Ponta. Mă tem că nu va fi așa. În noul PNL a început deja vânătoarea de vrăjitoare. Tipic românesc: noi căutăm vinovați înainte de a ști dacă există vreo vină, sau care este ea, vina. 

Oricum ar fi, deocamdată la dreapta este un candidat cu explozie întârziată. Și nu cu el va învinge.