Subiecte, subiecte

Câteva scurte observații despre diverse subiecte, legate artificial de criza din Ucraina, care au fost tratate vai mama lor prin diverse tocșoaie. 

1. Împrumutul acordat de Rusia Ungariei

Lucrurile sunt ceva mai complicate decât par, și au mai multe componente. Componenta economică. Măsurile luate de Viktor Orban, în logica naționalismului economic, și foarte aplaudate și de unii de la București, au efecte contrare celor așteptate, mai ales diversele naționalizări, ca în cazul fondurilor de pensii administrate privat. Economia nu crește, sau crește anemic. Ungaria are, probabil, și probleme în a găsi finanțare la un preț rezonabil pentru datoria publică. Este la fel de probabil ca deranjul făcut de el la Bruxelles cu tot felul de declarații arogante să-l împiedice acum să găsească finanțare. Pe de altă parte Rusia are un excedent mare din comerțul cu energie, și cum nu poate investi în UE, pentru că nu i se permite să investească în energie până nu aplică regulile obligatorii pentru membrii UE, ea nefiind țară membră, trebuie să facă ceva cu banii. Și atunci îi împrumută, ceva mai avantajos, fie Ucrainei(că nu le dădea nimic gratis ucrainenilor!) fie Ungariei. Oricum câștigă din dobânzi, nu stau cu banii degeaba.

Componenta ideologică este mai interesantă. Dincolo de orice, Putin este văzut, inclusiv în SUA, de către cercurile naționalist-conservatoare, drept un soi de deschizător de drumuri în gândirea conservatoare, de om care cere reîntoarcerea la valorile tradiționale ale creștinătății, la familie. Atitudinea lui anti-homosexuală a fost foarte aplaudată în aceste medii. În plus, personalitatea lui Putin nu diferă foarte mult de aceea a lui Orban. Iar Rusia are nevoie de aliați în Europa.

Faptul că acele 10 miliarde merg spre construcția unei centrale nucleare are un anume sens. Ungaria are centrale nucleare sovietice. Este logic să nu-și diversifice furnizorii de echipamente și de combustibil nuclear, pentru că diversificarea ar însemna costuri suplimentare. Este la fel de posibil ca Rusia să fi rămas cu niște echipamente de pe urma unor proiecte anulate, precum cel din Bulgaria, și a forțat comanda maghiară.

2.  Gazul ucrainean și românesc din Marea Neagră

Discutăm despre ceva ce există doar pe hârtie. Cum tot pe hârtie există în România(ca și în Polonia) gaze de șist. Amatorii de așa ceva au plecat din Polonia, pentru că NU pot fi exploatate comercial, și estimările s-au dovedit a fi de vreo zece ori mai mari decât realitatea rezultată în urma explorărilor. Și pe noi ne anunțau triumfător niște unii că vom avea gaz din Marea Neagră. Acum au tăcut, spun că, poate, așa, după 2020. Lucrurile nu sunt simple, iar exploatarea foarte costisitoare, ținând cont de particularitățile Mării Negre. Sigur, după decizia de la Haga privitoare la Insula Șerpilor, avem un avantaj. Pe care criza din Ucraina îl poate anula. Că nimeni nu investește printre portavioane, distrugătoare și în acompaniament de zdrăngănit de arme. Să nu uităm ce s-a întâmplat cu zona noastră când s-a destrămat Iugoslavia. 

Nu ar fi stricat să se fi făcut Nabucco. Doar că ea a fost gândită în special pentru gazul din Iran. Au intervenit problemele cu programul nuclear și sancțiunile contra Iranului, și nu există gaz pentru a face rentabilă investiția în Nabucco. South Stream nu se face, din motive ideologice, că e a rușilor, rămâne un nou proiect, prin Turcia, care să aducă gaz din Azerbaijan, și care ar costa 44 de miliarde de dolari. 

Există și alte soluții, cum ar fi importurile de gaze lichefiate. Pentru asta trebuie să ai terminale speciale, și ieșire la mare. Oricum ar fi, armonizarea pozițiilor țărilor care promovează astfel de proiecte ia foarte mult timp, pentru că geo-politica vine înaintea considerentelor economice.

Problema este alta: ne legănăm cu iluzia ”independenței energetice”. Nicio țară nu este independentă. Marea problemă a umanității este dependența ei de combustibilii fosili. Sursele alternative nu se văd, deocamdată. În schimb efectele se văd, schimbările climatice.

3.  Băsescu și Gazprom, obsesia ălora de la A 3

Ar fi de remarcat un singur lucru: subsidiara Gazprom, Nis, cea care i-a dat de lucru Ioanei Băsescu, sapă prin România după GAZE de ȘIST! Rușii au tot interesul să exploateze gaze de șist, că nu-și fac concurență, ci doar câștigă niște bani în plus. Rușii au semnat contracte uriașe cu chinezii, de sute de miliarde de euro, pentru a construi noi conducte și pentru a livra gaz. Gazpromul își mută operațiile spre China și Japonia, și din motive de discriminare pe piața europeană. Asta nu va face decât să ne scumpească gazul. Nu-i plângem pe ruși, au de unde câștiga. Nu știu dacă avem noi, românii, cu ce plăti.

Iar exportatori de gaz românesc devin cei care scot gazele, nu România, asta dacă le scot. Iar cum există obligația alinierii prețurilor la consumator la media europeană, că de asta există grafic de scumpiri, românul obișnuit nu va simți cu nimic existența acestor noi surse naționale de gaz.

Cred că avem nevoie cu adevărat de o strategie energetică pe termen lung, care să ducă la creșterea eficienței energetice, la diversificarea surselor de energie, la folosirea ei rațională, în condiții de mediu stricte.