vineri, 11 aprilie 2014

Cum să ratăm subdezvoltarea



Dacă și anul ăsta campaniile electorale vot fi despre ruși și alte bălării anti-comuniste, cum văd că se ambalează ”dreapta”, condusă acum, tacit, de un Antonescu tot mai isteric și mai incoerent, am belit-o scurt. Rușii în Crimeea sunt infinit mai puțin periculoși decât proasta guvernare specifică actualei clase politice, care ar vorbi despre orice, numai despre problemele de pe agenda publică, nu.

Am vorbit și în 2004 despre ruși, și în 2009, vorbim și acum. Timp în care crâncenii rusofobi i-au lăsat pe diverșii oligarhi ruso-ucraineni să zburde prin economia și politica românești, sub ochii duios-aprobatori ai SRI, care nu i-a văzut pe ăia care alergau cu valiza cu bani după Stolojan, dar urlau că a trădat Geoană, că s-a dus la Moscova. În paranteză fie spus, nu cred că este cineva mai dedicat în România cauzei americane ca Geoană. Așa că a-l face pe ăsta agentul rușilor ține de demență. Dar la proștii loco ciupengăria serviciilor a prins. 

În timp ce noi plângem și ne rupem cămeșa pe noi de frica rușilor, economia României este acaparată de occidentali, cu sau fără bani rusești în capital, care scot aproape tot profitul din țară, plătesc cele mai mici salarii din europa, au monopolizat piața și elimină orice posibilă concurență autohtonă, sărăcind crunt populația. Emigrația din motive economice se ambalează iar. Suferim grav de pe urma lipsei forței de muncă de calitate, calificată.

Am mai spus, și mă repet, pentru că o consider o problemă esențială: fondurile europene nu sunt soluția pentru problemele noastre. Aproape nicio firmă românească nu mai câștigă contracte finanțate din aceste fonduri. Tot ce înseamnă infrastructuri este făcut de firme occidentale. În România nu se mai produce nimic, nici măcar ciment și pietriș! Dacă cineva își face o făbricuță de produs lactate, totul vine din import. Industria autohtonă nu produce nimic în domeniul utilajului alimentar. Ambalajele sunt din import. Practic, cu fondurile europene primite, România dezvoltă Occidentul și se sărăcește pe sine.

Așa că în loc de discuții tâmpite, despre cine îi suge pula cu mai mult talent Unchiului Sam, vreau să văd o dezbatere despre aceste probleme. Vrem-nu vrem, alternativă la NATO și la UE nu avem. Și n-am văzut politician român care să pună problema ieșirii din cele două organizații. A face din asta o problemă ține de nebunie!

Marea noastră problemă este cum să ne dezvoltăm, în aceste condiții, în care avem tot mai puține resurse, iar monopolul firmelor străine pe piața internă ne golește de substanță economică? Nu avem decât o singură soluție: să construim entități economice autohtone, prin diverse forme de stimulare, scoase de sub controlul Bruxellesului, care să se adreseze piețelor non UE. Este singura formă prin care putem face rost de finanțe și de alte resurse pentru a ne dezvolta în acord cu nevoile noastre. Dacă nu facem ceva, ne ratăm viitorul, și rămânem veșnic în subdezvoltare.


Un comentariu:

Fluieratorul spunea...

Mais, mon cher Maître, noua ne place subdezvoltarea. Am facut eforturi enorme in ultimii 25 de ani ca sa ajungem aici, si acum facem orice ca sa ne mentinem. Asta e o performanta in ochii unora. Merge vorba aia cu "scapa cine poate", ca nu vad sa se schimbe ceva in sensul in care spuneti. Si care este singurul posibil daca vrem sa mai existam ca tara. Nu-i viziune ca nu-i gindire, si nu-i gindire ca nu-i minte sa priceapa lucruri de-astea...