sâmbătă, 26 aprilie 2014

Șeriful, potera și restul lumii



Eu cred că vremea dominației occidentului se apropie de final. Rusia, și împreună cu ea, China, încep să traseze linii roșii. Vor aduce și pe alții alături de ei, în efortul de a îndigui, la rândul lor, expansiunea occidentului. Era inevitabil să se întâmple așa. Pentru că, place sau nu cuvântul, occidentul, condus de gândirea primitivă și simplificatoare a SUA, a gestionat prost globalizarea, instrumentul său de dominație. 

Mulți cred că acum China se va îndrepta împotriva Rusiei, revendicând ”Siberia”, după modelul Crimeea. Nici vorbă! China se îndreaptă spre extinderea zonei economice maritime, revendicând tot felul de insulițe din zona Mării Chinei, pentru a dispune de rezervele de hidrocarburi existente, și pentru a asigura securitatea rutelor de transport. O confruntare cu SUA și aliații săi în Pacific ar lipsi China de aceste rute de transport. De asta investesc în portavioane și submarine nucleare, în alte nave militare mari. Dar pun bani și în dezvoltarea rutelor alternative, precum TransSiberianul, care ar duce mărfurile chineze direct în inima Europei. 

Lucrurile vor fi mai limpezi după consumarea vizitei lui Putin la Beijing. Ea vine după vizita lui Obama în zonă. Președintele american a ocolit China, o decizie pe care o va regreta curând. Departe de a fi o veste bună, atât pentru Europa, cât și pentru SUA, focusarea atenției Rusiei pe zona Pacificului promite o schimbare masivă a raporturilor de forțe în zonă. Rusia și China sunt acolo la ele acasă. SUA sunt departe de casă. Rusia are relații excelente cu India, și poate construi o apropiere a Indiei de China. Aceste trei state pot face extrem de costisitoare, și la limită imposibilă, încercarea SUA de a domina zona. Nici Japonia, nici Australia, nu pot ajuta prea mult  SUA, în cazul unei confruntări deschise. Și nimeni nu poate garanta că țări precum Indonezia, Coreea de Sud sau Filipine vor fi loiale până la capăt. 

Lucrurile sunt mult mai complicate, iar modul nepermis în care le simplifică americanii nu e dătător de speranțe. La asta adăugăm lipsa de interes a UE pentru jocuri geo-strategice la nivel global. UE nu are nici interes, nici mijloace pentru așa ceva. Iar dacă americanii cred că pot face cu Germania, Franța sau Marea Britanie, luate individual, ce nu fac cu UE, chiar nu înțeleg pe ce lume se află! 

Occidentul european consideră Rusia actuală un partener natural, din motive extrem de pragmatice, care nu au legătură cu ideologiile. Relația lor cu Rusia este total dezideologizată, spre deosebire de relația SUA cu Rusia. Dacă nu ar fi existat isteriile anti-ruse(puternic susținute, și induse, de SUA), UE ar fi avut o politică explicită și coerentă în relația cu Moscova. Dar s-a mișcat încet, permițând SUA să construiască ceea ce eu am numit ”banana anti-rusă” în estul Europei, un soi de tampon între Europa occidentală și Rusia, care servește interesele americanilor, deși este formată din țări membre ale UE. Mă refer la țările baltice, la Polonia, Cehia și România, pentru că, între timp, Ungaria a dezertat din acest grup, iar Bulgaria nu dă prea multe dovezi de entuziasm în a susține isteria anti-rusă. 

Cred că unul dintre motivele intervenție americane în Ucraina a fost tocmai slăbirea coeziunii ”bananei”, și dezertarea unora precum Ungaria. Washingtonul speră că fluturând ”pericolul rus”, reface unitatea ”bananei”, pe care, în paranteză fie spus, o folosește nu doar împotriva Moscovei, ci și împotriva Bruxellesului. ”Fuck Europa!”, nu-i așa, madam Neuland? 

SUA au ales să ducă prea multe războaie, pe prea multe fronturi simultan.  Plecând de la premiza, falsă, că toți aliații îi vor fi fideli, și le vor urma fără crâcnire. Ei bine, nu-i așa. Și cu cât criza din Ucraina se prelungește, cu atât lucrurile devin mai greu de controlat pentru Washington.

Modelul actual după care operează SUA, în care Washingtonul este șeriful, și tot felul de slugi ale lui potera, nu are cum funcționa. Potera este eterogenă, și nu toți cei care o compun se află acolo pentru că vor. Și nici nu-i prea trage inima să-și pună pielea la saramură pentru americani. O astfel de construcție poate avea în fața ei o alianță de parteneri egali, care este hotărâtă să se bată, este motivată și solidară în fața amenințării. SUA să nu se mire dacă va rămâne la un moment dat singure. Știu și eu, potera poate decide că e mai bine pentru ea fie să stea deoparte, fie să treacă de cealaltă parte.

Lucrurile astea sunt, până la urmă, banale. Nimeni nu spune că o lume multipolară este soluția ideală. Dar lumea unipolară de acum sigur nu poate dăinui prea mult. Depinde de noi felul în care se va face schimbarea, pașnic sau violent. Optimist fiind de felul meu, aș paria pe violență. 

    

2 comentarii:

casandra spunea...

Foarte bună analiza. Aș adăuga aici încă un element important în ecuație: nivelul de acceptare a costurilor asumate, diferite de la stat la stat. În confruntarea acesta de redistribuire a puterii la nivel global, popoarele acceptă diferit costurile asociate.
Și încă un element: salba de primăveri din spațiul nord-african au lovit puternic în interesele UE. Au limitat, pentru ceva ani, o extindere ”soft” a UE în acea ”vecinătate”. Acum, scandalul din Ucraina, lovește tot în interesele UE, de extindere a influenței în estul eruopean, ca premiză a unei înțelegeri cu Rusia. UE a fost blocată de SUA! Probabil, americanii au crezut că astfel iau ostatic Europa. S-ar putea să se înșele...
Dar, de asemenea, cred că mișcarea ucrainiană a fost clocită de americani și ruși. Și rușii se reorienteayă către Asia-Pacific și aveau nevoie de ”sigilarea” spatelui lor european. Și au fost serviți. Americanii fac doar vocalize violente față de Moscova pentru a ”răci” relațiile acesteia cu europenii. Îți aduci aminte scena microfonului ”uitat deschis” la un summit mondial și rugămintea lui Obama către Medvedev de a spune acasă că după alegerile americane va avea mai multă ”flexibilitate”?
Îmi pare rău să zic, dar eu cred că ticăloșii cei mari s-au înțeles în împărțirea lumii, în dauna europenilor. Gemania s/a prins de mișcare demult și joacă jocul cât poate de mult în favoarea UE. Dar sunt multye cozi de topor ale americanilor la nivelul liderilor europeni, multe...Poate China să mai strice jocurile în privința Europei, are interese diferite.

ANONIMUS spunea...

Ma tem ca singurul motor care tine lumea in functie este nevoia de echilibru si daca vezi in istorie ce aliante s-au facut ar trebui sa tragi niste concluzii.Pot paria ca doamne fereste in cazul unui razboi victoria va fi a unei aliante intre care vor intra si state comuniste(SIC!)Daca te gandesti la China si problemele ei ,doar numarul chinezilor este problema si rezolvarea va fi aproape matematica intre China si
tarile mai putin populate fata de marimea teritoriului .SUA nu are nici o problema pentruca vorba dv.este departe,si relativ populata.Intre state nu exista decat interese si doar frica pazeste slanina.Un lucru este sigur Rusia este un stat cu interese imperiale si nu are ce sa faca.Daca cine crede ca Rusia va castiga un razboi economic se inseala acum. Rezolvarea problemei o va face populatia ,lapidandu-i pe cei care acum aplauda daca o criza economica ii atinge la vintre.SUA are slabiciunile ei ,nu stralucesc de inteligenta daca te gandesti cine ii conduce dar nu poti sa-i ignori ca-ti place sau nu.Exista doar o problema,cine conduc statele?! Cred ca guvernamaintele daca sunt silite pentruca puterea o are cine tine arma de pat ,nu de teava si nici de punga.