Întrebarea este cât se poate de serioasă: ce se va întâmpla, cum vom reacționa dacă ălora din Harghita și Covasna le va veni pe chelie să declare ”Ținutul Secuiesc”, să ceară confederalizarea României sau chiar secesiunea. Evident, spre deosebire de rușii din Ucraina, nu au motive. Cu toate astea, ce vom face dacă așa vrea pula lor? Negociem? Trimitem armata peste ei? Acceptăm faptul împlinit? Avem vreun plan pentru asta? Avem o ofertă de făcut? Sau noi vom continua să-i înjurăm pe ruși?
Credem că nouă nu ni se poate întâmpla, doar pentru că suntem membri NATO și ai UE? Cred idioții ăia de la Kiev că dacă se bucură de ”simpatia” occidentului, pot să trimită aviația și tancurile peste etnicii ruși? Are UE vreo soluție pentru vântul de secesiune care suflă prin tot mai multe țări membre? Belgia se mai ține doar lipită cu gumă de mestecat, catalanii și bascii se pregătesc de fugă din Spania, scoțienii vor s-o șteargă și ei de sub jupa Coanei Mari, ăia din Veneția au spus deja ”sictir” Romei, bretonii și normanzii se agită și ei, fosta Iugoslavie este deja zob, cehii și slovacii și-au spus ”pa!” de vreo două decenii, la marginile fostei URSS totul este zob, ca în Moldova, cu a ei Transnistrie.
Cine are de câștigat de pe urma acestei fragmentări în Europa? Mă tem că în afară de SUA, nimeni. O vreme i-am suspectat pe birocrații de la Bruxelles, care au frut să ”regionalizeze” UE, pentru a că regiunile ar fi adversari infinit mai slabi decât statele naționale. Dar Bruxellesul nu are nici forța, nici mijloacele, să impună ordinea într-o Europă readusă în Evul Mediu. Washingtonul, da, are și puterea, și mijloacele s-o facă. Și SUA au nevoie de o Europă slabă și divizată, ocupată să-și gestioneze conflictele și diviziunile interne. Iar modelul vor să-l exporte și în Federația Rusă, și în China. Atentatele din ultima vreme, din China, sunt doar începutul unui proces de fragmentare, pe liniile de diviziune etnico-religioasă.
Ne așteaptă vremuri extrem de tulburi și de complicate. Cu atât mai mult cu cât SUA, la rândul lor, sunt în pragul unei divizări interne, pe criterii etnico-economice. E de urmărit. ”Divide et impera” este o armă cu două tăișuri. Niciodată nu știi dacă, rănindu-ți adversarul, nu-ți faci și ție un mare rău.
3 comentarii:
Din eroziunea UE au de cistigat si altii: Rusia, China, care stau cu undita in lac, sa pescuiasca cite ceva pentru ei. S-ar putea ca UE sa devina in curind un platou de confruntari, la inceoput economice.
Daca ai citit cuvintarea lui Obama la nu stiu ce Fort, ai vazut ca el prezinta o noua strategie a SUA in ce priveste interventionsimul militar. Au renuntat la razboiul direct. Il vor face prin intermediari. Se vor folosi de aliati, fie ei din NATO sau din tari cu regimuri prietene, pentru a idi dobori adversarii. Adversarii de ieri, pot deveni prietenii de maine. Asa ca sa nu te mire ca vor discuta cu de-alde talibanezi, bokoharamezi sau alte grupari paramilitare. Au nevoie in UE de citeva tari mai puternice, nu e nevoie de toate.
Cine are de câștigat de pe urma acestei fragmentări în Europa? Mă tem că în afară de SUA, nimeni..(...)
Washingtonul, da, are și puterea, și mijloacele s-o facă. Și SUA au nevoie de o Europă slabă și divizată, ocupată să-și gestioneze conflictele și diviziunile interne. Iar modelul vor să-l exporte și în Federația Rusă, și în China. Atentatele din ultima vreme, din China, sunt doar începutul unui proces de fragmentare, pe liniile de diviziune etnico-religioasă.
Ne așteaptă vremuri extrem de tulburi și de complicate. Cu atât mai mult cu cât SUA, la rândul lor, sunt în pragul unei divizări interne, pe criterii etnico-economice.
Doua observatii la articolul de mai sus:
1) Scopul SUA este instalarea NATO (adica a trupelor americane) la granita de est a Ucrainei, adica la cca. 500 km. de Moscova. Cu vreo 2-3 ani in urma se mai pretindea ca instalatiile de captare a rachetelor intercontinentale amplasate in Polonia si Cehia ar proteja Europa de eventuale misile trimise din Iran. Rusii si-au dat seama chiar si atunci ca cei vizati sunt chiar ei si au protestat. Acum nu mai este nevoie de juraminte ca nu va vizam pe voi, caci prin trecerea Ucrainei in tabara vestului, telul real urmarit a devenit clar: crearea conditiilor optime pentru rasturnarea, chiar si militara, a regimului lui PUTIN.
2) A crede ca SUA sunt in pragul unei divizari interne este iluzorie. Nu e nici o speranta ca, din cauza presiunilor pe care le fac republicanii in vederea alegerilor din toamna pentru Camera Reprezentantilor si a Senatului, ar putea avea loc intentii de desprindere a unor state din Federatie, sau ca s-ar putea manifesta violent multimile la New York, asemanator celor din Maidanul kievlean. O asemenea manifestatie a si avut loc intr-o piata din New-Yorc, soldata cu un fis.
Sanctiunile americanilor si west-europenilor date rusilor nu sunt neglijabile si au inceput sa se faca simtite. Efectul preliminary al lor este aratat in revista Forbes, editia in limba rusa, care apare la Moscova. SUA spera ca oligarhii rusi, grav loviti in interesele firmelor lor, il vor debarca chiar ei pe PUTIN. Deocamdata va fi mai greu, caci cota de simpatie a populatiei pentru PUTIN se apropie de 80%. Atat Rusia, cat si China, cu toata atitudinea lor independenta, sunt roase dinspre interior de microbul economiei de piata si de aceea nu cred ca au sanse sa reziste la o lume unipolara, dominata de SUA. Vezi discursul lui Obama la Academia militara West Point, in care a spus raspicat ca SUA va ramane natiunea dominanta in lume si in intreg secolul 21.
Eu ce-as vrea e sa lasam minciunile, iluziile si false pretenses unde le e locul, adica de-o parte, si sa recunoastem cu totii adevarul: ca SUA domina cu forta, ca nici macar viclenie nu le mai trebuie (nu ca ar fi dat dovada de vreo subtilitate vreodata).
SUA nu exporta nici o democratie, nu incurajeaza nici o libertate. Nada. Au putere, vor mai multa putere, si pun bocancul acolo unde vor.
Si cum realitatea e plina de relativitate, daca privim lucrurile in cheia enuntata, vedem ca foarte repede aia buni se transforma in rai, si parca aia rai nu mai sint chiar asa de rai, si ca problemele noastre contemporane sint de fapt vechi de cind lumea.
Omul e la origine un pradator, si in ciuda putirintei creierului (care poate sa insele), este un pradator primitiv, nu evoluat. Questiile generoase si iluministe precum armonia si consensul nu sint posibile intre oameni. In spatele oricaror iluzii, comportamentul de baza este cel pradator in haita.
Trimiteți un comentariu