O lecţie românească

Nu cred să fie maşină mai hulită în România decât Loganul. Asta nu mă opreşte ca, orice s-ar întâmpla, să nu iert cretinilor de la Realitatea Tv şi aşa-zisei "societăţi civile", de fapt o adunătură de fripturişti siniştri, care pot susţine ORICE cauză, dacă pică banu', campania împotriva taxei de primă înmatriculare, care a umplut ţara de rable şi a distrus locuri de muncă în industria auto.

Logan este mai mult decât o maşină: este un fenomen social. Succesul ei în Occident, unde Renault se fereşte şi acum ca dracu' de tămâie să-i facă reclamă, spune multe despre mutaţiile din obiceiurile de consum ale occidentalilor şi despre emergenţa unei largi pături populare. Grosul ei provine din lower middle class, care şi-a pierdut statutul şi puterea de cumpărare, victime ale globalizării şi destructurării aparatului industrial din Vest şi ale mutării lui în China.

Dacia Logan este şi un succes tehnologic, nu doar unul comercial. Mai mult, a devenit un model industrial pe care încearcă să-l adopte şi Fiat, şi Toyota, şi VW, dar şi alţii. Este o maşină practică, extrem de fiabilă, fiind bazată pe platforme ajunse la maturitate, care dau extrem de puţine defecte, uşor de întreţinut şi cu costuri de exploatare mai mult decât rezonabile. Ştiu despre ce vorbesc: am Logan.

Ei bine, Logan este dat acum drept exemplu celor trei dinozauri americani din industria auto, care stau cu mâna întinsă la pomana statului. E ceva! Ştiu că vor urma înjurături, pe motiv că nu e maşină, e dric, că nu-i merţan şi nici Siegfried, şi cu atât mai puţin Romeo. Iar cusurul lui esenţial e că este un produs românesc. Şi noi, în materie de autoturisme suntem patrioţi germani, francezi, italieni, americani, ăi cu dare de mână britanici. Chiar dacă ne lasă în curul gol şi la cumpărare, şi la întreţinere, şi la costuri de exploatare. Asta e, fudulia cu cheltuială se ţine băţ!

Trabajo si, samba no?

Buturuga Traian Băsescu

Altă zi de palavre, altă zi de comentarii inepte, altă zi pierdută în ceaţa politicii dâmboviţene! Şi am aflat fix nimic! Că nimic înseamnă relatările despre cravata roşie a lui Tăriceanu!

Marea problemă a acestor negocieri e Traian Băsescu. Comportamentul său a născut o gravă neîncredere în rândul politicienilor, inclusiv în rândul unora de prin PD-L care au creierul la purtător. Şi uite aşa s-a ajuns ca în aceste negocieri să se discute în principal despre garanţii. Garanţii în care la loc de frunte se află neutralitatea DNA şi nefolosirea ţuluşilor în formarea guvernului. Toţi vor garanţii că Marele Conducător nu se suceşte şi le face pocinogul, după ce ei ajung la o înţelegere, sau, şi mai rău, după ce se formează guvernul. Aşa e când nu-ţi laşi loc de bună-ziua!

Garanţii care nu au cum fi date. Cred sincer că pentru Traian Băsescu cea mai bună formulă de guvernare ar fi una PD-L, UDMR, minorităţi şi transfugi. El crede, nu fără temei, că o astfel de formulă poate rezista până la realegerea sa, în noiembrie. Plus că în 14 iunie 2009 avem alegerile europene, ce pot da o imagine clară asupra şanselor sale de a fi reales, cu PD-L la guvernare.

Dacă obţine rezultate proaste, poate retrage PD-L de la guvernare, prin demisia guvernului, dă lui Tăriceanu sau lui Geoană mandat să facă guvernul şi începe discursul anti-sistem, o opoziţie la rupere. Care prinde la bizonul mediu românesc. Mai ales când e cu criza cât casa pe el!

Acest scenariu, la fel de plauzibil ca şi celelalte de pe piaţă, nu va duce decât la accentuarea crizei, şi a celei politice, dar mai ales a celei economice. Şi cert este că nu poţi pune bază pe nimic din ceea ce zice sau promite Băsescu! Pun pariu că nici măcar un pact semnat de faţă cu IPF Daniel, şi cu notarul, nu ar servi la nimic!

Va fi interesant de văzut cum se va ieşi din situaţia asta. Poate că i se poate forţa mâna lui Băsescu, trântindu-i guvernul format de PD-L cu UDMR şi minoritarii. Obligându-l astfel să accepte o formulă funcţională de guvernare, care să facă abstracţie de interesul lui de a fi reales. Greu, foarte greu, dar cine ştie?

Jurnalism, ce pana lui Nistorescu!

Una dintre cele mai scârboase personaje din presa română este Cornel Nistorescu, alt cadru de nădejde al fostei(oare?!) Securităţi şi al PCR, rămas şi azi activ, pe la unul dintre multele servicii, care freacă menta pe bani publici. Lacom de bani, călcând pe cadavre, isteric în a acuza în stânga şi în dreapta, dând lecţii de morală cui vrea şi cui nu vrea să-l asculte, făcând în 2004 o campanie mizerabilă împotriva PSD şi alui Năstase, care, nu-i aşa, l-au dat afară de la EvZ, când, de fapt, el vroia să le ia banii idioţilor ăia de la Ringier, ceea ce s-a şi întâmplat, omul nostru este primul la încălcarea principiilor de care face atâta caz.

Uite aşa deontologul lu' Peşte a reuşit să bage ieri în spital, prin încălcarea flagrantă a regulilor de circulaţie, doi tineri care circulau corect(minune, dar aşa e!) pe o motocicletă. Şi uite aşa presa română, care scrie despre cea mai mică zgârietură de pe maşina unui politician şi dă titluri apocaliptice, acum tace mâlc. Noroc cu unii care mai scriu pe blog(aici şi aici), că altminteri nu se afla de isprava Marelui Inchizitor Nistorescu.

Ştiţi ce, bă deontologilor? Ia hai sictir!

Cum e cu minunile?

Avem noi o vorbă, popor de păţiţi ce suntem: "orice minune nu ţine mai mult de trei zile!" Cu corolarul ei: "orice problemă care nu se rezolvă de la sine în trei zile înseamnă că nu se poate rezolva!" Mă veţi întreba ce mi-a venit aşa de dimineaţă, duminica, atunci când fiecare leneveşte mai mult în aşternuturi?

Citesc asta despre Obama în Washington Post şi-mi aduc aminte că au fost câţiva prieteni nedumeriţi, dacă nu chiar şocaţi de comentariul meu la aflarea veştii alegerii lui Barack Obama: "Da! Şi?"

Alţii au fost nedumeriţi de unele dintre părerile mele în legătură cu alegerile lui Obama în materie de echipă guvernamentală, să zicem, care dezamăgesc, deşi mulţi văd în ele un soi de supremă dovadă de înţelepciune. Păstrarea câtorva dintre oamenii lui Bush şi aducerea la Departamentul de Stat a scorpiei de madam Clinton, cu Bill cu tot, ne face să ne gândim la altă vorbă din popor: "Lucrul amestecat miroase a căcat!"

Lumea l-a ales pe Barack Obama pe o agendă progresistă, şi primul lucru pe care îl face este să renunţe la ea şi să vină la centru, după reţeta lui Clinton. SUA au nevoie de schimbare, dar cu cine s-o facă? Cu aceeaşi oameni care, într-un fel sau altul au generat situaţia de acum, care a precipitat criza?

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul! Era clar că Obama nu putea fi lăsat de capul lui, să schimbe cu adevărat lucrurile. Miza era prea mare pentru cei care contează în rândul elitelor politice, economice şi militare ale Imperiului Binelui cu Forţa. Alegerea lui a funcţionat pe post de supapă de siguranţă: a mai eliberat din tensiunile politice şi sociale generate de criză. Dar sistemul este tot sub presiune, şi oamenii din echipa lui o vor mări cât de repede.

Aşadar, cum e cu minunile?

Creştere fără dezvoltare

România a avut unele dintre cele mai înalte ritmuri de creştere economică din Europa în ultimii ani. Şi, în afară de turma de Merţane, Q7, X5, Ferrari, Lamborghini, Maseratti, asezonate cu tutele siliconate şi-n cur şi-n buze, de Poponeţii care şi-au făcut din Bamboo birou, nu se vede mai nimc din creşterea asta. De ce? Găsiţi aici o posibilă explicaţie.

Este vorba de "prietenul" nostru, al bucureştenilor, Adriean Videanu, primarul minune, ăla pentru care garanta alt primar minune, acum la Cotroceni. Veţi vedea cum a fost umflat cu 600 de milioane de euroi devizul unor lucrări de infrastructură în Bucureşti. Şi pe lista caţavencilor nu se află cel mai mare jaf din istoria Primăriei Capitalei, Pasajul Basarab. Care, de la 32 de milioane, cât spunea Băsescu că va costa, se apropie deja de 300 de milioane şi...stă! De câteva luni nu se mai mişcă un pai acolo. Pentru că nu ştiu ce ONG de tot căcatul a obţinut în justiţie încetarea lucrărilor, pe motiv de poartă!

Pe traseul pasajului se află şi o fostă fabrică de bere, Griviţa, parcă. Şi din toată hardughia, doar poarta este declarată monument istoric. Consiliul General a scos poarta de pe listă, ca să poată fi dărâmată, să se facă un pilon de susţinere în locul ei, ONG zice că nu e bine, alţii aveau dreptul legal s-o declasifice, şi începe ping-pongul în justiţie, iar banii publici se duc pe pustii, că şantierul trebuie conservat. Şi aşa s-a întârziat cu vreo 22 de luni. Ce mai contează!

Civicii şi-au făcut damblaua, au învins sistemul ticăloşit, justiţia a mai marcat o victorie pe răboj, proştii de contribuabili plătesc, iar deştepţii îşi cumpără Veyroane, iar un nou contigent de fufe de lux dă din cur prin discotecile de fiţe.

Aţi înţeles acum care este reţeta creşterii fără dezvoltare? Ei bine, autorii ei se pregătesc să intre la guvernare!

PS: cineva a avut nervii tari şi a făcut un blog dedicat pasajului, pe care postează fotografii încă din 2007. E ceva!

Doamne, fă prostia să doară!

Nu ştiu cine are monopol pe inteligenţa politică în minunata nostră ţară, Republica Absurdă România. Dar ştiu sigur cine deţine monopolul absolut al prostiei, în general, şi al prostiei politice, în special: Laszlo Tokes. Da, "eroul Revoluţiei de la Timişoara", de fapt un ordinar agent dublu, şi al Securităţii româneşti, cu angajament şi chitanţe de plată semnate de el, şi al Serviciilor speciale de la Budapesta, actualmente euro-parlamentar român.

După ce a văzut în Ţinutul Secuiesc Kosovoul României, acum s-a sucit: e Tibetul României. În calitate de reprezentant oficial al României, Tokes s-a întâlnit cu Dalai Lama la Bruxelles. Unde a grăit următoarele, spunând că provine din Transilvania, unde s-a născut Korosi Csoma Sandor, creatorul primului dicţionar englez-tibetan: "Vin de pe pamantul lui natal, Tinutul Secuiesc, din «Tibetul Romaniei», care lupta pentru autonomia teritoriala exact ca si tara preasfintiei tale."

Reamintesc faptul că în acest moment în relaţiile dintre China şi Franţa a intervenit o criză extrem de gravă, tocmai pentru că azi Nicolas Sarkozy se întâlneşte la Gdansk cu Dalai Lama. Mai mult, summitul China UE, programat pentru 1 decembrie la Lyon, a fost anulat, din acelaşi motiv.

Tembelul ăsta de Tokes vrea să ne încaiere cu China, invitându-l pe Dalai Lama în România? Vrea să-i încaire pe secui cu românii? Ce ar trebui să se întâmple, pentru ca adunătura asta de cretini autonomişti să fie mulţumită? Ce vor? Circulă liber unde vor, nu-i întreabă nimeni de sănătate, au practic un sistem paralel de educaţie, de cultură, presă paralelă, radiouri şi televiziuni, primari, deputaţi, senatori, euro-parlamentari. Ce cred? Că dacă Ţinutul Secuiesc e o altă ţară, vor şti să să o conducă mai bine decât acum? Nu tot primarii, consilierii locali, deputaţii şi senatorii secui o vor conduce? La fel de prost ca şi până acum, dacă nu vă supăraţi!

Doamne, ştii ce? La facerea lumii, un singur lucru Ţi-a scăpat: prostia nu doare. Doamne, fă prostia să doară! Şi începe cu trufaşul tău slujitor, Laszlo Tokes!

Zi de negocieri

Azi e una dintre acele zile în care doar de un lucru nu vrei să auzi: de politică! Nu vă bucuraţi, nu scăpăm de ea: e ziua marilor "negocieri", chipurile la vedere, de data asta, nu prin cârciumi, pisoare sau debarale! Şi ştiţi cum se spune: fiecare cu păsărica lui! Doar că politicienii noştri, nu toţi, dar excepţiile sunt atât de puţine! au un ditai stolul!

PS: nu vi se pare că stolul ăsta aduce puţin cu figura lui Karl Marx? O fi vreun semn?

De Sfântul Nicolae

Multă sănătate, fericire şi numai bucurii tuturor care au de sărbătorit ceva în această zi specială, care ner aduce aminte, mai mult ca oricare alta, de zilele fericite ale copilăriei.

Guvernul României, sau al DNA?

Întrebam, mai acum vreo două zile, cine face guvernul, partidele, sau DNA? Mulţi vor fi zis că sunt dus cu pluta. Dar cum vedeţi, a început sarabanda chemărilor la DNA, şi Năstase este doar începutul. Dar se poate şi altfel, nu doar cu dosarul penal. De exemplu, Traian Băsescu a cumpărat intrarea la guvernare a UDMR cu NUP-uri. Numai Atilla Vereştoy se spune că ar fi primit vreo cinci NUP în ultima săptămână. Şi nici Marko Bela n-a fost uitat de Moş Niculae: a primit şi el un NUP.

De asta zicea Iubitul Conducător că doarme liniştit: cu DNA se poate rezolva orice! Şi aşa se explică şi condiţia pusă la Cotroceni de Tăriceanu, aceea de a nu se mai face justiţie la televizor. Ştia el ce ştia. Şi pe ce punem pariu că va face şi el cărare la DNA, chiar şi dacă PNL intră la guvernare?

Dumnezeu să-i odihnească! Azi au părăsit această lume Anca Parghel, Constantin Ticu Dumitrescu şi Patriarhul Alexei al II lea al Rusiei. Dumnezeu să-i odihnească!

Numere al dracului de mari

Câtă vreme circoteca continuă, nimeni nu are timp să se ocupe de calcule privitoare la costurile crizei economice din România. Ce-i aşteaptă pe deştepţii care se încaieră azi pe ciolan la Cotroceni? Deocamdată, un Buget vlăguit, un munte de promisiuni salariale neonorate, investiţii începute, dar care se vor termina la Sfântu' Aşteaptă, şomaj în creştere rapidă.

La americani circul alegerilor s-a terminat, au apărut deja primele calcule privitoare la costurile planului de salvare a economiei, şi ele arată înspăimântător. Până acum s-au cheltuit 4.6165 mii de miliarde de dolari! În câteva luni s-a cheltuit suma asta astronomică!Puteţi scrie cifra asta? V-o puteţi imagina? Nenea ăsta şi-a propus să vă dea o idee despre mărimea ei. I-a ieşit cam aşa:

• Marshall Plan: Cost: $12.7 miliarde, corectat cu inflaţia: $115.3 miliarde

• Louisiana cumpărată de la francezi: Cost: $15 milioane, corectat cu inflaţia: $217 miliarde

• Omul pe Lună: Cost: $36.4 miliarde, corectat cu inflaţia: $237 miliarde

• Criza S&L : Cost: $153 miliarde, corectat cu inflaţia: $256 miliarde

• Războiul din Coreea: Cost: $54 miliarde, corectat cu inflaţia: $454 miliarde

• The New Deal: Cost: $32 miliarde(Est), corectat cu inflaţia: $500 miliarde(Est)

• Invazia în Irak: Cost: $551 miliarde, corectat cu inflaţia: $597 miliarde

• Războiul din Vietnam: Cost: $111 miliarde, corectat cu inflaţia: $698 miliarde

• NASA: Cost: $416.7 miliarde, corectat cu inflaţia: $851.2 miliarde

TOTAL: $ 3.920 mii de miliarde

Şi cheltuielile nu s-au derminat pentru americani. Ce va fi cu noi, doar Cel de Sus ştie!

Alţi milogi pe lista pomenilor de la stat:

Consultări la Cotroceni

Guvern de coaliţie

De la Ciupico şi Mordechai citire!

Un pui, un cal

E "formula" amestecului Salamului de Sibiu, se pare! Nu are legătură cu filmuleţele de mai jos. Dar cum simt că decizia privitoare la dotarea aviaţiei militare române cu un nou avion de vânătoare s-a luat, şi acel avion va fi F 16 la mâna a doua, e bine de văzut peste ce "cal" ar putea da "puiul" nostru în caz de Doamne-Doamne.

Avem prostul obicei de a ne subestima adversarii, iar când este vorba de ruşi, îi dispreţuim de-a binelea. Ce vedeţi mai jos ar trebui să ne dea de gândit. La modul cel mai serios!

Aşa grăit-a Băsescu!

Ceauşescu vă satisface criteriile, domnule Preşedinte?

Bla! Bla! Bla! Aproape o juma' de oră de banalităţi de se scorojeau pereţii, vorba lui Mircea Badea, pentru a ascunde o ameninţare: băi, nu doar numirea premierului stă în pixul meu, ci şi aceea a miniştrilor! Voi aţi uitat de Norica Nicolai?! Ia vedeţi! Căutaţi-i la dosarele profesionale, înainte de a-i propune!

Ceea ce este o nouă mizerie, un nou motiv de scandal. În inconfundabilul stil Băse, care devine astfel un clasic în viaţă...

PS. Cine-l crede pe Băsescu, atunci când spune că nici nu se gândeşte la candidatura lui de anul viitor când va numi premierul? Ăsta e singurul lui criteriu!

Jurnalism de căcat!

Dacă idioţii nu ştergeau clipul, pe care NU am reuşit să-l văd pe unde a fost postat, nu scriam despre asta. Dar avem o problemă, şi una de fond: modul în care se face selecţia în mediul jurnalistic, inclusiv în zona de divertisment. Chiar dacă te ocupi de nădragii cu pulă pictată ai lui Oţil(cu sau fără circumcizie), tot e nevoie de o ţâră de profesionalism.

Tuta pe care a înjurat-o Adrian Despot şi-a căutat-o cu lumânarea! Nu venise la un simplu concert. Era o acţiune de caritate, în ideea unei solidarităţi care ne lipseşte acut. Era vorba despre faptul că oameni importanţi din muzica rock românească făceau un gest. Măcar un plan de interviu, o morulă, un grăunte de idee directoare tot ar fi trebuit să aibă. Ei bine, nu! Tuta venise la plesneală, crezând c-o rezolvă ea cumva!

Tute din astea sunt şi în industria tocşoului, norocul lor e că invitaţii se abţin, fiind din altă zonă socială şi scandalul mediatic fiind ultimul lucru pe care şi-l doresc. Dar cred că i-a răzbunat, cu vârf şi îndesat, Despot.

Aşa că, văzând că Mordechai a reuşit să-i păcălească pe nesimţiţii ăia care invocă drepturi de autor pentru prostia tutei din dotare, am decis să-l postez şi eu. Să se vadă! Şi ca un protest faţă de scăderea dramatică a calităţii jurnalismului, indiferent de gen! Paştele şi Dumnezeii mamelor voastre!

De ce tace Băsescu?

Punem pariu că tema de tocşouri de azi, dacă BEC nu dă rezultatele finale, şi dacă nu depune cineva o contestaţie sau o plângere la Tribunal, care să amâne anunţul, va fi: "de ce tace Băsescu"?

E adevărat că, pe cât de guraliv a fost în ultimele două săptămâni, pe atât de tăcut este acum preşedintele. Nu prea e stilul lui. Şi să nu-mi spuneţi că tace pentru a nu complica sarcina celor de la PD-L, în negocierile pentru formarea unui nou guvern! Mai mult, le-a interzis şi pedeliştilor să mai vorbească despre formarea guvernului.

De ce tace? Simplu, din punctul meu de vedere: NICIO variantă de guvernare nu-i convine, oricât ar părea de ciudat. Singura variantă care i-ar fi convenit era aceea a unui guvern monocolor format de PD-L. Alianţele, chiar şi cu PD-L vioara-ntâia, sunt o veste proastă pentru el.

Îi este foarte greu să aleagă, toate combinaţiile având mai multe dezavantaje decât avantaje. Iar acum principalul criteriu pentru structurarea unei formule de majoritate parlamentară este maximizarea şanselor sale de a obţine un nou mandat de şef al statului.

Cel mai fericit caz, ţinând cont de faptul că 2009 va fi anul de vârf al crizei economice şi financiare în România, ar fi ca PD-L să stea în opoziţie şi să capitalizeze nemulţumirea socială. Numai că sponsorii PD-L, cei care contează şi în ecuaţia finanţării campaniei electorale prezidenţiale din 2009 presează pentru accesul la guvernare acum, pentru a avea acces la banii publici în plină criză. Iar Traian Băsaescu ştie că nu poate risca să-i supere!

Că va guverna cu PSD sau cu PNL, PD-L în guvern nu-i va permite să joace cartea criticii guvernului şi a omului anti-sistem. Pentru că singur s-a băgat în gura lupului, cu pretenţia că el şi numai el are ultimul cuvânt în numirea premierului. Oricum s-ar învârti în jurul cozii, viitorul guvern este al lui, dacă nu va recurge la o stratagemă: să numească un premier care ştie că va fi respins de Parlament, după care să zică: "aveţi o majoritate şi un premier? Foarte bine: le accept, pentru că nu sunt iresponsabil să provoc alegeri anticipate. Dar eu nu am nimic de-aface cu astea."

După care să înceapă un război la rupere cu guvernul! Numai că şi aici este un mare pericol: ca şi Guvernul să-i riposteze, spunând că Traian Băsescu este iresponsabil, că provoacă, aşa cum a mai făcut, crize artificiale, că nu-l lasă să guverneze. Şi că prin ceea ce face accentuează criza.

Acum trebuie să se confrunte cu o mare problemă: care este răul cel mai mic pentru el? Chiar are la ce se gândi! Iar asta sigur nu-l face să doarmă liniştit!

PS: dacă nebunii ăştia doi, Mordechai şi Ciupico, o ţin tot aşa, mă las de analize! Poftiţi comentariul lor la situaţia de faţă!

UPDATE: Marele Cârmaci va cuvânta azi, pe la 17 trecute fix! Fiţi liniştiţi, nu e ceva care să merite atenţie. Doar rutină! Jocurile se fac tot prin crâşme, crame, pisoare şi alte bude, publice şi private!

Cum să supravieţuieşti unui interviu cu Larry King NASA Simulator Prepares Astronauts For Rigors Of An Interview With Larry King

Morar recunoaşte că DNA e poliţie politică!

Subtil ca un elefant în magazinul cu porţelanuri, Traian Băsescu! Ca să-şi vadă visul cu ochii, i-a dat drumul din lesă lui Morar, de care cam uitasem în ultime vreme. Nu-i nimic, de acum încolo, cel puţin până se va forma guvernul, o să ni se aplece de atâta DNA.

Numai că, luat de val, şi doritor să-i dea o copită lui Adrian Năstase(de ce cred eu că Morar o cam ia personal în cazul lui Năstase?) declară la Realitatea FM(unde altundeva?) că: "Acel dosar prevede şi are în analiză infractiuni ordinare, infractiuni de drept comun, nu au nimic cu infractiunile să le spunem generic politice".

Pardon! Există în Codul Penal românesc infracţiuni numite generic "politice"? Un act ratat care spune multe despre felul în care vede Morar rolul DNA: un instrument al luptei politice, care anchetează după criterii de oportunitate politică, la ordin politic.

E o recunoaştere directă a unui adevăr pe care numai cine nu vroia nu-l vedea. Rămâne de văzut dacă vrem sau nu să acceptăm o situaţie aflată în flagrantă contradicţie cu statul de drept. Dar cui îi pasă de statul de drept în ţara asta de manelişti?

Aruncă-te, Traiane!

O discuţie, pe cât de cretină, pe atât de exemplară pentru tembelismul unora dintre susţinătorii lui Traian Băsescu, între Doru Buşcu şi Traian Ungureanu. O puteţi citi aici, relatată de Doru Buşcu. De ce cretină? Pentru că e total ruptă de realităţile României. Şi dovedeşte cât de pervertită de extremism a devenit gândirea fanaticilor portocalii.

Personal, nu cred că PSD trebuie să intre la guvernare cu PD-L, în condiţiile dictate de Traian Băsescu. E ca şi când ai vrea să treci apa un scorpion, ca în fabulă, luând de bune asigurările lui că nu te va înţepa. Lucru care se va petrece, totuşi, previzibil, fix la mijlocul bălţii, unde e apa mai adâncă. De ce? Pentru că nu se poate abţine! Să nu ştie PSD ce ştie toată lumea, că Traian Băsescu nu se poate abţine să joace mizerabil, nici chiar atunci când este vorba de interesul lui?

Dar făcând abstracţie de aceste consideraţii, să presupunem că interesul naţional, oricât de banalizat şi de hulit a ajuns termenul, cere musai o alianţă guvernamentală între PSD şi PD-L. Cine dă dreptul unor indivizi de genul lui Traian Ungureanu să înceapă un santaj mediatic, doar pentru că pe ei nu-i coafează formula asta de guvernare? Nu e prea multă aroganţă să faci din isteriile tale condiţie pentru formarea unui guvern, să impui tu, care nu ai nimic de-aface cu politica(fiind doar un pupincurist băsescian de cea mai joasă speţă) condiţii unor partide care au în spatele lor milioane de voturi?

Aşa încât, înţelegând că TRU şi-a ales deja blocul de pe care vrea să facă saltul în celebritate, nu pot decât să-i adresez îndemnul strămoşesc: "Aruncă-te, Traiane! Şi gloria va fi a ta!"

PS: prietenul Mordechai îi face o dedicaţie, şi pentru că-mi place, i-o fac şi eu lui TRU.

Bine e să fii vedetă!

Dacă eşti vedetă, ce-ţi mai trebuie minte! Şi dacă dă Dumnezeu şi ai doi-trei neuroni, trebuie musai să te mândreşti cu ei, purtându-i la vedere! Cele două personaje penibile, din poza de mai sus, pe care am luat-o de la Moş(mulţumesc!) sunt de un penibil crunt! Lipsa de pudoare e scuzabilă, până la un punct. Ei au trecut de punctul ăla! Aştept reportajul propus de Oţil, de la o partidă de sex cu Răduleasca, dacă se poate transmis în direct, la o oră de maximă audienţă, în loc de tocşou politic. Că prea mare diferenţă de conţinut n-ar fi!

Conducerea Antenei 1 nu are nimic de zis? Oţil oricum are o emisiune-bordel, nu se pune problema. Dar Răduleasca face o emisiune dedicată, ca public -ţintă, familiei. După o astfel de "aventură", cu pozele de rigoare, era zburată din schemă de orice televiziune care se respectă şi-şi respectă spectatorii.

Cârciuma e biroul lor de lucru

Mi-e prea scârbă să scriu mai mult despre asta, dar, într-o bună tradiţie strămoşească, guvernele se fac la cârciumi, printre pahare, farfurii murdare, dizeuze şi cu paparatele iţindu-se la fereastră. Casa Capşa era renumită pentru asta, era biroul de lucru al multor politicieni de marcă din prima jumătate a secolului 20. Citiţi amănunte, dacă nu vă e prea greaţă, aici şi aici.

Stau şi mă întreb: cât de tâmpit să fii, să ai încredere într-un guvern făcut de Nuţi, spaima Cotrocenilor, de Pinalti şi de Buldogul portocaliu, la Select? Sau de Mitrea şi de Dragnea? Mai ales de Mitrea, care trepidează de nerăbdare să ajungă iar la caşcaval şi-i arată manivela lui Geoană!

Secretomania tembelă, lipsa de transparenţă, aranjamentele oculte, dar mai ales voioşia asta nepotrivită cu realităţile României fac să crească nemulţumirea faţă de clasa politică. Aere de primadonă, condiţii iraţionale, lăcomia de a tăia o felie cât mai mare din tortul puterii, şi peste toate, interesele lui Traian Băsescu, alt amator de politică făcută printre pahare şi dansatoare din buric. O curte a miracolelor, din care se ridică o duhoare greu de suportat...

Aboliţi această lege!

E un cretinism total! Mă repet, dar citiţi şi voi asta(mulţumesc, Turambar!) şi judecaţi: cineva care ia opt mii de voturi, Adriana Antipa, pierde mandatul, iar Gorghiu Alina, cu trei mii trei sute, intră în Parlament? Hai să ne ducem dracului la culcare!

PS: Oana Mizil a obţinut cel mai mare număr de voturi dintre toţi candidaţii din Bucureşti. Le-a dat o lecţie tuturor. Cum a făcut, nu ştiu. Dar trebuie remarcat. Dar erou este Pliciman! Mişto ţara în care trăim!

PPS: bomboana pe colivă o pune Koto Iosif, candidatul UDMR pentru colegiul Asia-Africa(sic!), ales cu, atenţie! 34 de voturi. Pârvulescule, Pârvulescule! Uite de asta am ajuns să urăsc "societatea civilă"! Pentru că e mai autistă(dacă se poate spune aşa) decât clasa politică!

Sectorul de portocaliu

Sectorul trei este în totalitate portocaliu. Şi să mă bată Dumnezeu de mai înţeleg ceva. Este sectorul cu cea mai mică participare la vot, şi nu de ieri, de azi, deşi înţeleg că este cel mai populat din Bucureşti. Dacă ar fi să ne luăm după stereotipul: "clasa de mijloc nu merge la vot, că are altele de făcut", am zice că în setorul trei capitalismul a obţinut o victorie triumfătoare. Vi se pare că e cazul?

Ce-i ţine pe locuitorii sectorului trei departe de urne? Şi cum dracu le-au căzut cu tronc votanţilor, mulţi-puţini, doar portocaliii?

Sau explicaţia trebuie s-o căutăm altundeva? În felul în care este administrat sectorul, care pare să ia tot mai mult chipul unei mafii portocalii? Şi cum se face că niciun partid nu poate sparge acest balon de săpun numit Liviu Negoiţă? Cum de nu reuşeşte să se constituie într-o alternativă la PD-L?

Practic, sectorul trei este patria partidului unic. În celelalte sectoare tot mai e câte unul de altă culoare, nu e dominaţia asta totală a unui singur partid. Cam la asta duce indiferenţa oamenilor.

De ce se umple balamucul

România este ţara aproximaţiilor. Aşa se face că nu există lege, regulă, regulament, care să funcţioneze aşa cum se bănuieşte că ar trebui să funcţioneze. Acum vedem cum o lege cretină, făcută din laşitate, pentru că parlamentarii nu au avut demnitatea să se opună lui Băsescu pe tema asta şi nici dobitocilor din aşa-zisa "societate civilă", care se băgau şi ei în seamă, perverteşte grav regulile oricărei democraţii, schimbând ierarhii şi recompensând pe cine nu merită. Exemplele le cunoaşteţi şi voi, nu insist. Dar acum avem un conflict în plus: definirea învingătorului în alegeri.

Cine a câştigat alegerile, cel care a luat cele mai multe voturi sau cel care a luat cele mai multe mandate? Şi aşa se face că şi PSD-PC, care a luat mai multe voturi, şi PD-L, care se pare că are cu trei mandate mai mult, revendică victoria. Iar tâmpiţii tocşuiesc în draci, făcând paralele cu...situaţia din Florida, din 2000!

Scăpăm de o sesizare a Curţii Constituţionale pe tema asta? Nu ştiu. Ştiu doar de ce a ieşit legea aşa cum a ieşit: pentru că trebuiau protejate interesele UDMR, fără votul căreia legea nu trecea prin Parlament. Iar UDMR se temea ca, dacă se instituia un sistem de vot cu două tururi de scrutin, să piardă mandate în celelalte judeţe din Transilvania, unde partidele româneşti s-ar fi coalizat împotriva lor. Era şi spectrul rupturii din Secuime, unde Traian Băsescu îi mângâia pe creştet pe nebunii din UCM. Şi pentru a nu pierde voturi UDMR, s-a inventat acest mod cretin de invalidare a votului popular prin aritmetică.

Şi ca să vedeţi absurditatea sistemului, candidatul PNL la Turda, aflat la răcoare, în arest preventiv, a fost ales deputat! Ura! Ura! Ura!

Acum e prea târziu pentru regrete. Vom avea încă patru ani pierduţi, cum au fost şi cei patru ai actualului mandat. Şi chiar vom deveni cea mai nefericită şi depresivă naţiune pe Pământ!

"Alegerile anticipate" se întoarce!

Sebastian Lăzăroiu, această nouă Elena Udrea a Cotrocenilor, iese pe HotNews pentru a scoate de la naftalină o mai veche obsesie a lui Traian Băsescu: alegerile anticipate! Alături de inevitabila schimbare a Constituţiei! Ăsta e programul politic al idiotului din fruntea statului pentru vremuri de criză economică! Aferim!

"1. Oricare scenariu este posibil (combinatii de doua sau trei). Cert e ca avem nevoie de o majoritate puternica si oameni competenti in guvern. Vine o perioada grea din punct de vedere economic.

2. Un argument sa apara aranjamente pe doi ani, dupa care sa fie relansata competitia politica prin alegeri anticipate (stiu, greu de realizat, dar poate se mai schimba si Constitutia pana atunci)."

"Ma gandeam pur si simplu la un aranjament politic intre partide pentru depasirea crizei. Nu e o rasturnare de putere si o relansare a competitiei. Probabil ca in vremuri de criza e nevoie de mai multa solidaritate. Dupa ce trece criza e nevoie de mai multa competitie. "

Omul nostru ori e prost, ori nu ştie pe ce lume trăieşte! Păi despre ce solidaritate mai poate fi vorba în guvernul de criză, când toţi vor trăi cu spectrul anticipatelor, deci TOTUL va fi judecat în perspectivă electorală! Şi pe fondul scandalului legat de modificarea Constituţiei, pentru a le face posibile!

Vai de ţara cu astfel de politicieni şi de politicienii cu astfel de consilieri!

Avem un câştigător detaşat!

Partidul "Vot Canci!" anunţă cu mândrie victoria sa în alegerile din 30 noiembrie 2008. Ca urmare cere preşedintelui României să ţină cont de voinţa majoritară a poporului român, să se ia de mână cu toţi trepăduşii care ne-au alungat de la urne şi să ne lase!

Oricine ar face guvernul, în orice combinaţie tembelă, nu va avea o legitimitate suficientă pentru a conduce România în aceste vremuri de criză!

Uitaţi-vă la voi, politicieni de toată jena, şi faceţi ciocul mic! Nu ne mai daţi lecţii, daţi-ne motive să ne întoarcem la urne! Până atunci, pa! Şi aveţi grijă: nu ne umiliţi şi nu ne amărâţi şi sărbătorile de iarnă. Ziua naţională aţi reuşit s-o stricaţi!

O ţară de nebuni!

S-a inversat scorul electoral! Este incredibil! Aşa ceva nu s-a întâmplat în ultimii 19 ani!Ce dracu să mai credem? Cum e posibil ca de la diferenţă de 5-6 procente în favoarea PSD-PC să se ajungă la un avans de un procent în favoarea PD-L? Cum se face că de vreo cinci ani electoratul portocaliu votează pe ultima sută de metri? Sau a votat DUPĂ închiderea urnelor?

Apropo: marja de eroare a sondajelor de la ieşirea de la urne este de plus-minus unu. Acum e de plus-minus cinci?

O zi tristă

Nu ştiu: raţiunea îmi spune că nicio zi din istoria modernă a României nu este mai potrivită să fie zi naţională decât 1 Decembrie 1918. Dar privind dis de dimineaţă vorbăria care se revarsă de pe toate posturile de televiziune, te întrebi ce dracu se întâmplă cu noi. De ce găsim că ziua naţională este cel mai bun prilej de a ne răfui între noi, de a ne răfui cu trecutul, prezentul şi viitorul, cu lumea, în general. Istorici care îşi etalează obsesiile, teoriile, adesea cretine, politicieni de doi bani, moderatori inculţi, care pun întrebări de Gâgă, şi peste toate ruşinea, şi la unii ura, de a fi român.

În numele "adevăratei istorii"(cum dracu o arăta aia, că nu există domeniu mai manipulat decât cel al faptelor istorice, manipulat ideologic, în primul rând) ziua de 1 Decembrie este denigrată, românilor li se prezintă mai degrabă argumente în favoarea ideii că NU este, de fapt, o sărbătoare naţională, că nu e nimic de sărbătorit, că e cazul să ne gândim la altă zi naţională.

Un eveniment de acest tip are un ceremonial al lui, acelaşi peste tot în lume: parade militare, momente oficiale. Nu asta e problema, deşi lipsa de imaginaţie, superficialitatea şi nepăsare fac şi din aceste momente oficiale un soi de caricatură. Problema este că noi nu mai ştim să ne bucurăm, pentru că de aproape 20 de ani ni s-a spălat creierul, ni s-a inoculat ideea că este o ruşine să fii român, că este dubios să fii patriot, că eşti antioccidental dacă eşti naţionalist, că este periculos dacă faci ceva împreună cu alţii.

Şi uite aşa am ajuns să reducem ziua naţională la un prilej de discuţii tembele, ceremonii obosite şi de reportaje cretine, cu fasole boabe cu ciolan. Să nu fii trist de ziua naţională?