Prioritățile României

Că tot începu campania electorală, și nu prea văd decât abordări superficiale, ca pentru Leo de la Strehaia, am comis cele de mai jos. Sigur, ca de obicei, mă întreb: ce știu eu? 

1 Prioritățile în plan politic

General: România se află, din punct de vedere politic, într-un moment de tranziiție politică, de schimbare de generații, la nivelul tuturor forțelor politice. Clasa politică, liderii afirmați imediat după decembrie 1989, ies încet, încet din scenă, și se afirmă o nouă generație de lideri, tineri, cu viziuni diferite de cele ale predecesorilor, chiar dacă se revendică de la curentele ideologice clasice. Inevitabil, această tranziție este însoțită de o oarecare instabilitate politică, atât în interiorul partidelor, cât și la nivelul alianțelor politice și al guvernării, în general. Lucrul cel mai îngrijorător, în acest proces, îl reprezintă lipsa dialogului politic, pentru că nu mai există un arbitru imparțial, rol oferit prin constituție Președintelui României. Trebuie să spunem clar și răspicat: pretenția domnului Băsescu de a fi președinte-jucător, de a-și privilegia cu orice preț, și cu orice mijloace, formațiunile politice în care a investit, PDL și acum PMP, a generat mare parte din problemele de pe scena politică. Principalul handicap în acest proces de tranziție, de schimbare de generație politică, este faptul că principalul instrument al luptei politice este conflictul. Totul este abordat conflictual, indiferent de temă. Acest lucru golește de conținut democrația, care tinde să devină una de fațadă, și îndepărtează oamenii de politică. Fără sprijinul oamenilor actul politic devine o imposibilitate.

De aici cred că derivă și prioritățile în plan politic:

1 Recâștigarea încrederii cetățeanului în capacitatea politicului de a rezolva problemele de pe agenda publică;

2 Recâștigarea încrederii cetățeanului în instituțiile politice: Parlament, Guvern, Președinție, Administrație Centrală și administrații Locale, în procesul electoral;

3 Spațiul politic trebuie să devină unul al asumării responsabilităților, nu unul al orgoliilor și al bătăliilor personale, cum este, din păcate, acum;

4 Reideologizarea și responsabilizarea forțelor politice, recrutarea, pregătirea și promovarea noilor elite politice, ținând cont de schimbările din structura societății. Din păcate aceste schimbări sunt cunoscute superficial, și politicul se adresează adesea în gol, iar mulți cetățeni rămân nereprezentați;

5 Revizuirea și raționalizarea prevederilor constituționale, ținând cont de toate problemele apărute în ultimii zece ani de la ultima revizuire. La începutul anilor 2000, în organizarea FMI, s-a desfășurat o mare Conferință dedicată noii generații de reforme, inclusiv în spațiul politic, iar printre recomandări era și aceasta, a revizuirii periodice a prevederilor constituționale. Autorii propunerii au avut dreptate. Schimbările sociale s-au accelerat, și trebuie să ținem cont de ele;

6 Schimbarea sistemului electoral, revenirea la votul proporțional pe listă. Sistemul parlamentar trebuie să rămână bicameral, în care Senatul devine o cameră a regiunilor, în acord cu schimbarea organizării administrative a țării, prin regionalizare. Este evident că numărul aleșilor trebuie redus, dar la dimensiuni raționale. Una dintre slăbiciunile actuale ale parlamentarismului vine și din rata foarte mare de înlocuire a parlamentarilor, care produce multe rupturi în procesul de legiferare, pentru că noii veniți nu au clară istoria unor proiecte legislative și nici interes să legifereze.

7 Una dintre marile probleme ale României o reprezintă, în plan legislativ, supralegiferarea. Este momentul să începem să raționalizăm, să simplificăm și să facem mai simplu de înțeles pentru cetățeni, cadrul legislativ. Avem prea multe legi, aquisul comunitar se suprapune cu legislația internă, și creează un cadru propice actelor de corupție. Același lucru se impune și la nivelul UE.

8 Fără a supraestima amploarea corupției, în general, și a corupției politice, în special, problema există, și trebuie rezolvată. Mă tem că abordarea este cumva eronată. Nu putem face din Justiție singurul instrument de combatere a corupției. Nu este treaba Justiției să se bată cu politicul, și să învingă politicul, pentru că ajungem din nou la un regim totalitar. Partidele trebuie să înceapă curățenia în propriile rânduri. Abordări de genul ”Corupții noștri sunt buni, corupții altora sunt răi!” au făcut mult rău. Pe de altă parte o definiție prea vagă a corupției, ca acum, deschide poarta abuzurilor și folosirii anti-corupției, respectiv a justiției, drept instrument al luptei politice. Și asta duce, ca și altele, la lipsa de sprijin popular pentru acțiunile anti-corupție. Cetățenii nu vor să participe la o luptă pe care o consideră ca nefiind a lor, ci a unor politicieni avizi de putere. 

2 Priorități economice 

General: din punct de vedere economic, România trebuie să-și propună ca, folosindu-se de oportunitățile oferite de statutul său de țară membră a UE, să reducă decalajele de dezvoltare față de Occidentul European. Asta presupune:

1 Un proiect național de reindustrializare a României, pe două căi. Prima, prin facilitarea dezvoltării capitalului național, creșterea capacității sale de a investi. Măsura anunțată, a neimpozitării profitului reinvestit este o măsură în acest sens. A doua măsură se referă la crearea condițiilor pentru creșterea investițiilor străine, care să suplinească lipsa sau slăbiciunea capitalului autohton. Și pentru una, și pentru cealaltă dintre căi, este nevoie:

A)     De dezvoltarea infrastructurilor de transport, prin construcția de autostrăzi, modernizarea transportului feroviar și rutier existent;

B)     De creșterea calității pregătirii forței de muncă. Prin migrația forței de muncă din motive economice, lipsa forței de muncă devine o problemă critică pentru o creștere economică susținută și sustenabilă;

C)     De folosirea rațională a fondurilor europene;

D)     De reducerea fiscalității, mai ales taxarea muncii. Sperăm ca de la 1 iulie să reducem CAS plătit de angajatori. De asemenea se pregătește renunțarea la circa 70 de taxe plătite de actorii economici;

E)     De reducerea birocrației, pentru a stimula investițiile și înființarea de noi afaceri;

F)      De stimularea sectorului de cercetare-dezvoltare;

2 Dezvoltarea pieței interne, prin facilitarea accesului la credit și prin creșterea puterii de cumpărare. Creșterea salariului minim este o astfel de măsură.

3 Dezvoltarea și transparentizarea pieței muncii. România are o problemă cu munca la negru, care deține un procent prea mare din piață. Este un mediu propice corupției, și sustrage resurse necesare dezvoltării;

4 Combaterea activă a evaziunii fiscale și creșterea încasărilor bugetare;

5 Cheltuirea rațională și transparentă a banului public, corecta ierarhizare a investițiilor din bani publici;

6 Dezvoltarea și modernizarea sistemului energetic, mai ales prin dezvoltarea energiilor neconveționale și verzi, fără a duce însă la creșterea prețurilor și reducerea competitivității economiei românești;

7 Crearea unor alternative de aprovizionare cu resurse fosile, ținând cont de declinul rezervelor naționale de petrol și de gaze naturale. Exploatarea platoului Mării Negre este o soluție. Fracturarea hidraulică nu, și există o puternică opoziție internă în această privință. Opinia generală este aceea că tehnologia nu s-a maturizat, prezintă încă mari riscuri. Comparațiile cu SUA sunt greu de susținut în Europa, care este mult mai dens locuită, există riscuri mult mai mari de poluare a mediului, mai ales a surselor de apă, iar în România se adaugă riscul seismic.

8 Dezvoltarea învățământului tehnic și a sistemului de pregătire a forței de muncă prin ucenicie;

9 Dezvoltarea sectorului IMM, mai ales în domenii de înaltă tehnologie, și cuplarea lor cu economia națională globalizată;

10 Dezvoltarea agriculturii, a exploatațiilor medii și mici, a sectorului de procesare și a celui bio, protecția calității pământului, irigații, desecări, capacități de stocare;

11 Stimularea intrării întreprinderilor românești pe noi piețe, pentru a contracara saturarea piețelor europene, unde merg aproape 75%-80% din exporturile românești;

12 Reducerea datoriei publice, pentru a degaja mai multe resurse pentru investiții publice și private, și pentru creșterea puterii de cumpărare, păstrarea echilibrelor macroeconomice, a disciplinei financiare, creșterea încasărilor bugetare, prin mai buna colectare a veniturilor bugetare.

13 Regândirea rolului și locului statului în economie, creșterea capacității sale de planificare strategică, de generare de proiecte de investiții, realizabile prin parteneriat public-privat;

14 Coordonarea cu Bruxellesul, creșterea contiubuției României la definirea politicilor publice în domeniul economic la nivel european. Crearea condițiilor pentru aderarea la euro și definirea momentului optim din punct de vedere economic pentru aderare.  

3 Priorități sociale  

1 Combaterea activă a sărăciei, care, alături de polarizare economică și socială, sunt principalele probleme sociale ale României, cu influențe determinante asupra politicului și economicului;

2 Creșterea calității serviciilor publice de educație și sănătate, reformarea lor, aducerea lor în concordanță cu nevoile și așteptările cetățenilor;

3 Protecția copiilor, bătrânilor și femeilor, categoriile cele mai afectate de tranziție și de criză;

4 Combaterea activă a șomajului, mai ales a șomajului în rândul tinerilor;

5 Combaterea excluderii sociale, a discriminărilor de gen;

6 Extinderea drepturilor și libertăților individuale, adaptarea lor la noile realități;

7 Corectarea disparităților sociale din familiile uniparentale, combaterea abandonului școlar din motive economice, a violenței sociale;

8 Integrarea socială a rromilor;

9 Reactivarea CES, dezvoltarea dialogului social.

4 Priorități de politică externă și militară    

1 Întărirea profilului României în NATO și în UE;

2 Definirea unei politici externe europene, care să țină cont de realități și de noul cadru instituțional și de noul context din Europa și din plan internațional;

3 Rezolvarea problemelor generate de dualismul politicii externe, de existența a două centre de decizie, de analiză și sinteză, la Guvern și la Președinție;

4 Îndeplinirea angajamentelor privitoare la participarea noastră la efortul comun de apărare în cadrul NATO;

5 Aderarea la Schengen;

6 Încheierea monitorizării MCV;