Deshumarea totalitarismului

Deshumarea asta a lui ceauşescu este simbolică, şi poate fi echivalată cu ieşirea din lampă a duhului totalitarismului. În cazul nostru duhul se întrupează în două persoane: ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, şi fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei. Care, într-un fel sau altul, vor să consfinţească în Constituţie prezumţia de vinovăţie.

Ce zice Predoiu? Că pentru persoanele care ocupă funcţii publice să nu se mai aplice principiul prezumţiei dobândirii licite a averilor, pentru că, vezi Doamne, de asta nu pot fi ele controlate, că nu permite Constituţia.

Practic, prin ceea ce propune Predoiu se instituie INEGALITATEA cetăţenilor în faţa legii. Dacă eşti Bercea Mondialu', şi furi la greu, obţii bani din şantaj, din afaceri ilegale, Constituţia îţi apără averea, că Mondialu' n-are funcţie publică. În schimb un primar, consilier local sau judeţean, deputat, senator, ministru, integri, că sunt şi din ăştia, sunt prezumaţi hoţi prin însăşi Constituţia României, dacă e după capul dobitocului.  Citez: " S-ar putea sa se impuna si modificari de ordin constitutional, sa scoatem prezumtia de liceitate a dobandirii averilor si sa o transformam intr-un act normativ inferior. Trebuie sa o eliminam din Constitutie pentru cetatenii care detin o functie publica si sa o pastram pentru cetatenii care nu exercita functii publice".  

Unde a făcut Dreptul boul ăsta? Cum de nu le e ruşine de el profesorilor lui?  Numai pentru că poate gândi aşa şi ar trebui transformat într-un paria în profesia lui! Numai că se vor găsi legiuni de cretini care să-l aplaude şi să-l felicite!

Să fii "clasă politică" şi să afirmi, senină, cum o face Monica Macovei, că "E clar ca nu e vointa politica, clasa politica nu vrea sa se duca la inchisoare, nu vrea sa-si arate averile, vrea sa fure in continuare si sa se apere", ţine de nesimţirea cea mai crasă. Te du la puşcărie, madam! Dă-ne un exemplu de voinţă politică!

Legea ANI este produsul minţii acestui om, care a rămas în gândire un procuror comunist, pentru care drepturile şi libertăţile cetăţeneşti nu valorează nici cât o ceapă degerată.

Din păcate nu avem nicio reacţie faţă de aceste accese totalitare din partea nimănui. Nu mai sper de mult în reacţia "societăţii civile". Mai speram în bunul-simţ al unora dintre personalităţile din mediul juridic. Văd că au fost şi ele puse cu botul pe labe: tăierile de pensii şi de salarii le-au adus la tăcere.

Românii oricum nu au nimic în comun cu democraţia şi, din ură faţă de "clasa politică" aplaudă acum belirea politicienilor. Să vedem ce-or face când va începe belirea lor...  Deşi de la ceauşescu încoace ştim ce fac oile autohtone în caz de belire: închină ode Iubitului Belitor!

Călcâiul lui Ahile Machitorul

Dacă nu mă înşeală pe mine memoria, procedura cere ca un draft al Raportului de ţară să fie prezentat de Comisia Europeană Guvernului României, ca să-şi expună obiecţiile, şi să răspundă unora dintre reproşurile conţinute în Raport. Este o procedură firească, pentru că realităţile sunt în schimbare, iar între realitatea de pe teren şi cea din Raport există întotdeauna diferenţe.

Ieri Pulimea Sa cerea vehement Guvernului un contra-raport. Se nasc, firesc, câteva întrebări: Guvernul României nu a primit draftul Raportului şi nu a obiectat la cele scrise acolo? Şi dacă l-a primit, a avut sau nu obiecţii? Dacă n-a avut obiecţii, ce rost mai are un astfel de contra-raport, în afară de a ne face şi mai mult de căcat la Bruxelles? Cu atât mai mult cu cât una dintre principalele surse de informaţii privind Justiţia din România ale celor de la Comisie este madam Macovei, ale cărei obsesii se văd în Raport.

O fi uitat Iubitul Conducător acest din urmă amănunt? O fi sărit peste cal madam Macovei?  S-o fi simţit direct vizat de acuzele Comisiei? Sau Raportul a fost folosit de Comisie pentru a spune că la Bruxelles traian băsescu este considerat o sursă a problemelor pe care le are justiţia română?

Cert este că Raportul a fost receptat de Pulimea Sa ca o directă la ficat. Şi la el ficatul este pe post de călcâi al lui Ahile Machitorul. Răspunsul este o ploaie de lovituri, care cel mai adesea nimeresc în gol, din lipsă de luciditate şi de plan.   

Întâlnire de gradul trei

Economia, dobitocule!

M-am săturat până peste cap de fiţele şi de demagogia lui băsescu! M-am săturat de populismul lui jegos! N-a cerut, de aproape doi ani, de când economia e pe tobogan, o singură dată o sesiune extraordinară a Parlamentului dedicată relansării economice! În schimb face crize de isterie pe marginea Legii ANI, că nu mai are el jucărie, să-şi mânjească de căcat adversarii.

Evident, o face în numele binelui poporului. Dacă doreşte să facă un bine poporului, îl trimite la plimbare pe boc şi apoi îşi dă şi el demisia. Şi scăpăm de doi păcălici siniştri!  

Rămâne de lămurit un lucru: care paragraf din Constituţie îi permite lui să convoace Parlamentul. Nu de altceva, dar măcar să ştim dacă nu cumva peste noapte a avut loc o lovitură de stat, şi noi nu ştim...

PS: acum văd că gluma aia a naturii care conduce ANI vine la "realitatea Tv" pentru a da amănunte din dosarele unor politicieni. Adică fix ce vă spuneam...

MEA CULPA: din nefericire, ipochimenul POATE convoca Parlamentul în sesiune extraordinară, şi, ca de obicei, Constituţia NU spune şi în ce condiţii. Starea de război, sau de urgenţă, ar trebui să fie singurele ocazii în care Preşedintele României poate convoca Parlamentul. Altminteri suntem în situaţia în care separaţia puterilor în stat este simplă demagogie. 

Art.66(2): Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau al senatorilor.

 Care este urgenţa, de vreme ce pentru Legea ANI ne-am luat-o, iar următorul Raport e pe la iarnă? Starea mizerabilă a economiei nu cere o sesiune extraordinară a Parlamentului? De ce s-or fi întâlnit ieri, pe şestache, Isărescu şi bancherii? De bine ce ne merge?  

Ştirea zilei

Nu trambulina care se presupune c-o s-o propulseze pe madam Udrea, care-şi lichidează firmele, începând cu Dalli, ca să apară mai curată, mai uscată în faţa alegătorilor, la Primăria Generală, nu tâmpeniile lui DDD, nu tembelismele cu legea ANI şi jocurile mizerabile ale unora dintre cretinii de la Bruxelles, constituie ştirea zilei, ci asta: un român din doi NU ARE ACCES la apă potabilă.

Toate pălesc în faţa acestei realităţi nenorocite, care este produsul incapacităţii noastre de a ne fixa priorităţi şi de a lucra pentru atingerea unor obiective esenţiale pentru un trai decent.

Iar această realitate este şi produsul proastei guvernări a României din ultimii douăzeci de ani, dar şi al unei nenorocite indiferenţe a elitelor acestei ţări faţă de soarta cetăţenilor ei. Şi ea nu se va schimba, până când nu se vor schimba mentalităţile şi până când nu vom renunţa la apatie şi la căutarea de soluţii de supravieţuire.

Circ să fie!

Epopeea Legii ANI continuă. În unanimitate, se zice, Curtea Constituţională o găseşte "neconstituţională". De fapt, cred că procedura de adoptare e considerată neconstituţională, că asta a reclamat Pulimea Sa. Jocul ăsta idiot de-a "votăm până iese cum vrem noi!" este din ce în ce mai periculos. Pentru că mă îndoiesc că senatorii, în special Frunda, dar şi alţi jurişti din Senat, nu ştiu ce atribuţii are camera lor în materie de legiferare. Mă tem că votul ăsta al CCR este un soi de compensaţie pentru faptul că au declarat neconstituţională reducerea pensiilor cu 15%.  

De când oranjgutanii şi-au încropit o majoritate pe picior, care funcţionează cu sughiţuri, repetarea votului în Parlament a devenit o obişnuinţă. Un astfel de comportament este iresponsabil şi neagă funcţionarea democratică a statului român. Dar cui îi pasă?

Poate că, în cele din urmă, Legea ANI va ieşi cum vrea băsescu. Ei, şi? De patru ani de zile instituţia îşi bate joc de noi şi de banii noştri. Va stârpi ea corupţia din politică? Uite, le dau eu nişte clienţi babani: traian băsescu şi familia lui. Că frate-su, Mircea, tocmai a cumpărat afacerea unor "olandezi". Sau, dacă e un ou prea tare pentru ei, ce-ar zice de Liviu Negoiţă, primarul de la trei, alintat cu numele de Livache? Sau şi ăsta e o vacă sfântă portocalie, care nu trebuie atinsă?

Şi dacă tot e să se voteze din nou Legea ANI, să se introducă obligativitatea celor vizaţi de lege să organizeze bi-anual vizite ale cetăţenilor prin proprietăţile lor. Că aşa ni s-a spus: declaraţiile de avere făcute publice au scopul de a informa cetăţenii, care să constate dacă politicienii mint sau nu în legătură cu averea lor. Şi dacă trebuie să declare operele de artă, bijuteriile, numismatica, timbrele, păi, să le vedem şi noi. Altminteri, cum ştim că mint sau nu?

Nu de altceva, dar dacă-i circ, circ să fie!

UPDATE: ce-şi face omul cu mâna lui, lucru manual se cheamă! Cum bănuiam, CCR a acceptat argumentele lui traian băsescu, pe acelea legate de camera decizională. Doar că judecătorii şi-au vârât nasul mai adânc în text şi au descoperit că ceea ce declaraseră ei neconstituţional cu ceva vreme în urmă a rămas în textul legii. Ceea ce va duce la obligaţia Guvernului de a veni cu o nouă Lege de funcţionare a instituţiei.

Întrebare pentru CCR: mai poate exista instituţia, câtă vreme legea ei de funcţionare este neconstituţională?  

Paradă aeriană

MIG 21 Lancer

MiG 21 Lancer

Hercules C 130 şi posibil  L 39 Albatros

IAR 99 Şoim

MI 8(17)

Întrebări de bun-simţ

Aşadar, Dan Diaconescu e acuzat de DNA că ar fi constituit la OTV un grup infracţional. La judecarea uneia dintre cererile de arestare procurorul afirma că s-au făcut circa 18.000 de ore de înregistrări audio(sper că a pus punctul greşit!).  Aceluiaşi Dan Diaconescu îi sunt ascultate telefoanele şi după ieşirea de la mititica. Şi atunci, după ce omul nostru declară că a vorbit cu traian băsescu, şi acesta s-a jurat că nu el l-a băgat la bulău, se naşte firesc întrebarea pe care o pune Ciutacu, plecând de la realitatea că, în conformitate cu procedurile penale, telefoanele tuturor celor care intră în contact cu subiectul monitorizării sunt, la rândul lor, ascultate: "Preşedintele României, Excelenţa Sa Traian Băsescu, are telefonul ascultat? Dacă da, fiind (totuşi) vorba de şeful CSAT, cine face transcrierile convorbirilor şi unde sunt stocate acestea?"

Aşadar, dragi ţuluşi, voi îl ascultaţi pe Iubitul Conducător, şi oficiosul n-a publicat încă nicio stenogramă pe surse? Ruşine, Dinu Patriciu!  

Piaţă volantă

Am fost astăzi într-una dintre pieţele volante din Bucureşti, cea de la Universitate. Probabil din masochism, că altminteri nu se explică de ce am luat-o din loc pe căldura asta. Sau, poate, m-am dus pentru a-mi confirma bănuiala că pentru noi, bucureştenii, cel puţin, ţăranul este mort. Ca producător, evident. Sigur, găseai şi ceva mezeluri, şi ceva brânzeturi(scumpe, şi nu foarte gustoase, cât despre igenă, musca aia de pe burduful de brânză spune tot!).  Dar legumele păreau toate cumpărate din en-gros, şi la întrebarea "ce soi sunt ăstea, nene?" obţii o resemnată, sau nepăsătoare ridicare din umeri: "dracu' ştie? Le-am luat şi eu din magazin." Răsadurile, vrea el să zică, dar, de fapt, e vorba despre produsul ca atare. Fasolea aia verde lată, importată, se pare, ca şi castraveţii, din Ucraina, sau prin Ucraina, n-a văzut tarlaua ţăranului român nici în poză.

Pe de altă parte vinovaţi sunt şi ţăranii de starea asta mizerabilă a agriculturii. Parcă dăduse strechea în ei, prin 1990-1991. Au dărâmat tot, au furat tot, au vândut ţiganilor ţevile de aluminiu de la sistemele de irigaţii, au tăiat sute de mii de hectare de vii şi de livezi, au demolat mii de hectare de sere şi de solarii, ca să aibă pământul cum i-l lăsase tac-su sau mă-sa. Şi-l are aşa: chel ca-n palmă, crăpat de secetă şi plin de ciulini.  Iar acum stau şi se roagă la Berceanu să le treacă o autostradă, ceva, prin bătătură, că altceva nu au ce face cu pământul. 

Nu poţi să şi munceşti pământul, să-ţi şi vânzi direct produsele, ca precupeţii, în piaţă. Nu poţi investi(chiar dacă ai avea bani) în echipamente şi unelte agricole, într-un tractor, cât de mic, dacă ai trei-patru-cinci hectare.  Nu mai vorbim despre accesarea fondurilor europene.

Concentrarea naturală a pământului, pentru a scăpa de fărâmiţarea excesivă a proprietăţilor, a exploataţiilor, va lua timp. Trebuie să găsim o formă de stimulare a cooperativelor agricole. Toate ţările occidentale au astfel de sisteme asociative, şi aici se face agricultura bio, aia care credem noi că ar fi salvarea agriculturii româneşti.

Trebuie să lăsăm dracului la o parte clişeele cretine despre dezastrul ceapeurilor. N-a fost niciun dezastru! Fără ele nu se putea moderniza România, ele au eliberat forţa de muncă necesară industrializării. Ele au făcut ca producţia să crească, faţă de perioada interbelică, de trei până la cinci ori la mai toate categoriile de produse. Pământul s-a lucrat cu tehnologii moderne, a fost protejat, s-au făcut îmbunătăţiri funciare şi sisteme de irigaţii. Ceapeurile au folosit ingineri agronomi, zootehnişti, economişti. Mulţi dintre ţăranii rămaşi în agricultură s-au profesionalizat. Câţi dintre actualii ţărani mai ştiu cum să facă agricultură? Câţi ar trece un examen de fermier, aşa cum sunt cele din Franţa sau Germania?

Sigur, a fost penuria, aparentă, de produse alimentare, din perioada 1983-1989. Spun aparentă, pentru că era organizată, pentru amânarea consumului, ca urmare a obligaţiei de a ne plăti datoriile externe. Acum tot statul organizează amânarea consumului, dar prin reducerea drastică a puterii de cumpărare. Dar asta e o altă poveste

Ne-am întors cu satul şi agricultura în perioada interbelică. Şi vedem că nu eram deloc "grânarul Europei", că TOŢI vecinii noştri au, ca şi în perioada interbelică, producţii agricole MULT mai mari decât noi, că pământul este prost lucrat, că importăm tot mai multă mâncare.

Eu, unul, constat că e cazul să ne luăm gândul de la agricultură. Oricum nu prea va mai conta în PIB, şi în niciun caz nu va putea relansa creşterea economică. Poate sunt eu prea pesimist, deşi nu cred...

Ce se vede

Cam astea sunt clădirile pe care le pot "admira" de pe balcon. Un ghiveci care nu spune nimic. Cele noi sunt banale(nu ştiu şi cât de funcţionale, deocamdată doar hotelul funcţionează, deşi nu văd coadă la Recepţie). Cele vechi sunt la rândul lor simple clădiri ieftine, destinate închirierii. Revendicate după 1989, noii proprietari n-au chef să investească, chiriaşii n-au motive s-o facă.

La parterul lor au experimentat falimentul cârduri de "investitori", mai de-ai noştri, mai din Orient. Au tot apărut şi dispărut magazine şi mai luxoase, şi mai proletare. Şi marfă de calitate, şi adusă cu sacoşa din Turcia sau Dubai. La început au fost şi vreo doi mici meşteşugari, rămaşi din "Epoca de Aur". Buni meseriaşi amândoi. Unul era croitor, celălalt marochiner, făcea în special genţi. Dar de ce să-ţi cumperi o geantă bine făcută, din piele, solidă şi cu preţ decent, când poţi lua una din vinilin lipit pe carton, cu pretenţie de piele, şi purtând cu mândrie o etichetă care aduce vag cu aceea a unei mărci celebre? De ce să mănânce românul o pâine? 

Douăzeci de ani de "capitalism" n-au reuşit să acopere cu var faţadele clădirilor ăstora. Mai rău e că a început să cadă tencuiala. Vreo doi vecini au păţit-o: s-au ales cu parbruizele sparte. Eu am scăpat mai ieftin: capacul portbagajului înfundat. Dacă nu te străduieşti, nu vezi gâlma. 

Poate că un arhitect deştept(sigur NU unul dintre idioţii care au proiectat oribilitatera aia de lângă Catedrală şi hotelul!) ar fi putut scoate ceva din faţadele celor două clădiri. Şi nici n-ar costa o avere. 

Dar dacă stimulente fiscale pentru aşa ceva nu-s, creditele costă de te năucesc, iar Primăria nu presează pentru renovarea lor, vom asista la o lungă agonie a clădirilor. Până ce un şoim al imobiliarelor va pune ochii pe teren şi va mai turna aici un falus din oţel şi sticlă. Să nu se mai poată trăi în centrul Capitalei, sufocat de invazia "noului"...   

Marea trăncăneală şi monştrii ei

Ce se întâmplă cu nenorocita asta de ţară? Ce dracu' e cu noi? Simt că mă apucă damblaua dacă mai aud "Mădălina Manole". Delirul care a cuprins presa, transmisiile în direct din cimitir, de la Morgă, trăncăneala de doi bani pe marginea unui fapt divers dau măsura confuziei de valori care domină societatea noastră.

Poate că suntem cu toţii nişte personaje din lumile lui Caragiale, care, cum spune Mircea Iorgulescu, "vorbesc pentru a trăi; mai exact, pentru a se iluziona că trăiesc. Şi e, în acelaşi timp, un surogat de mântuire: să vorbească e tot ce le-a mai rămas acestor oameni. Ei se exilează în limbuţie. (...) Vorbesc la nesfârşit, dezlănţuit, incoerent, dezarticulat, aberant, nebuneşte, fără să spună cel mai adesea nimic, dar mereu cu o energie inepuizabilă. (...) În lumea lui Caragiale nu este niciodată linişte, dar zgomotul şi agitaţia nu înseamnă viaţă trepidantă, ci consum deraiat de vitalitate." (Mircea Ior­gulescu, "Eseu despre lumea lui Caragiale", Ed. Cartea Românească, 1988).

Vorbim pentru că nu suntem în stare să facem. Vorbitul ţine loc de acţiune. Am înlocuit verbul "a face" cu verbul "a trăncăni". Lumea trăncănelilor e o lume deformată, în care oamenii simt enorm şi  văd monstruos. O lume care este tot mai greu de explicat şi de suportat. O lume care ne bântuie şi ne absoarbe, ne sleieşte de puteri şi ne goleşte de sentimente. O lume din care lipseşte speranţa...  

Unde sunt huiduielile de altă dată?

Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Câţiva năuci l-au huiduit pe boc, aflat la produs pe centură. Nu la produs de PIB, Doamne fereşte, că noi n-avem nevoie de aşa ceva! Nu, era la produs de vorbe! Vom face, vom avea, vom studia!

Unde sunt vremurile când în Bucureşti se huiduia de mama focului, când Liiceanu filosofa pe marginea dreptului de a huidui, primul exercitat de români după căderea lui ceauşescu. Se zguduiau ferestrele de atâta huiduit! Şi cum locuiesc pe unul dintre traseele de predilecţie ale huiduitorilor post decembrişti, sunt doctor în materie!

Păi, ia să-l fi huiduit astăzi vreo sută-două de mii de români, ca pe Iliescu pe vremea CDR, când seraficul Emilică se punea în fruntea legiunilor de specialişti, cu care urma să-i înlocuiască pe neo-cripto-post comuniştii de la putere. Sigur, i-a înlocuit, şi a făcut căcatul praf. De atunci s-a cam dus dracului pofta de huiduit a românilor. Care drept a fost înlocuit cu dreptul de a fluiera a pagubă, după fiecare schimbare născută din huiduieli. Ce-i drept, Liiceanu n-a mai teoretizat acest nou drept. Dar nu e timpul pierdut.

Cum boc ştie că nici de huiduit nu-i mai arde românului, şi-a permis să facă pe cocoşul cu "protestatarii". Iar după mărirea TVA nici riscul să fie luat drept ţintă şi să i se spargă de scăfârlie ouă nu mai există. Cine-i tâmpitul să arunce cu ouă, când poate să le mănânce?

Aşa că "huiduielile" de azi sunt un non-eveniment, şi televiziunile de ştiri degeaba se dau de ceasul morţii să facă din ţânţar armăsar. Nu le iese, că n-are cum. Ia să fi fost vreo sută de mii de indivizi, care să fi huiduit din toată inima şi cât îi ţineau bojocii. Se schimba calimera! I-ar fi tremurat chiloţii Ilustrului Conducător! Aşa, i s-a rupt ştim noi ce!

S-a tâmpit şi Isărescu!

Aşadar, logică de Gâgă la Isărescu: "ne împrumutăm, ca să avem rezerve mari la BNR, ca să ne putem împrumuta!" Iaca pozna: "In anii '90 ne-am chinuit cu rezerva la limita si din aceasta cauza tara nu s-a putut imprumuta. Nu este foarte complicat, rezerva este un element de credibilitate. Din cand in cand se aplica vorba romaneasca 'ban la ban trage'...Pot sa va garantez un lucru: toate aceste imprumuturi nu ar fi fost posibile daca tara nu ar fi avut rezerve."

Poate că era bine să nu fi avut rezerve, să nu ne putem împrumuta. Pentru că NU am făcut nimic cu banii, i-am risipit sau, şi mai rău, am finanţat cu ei dezvoltarea altora. Ne-am împrumutat cu 5% dobândă, să zicem, şi am cumpărat cu banii împrumutaţi bonduri americane, cu 2%. Diferenţa o plătim noi, că suntem bogaţi şi putem să-i ajutăm pe fraţii noştri, iankeii.  

Deci NU avem: şosele, autostrăzi, căi ferate, infrastructura e varză, spitalele şi şcolile sunt vai, mama lor, aparatul productiv al ţării e la pământ, economia e o glumă, nici sistemul privat, nici cel public nu mai generează locuri de muncă, românii îşi iau lumea în cap, iar noi ne împrumutăm  ca să ne putem împrumuta!

Nimeni nu vrea să finanţeze BNR plata salariilor şi pensiilor. Dar nici să stea cu curul pe mai bine de 35 de miliarde de euro, bani pentru care plătim dobânzi(că şi la rezervele minime obligatorii ale băncilor plătim dobânzi), şi să nu avem resurse pentru investiţii şi pentru accesarea banilor europeni.  

Azi mă laud

Cătălin, fiul meu, şi-a dat azi examenul de licenţă. A terminat Universitatea Politehnică, Facultatea de Automatică, secţia de Calculatoare. A luat zece, motiv de bucurie pentru tot tribul. A avut o temă legată de aplicaţii pentru sistemul de operare Android, şi a ieşit o aplicaţie care se mişcă bine pe telefon. Se vede treaba că le-a plăcut şi celor din comisie, nu numai mie.

Face parte dintr-o generaţie care, ca şi mine, a avut norocul unor profesori sufletişti, care ne-au învăţat carte. Eu am prins ultimele ecouri ale vechiului sistem, cel din anii 40, el pe cele ale generaţiei de profesori din anii 70. Şcoala generală a făcut-o în Piaţa Amzei, e cea care purta poeticul nume de "Generală 5". Un număr de colegi din şcoala generală au ales apoi să meargă la Colegiul Naţional de Informatică "Tudor Vianu", un liceu populat de adolescenţi tipici pentru clasa de mijloc românească: corect educaţi, fără fiţe, şi care au avut parte de profesori exigenţi, care le-au scos mulţi gărgăuni din cap. E drept că liceul fiind mic, puteau sta cu ochii pe ei! 

La examenul de admitere la facultate avea piciorul în gips. Era un cangur ţopăind pe coridoarele goale din Politehnică. Mă amuz şi acum când îmi aduc aminte faţa mirată a unui tip de la secretariat, când a depus dosarul de înscriere la examen: "Da' ce, voi aţi venit cu liceul?" Evident că s-a simţit ca în liceu: erau aproape toţi, mai puţin o parte din olimpici, care au ales "libertatea". 

Nimeni nu i-a cruţat: i-au pus la muncă, şi au muncit de le-au sărit capacele. Dar se poate face performanţă fără muncă? Nu i-a fost prea moale, şi cred că au fost destule momente în care şi-o fi zis că putea face o alegere mai facilă. Dar nu cred că ar fi avut satisfacţia de acum.

Oricum, îl mai aşteaptă cel puţin un masterat. După care confruntarea cu lumea reală. Sper că până atunci să se termine dracului "criza". Altminteri ne transmite salutări de dincolo de Marea Baltă...

Când o pune "plevuşca" mâna pe par...

În ţara asta "societatea civilă" a devenit cancerul democraţiei! Tupeul aşa zişilor oengişti întrece orice limite! Boul ăla de Moraru, de la IPP, care o freacă la rece, numărând cu câte straturi de hârtie igenică se şterg la cur deputaţii şi senatorii, întrebat de Radu Mazăre cu ce se ocupă el, de dă lecţii la toţi, răspunde înţepat: "Cu administraţia publică!" Cretinul n-a făcut nimic în viaţa lui, n-a condus măcar un cătun, dar este specialist în administraţie locală şi ia la pulă un primar aflat la al treilea mandat, care conduce al doilea oraş al ţării, ca putere economică.

Pentru cretinul ăla de Moraru angajaţii primăriei sunt "plevuşcă!" Oranjgutanul ăsta o să fie lapidat cu pietre, dacă o ţine tot aşa! Iar "societatea civilă" ar face bine să scape de tembelii ăştia, dacă vrea să mai creadă cineva în ea!

Pulimea Ta! Ai grijă! Nu e departe momentul în care "plevuşca" o să pună mâna pe par! Şi o să decontezi şi imbecilităţile pupincuriştilor care-ţi alină acum bucile cu limbi catifelate!  

Apus de soare după furtună

Revoluţia Franceză

Azi e 14 iulie. Ziua naţională a Franţei. Pe cine interesează? Televiziunile sunt ocupate cu sinuciderea Mădălinei Manole. Dumnezeu s-o ierte! Dar parcă Revoluţia Franceză ar fi meritat ceva mai multă atenţie decât un fapt divers, tragic, dar fapt divers. Fie şi pentru faptul că Occidentul datorează atât de mult ideilor care au stat la baza ei, în special celor trei cuvinte magice: "Libertate, Egalitate, Fraternitate!"

Mai vibrează sufletele oamenilor la auzul lor? Mai înseamnă ele ceva? Sau pur şi simplu ne-am plictisit de Libertate, Egalitatea ni se pare o blasfemie şi Fraternitatea o tâmpenie? Duzpă cum decurg "ostilităţile", mă tem că ni le-am şters din minte, şi le-am înlocuit cu Obscenitate, Crăpelniţă şi Nesimţire?  

Captive minds

Vă invit călduros să citiţi cele scrise de Tony Judt despre minţile ajunse prizoniere. Nu este vorba strict despre comunism, deşi se vorbeşte, printre altele, despre Czeslaw Milosz şi despre cartea sa, "The captive mind".

"But the true mental captivity of our time lies elsewhere. Our contemporary faith in “the market” rigorously tracks its radical nineteenth-century doppelgaenger—the unquestioning belief in necessity, progress, and History. Just as the hapless British Labour chancellor in 1929–1931, Philip Snowden, threw up his hands in the face of the Depression and declared that there was no point opposing the ineluctable laws of capitalism, so Europe’s leaders today scuttle into budgetary austerity to appease “the markets.”

But “the market”—like “dialectical materialism”—is just an abstraction: at once ultra-rational (its argument trumps all) and the acme of unreason (it is not open to question). It has its true believers—mediocre thinkers by contrast with the founding fathers, but influential withal; its fellow travelers—who may privately doubt the claims of the dogma but see no alternative to preaching it; and its victims, many of whom in the US especially have dutifully swallowed their pill and proudly proclaim the virtues of a doctrine whose benefits they will never see.

Above all, the thrall in which an ideology holds a people is best measured by their collective inability to imagine alternatives. We know perfectly well that untrammeled faith in unregulated markets kills: the rigid application of what was until recently the “Washington consensus” in vulnerable developing countries—with its emphasis on tight fiscal policy, privatization, low tariffs, and deregulation—has destroyed millions of livelihoods. Meanwhile, the stringent “commercial terms” on which vital pharmaceuticals are made available has drastically reduced life expectancy in many places. But in Margaret Thatcher’s deathless phrase, “there is no alternative.”

Draga de ANI la Curte

Nu înţeleg care este miza acestei înverşunări a lui băsescu în toate, fie că este vorba despre pensii, fie că este vorba despre TVA,  sau despre ANI. Probabil că un etaj, pe undeva, pe la cutiuţă, este scurtcircuitat. Ghinionul nostru!

Văd că azi a trimis la CCR legea dragii de ANI, pe motiv că s-a Senatul a scos nu'ş ce comisie din Lege, deşi de treb'şoara asta ar fi trebuit să se ocupe Camera Deputaţilor. De când îi pasă Pulimii Sale de reguli? De când el, care se şterge la cur cu Constituţia şi cu regulile, oricare ar fi ele, devine scrofulos cu respectarea regulilor?

ANI ne-a fost vândută drept soluţia minune pentru gâtuirea corupţiei politico-administrative. Cum înaintea ei ne-a fost vândută DNA. Şi cum înaintea DNA ne-a fost vândută Legea declarării averilor politicienilor. Şi ce vedem noi? Cum se mai inventează ceva de genul ăsta, cum creşte desfrâul corupţiei!

Acum se caută cu înfrigurare o scuză pentru un nou Raport devastator în legătură cu Justiţia. Pentru că, dacă vă mai amintiţi, Pulimea Sa promisese că România iese de sub monitorizare fix acum, în iulie 2010, deşi trebuia să ieşim cu un an în urmă. Acum, nu că ar însemna ceva monitorizarea cretinilor ăia de la Bruxelles, care se leagă de tot felul de prostii, şi nu suflă un cuvânt despre adevăratele cauze ale crizei Justiţiei din România. 

Azi am auzit la radio că Ministerul Justiţiei vrea să facă astfel încât în cazurile de corupţie să nu se mai pronunţe pedepse cu suspendare. La cât de larg este definită corupţia în România şi mai ales la cât de ambiguu, sunt toate şansele să se facă un munte de erori. Pedepsele cu suspendare sunt, în opinia mea, un mod prin care judecătorii spun: "nu suntem convinşi de vinovăţia individului, dar nici nu vrem să fim linşaţi mediatic de imbecilii de la DNA, care ne toarnă la presă! Las' că-i dăm cu suspendare!" 

Oricum, mai devreme de iarnă nu se va adopta o nouă lege a ANI, dacă judecătorii CCR găsesc o chichiţă, să-i facă pe plac Iubitului Conducător. Pentru că dacă declară neconsatituţională procedura, trebuie s-o iei de la început, pe filiera constituţională. Iar în toamnă Parlamentul va fi foarte ocupat cu aprobarea unui nou Guvern. Practic, în afară de faptul că poate îşi face damblaua şi legea iese cum vrea el, alt avantaj pentru Românnia nu e. Că dacă e să vorbim despre eficienţa ANI, poate auzeam ceva despre nişte vânzări anterioare...

PS: poate ne spune ANI de unde a avut un director de la Electrica, Corneliu Stan, aproape un milion de euro să-i dea unui partener de afaceri, care-l şantaja. Sau nu e voie de la Împărăţie? 

PPS: putea lipsi din ghiveciul ăsta cu ANI Monica Macovei? Nu putea! N-am auzit-o pe japiţa asta scoţând un cuvânt când s-au întâmplat atâtea nenorociri. Nu, ea latră doar la comandă!

Tot nu pot accepta argumentele ei de căcat! De ce nu ar putea fi funcţională ANI, de vreme ce declaraţiile COMPLETE de avere sunt la ea? Numai cele accesibile publicului au o serie de elemente care ţin de datele personale nepublicate. Ce mare lucru a făcut până acum, cu vechile declaraţii?

 Este un demers de neînţeles. Doar dacă în spatele scandalului ANI este un proiect cu bătaie mai lungă, care urmăreşte revenirea la totalitarism, atunci lucrurile se schimbă, capătă sens. E vorba de distrugerea democraţiei, respectiv a sistemului de partide şi a clasei politice. Când peste 90% din români sunt sub pragul de sărăcie, orice depăşeşte acerst prag este un motiv de ură. Şi când jurnalele îşi fac părima pagină cu declaraţiile de avere ale politicienilor, ura creşte. Şi cu ea dorul de Ţepeş... 

Stahanoviştii se întoarce!

Clipă, stai, opreste-ţi zborul!

Se prăvale compresorul!

Şi tot muntele tăcea,

Compresorul când cădea!"

Nu, n-am luat-o razna, deşi aş avea toate motivele să mă urc pe pereţi! Pur şi simplu vă introduc în atmosfera literaturii proletcultiste. Chestia de mai sus îi aparţine lui Dan Deşliu. Pe mine poezeaua asta m-a sărit: mi-am făcut şcoala şi liceul în perioada "liberalizării", şi altele au fost cărţile mele de căpătâi: anglo-saxonii în materie de roman, şi apoi sud-americanii, poezie mai puţin, că sunt un tip prozaic, şi minunata revistă "Secolul 20".

Aşa că m-a cam luat cu frig pe şira spinării citind pe Ziare.com: "Nea Sandu şi "specialiştii" clientelari". Este o piesă de rezistenţă a jurnalisticii neo-proletcultiste, care se cere savurată pe îndelete. Nu de altceva, dar trebuie să vă obişnuiţi cu gustul.

PS: e drept că idioţii au deschis ecluzele, dar nu pentru că erau proşti le ţineau închise, ci pentru că dacă le deschideau, făceau prăpăd în zona adiacentă. Ceea ce s-a şi întâmplat, la Cernavodă, pentru că specialiştii n-au avut puterea să zică nu unor politruci. Acum se pune batista pe ţambal, dar cineva trebuie să plătească. 

Oricum, e bine! Stahanoviştii se întoarce!  

E bine, dar e de porc!

Ce popor mişto suntem! Întreabă nenea sociologul: "ce părere aveţi despre vizita Preşedintelui României în localităţile inundate?" Şi 38% dintre cei chestionaţi răspund au o părere foarte bună şi bună, iar 55% au o părere proastă şi foarte prostă. Imediat urmează întrebarea: "Credeţi că e bine că Traian Băsescu vizitează localităţile inundate?", 67% răspund că da, e bine că le vizitează, deşi, sigur, printre ei sunt, presupunere logică, şi dintre cei 55% care au o părere prostă despre vizite.  E bine că le vizitează, deşi au o părere proastă şi foarte proastă despre vizite.

Acum, din două una: fie românul e cur sucit, fie nenea sociologul, în cazul nostru Vasile Dâncu, e cu curul în două bărci de salvare: vrea să fie şi cu "poporul", şi cu ăia de dau banul. Altminteri punea şi el întrebări despre obsesiile băsesciene cu tăiatul pensiilor, despre certurile cu sinistraţii, despre tăcerile alea inexplicabile şi inexplicate, etc, etc, etc.

Sondajul complet îl găsiţi voi aici.

HTC design

Un concept de telefon mobil pentru cei de la HTC, de o frumuseţe şi o eleganţă extraordinare. O lecţie de design şi pentru cei de la Apple, care se vor a fi "de fiţe". Ei bine, dacă telefonul ăsta intră în producţie, iPhone poate să fie dat uitării.  

Se poate!

În România toţi spun că trebuie făcut ceva împotriva nebunilor cu maşini puternice, care fac întreceri ilegale şi omoară oameni nevinovaţi. Când e vorba de confiscarea maşinilor participante la curse ilegale, toţi dau din umeri: e anticonstituţional, proprietatea e sfântă.

Ei bine, în Franţa, ţara drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, mitocanii cu bani, care fac curse ilegale, sunt trataţi nu cu mănuşi, ci cu şuturi în cur. Mai precis, prinşi în flagrant, sunt arestaţi, li se confiscă maşinile şi sunt vândute, iar banii intră în bugetul statului. Şi nu protestează nimeni, nu se isterizează "societatea civilă", care are grijă de viaţa oamenilor, nu de buzunarul mârlanilor cu Ferrari sau Bentley. Şi uite aşa, cu măsuri ferme şi legi aplicate dur şi nemilos, Franţa a făcut ordine pe şosele şi francezii au printre cele mai mici pierderi de vieţi omeneşti în accidente rutiere. E drept, au şi şosele, şi autostrăzi, dar şi un stat căruia nu-i mănâncă dulăii din traistă...

Cu gândul la hoţii de biciclete

Sursa aici.

Ce poate fi mai odios?

Pe zi ce trece mă conving, prieteni, că abia acum, sub înţeleapta conducere a Iubitului Conducător, în România a învins definitiv şi irevocabil, comunismul. E drept, unul mai şui, mai bizar, de dreapta, dar comunism. Cu toate ale lui, inclusiv cu dosarele de cadre şi cu execuţiile publice, prin linşaj mediatic. Ideologia noului comunism este anticomunismul, evident. Şi antisecurismul, ambele conceptualizate şi profesate de foşti comunişti şi securişti şi de indivizi care ar fi fost fericiţi să trăiască în comunism, pentru că mizeria morală a acelor vremuri le venea mănuşă.

Doi dintre noii Inchizitori ai religiei anticomuniste şi antisecuriste au semnat o anchetă, de fapt o execuţie publică, a cărei victimă este SOV. Personal, n-am nici cea mai mică simpatie faţă de Vântu. E dintre personajele care mă fac să vomit. Dar nu despre asta este vorba, ci de procedeu.

Evident că fără ajutorul cuiva din SRI, dosarul presupusei colaborări a lui Vântu cu Securitatea, pe vremea când era în închisoare, n-ar fi ajuns la "oficina de Net", de vreme ce de ani buni CNSAS tace pe această temă. Întrebarea este: la al cui ordin a fost dat. Bine, răspunsul nu e greu de dat. Se vede treaba că a început procesul de reducere la tăcere a vocilor critice din presă.  Şi asta se face cu cozile de topor din presă. Ce poate fi mai odios, şi mai pervers, în acelaşi timp? 

Citiţi voi aici "ancheta".  Fragmentul ăsta este o capodoperă de josnicie şi de imbecilitate. Noua eră a comunismului anticomunist începe bine!

"Mărturiile vecinilor despre bisnitarul politicos

Fostii vecini ai lui SOV de pe strada Mihai Eminescu din Roman spun cam ce aflase si Securitatea despre Nus: "la domiciliu este cunoscut ca o fire manierată, nu deranjează vecinii si nu este căutat de cetăteni străini". Sotii Tătaru, vecini usă în usă cu Vântu înainte de '89, afirmă că n-au auzit si n-au bănuit ca SOV să fi colaborat cu Securitatea.

”Mai venea pe la noi să dea cîte un telefon, în rest nu stim mai nimic. Știm că juca cărti, venea multă lume pe la el. Se ocupa si cu aur, din ce am auzit”, spun cei doi, azi pensionari.

Vecinul de la etajul 1, M. Ștefan, profesor de sport la o scoală specială, e ceva mai slobod la gură. Cuvintele cheie: bisnită si securisti: “Cărti voia, argintărie, monezi, dar eu nu puteam să-l ajut. A împrumutat unei vecine de la etajul doi niste bani, 5.000 de lei. Femeia nu a avut să-i dea banii înapoi, asa că, în contul banilor, femeia a coborît la parter (două camere) si el a urcat la doi (apartament cu patru camere). Foarte multă lume venea la el. Oricum, Polak nu putea să vină, că venea la noi la scoală si ne făcea capul mare, pe Polak, colonelul, îl cunosteam. Îl frecventa multă lume, după ce a iesit din puscărie. După ce a iesit din puscărie a avut o perioadă de lipsuri. Pe mine m-a contactat să-mi ceară icoane, argintărie din satul unde lucram, că el plăteste bine, că e colectionar. I-a mers bine de la Revolutie. Zvonul din Roman era că a înmultit banii Securitătii, ai lui Smîntînă, seful IAS-ului. Polak a murit.” Momentul arestarii vecinului SOV si-l aminteste romantat, ca în filmele americane: ”În '79 lucra la un debit de tigări, la gară. După aia a avut probleme cu o delapidare, cu niste facturi, le multiplica, ceva, nu-i mai dădeau de capăt. El era un om prosper, de atunci, cîstiga niste bani, în '79-'80. (n.r. - Vântu a fost arestat în '82) Știu cînd l-au arestat, că a ars facturile false în budă si mi-a umplut apartamentul de fum. Nu a trecut mult si, la vreo trei minute, au venit băietii, au spart usa si l-au arestat.”

La vecinul Năstase de la 4, Vântu obisnuia să ia masa. Este ce-si aminteste Ștefan de la unu. Năstase de la patru, angajat la fostul RENEL si cu facultatea terminată tîrziu, a uitat mesele împreuna cu Vântu, dar îsi aminteste de ceva cărti cumpărate de la vecinul bibliofil: “El a locuit la parter. Era un om ok, cultivat, am cumpărat niste cărti de la el. Beletristică. El era imobil, ce informatii să dea el la Securitate? El, săracu', de-abia se misca. De unde să stiu eu cine erau băietii care-l vizitau? A fost o singură dată la mine, avea dubluri la cărti si am cumpărat si eu de la el.”

În folclorul scării D din Blocul B6 de pe Mihai Eminescu din Roman, SOV trece drept fost bisnitar, dar unul discret, politicos si cultivat. În apartamentul de la etajul doi stau astăzi cu chirie, după spusele vecinilor, doi profesori de matematică.

Și familia Tătaru si Ștefan de la etajul unu sustin că nu au observat ca apartamentul lui Vântu să fi fost folosit ca loc de întîlnire cu securistii, asa cum apare în rapoartele securistilor din dosarul personal. Un fost coleg de liceu cu Vântu evocă aceleasi povesti locale, niciodata probate: Vântu păcălea polonezi cumpărînd zloti cu bancnote iesite din uz, Vântu angajat temporar la un debit de tutun si apoi bisnitar. O poveste recurentă se referă la primii bani scosi după '90 de la Caritas-ul din Cluj, unul dintre primele jocuri piramidale de anvergură de la începutul anilor '90: ”Însă nu erau banii lui, bani făcuti din consignatiile deschise după '90. Erau banii băietilor”. În relatările localnicilor apare des numele fostului director SRI, Radu Timofte, cu care Sorin Ovidiu Vântu s-ar fi aflat în relatii bune după '90. Vecinii Tătaru, de pildă, sustin că o fostă menajeră a lui SOV le-ar fi declarat ca n-ar fi văzut atîtia bani la un loc în viata ei, ”bani de la Caritas”.

Două Temple

Nu la foarte mare distanţă unul de celălalt, în Drumul Taberei, sunt două Temple: unul al lui Dumnezeu, celălalt al Zeului Consum. Unul, gol, altul, nu foarte plin. De fapt şi el din ce în ce mai gol. Deocamdată doar de gardul bisericii se lipiseră nişte dezmoşteniţi ai soartei. Nu e departe vremea când se vor lipi şi de gardul templului consumului. 

  

Avem o ţară care ne încurcă

"România are de zece ori mai multe localităţi decât îşi poate permite!" zice un sinistru pupinbăsesc, Moraru, de la IPP, care spală pe jos cu Blaga, şi îl laudă pe Slăvitul Conducător. Bine, boule, am înţeles! Ce propui? Să desfiinţăm 90% dintre localităţi? Să le radem de pe faţa pământului?

Dacă stau bine să mă gândesc, avem şi o ţară care ne încurcă. Hai s-o dăm dracului şi pe asta, că nici pe ea nu ne-o putem permite! Ne simplificăm viaţa cum nici nu vă închipuiţi.

A, şi de lângă pupincurist este şi catastrofa aia de madam Tatoiu. A tunat şi i-a adunat!

Internaţionala imbecililor de dreapta

Cunoaşteţi refrenele lui băsescu: românii nu muncesc, preferă să stea acasă şi să primească ajutorul social, să le futem deci muma'n cur şi să le tăiem pensii, salarii, ajutoare sociale, tot. Susapectez că mai nou Pulimea Sa face parte dintr-o internaţională a imbecililor de dreapta, care gândeşte în clişee şi refuză cu obstinaţie realitatea. Evident, Internaţionala asta îşi are sediul la Washington, că unde altundeva puteai găsi atâţia imbecili din ăştia pe metru pătrat? 

Spre deosebire de România, tot la Washington se află şi foarte viguroase voci critice împotriva acestei Internaţionale a imbecililor de dreapta, care voci nu se tem că vor fi puse pe lista neagră a "vulnerabilităţilor de securitate". 

Veţi recunoaşte mai jos discursul dreptei, care se universalizează, discurs pe care-l recită şi băsescu, după ureche, că el e cam lăutar de felul lui la capitolul ideologie. Şi argumentele de bun-simţ ale unui om care nu înghite pe nemestecate propaganda unor idioţi, evident!

"1. Extended unemployment benefits are causing unemployment. Extending benefits for the long-term unemployed will only encourage them to sit at home on their extended derrieres and let vacant jobs go begging.

What jobs? We're down 8 million since the start of the Great Recession. We aren't even creating enough new jobs to keep up with population growth. So what jobs are the unemployed not taking? "

Păi, de ceva vreme, ăsta e discursul pe care ni-l tot servesc băsescu şi ai lui. Şi la care eu tot întreb, de m-am plictisit, de ce nu este capabilă economia românească să genereze locuri de muncă? Că dacă erau locuri de muncă nu plecau să lucreze în afara ţării peste 2 milioane de români. Şi nu aveam atâţi şomeri. 

"2. Unemployment is caused by "structural" problems in the labor markets. Labor markets have to be freed from constraints like decent pensions, a reasonable retirement age, and adequate health care benefits. These public benefits -sometimes known as the social wage -- are keeping employers from hiring. So, sorry, Americans, we'll just have to work longer and harder for less."

This chilling proposal, now on the lips of Republicans and Democrats alike, will clearly make the markets happy. But what about the rest of us?

Is this grim belt-tightening really going to bring back the 8 million jobs we lost?

If we cut the social wage, corporations certainly will save on labor costs and accumulate more cash. But will they productively invest it? Not according to Yves Smith and Rob Parenteau, They argue that corporate America greatly prefers to pocket the cash and use it for gambling on Wall Street."

Aţi înţeles de ce vrea băsescu distrugerea statului social şi de ce este aşa de înverşunat împotriva cheltuielilor sociale? Să le rămână ălora de i-au finanţat campaniile electorale mai mulţi bani, luaţi de la gura amărâţilor de pensionari.

"3. The only real jobs are private sector jobs. You see, only the private sector can rescue our economy because the jobs they create spring from consumer supply and demand, not the dictates of corrupt or know-it-all politicians. When you work for the public sector, you're practically on the dole because your wages come from tax dollars. That's quasi-socialism.

Has anyone noticed that private industry has been on the public dole for decades? We have millions of alleged private sector jobs funded by the Defense Department and through subsidies for industries from sugar to oil, and of course banking. We've given so many tax dodges to corporate America that most companies pay almost no taxes at all. The idea of a purely private sector is pure fiction, a soothing fairy tale for Tea Partiers and faith-based, free-market ideologues.

Despite all the perks we've been giving to corporate America, it's not at all clear that the private sector will ever again create enough decent jobs to support a middle class society in this country. Right now the economy is supposedly growing, but employment isn't. So what is growing? Well, the obscene bonuses and pay packages of corporate America and Wall Street --- the only growth that counts for our financial elites.

We're at a critical point in the jobs crisis. Nearly 30 million of us don't have jobs or have been forced into part-time jobs. It's not like there's no work to do. We have millions and millions of kids to educate. We desperately need to slash our energy use--and with an army of workers, we could weatherize every home and business in the country. Our bridges and roads will take decades to repair. We need to build an entire national system of efficient public transit.

When Wall Street is in trouble, we come to the rescue with trillions in bailouts. We've poured hundreds of billions more into two wars. But when it comes to investing in our people to get needed work done, we can't seem to summon the will or find the cash. "

De comentat ar fi şi aici, că şi ei au grasul lor care stă în spinarea slabului, dar la ce ar folosi? Maşinăria de propagandă merge cu motoarele turate la maximum, şi îşi face treaba impecabil, pentru că elitele intelectuale şi politice au fost corupte şi nu-şi mai fac datoria.

Din această perspectivă "1984" este o simplă operă umoristică...