Oroarea fotbalistică

Echipa naţională de fotbal a României în efectiv complet

Prieteni, ce dracu' avem noi în comun cu fotbalul? Cine ne-a minţit că ştim cu mingea? Astă seară cu o echipă de tălâmbi, conduşi de pe bancă de un prost cu ifose, ne-am făcut de tot căcatul la Belgrad. Ne-au bătut sârbii de ne-au ascultat cu urechea. 5-0! Mai bine nu ne prezentam, şi pierdeam doar cu 3-0!

Boii noştri au fost ridicoli, n-au arătat nimic, au fost depăşiţi la toate capitolele. Nici măcar demnitate n-au. Eu, unul, n-aş mai înscrie echipa naţională în nicio competiţie vreo două decenii. Timp în care să construim stadioane, să selecţionăm copii şi juniori, să-i pregătim, să-i punem să joace, să aducem tehnicieni străini,. care să ne înveţe că nimic nu se face fără muncă.

Nu ştiu ce idiot zicea mai astă-vară că acum fotbalul românesc e pe calea cea bună, că l-a curăţat DNA! Să fim serioşi! N-a curăţat nimic! Zi de zi auzim de scandaluri, jucătorii, antrenorii, finanţatorii şi suporterii se întrec în declaraţii şi înjurături de mamă. Fotbalul român s-a becalizat, adică s-a cretinizat!

Ceea ce trăiesc suporterii echipei naţionale este o adevărată oroare fotbalistică. Şi nu sunt şanse ca acest coşmar să se termine prea curând!

Ghiveci de ştiri

Azi nu aveam de gând să scriu. Mi s-a cam aplecat de toţi şi de toate, de lupta asta politică sterilă, fără orizont. Şi în general, mi s-a cam făcut scârbă de mizeria care ne încojoară, de toţi idioţii care se comportă de parcă n-ar mai exista nimeni în afara lor, care se cacă fără jenă în capul tuturor.

Dar nu pot să ratez aşa ceva: un poliţist, arestat pentru că-şi cultiva "iarba" la domiciliu, făcea un masterat în combaterea traficului de droguri. Acum, eu cred că băieţii s-au grăbit să-i pună cătuşele: omul nostru lucra la partea practică a temei. Că ştiţi cum e în România: toţi suntem tari la teorie, practica ne omoară. El vroia să infirme acest clişeu!

Restul veştilor curge firesc: liberali fiind, nouă primari din Telemorman îl susţin pe Băsescu, poate pentru că Antonescu e prea Crin, şi lor le plac alte flori. Poate floarea de nu mă uita la împărţirea bugetului. Zic şi eu, nu dau cu parul!

Fecioara din Pleşcoi, după turismul ecumenic, visează la turismul speologic pe litoral. Nici n-o să-i fie greu să-l promoveze, noi practicând deja acolo turismul de cavernă: hoteluri cu miros de mucegai, cearceafuri rupte, haleală scumpă şi proastă, manele, plaje jegoase, cu alge care put, ţigani care vând şi julesc de toate, cu maşini de fiţe care se plimbă printre cei ieşiţi la plajă.

Poliţia Municipiului Bucureşti, dacă nu poate fi în stradă, să-i descurajeze şi să-i prindă pe infractori, că n-are oameni şi bani de benzină, este pe Twitter şi pe Facebook.

Bancherii români au pus de-un cod etic: nimic din ce poate duce la creşterea profitului nu este interzis, restul prevederilor sunt pentru a-i prosti pe proşti.

Atunci faptul că Băsescu pişă ochii şi scrie poezele, pe care le recită într-o şuşanea cu pretenţii, la ProTv, e doar bomboana pe colivă. Că bani şi motive de tort n-avem!

Raymond Depardon

Mai multe despre Raymond Depardon găsiţi aici.

Vin alegerile!

Fight!

România este ţara păruielilor politice generalizate. Cu aer de mahala, cu poale în cap şi arătat curul adversarilor, cu atacuri sub centură, cu multă josnicie. Şi atunci de ce m-aş mira că Mitrea afirmă, fără dovezi, şi doar pentru a-i plăti o poliţă lui Vanghelie, dar cu gândul la beregata lui Geoană, că primarele de la cinci are arhiva lui doi şi-un sfert? Sigur că Vanghelie n-o are, ci are nişte frânturi de informaţii, furnizate de oameni care vor să trimită semnale unora şi altora din mediul politic şi economic. Dar Mitrea este pus pe cumpărat indulgenţe, aşa că-i dă o mână de ajutor lui Boc, care vrea să justifice un act care acum se întoarce împotriva PDL: revocarea lui Dan Nica.

Dar asta nu-i nimic pe lângă ce-i face lui Bogdan Olteanu Dinu Păturiciu. Care, mai nou, s-a profilat pe finanţe-bănci, şi avea nevoie de un om în Consiliul de Administraţie al BNR. Că nu strică, atunci când vrei să înfiinţezi o bancă, spre pildă. Sau să speculezi pe piaţa financiară...

Ia citiţi ce de calităţi are Bogdan Olteanu în viziunea lui Păturiciu: "Labil psihic, excesiv de ambiţios, lipsit de loialitate, de o inteligenţă mediocră, dar şiret şi lipsit de moralitate". Atât de tânăr, şi deja Gheorghe!(cei de vârsta mea ştiu bancul!). Acum, nici nu-mi vine să-l critic prea tare pe Păturiciu, după ce i-a zis vreo două bine simţite lui Cătălin Avramescu: "Există o singura deosebire între dumneavoastră şi Bogdan Olteanu. El e mai şiret. Dumneavoastră mai într-o dungă. În rest, sunteţi produsele aceleiaşi stări bolnave a societăţii româneşti incapabilă încă să-şi selecteze şi să-şi aprecieze elitele."

Şi ţineţi minte: Vadim n-a intrat în campanie! Atunci să vezi ce-o să ne râdem! Fight!

FMI în RSR

Azi a apărut un document al FMI, de prin septembrie, cu vreo lună înainte să se rupă căruţa guvernamentală. Găsiţi în el toate obsesiile şi tâmpeniile care au nenorocit lumea subdezvoltată, din care cu onoare facem şi noi parte. Documentul este supervizat, o, ce ironie, de Poul Thomsen, cel care pe vremea lui Ciorbea era un soi de vicerege al FMI în România! Dar, printre altele, ce citim noi în document? Toate motivele pentru care Boc cel Mic şi Tâmp NU trebuia să-şi asunme răspunderea pe legi precum cea a pensiilor şi salarizării.

"Reforma salariilor. Autoritatile elaboreaza o lege unificata a salariilor din sectorul public ce va fi aprobata pana in luna octombrie 2009. Obiectivul acestei legi este acela de a asigura un sistem de salarizare transparent, echitabil si uniform pentru toti functionarii publici, care sa genereze in acelasi timp si economii considerabile pe termen mediu...In prezent se are in vedere derularea reformei in doua etape, prima etapa presupunand aprobarea pana la finele lui octombrie 2009 a unei legi organice privind salarizarea in sectorul public, care sa prezinte principiile fundamentale ale noului sistem, iar a doua etapa fiind constituita de legislatia ulterioara de implementare a legii care sa detalieze elementele sistemului, legislatie ce va fi aprobata pana in septembrie 2010. Banca Mondiala ofera asistenta autoritatilor in vederea elaborarii acestei legislatii in cadrul imprumutului DPL."

Înţelegeţi despre ce este vorba? Până în octombrie era nevoie de o Lege Organică, lege care să cuprindă doar principiile. Ea trebuia completată până în septembrie 2010 cu legi complementare. Jegul ăla de Boc ştia de asta, de aceea se arăta mărinimos cu sindicatele şi "permitea" corecţii la legea pe care şi-a sumat deja răspunderea! Ce obraz mai are limbricul ăsta uasecerist să dea lecţii de moralitate?!

Cât despre Legea Pensiilor referirile din document sunt şi mai vagi: "Reforma pensiilor. Autoritatile elaboreaza o lege de reforma a pensiilor cu asistenta de la Banca Mondiala. Reforma are ca obiectiv asigurarea sustenabilitatii sistemului pe termen lung si se anticipeaza aprobarea sa pana la finele lui 2009".

Sunt câteva lucruri neclare în document. Ceea ce frapează, dincolo de orice, este faptul că economia privată nu există în Raport. E ca şi când el se referă în continuare la Republica Socialistă România. Nu se discută decât despre BNR şi despre sectorul de stat, despre funcţionarii publici, etc. Şi despre recentralizarea deciziei, despre limitarea autonomiei colectivităţilor locale.

O Românie în care traian băsescu i-a luat locul lui Ceauşescu şi Boc cel Mic şi Tâmp lui Dăscălescu...

Pentru ce?

Oameni buni, s-a întors lumea cu curul în sus! Barack Obama a luat premiul Nobel pentru Pace! Pentru ce? Pentru că intensifică războiul din Afganistan? Pentru că ameninţă Iranul cu bombardeaua? Chiar nu înţeleg...

Ministerul Groazei

Ciudată şi nesimţită tăcerea lui Boc cel Mic şi Tâmp în legătură cu titularul Ministerului Groazei, Radu Berceanuu. Baron portocaliu, acesta face fix ce-i tună prin minister, şi nimeni şi nimic nu-l mişcă din fotoliu: nici accidentele de la calea ferată, care se ţin lanţ, nici accidentele de muncă, nici starea mizerabilă a infrastructurii, nici deciziile ciudate, care se joacă, fără ruşine, cu soarta oamenilor de la CFR.

Ieri, pe şantierul autostrăzii Transilvania au murit doi oameni şi, se pare, un al treilea ar fi fost rănit. Morţii sunt cât se poate de reali. În privinţa lor nu există dubii. Ambii au căzut de la înălţime. Ambele accidente s-au petrecut seara.

Am tot mai mult convingerea că presiunile puse pe constructori, anume ca ăi 42 de kilometri promişi de Boc lui Pulea Vodă, ca argument electoral, care trebuie inauguraţi de 1 decembrie au făcut ca acolo să se lucreze cu mână de lucru suplimentară, poate chiar la negru, sigur însă cu oameni care au pregătirea necesară pentru astfel de lucrări.

Azi l-a dat afară pe subsecretarul de stat Axinia, şi a numit în locul lui un...sindicalist! De ce? Ce vrea să demonstreze cu asta? Vrea să compromită sindicalismul? Îi pune pe sindicalişti să se dea afară unii pe alţii? Îşi cumpără liniştea socială la calea ferată? În acest timp zeci de trenuri zac pe undeva pe Valea Prahovei, din cauza unei locomotive defecte.

Pe şosele măcelul continuă. Sigur, tâmpiţi la volan, grămezi! Dar sunt şi multe lucruri care puteau fi rezolvate de ministerul lui Berceanu: reparaţii, marcaje, corectarea acelor defecte ale drumurilor care generează accidente, educaţie rutieră, etc.

Peste ceva vreme vom avea şi o conferiţă de presă a lui Berceanu. Voi reveni şi eu. Dar cu sau fără conferinţe de presă, Ministerul condus de Berceanu rămâner unul al Groazei.

O întrebare de Nobel

Citind ce au scris şi unii tălâmbi de la noi, şi alţi tălâmbi de la ei(nemţi, francezi, italieni, etc), stau şi mă întreb foarte serios: Herta Muller a primit Nobelul pentru literatură, sau Nobelul pentru biografie?

Duşi cu capul!

Multe dintre acuzele la adresa responsabililor politici şi economici sunt nedrepte şi absurde. Dar ele sunt crezute din pricina faptului că, în poziţiile pe care le iau în cazul unor subiecte sensibile de pe agenda publică, politicienii şi decidenţii economici vin cu soluţii infantile sau de-a dreptul cretine. Să nu ferim de cuvinte!

Un exemplu: în faimoasele indicăţii ale FMI către guvernul "hop ţop Boc" se spune că prin echiparea cu sisteme electronice de calcul se vor face economii de 0,8% din PIB. Adică vreun miliard de euro.

Este, să mă ierte doamnele, o iluzie şi o soluţie de căcat, într-o ţară cu gradul de penetrare a Internetului, dar mai ales cu gradul de echipare al gospodăriilor cu aşa ceva. Noţiuni ca e-guvernare, e-administraţie şi altele ca ele sunt pure forme fără fond, când, spre pildă, transferul de fonduri între două bănci, altminteri foarte internaţionale de felul lor, durează şi cinci zile!

Câţi români şi-au cumpărat semnătură electronică? Câte administraţii o recunosc? Bun, şi mai e ceva: în ultimii ani statul(exceptăm de la capitolul ăsta educaţia) a cumpărat în draci sisteme de calcul şi soft. Şi merg lucrurile mai bine în administraţie? Se fac mai puţine erori?

Când a apărut sistemul de licitaţii electronice, toţi ţopăiau de fericire: scăpam de aranjamente, făceam munţi de economii, etc, etc. Şi brusc s-au scumpit toate lucrurile vândute prin intermediul sistemului, au început şi mai dihai mânăriile, dar acum toţi spun: "suntem curaţi, calculatorul decide!" Decide pe dracu!

Baza tot în funcţionarul cu mânecuţe rămâne! Cu calculator, dar funcţionar. De ce? Pentru că echiparea nu s-a făcut cu cap, softurile nu se pupă, sistemele hard nu se pupă, reţelele nu se pupă, nu există baze de date structurate, nu există un program naţional care să urmărească apariţia unei birocraţii electronice. Să vedem care operaţii pot fi automatizate, care necesită neapărat un om în spatele ghişeului. Dar şi unde mai trebuie investit. Aşa, dăm afară nişte oameni şi punem să zacă în locul lor nişte calculatoare. Care, fără oameni, nu fac nimic! A, şi să nu uităm talentele naţionale, care ne urcă pe podium în marele concurs "Ăl mai cretin european cu calculator!"

Asta e imbecilitatea "Made in FMI". Imbecilitatea neaoş românească e la fel de vastă şi de zguduitoare. Pogea, care va rămâne sinonim cu mediocritatea, declară azi că e de acord cu creşterea salariului minim, ca principiu. Ca în bancul ăla de pe vremea lui Ceaşcă: în principiu avem de toate: şi carne, şi salam, şi brânză, şi caşcaval, şi ouă. În principiu, nu în galantare! Ca principiu, el tot creşte. Dar la ce foloseşte? Că puterea lui de cumpărare tot scade! Dar, adaugă acest Bulă de la finanţe, ar fi bine ca el, salariul minim, să nu crească cel puţin şase luni de aici înainte! Logică beton! Să crească în principiu, dar să rămână acelaşi în realitate! Să-i zicem acestei năzbâtii "dualismul lui Pogea"?

Boc cel Mic şi Tâmp e şi mai şi! Iată ce le cere micuţul sindicatelor: " In contextul crizei economice, a situatiei din tara, a campaniei electorale care se declanseaza pe 22 octombrie, am propus partenerilor sociali, ca o forma de respect fata de romani si Romania sa realizam un moratoriu, sa avem de-a face cu o suspendare a grevelor pana pe 6 decembrie 2009, pentru a apara interesul national al tarii". Hai sictir! Te doare pe tine în cur de interesul naţional! Realegerea lui Pulea Vodă scrie pe propunerea asta jegoasă!

Mai vreţi? Că producţia de căcaturi a băieţilor funcţionează la întreaga capacitate! Pulea Vodă iar pişă ochii pe la televiziuni şi recită poezele scrise de el pe când era mus pe bricul "Mircea"! Nu se făcea el poet şi ne scutea de cinci ani de haos?

Aşa că nici nu ne plictisim, dar cu asemenea conducători şi sfătuitori nici nu progresăm!

Un act ratat

Scene de-a dreptul mizerabile la Antena 3, dar de data asta din pricina imbecilităţii unui invitat, fostul primar al Sectorului 1, acum parlamentarul Vasile Gherasim, şi a inculturii sale crase. Vorbind despre posibila participare a lui Pulea Vodă la lucrările Consiliului Director al PD-L, Gherasim scoate o enormitate: "Dl. Preşedinte nu cred că poate veni, pentru că participă la recepţia prilejuită de aniversarea Holocaustului".

Lăsăm la o parte sinistra idee a Cotrocenilor, cu recepţia de "Ziua Holocaustului". Dar cum poţi confunda o comemorare cu o aniversare? Şi nu doar când este vorba de Holocaust, dar aşa, în general? Ce dracu' ai învăţat la şcoală? La facultate? Din cărţi, că se presupune că ai mai pus mâna şi pe altceva decât pe "Submarinul Dox"? Ce scârbă mă cuprinde!

Franţa lui Bling-Bling la ora scandalurilor sexuale

Franţa era, până nu de mult, printre puţine ţări din lume ale căror cetăţeni şi persoane publice aveau bunul simţ să nu amestece publicul cu privatul. Practic, nu s-a ştiut că preşedintele Mitterand are un copil din flori şi un cancer de prostată, în ordinea asta! Şi aventurile de alcov ale politicienilor rămâneau doar atât: aventuri de alcov, nu muniţie în lupta politică. Ei bine, anii Sarkozy au schimbat regula. Şi, sincer vorbind, cu Sarko la cârmă francezii nu se plictisesc, el fiind primul amorez al ţării. Nu mă mai obosesc să-i povestesc aventurile. E suficient să amintesc că e la al treilea mariaj.

Bun, şi dacă tot au apucat pe drumul ăsta, francezii învaţă repede şi presa lor se tabloidizează şi mai repede, după model britanic. Evident, nici politicienii nu se puteau priva de această nouă direcţie de luptă politică: atacul la viaţa privată.

Vă amintiţi că v-am vorbit despre scrisoarea de sprijin în favoarea lui Polanski, semnată de Kouchner şi de Mitterand? Ei bine, Frédéric Mitterrand e sub asediu, după ce FN îl acuză, plecând de la o carte apărută sub semnătura sa, în 2005, în care povesteşte ceva aventuri tarifate cu efebi thailandezi. "La Mauvaise vie" este titlul, cu tentă autocritică, al cărţii.

Scandalul este în floare. N-am înţeles prea bine dacă a demisionat deja sau doar i s-a cerut demisia. Cert este că toată această afacere colcăie, musteşte de ipocrizie. Toată lumea cunoştea, inclusiv din carte, despre homosexualitatea sa. Ştiau asta şi când a fost numit ministru. Sigur, nu e tocmai cuşer să fii ministru al Republicii şi amator de sex plătit în paradisuri sexuale, precum Thailanda, când ţara ta condamnă asemenea practici.

Ca să vă faceţi o idee despre "dezbaterea" acestui caz în Franţa, citiţi asta. Parcă e totuşi altceva decât hăhăielile groase ale lui Pulea Vodă, când spunea despre Năstase că "face dragoste cu fundul, îşi foloseşte fundul pentru relaţii sexuale", aluzie "fină" la presupusa homosexualitate a unui bărbat cu două mariaje hetero şi doi copii! Găsiţi aici un soi de retrospectivă a scandalurilor cu tentă sexuală din politica românească. Joase, joase, grobianism cât cuprinde!

"Le Monde" publică fragmentele din romanul lui Frédéric Mitterrand care deranjează. Eu citez doar asta: "Evidemment, j'ai lu ce qu'on a pu écrire sur le commerce des garçons d'ici et vu quantité de films et de reportages ; malgré ma méfiance à l'égard de la duplicité des médias je sais ce qu'il y a de vrai dans leurs enquêtes à sensation ; l'inconscience ou l'âpreté de la plupart des familles, la misère ambiante, le maquereautage généralisé où crapahutent la pègre et les ripoux, les montagnes de dollars que cela rapporte quand les gosses n'en retirent que des miettes, la drogue qui fait des ravages et les enchaîne, les maladies, les détails sordides de tout ce trafic. Je m'arrange avec une bonne dose de lâcheté ordinaire, je casse le marché pour étouffer mes scrupules, je me fais des romans, je mets du sentiment partout ; je n'arrête pas d'y penser mais cela ne m'empêche pas d'y retourner. Tous ces rituels de foire aux éphèbes, de marché aux esclaves m'excitent énormément. La lumière est moche, la musique tape sur les nerfs, les shows sont sinistres et on pourrait juger qu'un tel spectacle, abominable d'un point de vue moral, est aussi d'une vulgarité repoussante. Mais il me plaît au-delà du raisonnable. La profusion de garçons très attrayants, et immédiatement disponibles, me met dans un état de désir que je n'ai plus besoin de refréner ou d'occulter. L'argent et le sexe, je suis au coeur de mon système ; celui qui fonctionne enfin car je sais qu'on ne me refusera pas. Je peux évaluer, imaginer, me raconter des histoires en fonction de chaque garçon ; ils sont là pour ça et moi aussi. Je peux enfin choisir. J'ai ce que je n'ai jamais eu, j'ai le choix ; la seule chose que l'on attend de moi, sans me brusquer, sans m'imposer quoi que ce soit, c'est de choisir. Je n'ai pas d'autre compte à régler que d'aligner mes bahts, et je suis libre, absolument libre de jouer avec mon désir et de choisir. La morale occidentale, la culpabilité de toujours, la honte que je traîne volent en éclats ; et que le monde aille à sa perte, comme dirait l'autre." Sublinierile îmi aparţin.

Nu ştiu cum se face, dar cu cât o societate este mai depravată, cu cât moravurile sunt mai jos, cu atât ipocrizia este mai mare. Şi nevoia de "sfinţi" creşte exponenţial! Aştept cu nerăbdare spovedania lui Pulea Vodă, în tandem cu Fecioara din Pleşcoi!

PS: o fi mai bine aşa?

Securitatea a produs un premiu Nobel!

Herta Muller a câştigat premiul Nobel pentru literatură. Pentru Germania, aşa că, relax! România nu are direct niciun premiu Nobel, şi nici nu va avea. E drept că la succesul de azi au contribuit şi Securitatea, şi PCR. Poate n-ar fi lipsit de interes să împartă premiul cu ele! Sau mă rog, cu urmaşii celor două "instituţii".

Să nu mă înţelegeţi greşit! Felicitări şi la mai mare! Dar sigur are ceva probleme la scufiţă, cum se vede şi în interviul citat! Asta nu-i micşorează cu nimic meritele, o face doar caraghioasă. Părerea mea!

Cine a produs mai mulţi şomeri?

Că mi-am adus aminte: un diliu de la "Financiarul", Stelian Negrea, făcea spume împotriva bugetarilor la o emisiune pe Antena 3, "Laordinea zilei", dacă nu mă înşel. Şi urla ca dementul la nişte lideri sindicali, pe motiv că bugetarii nu dau suficienţi someri, că statul nu vrea să se restructureze, în timp ce sectorul privat a făcut-o şi a produs şomeri grămadă. Şi dădea nişte cifre, ceva de genul numai 120.000 de şomeri provin din sectorul public şi circa 350.000 de şomeri din mediul privat.

Da, dar idiotul uită să spună că în sistemul bugetar lucrează acum circa 1.200.000 de persoane, ceea ce înseamnă că a produs o restructurare de 10% din efective, în timp ce sectorul privat, cu munca la negru, cu tot, numără circa 8.500.000 de angajaţi. Ceea ce înseamnă că aici s-a produs o ajustare de doar 4%.

Poate sunt eu nebun, dar credeţi-l pe Murphy: "dacă ai suficiente date statistice, poţi demonstra orice!" Cu o condiţie: doar dacă ai în faţa ta nişte dobitoci. Altminteri, o iei în pifometru!

Încă un jigodism marca Boc

Prin tăierea pensiilor parlamentarilor se economisec lunar între 500 şi 800 de milioane de euro? Cât de jegos, cât de imbecil, cât de javră poate fi Boc cel Mic şi Tâmp? A venit în parlament şi face spume la gură că dacă taie pensiile parlamentarilor se fac economii uriaşe! Este o imensă minciună şi un atac la adresa parlamentarismului, este un mod de a stârni ura împotriva Parlamentului. Şi nici una dintre pulele alea de jurnalişti nu-l întreabă: cât are pensia de serviciu un parlamentar, de economiseşti tu 800 de milioane de euro pe lună? Am mai spus: cea mai mare pensie de serviciu este 80% din indemnizaţie, pentru trei mandate complete, indemnizaţie care acum este de circa 5000 de lei, adică vreo 1200 de euro. Să zicem că media pensiilor parlamentarilor este undeva la 800 de euro pe lună, pentru că cei mai mulţi au un singur mandat, cel mult două. De ce, am mai explicat. Din datele pe care le am eu, acum sunt în plată circa 120 de astfel de pensii, adică 1.152.000 euro anual. Un milion de euro! Unde este diferenţa până la cele 800 de milioane de euro pe lună, pe care le va economisi Boc?

Mai este o minciună aici: parlamentarii plătesc contribuţii la sistemul de pensii, nu ca alţii cu pensii speciale, care nu plătesc nimic. Au plătit şi înainte, pentru că niciunul nu este parlamentar de meserie. Vor plăti şi după ce nu vor mai fi parlamentari, cei mai mulţi având cel puţin încă unul-două decenii până la pensie. Deci, cum sunt ei singura povară pentru sistemul de pensii? Doar pentru că vor Pulea Vodă şi sluga lui cea josnică, Boc cel Mic şi Tâmp, să se răzbune pe parlamentari, pentru că nu-i lasă de capul lor, să conducă România cum le tună şi să fure de voie?

De ce nu vorbeşte despre cele 236.000 de pensii de serviciu, din serviciile speciale, din armată, din justiţie, din diplomaţie, poliţie, din alte zone ale sistemului bugetar? Îi este frică de reacţia lor? Şi apoi, ce va face? Cum îndepărtează obiecţiile de neconstituţionalitate? Nu e mai simplu să stea dracului liniştit şi să le impoziteze drastic?

Dar cel mai jegos lucru este faptul că nu suflă un cuvând despre creşterea vârstei de pensionare, despre egalizarea ei pentru bărbaţi şi pentru femei, anume la 65 de ani. Pentru că atunci când se vor afla aceste "amănunte", nu va mai vota nimeni cu Pulea Vodă?

traian băsescu ar face bine să se întrebe nu dacă are şanse de a învinge în turul doi, ci dacă mai ajunge în turul doi, cu Boc cel Mic şi Tâmp în fruntea guvernului! Dar mă rog, e treaba lui! Cu cât scăpăm mai repede de idioţii ăştia doi, cu atât mai bine!

PS: îmi pare rău, dar iar am avut dreptate! Modul cretin şi haotic în care a condus România Pulea Vodă ne-a mai adus o realizare: Franţa susţine un candidat irlandez pentru postul de comisar pentru agricultură al Comisiei Europene! Ura! Ura! Ura!

Ploaia cu bani continuă

Nu cred că a existat, în istoria post-decembristă, un mod mai josnic de guvernare decât cel demonstrat în ultimele câteva zile de jumătatea de guvern condusă de jumătatea de om politic, jumătatea de jeg politic Traian Boc. Deşi de nouă luni de zile foştii lor parteneri la guvernare s-au dat de ceasul morţii să finanţeze sectoare importante, precum educaţia, sănătatea, agricultura, protecţia socială, li s-a apătat elefantul cu trompă roz! Nu sunt bani. Acum, că au plecat de la guvernare pesediştii, plouă cu bani!

Şedinţele de guvern se succed zilnic! Şi în fiece şedinţă se mai dau bani unora sau altora. Azi, spre exemplu, s-au găsit 424 de milioane de euro pentru plata în avans a agricultorilor, plus 42 de milioane pentru motorină. Numai că banii vin prea târziu pentru ţărani. Perioada optimă pentru însămânţările de toamnă se va sfârşi curând, şi banii nu au cum ajunge la ei mai devreme de o lună. Dar nu trebuia să vină de la pesedişti, ci de la oranjgutani, pentru a vota bizonul cu Pulea Vodă! La fel şi în cazul celor 173 de milioane de euro subvenţii pentru încălzire.

Mai mult, deşi ni se prezintă scenarii apocaliptice, în care bugetarii distrug viitorul ţării, pentru că guvernul s-a împumutat pentru a le plăti lor salariile, ce zice Pogea? Că din muntele ăla de bani pe care se presupune că l-ar fi împrumutat România, nu s-a utilizat decât 10%! Atunci, de ce am luat banii? Pentru că nu s-au dus în salarii şi pensii. Cele 900 de milioane de euro din tranşa a doua a împrumutului de la FMI au intrat la MF să finanţeze deficitul bugetar, dar nimeni nu poate demonstra că se duc la plata salariilor şi pensiilor. Poate se duc la amenajarea de parcuri şi la plantat de pomişori şi bordurele. Fecioara din Pleşcoi tocmai a primit, ca ministru al Mediului, 30 de milioane de euro pentru asta. Dar Boc se leagă de pensiile de serviciu ale câtorva zeci de parlamentari. Pe care îi demască aşa cum a învăţat el la UASCR! Deşi pensia unui parlamentar cu trei mandate complete este de 80% din îndemnizaţie, iar pentru unul care n-a avut decât un singur mandat este de 40%. Adică între 2400 şi 4800 de lei. Păi sunt ăstea pensiile care dezechilibrează sistemul, sau cele 216.000 de pensii speciale? De ce nu introduci un impozit? Ce depăşeşte 3000 de lei la pensie se impozitează cu 80%. A, nu e o măsură de "dreapta"? Dar ce, tu eşti de dreapta?

Băi, pulă! Dacă în pensiile lor stă Bugetul României, dă dracului o Ordonanţă de Urgenţă şi anulează-le! De ce n-o faci? Pentru că te pocneşte peste bot Curtea Constituţională? Sau pentru că tu nui eşti decât un papagal, care repetă ca idiotul ce-i spune Pulea Vodă?

Această ploaie de bani este imorală şi arată mizeria morală a unei formaţiuni politice împotriva naturii democratice a statului român. PDL a devenit, prin modul în care este condus de Pulea Vodă, un pericol pentru ţară. Şi asta nu poate fi nici uitat, nici iertat. În rest, să trăiţi bine! Cu o condiţie: să nu vă faceţi iluzii că din ploaia asta de bani se va strecura ceva şi în buzunarul vostru.

Fuse, şi se duse...

Fuse, şi se duse şi mare miting sindical. Şi se duse aşa cum veni: în ordine, să nu stârnească panică în palatele Victoria şi Cotroceni. Pulea Vodă n-a comentat, el fiind ocupat cu alt diliu, preşedintele polonez Lech Kacinski, rătăcit, nu se ştie de ce, pe frumoasele şi slinoasele plaiuri mioritice. Mi-e greu să cred că vor să se pună de acord în legătură cu ce-i spun vicepreşedintelui american Joe Biden. Ăla vine şi le spune: vă place, bine, nu, la fel, bine, noi tot cum vrem noi facem. Şi voi o să fiţi fericiţi, că aşa e ordinul! Hai pa!

Boc cel Mic şi Tâmp şi-a pus vată în urechi şi i-a chemat mâine la negocieri pe liderii de sindicate, deşi sunt convins că li s-a aplecat unora de mutrele celorlalţi. Oricum Boc are altă agendă, şi i se fâlfâie lui de sindicate. Ca să nu mai vorbim de faptul că marţea viitoare poate fi un premier demis de Parlament, adică un om fericit şi fără obligaţii. Liber ca păsările cerului. Şi atunci de ce ar da în brânci? Pentru o carieră în politică? Cred că nu e totuşi atât de tâmp să credă că mai are un viitor în politică, după ce a fost sluga lui Pulea Vodă şi a şters ăla pe jos cu el!

Dar cel mai frumos a fost azi în Parlament! Dar ce frumos! O splendoare! Un recital de responsabilitate, armonie şi consens! O simfonie a păcii şi înţelegerii între toate forţele politice, strâns unite în faţa crizei! Bine că nu pot intra cu arme în Parlament, pentru acum aveam funerarii naţionale şi o uriaşă groapă comună, cu un monument la căpătâi: "Ei s-au jertfit pentru el!" El fiind nu cetăţeanul român. Pe ăla dă-l în pizda mă-sii! Cine l-a pus să se nască în România? El fiind Pulea Vodă, evident, pentru care pedeleii ar face orice, dar orice, trecând peste Constituţie, legi, regulamente, bun simţ.

Nici cu oponenţii lui Pulea Vodă nu mi-e ruşine! Băi, n-o mai frecaţi! Ştie toată lumea că, din motive pe care le înţelege fiecare cum îl taie capul, s-a format, nu de ieri, de azi, o alianţă, când mai implicită, când mai explicită, între PNL şi PSD. Cum ambele partide au nişte căcăcioşi în fruntea lor, care, de gura "jurnaliştilor" şi a "societăţii civile", se tot coiesc s-o recunoască şi s-o oficieze, o situaţie care se putea rezolva uşor trenează şi produce scandal zilnic. Dacă o făceau, alta ar fi fost situaţia acum! Aşa, vrând să păstreze aparenţele, nu fac decât să prelungească agonia guvernării băsescu-Boc. Mă rog, treaba lor, dar contează şi asta la datul cu ştampila...

Ce să înţeleagă bugetarul, şomerul, ţăranul care nu are bani să pună sămânţa în pământ, pensionarii, care trebuie să-şi plătească acum şi analizele, mă rog, tot românul neprivilegiat de tranziţie, despre meciul dintre Roberta Anastase şi Mircea Geoană? Că ei se hârjonesc pe bani din gros, suspendându-se unul pe celălalt, în timp Piaţa Victoriei e plină de mitingişti? Care nu de bine se aflau acolo!

Ce am învăţat noi din cele întâmplate azi? Nimic! De ce? Pentru că nu e nimic de învăţat? Nu, ci pentru că nu are cine învăţa! Aşa încât să trăiţi bine!

De ce-i votăm?

DEGEABA!

Este, deocamdată, răspunsul meu la o leapşă primită din partea doamnei Verona. Ştiu că nu sunt corect politic, dar asta e! Până acum, în afară de un populism agresiv şi lipsit de orizont, n-am văzut nimic de substanţă la nici unul dintre cei patru. Ştiu doar un singur lucru: de ce nu-l votez pe băsescu. Restul trebuie să asude mai mult, pentru a mă convinge. Faptul că nu-l votez pe Pulea Vodă nu înseamnă că le dau automat votul meu. Şi nu sunt singurul care gândeşte aşa. Deci, la muncă, tovarăşi candidaţi!

Interzis lozincilor de partid şi de stat

Prieteni, acest blog nu este un spaţiu de propagandă electorală. Motiv pentru care voi fi tiran cu toate postările de genul "Votaţi-l pe X!", INDIFERENT cine este X. Cu alte cuvinte, din acest moment intervine cenzura. Vă place sau nu! Regret, dar n-am ce face. Postacii de prin subsolurile partidelor, care scriu la normă, sunt rugaţi să uite adresa acestui blog. În rest, pace şi prietenie!

Din nou despre Polanski

Afacerea Polanski face valuri în Franţa, mai ales după intervenţia miniştrilor afacerilor externe, Kouchner, şi culturii, Mitterand, în favoarea lui. Lucrurile fac parte din ceea ce putem numi "societatea-spectacol". " Spectacolul este momentul în care marfa a ajuns să ocupe în totalitate viaţa socială" Am citat din Guy Debord, "Societatea spectacolului", eseu publicat în revista IDEA, care apare la Cluj.

Ei bine, în toată această afacere, interpretarea faptelor este mai importantă decât faptele, şi este relavantă pentru "nevrozele" sociale care ne bântuie. Ştiam de mult că, peste tot în lume, justiţia este una injustă, că unii sunt mai egali decât alţii în faţa legii, că oamenii cu bani sau cu statut social ridicat sunt avantajaţi în faţa legii, că justiţia este puternic dependentă de opinia publică, exprimată pe diverse canale, că, în fine, justiţia face politică.

Apărarea lui Polanski pare a fi mult mai dificilă acum decât în urmă cu trei decenii, deşi s-ar părea că acum moravurile sunt mai relaxate decât atunci. Ce s-a schimbat? Cruciada împotriva pedofiliei, după ce fenomenul a cunoscut o adevărată explozie, graţie Internetului. Pedofilia pune o serie de probleme morale şi legale grave, pe care societăţile noastre au preferat să nu le pună, o lungă perioadă de timp.

O întrebare: la 14 ani un adolescent poate sau consimţi, în deplină libertate, un act sexual cu un adult? Are suficiente date pentru a decide în cunoştinţă de cauză? Şi care este vârsta la care se poate întâmpla asta? Care sunt criteriile după care societatea judecă aceste lucruri? De ce un act sexual consimţit cu cineva de aceeaşi vârstă nu este condamnat în măsura în care este condamnat unul consimţit cu un adult, care este considerat viol?

Aveau îndreptăţirea s-o facă acei intelectuali francezi care îi iau apărarea în mod public lui Polanski? Un cititor al jurnalului "Le Monde" adresează o scrisoare deschisă miniştrilor Kouchner şi Mitterand, în care spune: " Le fait est que la prison, le procès et la psychanalyse aidant, j'ai fini par saisir une subtilité qui jusque là m'avait échappé et qui, je l'avoue, était sinon à l'origine de mon acte, tout du moins un élément déclencheur de ce que j'infligeais à ma victime. Comme j'ai pu constater, suite à l'affaire Polanski, que cette subtilité vous échappe à tous deux, je m'empresse de vous en faire part. J'ai appris à mes dépends, mais aussi et surtout aux dépends de celle à qui j'ai fait tant de mal, qu'une gamine de 13 ans ne peut en aucun cas donner son consentement pour une relation sexuelle avec un adulte. Je le répète, il est impossible qu'elle donne son consentement, y compris lorsqu'elle est explicitement demandeuse, c'est vous dire combien certains font fausse route et pourquoi je fus très justement condamné pour viol.

Si vous me demandiez la raison de cette impossibilité, je vous répondrais ce par quoi je commençais ce paragraphe. D'où, Messieurs les ministres, la nécessité de répondre de ses actes devant la justice, devant la victime et de les revoir, les mâcher, les ruminer, jour après jour, nuit après nuit. Tout cela bien sûr dans la douleur, les larmes, la contrainte, l'humiliation, la honte et la solitude de la prison. Travail qu'on ne peut nullement réaliser dans le strass et les paillettes. Travail que vous, Messieurs les ministres et tous ceux qui protègent Polanski depuis si longtemps, l'avez empêché de réaliser.

Voilà pourquoi cette affaire lève un tel tollé parmi les gens communs, et voilà la raison du décalage abyssal qu'il y a entre l'opinion du petit peuple, dont je suis, et vous et vos amis intellectuels : parce que vous vous dressez comme un seul homme contre ce que nous enseigne toute notre civilisation - excusez du peu !"

Şi Daniel Cohn-Bendit, unul dintre liderii revoltelor din mai '68, adesea văzute ca un soi de mişcare de eliberare sexuală, printre altele, are cuvinte aspre de spus împotriva lui Polanski şi, implicit, împotriva apărătorilor săi: " Polanski est défendu avec trois arguments que je refuse. Dire "c'était il y a trente ans", c'est trop simple, ça relève d'un vrai débat sur la notion de prescription, qui n'est pas la même selon les pays. Dire "c'est un grand artiste", c'est vrai, mais s'il est malade, il doit se soigner. Dire "c'était une autre époque", c'est sous-entendre qu'après 1968 tout était permis. C'est totalement fallacieux : en 1968, on n'avait pas le droit de violer les petites filles en les droguant." Asta o spune omul care în 1975 publica eseuri judecate provocatoare despre sexualitatea copiilor, care îi vor fi reproşate adesea.

Din păcate, maşina de făcut valuri mediatice îşi turează motoarele, şi curând din afacerea Polanski va rămâne doar faptul divers, tabloidizarea. Problemele de fond, legate de egalitatea în faţa legii, de etică şi morală, de relaţii sociale, vor fi uitate. Şi din tot acest fapt de viaţă nu va rămâne decât zgura senzaţionalului, morbidului, şi câteva vieţi distruse a doua oară.

Vin alegerile!

Oranjgutanii lui Pulea Vodă vor în opoziţie!

Mi-am epuizat toate rezervele de indignare. Pur şi simplu mi-e scârbă de toţi idioţii care au ajuns să ne conducă! Boc cel Mic şi Tâmp, după ce mai ieri zburda de bucurie c-a scăpat de PSD, nu ştie cum să iasă de la guvernare! Acum îşi încearcă norocul cu angajarea răspunderii pentru Legea Pensiilor. De ce o face? Din motive electorale, evident. A luat-o la vale, odată cu Pulea Vodă. După ce toţi se păruiau să ajungă la putere, acum toţi se păruiesc să fie în opoziţie.

Modul în care PDL vrea să forţeze plecarea de la guvernare este absolut ticălos. De fapt, ceea ce spunea acum câteva minute Boc, după întâlnirea cu partenerii sociali, era clar un atac iresponsabil la adresa democraţiei. Noi, pedeliştii din Guvern, suntem singurii oameni responsabili din România, restul sunt nişte ticăloşi! Mai ales Parlamentul, care se scobeşte în nas, în timp ce noi murim de grija ţării!

Populismul PDL se îndreaptă rapid către totalitarism! Nu am văzut atac mai scelerat la adresa parlamentarismului în aceşti douăzeci de ani de democraţie. De aceea, indiferent de consecinţe, PDL nu trebuie să mai exercite puterea în România. Şi nici Pulea Vodă! Punct!

PS: dacă doreaţi o mostră de tupeu şi de nesimţire pură şi simplă, ascultaţi-o pe Udrea, care, de la tribuna Parlamentului, îşi pizduieşte colegii ! Superb! Femeia Cur de Fier în acţiune!

Soluţia anticriză a liberalilor: paralizarea statului!

Liberalii o ţin ca Ivan cu fluieru' cu guvernul de tehnocraţi. Au arvunit şi-un prim ministru, pe primarul Sibiului, Klaus Johannis. Şi mai zic că vor doar vreo zece-douăsprezece ministere. Asta pentru câtă vreme? Pentru cel mult două luni, dacă schimbarea se petrece mâine! După ce că tot sistemul administraţiei publice, locale şi centrale, este bulversat de demenţa oranjgutanilor, care aruncă mii de oameni afară din sistem, pentru a-şi pune oamenii lor, vine şi o altă demenţă, a comasării ministerelor, cu tot ce înseamnă asta la nivel central şi local!

Ce reţetă mai bună decât asta pentru paralizarea statului? Mai judecă cineva la liberali? Că văd că mintea lui Crin Antonescu e plecată cu sorcova! E atât de sigur de victorie? Are un acord cu o majoritate parlamentară, care să-i permită schimbarea radicală a structurii guvernului? E sigur că Pulea Vodă îi dă mandat neamţului să formeze noul guvern, dacă pică actualul cabinet Boc 2? Sau vorbeşte ca să nu tacă?

Cât de rupţi de realitate sunt politicienii români? Cât cred ei că va mai suporta cetăţeanul român toate fanteziile lor, al căror preţ ei îl plătesc?