vineri, 3 octombrie 2014

Momentul Brejnev al SUA



Declarațiile Victoriei Nuland, subsecretar de stat al Departamentului de Stat al SUA, sunt mai grave, prin semnificația lor, decât par. Este, dacă vreți, momentul Brejnev al SUA, amintind periculos de invazia trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia. Mai precis, intervenția armată din august 1968 a fost precedată de un adevărat război ideologic al URSS, susținute și de acoliții săi, minus România, cu PC din Cehoslovacia și cu conducerea sa mai liberală, în frunte cu Dubcek. Acum deviaționistul este Viktor Orban. 

Nu am pic de simpatie nici pentru Orban, nici pentru Ungaria. Ungaria lui Orban este o țară care are drept politică oficială revizionismul, iar România este o victimă a acestei politici. Rusia este o altă putere revizionistă, iar legăturile strânse între Budapesta și Moscova n-au de ce ne bucura. Dar ceea ce fac Nuland și SUA nu are legătură cu asta. Poziția lor este și nedemocratică, și intolerantă. 

Ne place sau nu, Viktor Orban se află acolo unde este prin voința cetățenilor ungari. Care au aprobat pozițiile sale, și le susțin. Așa cum în 1968 cetățenii cehoslovaci au susținut pozițiile lui Dubcek. Vina lui Orban este aceea că a pus în discuție dogma ”democrației liberale”, dar mai ales sistemul prin care capitalismul occidental a jefuit și jefuiește Estul european fost comunist. Așa ceva este inacceptabil pentru Washington, așa cum timidele încercări de liberalizare și de democratizare, de reformare a economiei de tip comunist din Cehoslovacia și din România puneau în discuție dogma sovietică a economiei centralizate și a sistemului cu partid unic. 

Dincolo de intoleranța la diversitate, brejnevismul și intervenția împotriva ”primăverii de la Praga” au fost un semn de slăbiciune a nucleului central al sistemului comunist, care nu mai putea controla periferiile. Începutul sfârșitului URSS este tocmai momentul august 1968. Nici reacția dură a Victoriei Nuland nu este semn de tărie, ci semn de slăbiciune. Abaterile de la dogmă nu vor mai fi tolerate. Îi doare în cur pe americani de democrație. Au susținut și susțin fără grețuri morale atâtea regimuri nedemocrate, atâta vreme cât nu le-au ieșit din cuvânt și au servit interesele SUA. Și câtă vreme cât Orban nu a intrat în coliziune cu interesele economice ale unora precum Soros, nu i-a zis nimeni nimic. 

Doar că acum s-au întâmplat două lucruri: criza din Ucraina, iar SUA vor liniște printre vasali, și unitatea lor fără fisură împotriva Rusiei, ceea ce nu e cazul nici cu Ungaria, nici cu Germania, spre pildă, și emergența unei noi doctrine, care, surpriză, vine dinspre Putin ȘI Orban. Este, de fapt, o întoarcere la un soi de conservatorism creștin, centrat pe familie, pe valori creștine, intolerantă cu ”societatea civilă” și cu minoritățile sexuale, pe naționalism economic și pe limitarea exceselor făcute în numele democrației. Pur și simplu cei doi dau aripi dreptei conservatoare din SUA, care pune în pericol puterea unui grup de interese trans-partinice de la Washington, care se ascunde în spatele dogmei ”democrației liberale”.

Nu cred că Ungaria va ceda așa ușor. Mai mult, nu puține țări europene vor fi primit cu îngrijorare istericalele Washingtonului. UE este departe de a fi un soi de curte din spate a SUA. Ea este mult mai tolerantă la diferență, și până acum s-a descurcat destul de bine cu zurbagii precum Viktor Orban. Demonizarea lui poate duce la victimizare, exact ceea ce nu doresc europenii. Ungaria a rămas o democrație funcțională, iar momentul lui Orban va trece. Și dacă Bruxellesul va avea o politică inteligentă față de Moscova, care să nu se rezume la executarea ordinelor Washingtonului, apropierea Moscovei de Budapesta va fi ceva trecător, și fără urmări. 

Din păcate, linia politică a Washingtonului provoacă resentimente peste tot: și în Europa, și în Orientul Mijlociu, și în Asia. În loc să învețe din greșelile URSS, SUA le repetă cu consecvență, și mai pun și de la ele. Și nu doar resentimente, ci și temeri. Nu puțini se întreabă ce va urma după declarațiile lui Nuland? Un Maidan și o ”revoluție portocalie” și la Budapesta? Adică negarea voinței populare, și înlocuirea conducătorilor ungari legitimi cu niște marionete, ca la Kiev? 

Asta ar duce, în cele din urmă, la destrămarea UE, pentru că după Budapesta poate urma orice capitală a cărei poziție o contrazice pe aceea a Washingtonului. Pot americanii gestiona o astfel de criză în Europa, când ei nu sunt în stare să facă ceva în Ucraina? 

Cred că o ripostă fermă a celor 28 ar fi cel mai bun răspuns la intervenția nesăbuită a Victoriei Nuland. UE trebuie să le spună americanilor că este capabilă să țină sub control situația din Ungaria, iar astfel de atitudini arogante sunt inacceptabile și fac decât să nască noi probleme. Din păcate nu are cine face asta. 

Cu sau fără riposta europenilor, SUA au o problemă, cum spuneam, anume faptul că este slabă și nesigură. Și încearcă să ascundă asta în spatele aroganței și pozițiilor de forță. O veste proastă: nu se pot ascunde. Lumea s-a prins de asta. Și în plus, oamenii urăsc unanimitatea și ideologiile care anulează diferența. Momentul Brejnev era lucrul cel mai rău care i se putea întâmpla Americii. Și tocmai i s-a întâmplat! 




4 comentarii:

Doru Dascalu spunea...

Chiar dacă nu iubesc ”democrația” sunt conștient de un singur lucru. Datorită informațiilor care circulă liber pe internet și având cunoștințele necesare știu un singur lucru. Că america este cea mai tare datorită tehnologiei. O simplă apăsare de buton și planeta rămâne fără internet și fără telefonie mobilă și fixă. În acest caz stai cu urechea lipită de aparatul de radio să asculți știri. Sunt curios ce ar face o populație de șapte miliarde fără comunicații?! Se vor mânca între ei precum câinii. Aceasta este realitatea crudă.

Anonim spunea...

Totusi, pe ce lume traiti? VN a exprimat o parere. De aici si pina la a echivala-o cu interventia URSS in Cehoslovacia e o distanta
Nu?

ANONIMUS spunea...

Aceasta doamna "Nula" ma face sa ma gandesc de ceva timp ca daca un stat oarecare ar face ce face guvernul SUA ar fi taxat de toata lumea ca conducatorii au probleme cu IQ-ul si inteligenta lor.Sa nu spun ca este usor sa observi ca toti functionarii de marca in Secretariatul de stat si care au facut ceva au fost crescuti si educati in Europa .D-na" Nula" este o dna Palin care a fost acceptata de Dl Obama ,un alt exemplu de maretie americana .Ca in SUA presedinte poate fi si una dintre simbolurilor partidelor de guvernamant ,in problema unor functionari
profesionisti este alta mancare de peste .Dna Nula cu figura de bucatareasa de CAP si cu gura spurcata face mult rau SUA dupa parerea mea pentruca nu e la inaltimea ceruta pentru functia d-sale.

T-Rex spunea...

Subscriu. Regret ca liderii americani nu reusesc sa inteleaga la timpul cuvenit, ca tocmai datorita lor s-au ridicat "neasculatatori" ca Orban. Orban este efectul nu cauza. Este efectul tipului de capitalism globalizat pe care americanii l-au promovat, agresiv, si la fel de iliberal pe cit il acuza azi pe Orban. Nici Putin nu ar fi existat in varianta de azi. Si nici in Irak si Siria nu ar fi existat IS, daca SUA aveau alta politica.

Regret, pentru ca pina la urma exista teama de necunoscut la intrebarea: bine, dar daca nu ne place SUA ca lider, pe cine am vrea?

Teama poate fi micsorata daca apar lideri ca Orban care pun in discutie status-quo-ul. Nu cred ca tarile mici ca Ungaria sau Romania sunt avantajate de a fi sub imperiul unui colos. Lor le-ar trebui un fel de uniune (nu UE de azi!), care sa lucreze pentru ele, si nu pentru tarile bogate. Tari mici sa colaboreze intre ele, in vecinatatea lor. Sa fim realisti: nici SUA nici Rusia nu au interese economice strategice in tarile astea, ci doar le folosesc pe cele economice pentru a isi sustine expansionismul politic si militar (si erodarea adversarului).