Care ruptură?

 

 

N-am avut chef de scris zilele astea, care au continuat mizeria politicii românești. Eu, de mizeria asta sunt sătul până peste cap. Nu mă apucam de scris dacă nu vedeam că toți o țin langa cu ”ruperea PDL de traian băsescu”, tâmpenie care face din blaga un veritabil anti-băsist! Hai să fim serioși! Ne batem singuri joc de noi, dacă ajungem să credem propaganda asta jegoasă!

 

 

blaga nu a fost și nici nu va fi vreodată altceva decât un apendice al sistemului ticăloșit, organizat și condus de traian băsescu, și asta nu de ieri, de azi. blaga a avut ce a avut-că între timp i s-a blegit fermitatea-cu Fecioara din Pleșcoi. udrea a fost, în felul ei inimitabil, piaza-rea a pedelicilor. Eșecul PDL a început de la București, unde tartor a fost ea, în ultimii ani. blaga nu a avut nimic împotriva lui băsescu, cel care l-a făcut principalul său consilier prezidențial, apoi ministru de interne, și chiar șef al PDL. Se cunosc prea bine, și se șantajează reciproc.

 

După alegerile de sâmbăta trecută, și după un scurt popas pe la Realitatea Tv, a mai auzit cineva de el? A mai scos blaga vreun diftong? La fel, după comedia aia de la perdeluță, și după ridicolul ”nașterii” Mișcării Populare, a mai zis băsescu ceva de PDL și de blaga? Până și Nuțica rămâne în partid, să-l reformeze din interior!

 

băsescu NU s-a rupt de PDL, și nici PDL de băsescu. După ce băsescu și-a consumat criza de nervi, determinată de refuzul partidului de a accepta în fruntea lui un om care se identifică până la confuzie cu sine, dar nu pentru că ar vrea să scape de el, ci pentru că ar prefera originalul unei copii proaste, au început toți să gândească realist, și la rece. Și le-a dat cu minus, dacă se rup unii de ceilalți. Mișcarea Populară s-a născut în deplin ridicol, și a murit imediat după naștere, altă construcție ”de dreapta” nu se vede la orizont, și dacă nu trag toți la vâsle și nu dau apa cu canciocul, se duce dracului șandramaua cât ai zice ”udrea”!

 

 Sigur, situația asta nu va face din PDL un partid normal, și nici nu-l va determina să performeze. Căderea va continua, chiar și dacă USL va face greșeli la guvernare. Procesul de împăcare a PDL cu cetățenii români va fi lung și complicat. PNȚ-CD nu a reușit să facă asta. PDL speră că acest lucru se va petrece și în condițiile în care rămâne legat de băsescu. De unde nevoia unei împăcări a lui băsescu cu românii. Lucru prea puțin probabil, câtă vreme președintele României continuă să se poarte ca ultimul derbedeu politic, să ignore agenda publică, să provoace conflicte, să certe cu toată lumea și să jignească pe toată lumea.

 

PDL ar putea continua și fără băsescu, doar că nu are încă liderul care să provoace această necesară ruptură, adică unul neșantajabil. De fapt, de asta tace blaga: pentru că băsescu a început deja să-l șantajeze. Întrebarea este: există cineva neșantajabil, capabil să se pună în fruntea PDL? Mă tem că nu. Și atunci? Atunci își vor consuma frustrările în grup, și vor continua împreună. Până unde? Până la distrugerea partidului, cel mai probabil. Ar fi fost altfel cu udrea? Da, în sensul în care PDL s-ar fi prăbușit și mai repede decât sub conducerea lui blaga. În fond, alegându-l pe blaga în locul lui udrea, pedeliștii au ales doar o lungă agonie...

Adevăratul urmaș al PCR

 

 

 

Așa cum scriam cu ani buni în urmă, prin 2007, traian băsescu este adevăratul urmaș al lui nicolae ceaușescu. Cele petrecute în ultima vreme cu și în PDL mă fac să afirm că și acest partid, condus fără scrupule de traian băsescu, și folosit fără rușine pentru atingerea obiectivelor sale personale, este unicul urmaș al PCR.

 

Ca și PCR, și PDL este un partid oportunist, fără ideologie, un partid care a urmărit un singur scop: luarea și exercitarea puterii. PCR nu a fost un partid de stânga, nici marxistă, nici ne-marxistă. PDL nu a fost, la rândul lui, nici partid de stânga, nici partid de dreapta. PCR a început ca un partid stalinist, deci totalitar, a continuat ca un partid tiermondist, în anii ”liberalismului” ceaușist, și a sfârșit ca un partid totalitar, odată cu ceaușescu. La fel și PDL: a pornit ca o dizidență fesenistă, a continuat ca un soi de partid social-democrat, cu un program ultra-liberal, care a eclipsat la acest capitol partidele de ”dreapta” din guvernarea CDR, PNȚ-CD și PNL, și a trecut, în 30 de secunde, de la stânga la dreapta, la comanda lui băsescu.

 

PDL a fost un partid minor, ca și PCR. O conjunctură bizară, și veșnicul oportunism românesc, au făcut din PDL, pentru puțină vreme, un partid obez. Ce căutau 4 milioane de oameni în PCR? Unde au dispărut toți în noaptea dintre 22 și 23 decembrie 1989? Câți dintre ei erau cu adevărat de stânga? Nu mă obosesc să repet întrebările și pentru PDL...

 

Sigur, putem continua cu analogiile, inclusiv în privința rolului nefast jucat de existența unor Elene în viața lideruilor PCR și PDL. Dar ce folos...Realitatea este că avem în fața noastră un partid totalitar, cu un lider, chiar dacă informal, totalitar, lipsit de ideologie, de proiect, care nu știe decât un lucru: cum să folosească puterea în folosul celor de la vârful lui. Cum nu mai poate fi la putere, el se destramă ca un fum.

 

Ca și PCR, nici PDL nu-și mai are locul în viitorul politicii românești. Or fi fiind odioase, în anumite aspecte ale acțiunilor lor, atât PSD, PNL și PC, om avea destule de reproșat lui Ponta, Antonescu, Constantin și Voiculescu, dar măcar sunt partide, și se comportă ca atare. PDL e doar un epigon al PCR, și încă unul prost. Din partea mea, cu cât dispare mai repede, cu atât mai bine pentru toți. Cât despre băsescu, el se îndreaptă cu pași mari către spitalul de nebuni, unde va sfârși târând un pantof cu sfoara, și scriind scrisori parlamentului de pe Marte...

Jocuri de putere

 

 

Prieteni, a trecut și Convenția Națională a PDL. Care, dincolo de rezultate, arată un lucru despre care am tot scris, și care explică aspectul mizerabil al politicii românești: totul se rezumă la o luptă pentru putere, în care nu-și au loc nici valorile, nici programele și nici scrupulele. Nici ieri nu a fost altceva la PDL. Mai mult, intervenția lui traian băsescu, insistența cu care a promovat-o pe udrea, n-au făcut decât să toarne gaz peste foc. Previzibil, a câștigat, destul de strâns, Vasile Blaga. Doar că nu știu la ce o să-i folosească această victorie, dacă, după gestul teatral de despărțire de aseară, băsescu rupe partidul, și-și face o ”nouă construcție de dreapta”. Adică o jucărie, cu care să facă el ce vrea, așa cum a făcut cu pedeleul condus de boc.

 

Ar fi absolut inutil să socotim acum cine rămâne cu Blaga, cine pleacă la băsescu. Atâta vreme cât e doar un joc de putere, totul se bazează pe un calcul de oportunitate. Și în acest moment astfel de calcule sunt greu de făcut. Cert este un lucru: PDL a ieșit foarte slăbit din această confruntare internă. Asta înseamnă un singur lucru: aripa Blaga a PDL este mai pregătită ca oricând pentru o construcție alături de PNL. Antonescu abia putea să-și ascundă bucuria pentru rezultatele de ieri. Frunzăverde chiar a fost o achiziție care produce dividende.

 

Cred că acum, în PNL, se fac tot mai multe calcule privitoare la momentul ruperii USL. Nu sunt convins de sinceritatea încrederii peneliștilor în soliditatea construcției numite USL, și în continuitatea ei. Întrebarea este dacă, aritmetic vorbind, PNL poate guverna cu PDL, sau, mă rog, cu ce rămâne din el în Parlament. Este compatibil naționalismul afișat de PNL cu o guvernare alături de UDMR, de ale cărui voturi va avea nevoie, mai mult ca sigur? Bun, PDL va putea fi un intermediar între liberali și udemeriști.

 

Urmează o perioadă de instabilitate politică, dacă PNL se decide că vrea mai mult decât are acum. Și sunt destui liberali cărora le plouă în gură după țâța bugetului de stat. PSD nu pare foarte conștient de pericolul pe care îl reprezintă victoria lui Blaga. Poate pierde totul în câteva zile. Cu atât mai mult cu cât, în acest moment, traian băsescu este total destabilizat, și nu prea mai contează în ecuația puterii.

 

Un joc de putere s-a încheiat, dând startul altuia, la o scară și mai mare. Agenda publică a lipsit și de la Convenția PDL, lipsește și din prioritățile guvernării actuale. Prețul îl plătim noi, nu ei, politicienii. Un preț care nu poate fi suportat. Economia este în continuare în stare gravă, problemele sociale se agravează, cele din justiție, la fel. Statul este mai slăbit ca oricând, iar încrederea cetățenilor în el, la cel mai mic nivel posibil.

 

România nu mai are un arbitru, o ancoră de stabilitate. Președintele României este o epavă politică, societatea civilă, o ficțiune, de solidaritate națională nici vorbă, politicul este total discreditat. Fiecare se descurcă așa cum poate. Viitorul nu mai interesează pe nimeni. Iar din prezent cu greu mai putem evada.

 

Până la urmă singurul victorios este traian băsescu. În fond, haosul a fost proiectul lui, și i-a ieșit...        

 

O țară bolnavă de elitele ei: România

 

 

 

Mâine se deschide la Paris un Salon al Cărții, unde invitată de onoare este România. Ce și-au zis niște unii de la noi, care îl au pe Nașul de la Cotroceni în suflet și portofelul gol, după ce au fost înțărcați de la bugetul ICR: ”acum e momentul răzbunării!” Și uite așa au pus de-un scandal epic, un ghiveci din care nu puteau lipsi ”plagiatul” lui Ponta și ”stalinismul” lui Marga. Ca să nu mai toarne gaz peste foc, Ponta a renunțat să se ducă la Paris.

 

”Intelectualii lui băsescu” își freacă mâinile fericiți. I-au tras-o lui Ponta! De fapt, sunt cretini: i-au tras-o României, nu lui Ponta. Și pentru că veni vorba: voi aveți cunoștință de o singură acțiune în favoarea românilor, venită din partea jegurilor morale Pleșu, Patapievici, Liiceanu, Cărtărescu și compania? A scos vreunul un singur cuvânt în favoarea românilor din Italia, din Germania, din Marea Britanie, când toți turnau căcat în capul lor? Cărtărescu o freacă prin RFG. I-a apărat pe românii care muncesc din greu acolo, adesea discriminați și tratați ca niște sclavi de patroni veroși? A determinat vreun intelectual german să i se alăture în apărarea concetățenilor lui?

 

Ați auzit de o singură acțiune de solidaritate la care să participe nesimțiții ăștia? Ei sunt solidari doar cu Bugetul de stat, de la care au tot primit stipendii. Lor le pute ”mahalaua ineptă”. Curul lui băsescu, nu!

 

Nu e nici prima, și nu va fi nici ultima oară când spus un lucru, extrem de trist: țara asta este bolnavă de elitele ei. Ca să se vindece ea, trebuie să se însănătoșească în primul rând elitele ei. Câtă vreme vom avea în loc de elite niște ”boieri ai minții”, nombriliști și fără cea mai mică legătură cu poporul căruia îi dau, cu dispreț, lecții, nimic nu se va schimba în România. Din păcate acest divorț între elite și popor este unul care pare definitiv. Nu știu cum ar mai putea fi posibilă reconcilierea...  

Schimbarea care n-a schimbat nimic

 

 

Atmosfera din România este tot mai deprimantă. Schimbarea din decembrie 2012 nu a schimbat, practic, nimic. Credeți-mă, nu pentru a le vedea mutrele în Guvern lui Vosganian și Niță am votat eu, ci pentru schimbarea radicală a politicilor economice și sociale, precum și pentru revenirea la o normalitate, acceptabilă pentru situația de fapt a României, în Justiție. Și ce avem?

 

Păi, politicile neo-liberale impuse de FMI României nu doar că nu sunt corectate, ci amplificate de actualul guvern, care nu știe cum să mai intre în grațiile celor care conduc, de fapt, România. Îl las de o parte pe băsescu: omul este nebun, în sensul propriu al cuvântului, și se va comporta ca atare. Pe mine mă interesează o guvernare care se spune că ar avea în componență și un partid de stânga. Ce dracu e de stânga în programul ăsta de guvernare? Privatizările pe bandă rulantă? Licențierile din sistemul public? Demantelarea sistemului public de educație și de sănătate? Politicile sociale care accentuează polarizarea? Unde sunt echitatea și justiția socială?

 

Aș accepta toate astea, dacă aș vedea că nu există alternativă la acest tip de politici, și, cu toate costurile lor, ele dau rezultate. Din păcate nu au dat și nici nu au cum da rezultate, nici la noi, nici la alții. Alternative, da, există, dar pentru a le folosi, trebuie să renunți la dogme, să te lupți cu dogmaticii, să-ți pui mintea la contribuție și să obții sprijinul oamenilor pentru ele.

 

Sunt atâtea resurse umane și materiale nefolosite în România, atâtea oportunități ratate. Și nimănui nu-i pasă. Politica s-a redus la forma ei rudimentară: lupta pentru putere de dragul puterii. Și schimbarea Constituției, și regionalizarea sunt, înainte de orice, instrumente ale luptei pentru putere. Ele nu cred că răspund nici unei nevoi reale a cetățenilor sau a agenților economici. Ca și în politică, și adesea din cauza ei,  și în Justiție lupta pentru putere a devenit principala preocupare a magistraților. Ca atare actul de justiție a trecut nu pe plan secund, ci este ultimul pe lista preocupărilor slujitorilor ei. 

 

Așadar, până la urmă, unde e schimbarea, și în ce constă ea? Că eu nu văd nici schimbare, nici roadele ei...

Nimic interesant

 

 

Nimic interesant, într-o țară care ar trebui reconstruită de la un cap la altul. Avem un președinte și un premier, plecați creanga la Bruxelles, ca să aibă de unde veni, avem tot felul de decervelați/te, care confundă medicamentul cu orava și demnitatea cu slugărnicia, avem baroni locali care se încaieră precum chiorii, pentru a deveni baroni legionari, avem procurori care le-o trag judecătorilor, și judecători care le-ar trage-o procurorilor, dar n-au cum, deocamdată, un Parlament în care există o super-majoritate care o freacă mai dihai ca ăia din opoziție, o opoziție care stă în blockstarturi, tot s-o deschide sezonul de migrații, un partid care stă să se rupă, pentru a face pe plac țiitoarei președintelui, țiitoare ce se visează mare politician, avem o intelectualitate publică ce pare în sevraj, după ce a pierdut sinecurile de la stat, o Biserică Ortodoxă lacomă și înapoiată, care e doar cu ochii după bani și cu curul la credincioși, megalomană și plină de ifose, intolerantă și talibană, și cetățeni care și-au uitat demnitatea și obligațiile de cetățeni, pentru că n-au știut vreodată ce înseamnă să fii cetățean, și așa mai departe. Și ne mirăm că ne merge cum ne merge...  

Între ipocrizie și servilism, Schengen

Prieteni, ieri nu am avut nervi să scriu despre discursul lui băsescu în Parlament. Care ne-a bătut iar la cap cu Spațiul Schengen. Ceea ce ni se oferă, inclusiv de băsescu, este un penibil spectacol al ipocriziei acelor state din UE care vor o revizuire a Tratatelor, inclusiv a Tratatului privind Spațiul Schengen, în funcție de nevoile lor. Pentru a nu fi acuzate că nu respectă angajamentele pe care și le-au luat, nu doar față de România și Bulgaria, au profitat de existența MCV pentru a trage de timp. După cum a reacționat Germania, sprijinită de Olanda și de Finlanda, devine clar un lucru: vom fi acceptați în Schengen doar după ce se va ajunge la modificarea tratatelor, în sensul limitării libertății de circulație în UE.

Ceea ce a fost șocant în intervenția ministrului de interne german privește referința la sărăcie. Se acreditează ideea că libertatea de mișcare în UE este funcție de gradul de sărăcie al cetățenilor. Cu cât sunt mai săraci, cu atât libertatea lor de mișcare trebuie să fie mai mică, pentru a nu-i deranja pe bogații Europei cu sărăcia lor. Ceva de genul ăsta spun și britanicii, care vor să introducă un soi de cauțiune, de câteva mii de lire, pe care o depui la intrarea în Marea Britanie, ca semn că vei pleca de acolo după cele trei luni legale de ședere. Nu pleci, ești expulzat, și pierzi și cauțiunea.

Deja nu mai vorbim nici de corupția din România, nici despre cerșetorii rromi, nici despre MCV, ci despre respingerea actualului model de integrare europeană. Statele bogate din UE vor o nouă organizare a Uniunii, care să implice mai puțină solidaritatea cu națiunile mai puțin dezvoltate, mai puțină libertate de mișcare, mai mult control al nucleului bogat asupra celorlalți membri. Este triumful egoismelor naționale și al politicilor populist-extremiste de dreapta. La așa ceva s-a ajuns prin privilegierea Consiliului European în defavoarea Parlamentului și Comisiei Europene. Deciziile luate în Consiliul European au accentuat fenomenele centrifuge, egoismele naționale și politicile discriminatorii. Din păcate...

De ce a reacționat așa cum a reacționat Traian Băsescu, cel care a legat aderarea de MCV? Pentru că știe despre faptul că nu MCV este problema, ci lipsa consensului în privința modificării Tratatului Schengen, și vrea să profite de pe urma confuziei pentru a elimina din Guvern niște oameni care nu-i plac lui, din diverse motive. Referirea lui la sacrificarea a doi-trei corupți din guvern este simptomatică. Așa ne-a spus și despre nevoia de a-l sacrifica pe Năstase pe altarul Schengen. S-a întâmplat ceva dacă AN este la închisoare? Nimic, în afara faptului că a fost confirmată acuja că se face justiție la comandă politică. Să zicem că se va face ”sacrificiul” cerut de Traian Băsescu. Nu se va întâmpla nimic! Pur și simplu va scăpa el de niște tipi incomozi, și atât. Mâine-poimâine are să ne spună că nu majoritatea trebuie să conducă, dacă vrem să intrăm în Schengen, sau orice altă năzdrăvănie care i se năzare. La limită, de ce nu, poate spune că democrația ne încurcă la primirea în Schengen.

Sincer, m-am săturat! Mi s-a aplecat de la atâta ipocrizie din partea occidentalilor și de la atâta servilism și lipsă de demnitate din partea lui băsescu!

Succesuri, Pulimea voastră!

 

 

Prieteni, sigur sunt tâmpit! Altminteri aș înțelege ce legătură are băsescu traian cu dreapta, și cum ar putea reconstrui el drepta, după ce nu va mai fi la Cotroceni. E drept că neputința mea are o explicație: nu știam că a face contrabandă cu ”zgârci”, a fi instruit ca ofițer de informații militare, șef al unei antene DIA la Anvers, a fi șef al unui partid de stânga, membru al Internaționalei Socialiste(ipostază din care a devenit președinte) te califică drept om de de drepta și factor coagulant al dreptei. Dar dacă în România sunt suficienți proști care să creadă asta, de ce nu? Îi urez numai succesuri!

Ce începe prost...

 

 

Săptămâna a fost dominată de Schengen și de intervențiile lui traian băsescu. Un băsescu aflat în defensivă, dar după principiul că atacul este cea mai bună apărare. Atât Ponta, cât și antonescu, greșesc purtând acest permanent război cu individul. Ori tac, ori își asumă toate consecințele, îl suspendă, și cu asta, basta! Așa îl lasă pe băsescu să pozeze în părintele nației, în omul care are întotdeauna dreptate, în profesorul care îi prinde mereu cu lecția neînvățată. Nu contează că băsescu minte, nu contează că e principalul vinovat de amânarea aderării la Schengen. Cu ajutorul USL, al radicalizării idioate a PNL, cu ajutorul unei prese tembele, băsescu a reușit să arunce eșecul lui în curtea altora, iar el e total nevinovat.

În plus USL greșește atunci când nu se ține de agenda cetățeanului. Agendă pe care nu se află nici modificarea Constituției și a Legii Electorale, nici regionalizarea, nici steagul secuiesc, nici alte bazaconii, ci economia, care mai are puțin și colapsează, cel puțin partea aia cu IMM, apoi starea sistemului de sănătate, de educație, lipsa locurilor de muncă. Răbdarea oamenilor este aproape de limită. Pe asta mizează și băsescu, dovadă ce scria acum câteva zile Iulian Chifu. Se pregătește un val de proteste sociale, și aș putea paria că băieții lui Maior trudesc din greu la organizarea lor. Dacă nu conștientizează faptul că băsescu nu se împacă deloc cu ideea că n-are guvernul lui, premierul lui, care să asculte de poruncile lui, Ponta nu are viață lungă la Palatul Victoria.

Sunt un simplu cetățean, și trăiesc în realitatea care pare tot mai bizară, și mai îndepărtată, politicianului. Îmi permit să cred că știu mai bine care este starea de spirit a oamenilor, care e adevărat că s-au săturat de băsescu, dar care, dacă nu e atent Ponta, are să deconteze el furia lor împotriva lui băsescu. Să nu uităm ce se întâmplă în Bulgaria, să nu ignorăm ce s-a întâmplat la alegerile din Italia. Oamenii s-au radicalizat, și mă tem că dacă Ponta și guvernul USL nu găsesc răspunsuri radicale problemelor oamenilor, vom avea deranj mare și în România.

Cred că asta trebuie să fie subiectul Congresului PSD, dacă tot pierd vremea și cheltuiesc niște bani: de ce e de stânga PSD și ce poate face de stânga, la guvernare fiind. A discuta doar despre felul în care își împart puterea baronii PSD este moarte curată. Măcar asta să se întâmple la Congres: discuția despre o guvernare cu o urmă de aromă de stânga. Pe partea asta, a identității de stânga, nu prea mai joacă nimeni în PSD, care n-a înțeles că ”a treia cale” n-a fost decât o himeră, un thatcherism cu față oarecum umană.

PSD, recte USL, Ponta și Antonescu să nu uite una dintre legile lui Murphy: ”Ce începe prost, se termină și mai prost.” Și guvernarea lor, după câștigarea alegerilor, a început prost... 

Nu ne mai facem bine

 

 

Jocurile de putere din Justiție continuă. Morar încearcă să schimbe majoritatea din CSM, fie ”rărind” din membri, judecători și procurori, prin anchete abuzive, fie numind la DNA un om al lui, pe care încearcă să-l facă Procuror General, după o scurtă ședere la DNA, după ce actuala șefă a direcției, numită provizoriu, s-a cerut brusc afară.

 

La rândul lor nici judecătorii din CSM nu stau cu brațele încrucișate, și cer anchetarea lui Morar, după un interviu acordat de acesra revistei ”22”. Și peste toate plutește băsescu, amator de sacrificii rituale de politicieni pe altarul Schengen! S-o bagi în pizda mă-sii de justiție! Nu ne mai facem bine!

Dreapta eternului oportunism

 

 

Jegul ăla de Stânișoară, care din bișnițar de ciungă și blugi la Severin-Drobeta Turnu-Severin-a devenit ministru al Apărării Naționale în guvernul Bok, trece la PNL și cade iar în picioare. Pentru gestul de a-l accepta liberalii merită toată scârba noastră, fie și numai pentru pupincurismul băsist de care a dat dovadă Stânișoară în acești ani. Ce-i frumos în toată afacerea asta este mânia cu care infierează ”transferul” lui Stânișoară Baconschi, apelând la ”idealurile” adevăratei drepte.

 

Ce dracu o fi fost de dreapta în ceea ce a făcut Stânișoară? De ce e de drepta Baconschi? Sau EBA, sau Macovei, sau Cristian Preda, care, dacă nu era Revoluția, ajungea prim-secretar al CC al UTC?  Ăștia toți, plus peneliștii, sunt doar ”dreapta” eternului oportunism al politicianismului autohton, cum majoritatea pesediștilor reprezintă ”stânga” aceluiași oportunism.

 

Așa că am un motiv în plus de vomă, când aud de principii, ideologii și alea în politica românească.

O zi mizerabilă

 

 

Asta e una dintre acele zile în care te sufocă rușinea de a fi român, văzând lașitatea celui care are nerușinarea, tupeul și impertinența de a se socoti ”șef al statului”.

Merkel și Valev, sau ce nu învățăm din istorie

 

 

Istoria nu se repetă? Poate. Dar sigur apar momente în care unor situații de fapt li se poate aplica metoda similitudinilor. Studiu de caz: planul Valev. România făcea parte, în anul apariției numitului plan, dintr-o organizație similară UE, CAER, unde toți erau egali, doar că URSS era mai egală decât restul, și deci făcea exacte ce vrea mușchii ei. Și mușchii ei vroia să pună sub control economic total țările membre CAER, subordonându-le intereselor economice și politice ale Moscovei. PMR, respectiv liderul său, Gheorghe Gheorghiu-Dej, au respins ferm planul, în Plenara CC al PRM din 15-22 aprilie 1964.  

 

Ce avem acum? O Românie membră a unei pretinse organizații democratice, UE, unde, tot la fel, unii e mai egali ca alții, și unde Germania, noua URSS, vrea să oblige celelalte țări să adopte, bune-rele pentru ele, măsurile care convin Berlinului din punct de vedere economic. Atunci era specializarea economiilor, cuprinsă în planul Valev, acum sunt programele de austeritate, codificate de ”doctrina Merkel”.

 

Planul Valev, și mai ales respingerea lui de către România, a dus în cele din urmă la dezintegrarea CAER, care a murit, de facto, înaintea morții sistemului socialist. Ei bine, ”doctrina Merkel”, cu toate consecințele ei în plan politic și social, a început deja să erodeze fundamentele UE. Primii care au respins-o au fost grecii. Faptul că fac ce li se ordonă de la Berlin, via Bruxelles, e doar un amănunt de moment. Urmează italienii, unde respingerea este și mai puternică, și cu impact mult mai mare, Italia fiind stat fondator al Comunității Europene.

 

Declarația lui Corlățean, care este poziția oficială a Guvernului României, în legătură cu Spațiul Schengen, are un impact la fel de mare, pentru că este tot o respingere a ”doctrinei Merkel”, care vrea să transforme Germania într-un hegemon al Europei. Așa ceva nu se poate. Planul Valev și ”doctrina Merkel” au ceva în comun: contrazic violent principiile și valorile fondatoare ale organizațiilor respective, este vorba despre CAER și despre UE. Așa ceva nu poate fi acceptat, și nici nu a fost acceptat de membrii organizațiilor cu pricina.

 

Cum spuneam, putem respige ideea că istoria se repetă. Dar putem măcar învăța ceva din istorie?  

Guvernul Ponta merită aplaudat

 

 

Nu că mă topesc eu de dragul lui Corlățean, dar poziția lui este singura posibilă în fața șantajului ordinar cu aderarea la Schengen. ”Bă băieți, voi ne luați de proști! Știți ce: nu ne mai interesează subiectul. Ne-am îndeplinit obligațiile, facem sistemul să funcționeze. Când vă puneți de acord cu data aderării, ne spuneți și nouă. Până atunci să nu mai auzim nici de MCV, nici de alte prostii. Hai, pa!”

 

Evident, poziția asta l-a lovit grav pe băsescu, pentru că tocmai făcuse din aderarea la Schengen o armă de luptă împotriva guvernului, și un instrument de presiune pentru a-i pune pe Morar Procuror General, și o altă slugă a lui, șefă la DNA.

 

Eu m-am săturat de băsescu și de tâmpeniile lui până peste cap. Pentru că a avut la dispoziție și timp, și mijloace, pentru a face din aderare o realitate. Dar a preferat să meargă pe burtă, să nu-i supere pe aceia care i-au salvat pielea, cu prețul umilirii României și a cetățenilor ei. Sigur că un gest de demnitate, care pe deasupra vine și de la adversarii lui politici, nu are cum să-l bucure. De asta a dat drumul mașinăriei de propagandă, pentru a face din alb, negru. Dar deja oamenilor nu le mai pasă de propaganda lui cretină. Din care pierde și România, pierd și românii. Lui nu-i pasă. Nu-i pasă de prețul pe care îl plătim pentru ca el să rămână la Cotroceni, după ce a fost destituit prin votul celor 7,4 milioane de oameni care s-au săturat de el și de iresponsabilitatea lui.

 

Așa că măcar în poziția adoptată în problema Schengen guvernul Ponta merită aplaudat...

Tâmpiți pe vecie!

 

 

Eu cred că poporul ăsta este iremediabil tâmpit, și nu se mai face bine. Un curajos, care o dă anonimă, comentează că prelungirea termenului de contestare în justiție a tâmpeniilor ANI permite demonicilor parlamentari să se fofileze. De la ce să se fofileze? Păi, nu pe declarațiile lor se bazează ”cercetările” ANI? Și care este diferența între 15 și 45 de zile? Chiar nu observă nimeni prostia CCR?

 

Egalitatea în fața legii se referă la tratament, nu la termene, pentru că tratamentul egal este principiu constituțional-iar parlamentarii se supun acelorași reguli ca și funcționarii publici-nu termenele, care sunt stabilite ARBITRAR de legiuitor. Dacă ar fi așa, în cazul termenelor, atunci sentința lui AN ar trebui anulată, pentru că nu a fost justificată în cele 20 de zile prevăzute de lege, încălcându-i acestuia exercitarea unor drepturi procesuale, spre pildă.

 

Dacă nu greșesc, tot prin lege ANI trebuie să anunțe incompatibilitatea sau conflictul de interese și subiectul sesizării are 30 de zile la dispoziție pentru a rezolva problemele. De ce 30 de zile? De ce nu mai puțin? De ce nu mai mult? Hai să fim serioși! CCR e o adunătură de tembeli, care dă decizii după ureche. Și trage de timp într-o speță muuuuuult mai serioasă, care privește constituționalitatea instituției numită ANI. Care ESTE neconstituțională, din multe puncte de vedere.

 

Așa că mă repet: cine vrea să trăiască într-o cât de mică normalitate, ar face bine să plece din țara asta. E îngrozitor să spui așa ceva, dar nu mă mai pot minți. Nu ne mai facem bine, ca națiune. Pentru prostie nu există leac...

 

PS: A3 se tabloidizează pe zi ce trece. De azi de dimineață o ține cu Cioacă și cu Elodia, după care a trecut la fantome. E bine, nu?    

 

Fugiți de țara asta ca de dracu!

 

 

 

O Curte Constituțională cretină, mânuită de un politician dement, face din țânțar armăsar, dar nu vede că un mandat parlamentar poate înceta printr-o decizie administrativă, dincolo de Constituție și de lege. Halal! Ce șansă mai avem cu nebunii ăștia, care duc de râpă o țară?

 

Mor oameni de foame, la sărăcie suntem ca în Africa, economia e pe butuci, avem un morman de datorii, iar băsescu se bucură, la Viena fiind, că CCR le-a tras-o parlamentarilor, și le-a redus termenul de contestație de la 45 la 15 zile? Dumnezeule mare!

 

Care mai puteți, fugiți de țara asta ca de dracu! 

 

 

Portretul dictatorului la bătrânețe

O bătrânețe urâtă, și rea...

O palmă pe obrazul României

 

 

Vizita baronesei Nicholson la Penitenciarul Jilava, unde este ținut deja abuziv fostul premier Năstase, este o palmă pe obrazul României. O țară care nu este capabilă să învețe nimic din ceea ce i se întâmplă. O țară condusă de unu care gândește cu pula, și unde fiecare, cum ajunge într-o poziție publică, gândește la rândul lui cu pula, sau, după caz, cu ovarele. Creierul e o anexă a glandelor.  

 

Ieri băsescu s-a gândit el cum să se bage în seamă, pe fondul parodiei ăleia de Congres al liberalilor, și le scrie o scrisoare lui Ponta și Antonescu, cerându-le să numească rapid șefi la Procuratura Generală și la DNA. Se vede treaba că nu mai au curpapir la Cotroceni, și folosesc Constituția pentru șters la cur, altminteri NIMENI n-ar fi comis o astfel de sfidare a ei și a legilor! Și apoi, el, băsescu, este acela care NU a aprobat nominalizările ministrului Justiției, singurul care le poate face. Înțeleg, îl vrea pe Morar. Și pentru asta a legat EXPLICIT MCV de primirea în Schengen, tocmai când cei din UE, care făceau același lucru, au renunțat la condiționare. Splendid!

 

Revenim la Justiție, pentru că pomenita vizită a baronesei anunță o reacție în plan internațional, pe lângă care MCV este o dulce copilărie. Mai știu câte ceva despre caracterul de buldog al madamei, și nimeni de pe aici nu trebuie s-o subestimeze. N-o fi fost prietenă cu Năstase, dar se respectă, și, în principiu, încăpățânarea ei ne-a făcut bine. Mă rog, multor copii din orfelinate.

 

Tipi precum Hăineală și Danileț, din promoția de țuțeri ai sinistrei procuror ceaușist Macovei, ar trebui să se gândească bine la ce-i așteaptă pe membrii CSM. Pentru că ei au scăpat sistemul din hățuri, și acesta a luat-o razna. Nu e vorba doar de Năstase. Sunt mormane de abuzuri, ignorate de CSM. Legea se  aplică în dorul leli, cum îi tună fiecărui judecător. Cei din CSM abuzează de puterea pe care o au și se urmăresc unii pe ceilalți, se șicanează, se exclud, totul pe banii contribuabilului. Cu Nașul în suflet, Justiția a dat cu oiștea în gard!

 

Văd că la fel de vorbăreț ca Danileț se dovedește Maior, Directorul SRI. Care dă interviuri cu repetiție în presa băsistă, răfuindu-se cu aceia care critică Serviciul. Când poți să sucești gâtul oricui, cu mijloacele discreționare pe care le ai, să te plângi ca o babă violată e deja prea mult. Și să le dai avertismente publice, să-i ameninți pe adversarii politici ai lui traiam băsescu este deja în afara Constituției și a legii. Dar iarăși avem pe unul pe care îl doare fix în pulă de Constituție și de lege. Servirea Iubitului Conducător ține loc de toate: și de Constituție, și de lege, și de morală, și de bun-simț.

 

Ar mai fi și scrisoarea fostului ambasador al SUA la București, Mark Gitenstein, adresată noului Secretar de Stat al SUA, John Kerry, în care se face porta-vocea lui băsescu în cazul numirii procurorilor, sau scandalul de la Muzeul Țăranului Român, legat de homosexuali. Toate ne arată că democrația este doar o formă goală de conținut în țara asta, și nu doar în ea. Occidentalii încă mai au amintiri despre ce înseamnă o democrație, și acolo criza e mai molcomă, deocamdată. Noi nu avem astfel de amintiri, de unde violența crizei politice și morale.

 

Așa că prea multe speranțe nu avem. Și, din păcate, oricâte palme am lua, nu mai avem nici voința, nici dorința, nici rușinea care să ne facă să schimbăm ceva...   

Care-i treaba cu homosexualii?

 

 

 

Parcă miercuri, la Muzeul Țăranului Român, niște cre(ș)tini de-ai noștri, verzi ca bradul, au oprit cu scandări și fluierături proiecția unui film american-organizată de poponarii noștri, ce-i drept, mai mult decât verzi, policolori-dedicat LGBT, orice o fi însemnând asta pe limba lor. Așa am aflat că, după ”Luna agriculturii la sate”, Luna Cadourilor”, ”Luna Ciordelilor la Londra”, există și ”Luna culturii gay”, sau cam așa ceva.

 

Desfășurarea ulterioră a evenimentelor mi-a confirmat bănuiala că în această afacere i-a durut pe toți fix în cur de cultura gay, orice o însemna asta, cum spuneam. Ăia cu obiceiuri pe invers, care nu au, cel puțin în România, niciun fel de grețuri de natură legală și constituțională, au vrut cu orice preț scandal, altminteri nu alegeau drept loc de manifestare Muzeul Țăranului Român, unde plutește un soi de duh legionar, ca s-o spunem p-a dreaptă. Aveau scandalul asigurat, ceea ce s-a întâmplat. În ciorba asta au intrat inevitabilul Mircea Toma, de la Agenția de Frecat Pula Degeaba, și alți frecangii de teapa lui, de partea LGBT, împreună cu nenea ăla de la Discriminare, deși în toată această afacere nu de discriminare este vorba. Și nici ceilalți n-au stat degeaba: pictorul Sorin Dumitrescu a publicat vreo juma de metru de scrisoare lăcrimos-indignată.

 

Dacă trecem peste manipulări, niște unii și-au exercitat un drept constituțional, cel la liberă exprimare. Și mă refer și la cre(ș)tinii de sorginte legionară, și la (pseudo)gay-ii noștri. Că au făcut-o cum i-a dus capul mai rău, asta e! Încă învățăm...Ce nu înțeleg eu este obstinația minorităților sexuale de a se face urâte în societate cu astfel de manifestări tembele. În locul dialogului au ales confruntarea, provocarea.

 

De fapt, gestul ”homosexualilor” a fost unul profund politic, și motivat ideologic. Nu mai este vorba de înlăturarea unor discriminări(care oricum nu mai există de cel puțin două decenii), ci de afirmarea ca parte a unui proces politic, până la urmă. Și mie nu-mi sunt clare revendicările lor. Dar nu cred că, într-o țară în care istoria se învață vai, mama ei, fix de istoria gay e nevoie în școli!

 

Nu cred că trebuie să ne trăim în public preferințele sexuale, și nici să relativizăm lucrurile, mai ales în mintea unora care și așa trec printr-o criză identitară, specifică vârstei adolescentine. Nu pot spune că preferințele homosexuale sunt naturale. Așa ceva nu există! Nu cred în gena homosexualității. Nu, homosexualitatea este o construcție mentală, o opțiune. Și oamenii ne spun că a venit vremea să le permitem să-și extindă domeniile de vânătoare.  Lucru cu care, oricât de stânga și de tolerant aș fi eu, nu pot fi de acord. Pentru că e vorba de prozelitism, până la urmă. Iar cine vrea să facă o opțiune, s-o facă pe cont propriu, nu condiționat ideologic, lucru valabil și pentru opțiunile religioase, drept pentru care nici cu studiul obligatoriu al religiei în școli nu sunt de acord. Credința, ca și preferințele sexuale, țin strict de individ, și se consumă în privat. Spațiul public este pentru cu totul alte lucruri.

 

Este cu atât mai idioată intervenția Ambasadei SUA, care nu are ce face și își însușește punctul de vedere al unei părți, turnând gaz peste foc. Li se pare celor de la Ambasadă că Mark Gitenstein n-a făcut suficient pentru creșterea sentimentelor anti-americane în rândul românilor? Mă rog, treaba lor, fiecare e liber să facă fix ce vrea.

 

Dar după circul ăsta ieftin, ne-am mai ales cu o bubă în cap. Motiv să le mulțumim tuturor celor implicați pentru binele făcut...  

Regionalizarea: solidaritate națională sau egoisme locale?

 

 

Câte ceva despre regionalizare. Prima constatare: pulifricii băsiști, care aplaudau în draci ”regionalizarea” pe vremea guvernului boc, acum se dau de ceasul morții să ne demonstreze de ce va fi un eșec. Ei bine, nu va fi. Dar nici un succes nu va fi. Pentru că nu răspunde unei nevoi reale, nu e cerută practic de nimeni, e doar o decizie politică, determinată de dogma ”regionalizării”, în vogă la Bruxelles. De altminteri și alți amărâți care au trecut la ”regionalizare” s-au asigurat că nu bramburesc o țară, și au păstrat și vechile diviziuni. Asta face și actualul guvern: păstrează județele, și tot ele vor duce greul administrativ în continuare. e unde se vede treaba că nici ei nu cred în ceea ce fac, ci doar ”se sincronizează”. 

 

Doi: am eu o grilă de citire a acestor ”modernizări” instituționale. Rezumând, ea sună: ”orice soluție naște noi probleme!” Dar ele vor fi clare abia după ce jucăria începe să funcționeze. Așa, pe hârtie, totul poate părea fie foarte roz, fie foarte negru. Dacă sunt deștepți, cei de la guvernare nu ne vând regionalizarea drept o soluție-minune pentru nimic. Cel mult drept o oportunitate pentru o mai bună absorbție a fondurilor europene. Asta în cel mai bun caz!

 

Trei: văd că ăia din ceata lui Soros, recte Sorin Ioniță și SAR insistă pe desființarea nu știu câte mii de comune, pe motiv că numai 650 sau așa ceva sunt viabile economic, adică își plătesc funcționarii din venituri proprii. Asta ne spune doar în ce hal a ajuns mediul rural. Eu, în loc de astfel de abordări tembel-nilaterale, aș face altceva: aș construi un model de comună, care să aibă un minim de facilități: primărie, birou poștal, post de poliție sau de jandarmi, școală, dispensar. În cadrul primăriei aș impune un minim de personal, pe care statul se obligă să-l salarizeze, INDIFERENT de culoarea politică a guvernului sau a primarului.

 

Cine dovedește că are resurse, poate angaja personal suplimentar, pe care-l plătește din fonduri proprii. Nu mai are bani, îl dă afară. Dar comunitatea locală are asigurat un minim de servicii publice. În rest, satele și comunele mor de moarte bună, nu la voința unor politruci sau onegiști duși cu pluta. Altminteri ajungem la concluzia că trebuie să ajustăm și populația la economie, drept pentru care ar trebui să moară sau să plece vreo șase-șapte milioane de români.

 

Și uite așa ajungem la un lucru pe care îl uităm: o națiune funcționează în logica solidarității naționale. Iar discuția despre regionalizare, inclusiv analize de genul celei a lui Ioniță se fac în logica egoismelor locale. Dacă și regionalizare ne bagă în aceeași logică, a egoismelor locale, mai bine lipsă!

Nostalgii băsiste

În lipsa lui boc, e bună și Fecioara din Pleșcoi...

Cum să urăști Occidentul, pro-occidental fiind

 

 

Modul în niște scursori politice din Franța, Germania, Olanda și Marea Britanie ne tratează pe noi, românii, dar și pe ceilalți cetățeni europeni proveniți din fostele țări socialiste, dă măsura imbecilității, ipocriziei și rasismului elitelor occidentale, care acum nu trebuie să-și mai ascundă disprețul față de ”popoarele inferioare” din Est. Dispreț pe care îl transformă într-un instrument al dominației politice și economice. Am mai spus, o repet: doar pentru niște proști idealiști din Est revoluțiile din 1989 au fost despre libertate și democrație. Pentru cei mai mulți lideri politici și ”intelectuali” publici din Vest, dar mai ales pentru un capitalism aflat și el într-o criză la fel de profundă ca și sistemul economiei planificate din Est, 1989 a însemnat renașterea colonialismului și imperialismului. Și amânarea, pentru vreo două decenii, a unei crize devastatoare, precum cea de acum.

 

Nu este de mirare că țările cu atitudinea cea mai disprețuitoare și mai discriminatorie față de cetățenii din Est, țările cele mai rasiste și mai xenofobe sunt cele care au avut imperii: Germania, Franța, Marea Britanie, Olanda. Poate li s-ar fi alăturat și Spania sau Italia, dar anumite circumstanțe istorice și economice le-au împiedicat s-o facă. Puseul anti-românesc din Italia s-a stins repede, din lipsă de combatanți, dovadă că era unul fabricat. Pe când în țările citate este vorba de convingeri profund înrădăcinate în mintea oamenilor simpli, care fac posibile mizeriile politicienilor.

 

Nu suntem, noi, românii, nici cetățeni perfecți, nici o culme a civilizației, dar nici animalele pe care se străduiesc să ne convingă că suntem cei care ne urăsc cu metodă. Trec peste confuzia voită cu rromii. Or fi ei vizibili și agasanți, adesea violenți, dar nu sunt nici pe departe la fel de periculoși precum propriii cetățeni ai țărilor care refuză să accepte că au probleme interne, că au eșuat în integrarea cetățenilor lor, unii de etnie rromă.

 

Așa că mă piș pe recomandările Berlinului, care nu știe pe ce lume se află. Ce să facem? Să introducem vizele de ieșire din țară, ca pe vremea preaîmpușcatului? Se poate, dar ce rezolvăm cu asta? Ne dă Berlinul bani să combatem activ sărăcia, care generează emigrație? Păi, tocmai programul cretin de austeritate, impus UE de madam Merkel, a făcut zeci de milioane de noi săraci, în special în Est.

 

Uite așa ajungi să urăști Occidentul, pro-occidental fiind...   

Abjecția propagandei băsiste

 

 

Foarte scurt, că mi-e silă și de subiect, și de felul în care un pitecantrop de presă, unul dintre cei mai mari cretini din seraiul băsist, Tapalabă, îl tratează. ”Scutul anti-rachetă”, sau cum pizda mă-sii i-o zice, NU are legătură nici cu NATO, nici cu UE, ci este doar o afacere americano-română, care stă ca o pioneză în cur atât UE, cât și NATO. De ce cred rușii mă doare în cot! Cu atât mai mult cu cât nebunia lui Reagan, aia cu ”Războiul Stelelor”, de la sovietici a pornit. Ei au început militarizarea spațiului extraterestru. Iar niște exaltați din patriarhia neo-conservatoare americană au crezut că un astfel de program îi poate face să câștige un război nuclear. Între timp s-au lămurit toți ce și cum, dar au rămas cu niște fierotenii în brațe.

 

Și uite așa cineva a decis, la Washington, să parcheze fieroteniile, pe baze bilaterale, în curtea foștilor aliați ai URSS din Europa de Est. Din diverse motive, după ce au zis ”da”, polonezii și cehii s-au lipsit de ”onoarea” asta, și uite așa ajunseră amerlocii la Deveselu. Cu scuza că interceptoarele alea ne apără de photoshopul iranian! Deși în afacerea asta toată lumea minte. Nu Iranul este ținta, ci Rusia. Dar dacă în cazul Poloniei montarea de interceptoare avea sens, vezi Kaliningradul și rachetele rusești Iskander , în România interceptoarele cu pricina sunt puse (aproape) de pomană. Mi se pare firesc ca unii de la Washington să se întrebe dacă banii n-ar fi mai bine cheltuiți fie renunțând la rachete, fie montându-le undeva unde asta are sens. Oricum, cine se uită pe hartă, vede că de la Deveselu nu poți apăra teritoriul american, și nici instalații militare semnificative din Mediterana.

 

Deși nu cred că americanii vor renunța la Deveselu, fie și în mod demonstrativ, pentru a da niște semnale, chiar dacă o vor face, nu vor conta în decizie nici Ponta, nici Antonescu, nici Voiculescu sau băsescu. Vor conta doar calculele foarte pragmatice ale americanilor, care îi permit luxul de a face tot ce vor! 

 

Asta nu va însemna că vom fi dați afară din UE sau din NATO. Nu avem de ce pune semnul egalului între niște rachete și proiectul euro-atlantic, un lucru extrem de complex, și care se judecă din alte perspective, și pe termen lung.

 

Propagandă băsistă a atins un grad de abjecție greu de imaginat. O s-o treacă Pulimea Sa la capitotul ”amenințări la adresa securității naționale”? Sau se va cere din nou la postul lui favorit, pentru a ne servi o nouă porție de minciuni?

Despre starea națiunii

Suntem în pragul nebuniei, și nu e departe momentul în care vom face o criză...

Peisaj cu proști

 

 

Conducând PDL pe ultimul său drum

 

Cam așa ar putea fi intitulat un tablou care ar surprinde ceea ce se întâmplă acum în PDL. Partidul realizează brusc că este aproape o ficțiune, până acum fiind doar un magnet pentru oportuniști, că n-a crescut un singur lider credibil, de când la conducerea partidului a venit(și a rămas!) traian băsescu, că organizațiile locale și județene se destramă, iar pregătirea Congresului, sau cum s-o fi numind paranghelia ce se pune la cale, a declanșat o păruială generală în partid. Iar colac peste pupăză vine și băsescu să toarne gaz peste foc, prin susținerea Fecioarei din Pleșcoi, în dauna buldogului portocaliu.

 

Că acum se succed replicile și contrareplicile între diverșii combatanți, exponenți ai taberelor aflate în luptă, nu e nici de mirare, nici o noutate. Furatul împreună, cât au fost la guvernare, a ținut capacul pe poala în fierbere a PDL. De fapt, furatul împreună plus frica de brațul înarmat al băselului, DNA. Acum tot DNA va juca rolul de pacificator în PDL, dacă ast se mai poate, după refuzul Monei Pivniceru de a-i nominaliza pe Morar la conducerea Parchetului General, și probabil o altă slugă a lui băsescu la DNA: băsescu le promite că pedeliștii nu vor fi deranjați de respectivele organe, dacă sunt cuminți și nu-i ies din cuvânt.

 

Dacă Fecioara din Pleșcoi îl învinge pe buldog, cu ajutorul lui băsescu, agonia PDL va fi scurtă. Dacă învinge buldogul, PDL va avea parte de o lungă agonie. Pentru că adevărata problemă a partidului este aceea de a-și găsi un rost, o valoare de întrebuințare pe scena politică, un public rezonabil și cât de cât fidel. Iar cu băsescu ubră tutelară așa ceva nu este posibil. PDL va rămâne jucăria lui, folosită doar în jocuri cretne de putere, ca și până acum. Asta nu aduce nimic românilor. Și nici membrilor și simpatizanților partidului. Oricum ar fi, discuția despre PDL nu se referă la a fi sau nu de drepta, ci la a fi sau a nu mai fi partidul lui băsescu. Deocamdată rămâne în ghearele Pulimii Sale. Cu sau fără udrea, cu sau fără blaga și ai lor în fruntea PDL.

 

Peisaj cu proști, ce mai! 

 

PS: ce-mi plac ăștia trei! Au și ei o opinie, și nu sunt de acord cu ea?!

 

 

 

UPDATE: un șobolan din pivnițele din Modrogan mă înjură cu sârg. De unde se vede că-i ustură adevărul. Asta e: cu cât idioții ăștia dispar mai repede de pe scena politică, ei bine, cu atât mai respirabilă va fi atmosfera... 

Dor de boc

 

 

Pe traian băsescu l-a apucat dorul de boc. Și pentru ca să și-l stingă, a dat o fugă la Cluj, să-l întâlnească. Și să-l convingă să revină în fruntea PDL. Se pare că e nostalgic. Și nici nu-i surâd alternativele. Pe Blaga nu-l suportă visceral, ca să zic așa. Iar pe Nuțica o consideră ușor necopată, politic vorbind, și evident nepopulară. Dar dacă ar fi să aleagă între ea și Blaga, ar alege-o fără ezitare pe Nuțica.

 

Totuși, voi nu v-ați plictisit de ăștia? Iarăși boc? Iarăși băsescu în fruntea PDL? Iarăși ăia de-l aprobă pe băsescu și când dă o bășină? Vai de mama ei de politică!

Sunt unii mai proști ca noi, românii!

 

 

Scandalul cărnii de cal a scos la iveală un fapt care, deși pare din ciclul ”Să moară și capra vecinului”, ne mai ridică și nouă moralul. Am văzut că există națiuni și mai mizere moral ca a noastră, care au o părere prea bună despre ele și prea proastă despre alții, am văzut rasism, xenofobie, munți de prostie, de incultură, de nombrilism național, de ignoranță, de lașitate și de iresponsabilitate, de lăcomie, încât chiar ne putem relaxa. Și cine știe, poate vom aborda lucrurile cu mai multă demnitate, curaj și determinare. Face bine la feng shui să știi că există și mai proști ca tine!

O țară, după chipul și asemănarea pulii lui băsescu

 

 

Țara asta se conduce din ce în ce mai mult după principiul băsescian: ”Așa vrea pula mea!” Toate instituțiile au adoptat această atitudine perfect totalitară, și pentru ele nu mai contează nimic: nici Constituție, nici legi, nici tratate internaționale, nici drepturi, libertăți și obligații cetățenești.

 

Construite după chipul și asemănarea dementului de la Cotroceni, un imbecil care a făcut mai mult rău României decât oricare alt conducător din epoca sa modernă, DNA și ANI au depășit orice limite ale relei-credințe instituționale. Spectacolul oferit azi de procurorul DNA în procesul lui Adrian Năstase este un delir totalitar, de care ar fi fost mândri înaintașii săi naziști și staliniști, care se pare că fac obiectul adorației țulușilor de la DNA.

 

Lui Adrian Năstase i s-a constituit un regim aparte de detenție, și se pare că a fost judecat după principii care nu sunt parte integrantă a sistemului legislativ actual. Azi se confirmă statutul său de deținutt politic, iar scopul pedepsei nu este sancționarea unei încălcări a legii, ci distrugerea lui, ca om și ca lider politic, la comanda lui traian băsescu.

 

Nu pot să nu remarc, iarăși, refuzul sistematic al DNA și al ANI de a-i cerceta pe apropiații lui traian băsescu din PDL, atitudine care face parte din ceea ce am numit principiul ”Așa vrea pula mea!”   DNA și ANI nu se supun niciunui control al societății, lucru inacceptabil într-o democrație. Și, colac peste pupăză, infestarea sistemului de justiție cu ofițeri sub acoperire ai serviciilor secrete face lucrurile și mai grave.

 

Lupta împotriva corupției nu poate justifica limitarea drepturilor constituționale ale nimănui. Nu este cazul să ajungem în situația în care cineva este pedepsit nu pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce spune că ar fi făcut o instituție precum DNA, pentru că așa vrea pula unuia sau altuia dintre puternicii zilei, în disprețul total al regulilor democrației.

 

DNA și ANI trebuie să dispară la revizuirea Constituției, pentru că au devenit un pericol pentru societate, prin puterile discreționale pe care le au, ca instituții, și pentru că au ajuns mai presus de lege și de voința oamenilor.  

Mi-e rău din fleacuri!

 

 

Prieteni, cum în România totul se desfășoară după scenariul obișnuit, ca în ”Ziua cârtiței”, cum v-am mai spus, nu văd ce aș putea să adaug în plus față de ceea ce vedeți(în cazul în care vă mai uitați la televiziunile de ”știri”). În lipsa unui proiect național, facem-și fac și ei, politicienii-ce putem. Iar de unii singuri nu putem prea multe. Asta se vede în tot ce se întâmplă în jurul nostru.

 

Până punem de-un astfel de proiect, până redescoperim solidaritatea socială și națională, lucrul și viața împreună, ne va fi permanent rău din fleacuri...  

Europa, bre!

 

Summitul Consiliului European a dovedit că în Europa ajungerea la un consens este din ce în ce mai greu de realizat. De ce? Pentru că nu mai avem de-a face cu neînțelegeri privitoate la alocațiile bugetare. Acum se înfruntă viziuni despre viitorul Europei. Faptul că aceste viziuni sunt ascunse în spatele unor chicițe de contabilitate nu face decât să complice lucrurile. Marea finanță internațională, în numele căreia vorbește Cameron, cea care vrea să reducă proiectul european la doar un spațiu de liber-schimb, este pe care să distrugă UE, văzută ca un instrument de reglementare prea puternic, pentru a fi pe placul ei. De aici întrebarea: pe cine reprezintă, de fapt, șefii de stat și de guvern strânși din vreme în vreme la Bruxelles?

        Legat de asta: care a fost, de fapt, poziția României, pe care Traian Băsescu se zice c-ar fi susținut-o la Consiliul European? Sigur, nu s-a întrebuințat prea mult, și nu s-a bătut pentru banii europeni. Am luat-o în mână cu deplin succes! Dar cum spuneam, nu banii sunt acum miza, ci viitorul Europei. Care este viziunea României? Care ne sunt aliații? Ce vrem, de fapt, de la această construcție? Singurele poziții cât de cât clare, exprimate de Traian Băsescu, privesc tot aspecte economice, gen Tratatul Fiscal, care oricum nu ne sunt de ajutor, pentru că privesc în primul rând statele din zona euro. Nouă ne aduc ponoase, și niciun folos.

        Refuzul lui Băsescu de a semna, alături de Ponta, Antonescu și Zgonea, scrisoarea către liderii europeni privitoare la Schengen este nejustificat. Dacă vrea să ne spună că această scrisoare i-ar fi ”supărat” pe ceilalți lideri, și i-ar fi redus ”capacitatea” de negociere, ne minte.  Capacitatea lui de negociere este zero! El nu negociază, el votează după cum îi arată Merkel cu deștu! Iar marea majoritate a aliderilor europeni sprijină România în efortul de aderare la acest spațiu. Este vorba doar de poziția negativă a Olandei, deși cred că și această opoziție a devenit o problemă de orgoliu, nu una motivată tehnic sau politic. Și, îi place sau nu Pulimii Sale, această întârziere, care este un eșec, i se datorează, și nu doar lui, ci și guvernului Boc. Se știau pozițiile Finlandei, Olandei, Franței și Germaniei încă din 2010.

        Colac peste pupăză, nu avem nimic mai bun de făcut decât să redeschidem o discuție inutilă, și lipsită de sens, începută de ministrul de externe Baconschi, referitoare la Croația, și legată de Schengen. Acum Monica Macovei cere MCV și pentru Croația, pentru a înfuria încă o dată Germania, cel mai puternic sponsor al aderării Croației la UE. Această dualitate a politicii externe, cu un centru la Cotroceni, și cu altul la Guvern, ne pune adesea în situații imposibile. De aceea este urgentă modificarea Constituției și precizarea strictă a limitelor de competență pentru fiecare instituție a statului român. Deocamdată multe dintre interesele noastre au ajuns la remorca PPE și a unora de la Bruxelles, care joacă în aceeași echipă cu PPE.

 

În rest, suntem ca în bancul ăla cu bicicleta și Volga, de lșa Radio Erevan: nu ni s-a dat, ci ni s-a luat, dar oricum nu contează: Parlamentul European este furios, și sunt mari șanse să vedem un nou buget european. Cu norocul nostru spart în cur, avem destule șanse să plângem după bugetul ăsta mutilat. Europa, bre!