Dincolo de crizele tot mai violente, politice și sociale, din țările care până în 1989 erau de partea greșită a Cortinei de Fier, o concluzie se impune: Occidentul european și SUA au pierdut Estul. Faptul că aceste țări sunt membre ale UE și ale NATO nu înseamnă nimic pentru omul de pe stradă. Și, de ceva vreme, începe să nu mai însemne nimic nici pentru bogații locului. Criza din Ucraina are un puternic substrat economic, care înseamnă dizlocarea capitalului local de către capitalul transnațional. Din motive de înțeles, capitaliștii locali au trăit prin contracte cu statul. Acum capitaliștii locali sunt eliminați de la contractele cu statul. Lucru care generează puternice crize interne, iar în Ucraina un război civil.
Mai este ceva, și mai grav: statutul de persoane de mâna a doua, acordat cetățenilor din Est, care sunt umiliți și la ei acasă, și în țările bogate din Vest: exploatarea la sânge a mâinii de lucru, salarii de mizerie, anularea drepturilor sindicale, sărăcie din muncă, lipsa reprezentării politice.
Povestea nu este nouă. La fel de repede au pierdut sufletele și mințile celor din Est și sovieticii. Care, păstrând scara, s-au purtat la fel de mizerabil cu aceia din parohia lor, după împărțirea Europei.
Mă tem că Estul Europei este mai mult decât o convenție. Este o realitate care abia acum începe să fie conștientă de identitatea ei. De aici promisiunea unor noi crize, politice, economice și sociale, recompunerea sferelor de influență și, de ce nu, emergența unui nou bloc regional, în sau în afara UE, care va duce o existență zbuciumată între Occident și Rusia, și va avea o relație extrem de complicată cu SUA. Poate ne mai gândim dacă nu cumva ideea lui Adrian Năstase, aceea de a construi, după modelul UE, o Uniune a Europei Centrale și de Est, nu era o soluție intermediară, care să permită abordarea de pe alte poziții a relațiilor zonei cu marii actori geopolitici...
4 comentarii:
Ideea nu a fost a lui Năstase Arogantul. Ideea a existat încă din 1991, prin Grupul de la Visegrád, născut mort.
Dar o Uniune a Europei Centrale și de Est (apartenența Ucrainei la așa ceva e discutabilă, cred că fosta URSS trebuia lăsată în afară) ar fi trebuit să includă și fosta Iugoslavie, și ar fi fost un succes doar dacă ar fi împiedicat evenimentele sângeroase care au dus la destrămarea acesteia.
Cum însă mai toți politicienii din regiune au fost niște pule...
DUMNEZEULE!!! Sunteti un mecanic cu pretentii. De o prostie URIASA. Va spun sincer, cu tot respectul pe care l-as putea arata unui impostor: Renuntati sa mai scrieti.
Constantin, vezi că ți-a intrat un mitocan în casă cu ciubotele pline de r....t!
Cred că este un aurolac rătăcit prin cartier. Dă-i ceva de pomană și cheamă SAMU Social.
It's obvious where the founding enthusiasm of the BRICS states comes from. Both the World Bank and the IMF have long failed to deal with partners from the emerging markets on the same level. They've always been stingy with credit, and if this was granted it was attached to conditions that corresponded to the values of the US and the West, but had nothing in common with the wishes of the emerging countries. The demand for new trade organizations has its origins in the anger over the unreasonableness of the West.
And this is why the emerging markets have simply founded their own networks that leave the West out in the cold. The BRICS Bank and the BRICS Monetary Fund are just two foundations among many others. New free trade agreements are constantly emerging across continents. An economic summit comparable to the World Economic Forum in Davos was established last year. And given the way the emerging markets are pushed around by the World Trade Organization again and again, it's just a question of time before the initiation of an alternative to the WTO.
http://www.dw.de/brics-the-final-after-the-final/a-17795513
Trimiteți un comentariu