vineri, 22 februarie 2008

Mult zgomot pentru nimic
„România, anul schimbării” este sloganul sub care s-au desfăşurat lucrările Consiliului Naţional al PSD, care, ca eveniment politic, a fost departe de aşteptări. Sloganul nu spune nimic şi nu impresionează cu nimic, dar relevă, o dată în plus, mediocritatea unui lider, Mircea Geoană, mediocritate care s-a transferat şi asupra partidului. De fapt, la fel de bine sloganul putea fi „PSD, anul ratării”. Pentru că acest Consiliu Naţional tardiv a confirmat ceea ce fie ştiam, fie doar bănuiam: partidul nu mai are prea multe de spus românilor, de vreme ce nu alocă unei dezbateri cu o miză determinantă pentru viitorul României şi implicit pentru viitorul său decât câteva ore, petrecute de principalii lideri ai partidului mai mult pe la tot felul de şezători televizate, asta când nu erau ocupaţi cu diverse aranjamente de culise, în bunul obicei „social-democrat”. Discursul lui Mircea Geoană a fost, cum altfel, mediocru, iar trucul cu bancnota de un leu, studiat în oglindă, ridicol, sala ignorându-l total. Dar poate cel mai bine se poate citi adevărata stare din partid citind aşa-zisul document programatic: „România, anul schimbării”. Doar privind punerea în pagină îţi dai seama cât de divizat este acest partid: corpuri de literă diferite, formulări neglijente, totul îţi dă senzaţia de improvizaţie, de cuvinte şi de idei puse cu furca. Un material făcut pe bucăţele, care a fost asamblat de cineva căruia îi lipsea un lucru esenţial: viziunea! Din acest document rezultă cât de mult a contat în eşecul său ca partid de opoziţie în aceşti mai bine de trei ani şi în slaba pregătire pentru anul electoral 2008 lipsa unui ideolog. Poate că absenţa unui ideolog să nu fi însemnat prea mult în deceniul trecut, când toţi fugeau de ideologii ca dracul de tămâie. Dar nu poţi să constaţi senin că „Structura votanţilor noştri rămâne o tema extrem de preocupantă: oameni în vârstă, aflaţi cu predilecţie în mediul rural şi în urbanul mic, cu studii primare sau medii. Acest nucleu electoral se află într-o vizibilă şi relativ rapidă contracţie naturală, în timp ce categoriile dinamice ale societăţii sunt în continuare ostile sau indiferente faţă de noi. Aşadar nu numai că nu am atras alte segmente ale populaţiei, dar nu am reuşit să-i mobilizăm îndeajuns nici pe votanţii noştri tradiţionali”, fără să spui şi de ce s-a întâmplat asta! Poate că electoratul acela dinamic, indiferent sau ostil PSD, este mai structurat şi mai motivat ideologic decât cred unii dintre liderii PSD. Poate că ideologia contează mai mult decât vrem noi să recunoaştem. Degeaba se plâng cei din PSD: dreapta şi-a construit un electorat, în primul rând prin ocuparea, după 1990, a universităţilor, unde s-au format „apostolii” noii drepte. Au urmat sistemul educaţiei naţionale, prin intermediul programelor şcolare în domenii sensibile, dar mai ales presa, unde domină ura faţă de stânga. Un popor a cărui educaţie politică şi civică este practic zero, şi care nu are nici cea mai mică apetenţă pentru raportarea critică la mesajul care i se prezintă nu avea cum să reziste unei manipulări mediatice care se desfăşoară de aproape douăzeci de ani. Aşa încât stânga a devenit răul absolut, atât ca ideologie, cât şi ca practică a guvernării. Şi cum stânga se identifică acum cu PSD, atunci şi PSD este tot răul absolut. Or, în acest document-ghiveci, pentru că luările de cuvânt în cadrul lucrărilor Consiliului Naţional au fost fie plictisitoare, fie lipsite de substanţă, nu se găseşte urmă de elaborare ideologică. Cifrele şi statisticile comparative nu mobilizează pe nimeni! La asta să se rezume acea utopie capabilă să genereze pasiuni şi controverse, care să mobilizeze pe cei care se situează la stânga: „Valorile noastre fundamentale sunt cele pe care le împărtăşim împreună cu toţi socialiştii şi social democraţii din Europa: munca decentă, solidaritatea, justiţia socială, egalitatea de şanse, responsabilitatea socială a individului, statului şi companiilor, progresul social, democraţia participativă, dezvoltarea durabilă.”? Cum vedeţi, dacă veţi căuta un răspuns în documentul cu pricina, vă veţi pierde timpul! Sau, cum poţi să spui aşa ceva, după ce declari că nucleul tău dur de votanţi este format din categoriile cele mai defavorizate, în special din pensionari: „Fiecare cetăţean trebuie să ajute, după puterea sa, la progresul societăţii. Între plătitorul de impozite şi consumatorul de subvenţii, mai important este plătitorul de impozit”? Păi, pensionarii, cu rare excepţii, nu sunt plătitori de impozite! Şi atunci ei sunt mai puţin importanţi pentru tine decât salariaţii? Ce să mai înţeleagă lumea de aici? PSD este un partid care nu se mai înţelege pe sine, nu mai înţelege de ce este de stânga. Asta se vede, oricâte eforturi ar face liderii partidului să fardeze realitatea. Singurul discurs cu adevărat de stânga, cel al lui Ion Iliescu, părea din alt film, şi, în ciuda aplauzelor venite dintr-o parte a sălii, nu găsea receptori pe măsură în sală. Era, cu tristeţe o spun, un discurs anacronic în raport cu ceea ce înţeleg liderii PSD că este stânga. PSD nu mai are o minte limpede, care să facă ordine în haosul din partid. Şi când spun asta, nu mă refer la ordinea administrativă, ci la ordine în idei şi în proiecte. PSD are nevoie în primul rând de cineva care să-i dea o ideologie, şi abia apoi de buni administratori de campanii electorale. Miron Mitrea chiar se străduia să convingă presa că el e mai degrabă un soi de port bonheur, şi nu un manager de campanie electorală! Revin şi asupra insistenţei cu care PSD promovează două proiecte care îi sunt defavorabile: votul uninominal şi moţiunea de cenzură. Trec peste votul uninominal. Am mai discutat acest aspect al problemei. Dar să generezi o criză politică, oricât de corecte şi morale ar fi argumentele tale – deşi nu sunt, de vreme ce actualul guvern nu ar fi existat fără voturile PSD - care să te transforme în ţintă pentru criticile tuturor adversarilor tăi politici este sinucidere curată. Decizia adoptată de Consiliul Naţional, aceea de a elabora o moţiune de cenzură, va diviza iarăşi partidul, va genera noi scandaluri, şi va bruia bruma de mesaj de stânga pe care încearcă să-l promoveze PSD. Ar fi fost mult mai onest să se spună: „România are nevoie de măsuri economice care să elibereze libera iniţiativă şi să susţină creşterea economică. Este principalul motiv pentru care PSD a sprijinit guvernul PNL. În acelaşi timp PSD a reuşit să impună o serie de corective sociale, poate nu suficiente, dar oricum semnificative. Credem că aceste măsuri sociale sunt mai importante pentru oameni decât o opoziţie distructivă, care ar fi lăsat drum liber unui liberalism dezlănţuit.” Sunt sigur că românii ar fi înţeles. La fel de sigur nu au înţeles însă toate voltele şi aranjamentele de culise, toate aceste oscilaţii care au lăsat tuturor un gust amar. N-a fost să fie! Una peste alta, nici nu mai contează cine a fost ales în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al PSD, pentru că propunerea surpriză a lui Ion Iliescu a împăcat şi capra şi varza, atât Adrian Năstase, cât şi Dan Mircea Popescu, dar şi Alexandru Athanasiu şi-au găsit un loc în conducerea executivă. Dar câtă vreme sub unitatea de faţadă se ascund în continuare o mie şi una de conflicte, iar problemele de fond cu care se confruntă partidul nu au primit răspunsurile aşteptate, PSD va continua să plutească în ceaţă, să aibă un discurs lipsit de consistenţă şi de substanţă. În concluzie, mult zgomot pentru nimic!

11 comentarii:

Anonim spunea...

Domnule Constantin,
cam sumbra perspectiva dumneavoastra. Oricum, mie negocierea intre gruparile din PSD mi se pare fair: intra Nastase si Atansiu in structurile de conducere la schimb cu alegerile anticipate cerute de Geoana.
Sau gresesc?
Semantic

Anonim spunea...

Nu este deloc sumbră. Sigur că o negociere este de dorit. Dar viaţa de partid nu se rezumă doar la negocieri. Şi nu am văzut o dezbatere de substanţă în legătură ce ceea ce contează, de fapt: identitatea şi oferta partidului.
Poate că revenirea lui Adrian Năstase este un semn bun: are o minte clară şi este cel mai motivat şi mai dornic să se bată. Totul este ca unii dintre "colegi" să nu-l lase iar în ofsaid. Vanghelie a spus clar că el nu l-a votat pe Năstase, vrând, de fapt, să spună că între ei nu va fi pace! Iar Mircea Geoană este atât de nefericit de întorsătura pe care au luat-o lucrurile, încât va face tot ce-i posibil să demonstreze că miza pe Năstase a fost o eroare.
Aşa se întâmplă când partidele se structurează nu pe criterii ideologice, ci ca instrumente pentru jocuri de putere.

Anonim spunea...

Am "comis-o". Am "furat" postarea. Mi-a plăcut prea mult.

Anonim spunea...

Dacă îmi permiteţi o întrebare, domnia voastră ce aţi făcut pentru a exista în România un partid de stânga puternic, PSD sau alt partid?
Aţi dat măcar o soluţie la o problemă punctuală?
Discutaţi politic despre o clasă politică românească. Ei bine, această clasă politică nu are nimic în ea politic. Reacţiile partidelor sunt efecte ale acţiunii imediate, răspunsuri personale pentru interese personale. Cum credeţi atunci că există stânga sau dreapta?
Sunteţi un om bine-intenţionat, ar fi bine deci să vă îndreptaţi acţiunea spre lucrativ, atât cât se poate şi mai puţin spre poziţia de comentator. Părerea mea, chiar dacă vă supăraţi, chiar dacă înţelegeţi că şi eu am aceleaşi frământări şi de fapt strig Ajutor! în numele ţării. Şi partidele de stânga şi cele de dreapta au nevoie de o reconstrucţie ideologică pentru că acum ideologia nu există. Întrebaţi orice membru de partid care este documentul-doctrină al partidului şi o să vedeţi ce înţeleg domniile lor prin doctrină. Dacă am fi mai mulţi cei care consideră căo politica trebuie să fie politică şi nu o acţiune meşteşugărească de zumbai-zumbai bidineaua, poate că ar fi mai bine. Adevărata luptă nu este un congres, o alegere sau o acţiune guvernamentală. Efortul mare este schimbarea unei clase politice formate din grupuri avantajate, într-o structură bine pusă la punct de oameni care iau hotărâri pe criterii politice. Altfel o să avem liberali care măresc pensiile şi taxe-impozitele dar şi social-democraţi care privatizează fabrici şi uzine şi micşorează TVA-ul la produsele de bază. Nu ştiu cine le-a spus că micşorarea taxelor este o soluţie de stânga?

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

Stiu ca stiti, dar chiar sunteti genial domnule Gheorghe,scrieti curat,simplu, frumos si cu multa logica si in acest fel oblojiti suflete care inca mai au speranta, va multumesc frumos !


-asa este ,chiar era un mare stigmat sa fii comunist sau de stanga.Peste tot intanleam numai tortionati sau eroi anticomunisti.Unde au stat ascunsi atatia ani chiar nu reusesc sa pricep.

Anonim spunea...

Stimate Bibliotecar,
Din 1993, an în care am început să public la Jurnalul Naţional, am susţinut valori, proiecte şi programe de stânga, chiar şi în momente în care a te declara de stânga era o ruşine, un stigmat. În 1999, la sugestia mea, împreună cu domnii Ion Iliescu, Adrian Năstase, Dan Mircea Popescu am contribuit la înfiinţarea Institutului Social Democrat, al cărui director adjunct am fost până în decembrie 2000. Sub egida ISD s-au desfăşurat acele dezbateri "România, încotro?", care au schiţat proiectul politic şi programul de guvernare ale PSD între 2001 şi 2004. Institutul a publicat o revistă de dezbateri teoretice, Agora social-democrată, precum şi alte materiale de dezbateri teoretice. De la Institut au plecat o serie de propuneri care au generat politici publice în domeniul social, cum a fost, de exemplu, "Cornul şi laptele". Noi discutasem atunci despre problema reducerii abandonului şcolar din motive economice. Domnul Adrian Năstase a reţinut punctul nostru de vedere şi a iniţiat acele programe care, deşi denigrate de tot felul de idioţi, pe motiv că sunt pomeni electorale, au răspuns unor nevoi reale şi au fost, după părerea mea, printre cei mai bine cheltuiţi bani publici.
Există mai multe feluri de a-ţi arăta apartenenţa la stânga. Personal, nu doresc să fac ceea ce se numeşte politică activă. Nu am fost şi nu sunt membru de partid. Asta nu înseamnă mare lucru. Dar am susţinut stânga mai puternic şi mai consecvent decât mulţi dintre liderii PSD, care au fost şi sunt nişte oportunişti, care, la prima ocazie, s-au evaporat în peisaj sau şi-au găsit posturi bine plătite afară.
Cred că noi gândim acum în clişee identităţile de stânga şi de dreapta. În primul rând nu există politici economice de stânga sau de dreapta, ci politici economice bune şi politici economice rele. Stânga poate privatiza, cu o condiţie: să păstreze un puternic sector de servicii publice în domeniul bunurilor esenţiale: sănătate, educaţie, transport, apărare, energie, distribuţia apei, etc. În plus, una este proprietatea, alta administrarea ei. Stânga trebuie să fie convinsă că statul poate fi un la fel de bun administrator ca şi sectorul privat. Piaţa managerilor de top nu este închisă pentru stat, totul ţine de o decizie politică.
La fel, există taxe şi taxe. Poate că reducerea taxării muncii şi creşterea taxării capitalului chiar este o politică de stânga.
Lumea s-a schimbat, şi trebuie să regândim ce înseamnă stânga acum. Eu asta încerc să fac. Nu ştiu cât de bine sau de rău, dar măcar încerc...

Anonim spunea...

Domnule Constantin,

va citesc blogul de la inceput. Felicitari pentru calitatea comentarilor in general, dar cel despre Consiliul National este de exceptie. Eu unul banuiam ca s-a redactat un document programatic, dar dat fiind ca nu s-a spus nimic despre asa ceva, am concluzionat ca au renuntat. Motivul nu ar fi putut fi decat slaba calitate a unui astfel de material (cel de la congresul din 2006 era tot jalnic).
Aveti perfecta dreptate cu deriva ideologica a stangii! Dar ea nu este doar romaneasca. Intrebarea e, in cazul Romaniei, daca e vorba de disfunctionalitatea PSD ca partid politic sau daca intr-adevar timpul stangii a trecut, prin stanga intelegand socialism/social-democratie?
Un raspuns ingrijorator, pe care il sesizez si la dvs., e ca mai degraba liderii PSD nu mai cred in social-democratie. Si asa este: discursul lui Iliescu chiar a fost rupt din "alta lume". Insa, ca tot vorbeati de discursuri slabe, nici al lui A Nastase nu a stralucit.
Revenind: PSD ca partid al stangii in Romania a fost mult prea preocupat de administrarea tarii. Un partid al tehnocratiei, al administratiei. Partea de constructie ideologica, atat asupra propriilor membri, cat mai ales asupra electoratului si a presei, lipseste inca si nu se vede nicio iesire, deocamdata.

Anonim spunea...

Domnule Constantin,

Am reusit sa obtin si sa citesc documentele puse in mapele participantilor la Consiliul PSD.

Sunt uluita. Nici macar in 1990, cand inocenta copilariei partidelor era evidenta, nu am lecturat texte atat de slabe.
Nu doar deriva ideologica, ci chiar eclipsa intelectuala!
Nu se putea dezbate asa ceva. Chiar ca este vitala prezenta lui Nastase in conducerea PSD.Poate dati si dumneavoastra o mana de ajutor.
Basescu si PD-L aduc pe cai mari populismul in Romania.Si romanii nu sunt toti vaccinati. Si s-ar putea ca sub aceasta presiune sa mai inregistram o deriva in discursul PSD, cu toate ca Nastase numai populist nu este.

Dupa ce am vazut "documentele" am inteles de ce nu s-a pus problema unei dezbateri ideologice si de oferta. Nu exista baza de discutie.

Anonim spunea...

Dacă sunteţi unul dintre cei care nu au stat deoparte, nu pot decât să mă bucur şi să vă felicit. Din păcate mult prea des viaţa trece fără noi, pe lângă noi, într-un curs dificil şi divergent cu raţiunea. Trăim într-o lume care siluieşte conceptul ideologic pentru a se potrivi cu momentul financiar al celui care dispune. Avem nevoie de stabilitatea gândirii dar renunţăm la conceptul doctrinar, avem nevoie de planul de termen mediu şi scurt, dar politica schimbă lucrurile de la o zi la alta. Gândim legi valabile 24 de ore, uneori şi mai puţin. De ce? Pentru că nimeni nu ştie ce are de făcut şi cum să facă în lumea intereselor divergente. Nu există politică de stânga şi de dreapta... Adevărat, dar ar trebui să existe. Membrul unui partid ar trebui să ştie în orice moment care este reacţia lui doctrinară la o anumită problemă. Eu nu ştiu cum poate un partid liberal să mărească taxele şi pensiile iar un partid social-democrat să micşoreze TVA-ul la produsele de bază. Orice mi-ar spune cineva, un astfel de lucru este contra naturii politice.
Eu nu vreau o stângă care să domine dreapta după cum nu vreau nici o dreaptă care să domine stânga. Eu vreau o stânga şi o dreaptă puternică, un guvern stabil şi o opoziţie care să vegheze şi să împiedice abuzul de putere.

Visez ca politica să muncească pentru popor. Dacă numeri pe degete politicienii care sunt cu adevărat interesaţi de România, probabil că se va ajunge la 10. Probabil. În rest demagogie. Şi atunci mie, un banal cetăţean care încă se mai duce la vot, ce anume îmi rămâne de făcut?

Anonim spunea...

Răspuns: banalul cetăţean, dacă nu-i convine ce se întâmplă,să se implice, la rândul lui, să nu se mai lase reprezentat şi în spaţiul public de "societatea civilă". Până ce nu redescoperim solidaritatea şi acţiunea solidară, nu vom face nimic.
Din păcate, nu avem această tradiţie, iar tranziţia ne-a obligat să dezvoltăm strategii individuale de supravieţuire, care exclud demersul solidar. Poate de aici înainte să să se schimbe ceva. Şi poate că acest vânt al schimbării ar putea să se ridice tocmai din acest "spaţiu public virtual". Trebuie ajutat să se ridice.

Stânga de modă veche.

Sunt un om cu ferme convingeri de stânga. Lucru de ocară în lumea asta de rahat, care a luat-o razna! Stânga înseamnă în primul preocupar...