Olimpiada pupincuriştilor

Fotografia este preluată de aici.

Traian Băsescu a scos avionul prezidenţial la zbor, să nu-şi piardă piloţii licenţa pe B 707. Şi a pornit să facă o tură pe marginea "Lacului Rusesc". Prilej pentru pupincurişţii de serviciu să ridice noi osanale Marelui şi Înţeleptului Cârmaci. Primul este Evenimentul Zilei, care îl vede pe Super Băse în chip de Anteu, punând umărul la alungarea ruşilor din Caucaz. "Pusul umărului" înseamnă, în cazul de faţă, avansarea unei propuneri de înlocuire a trupelor ruseşti de menţinere a păcii din Georgia sau Transnistria cu trupe ale OSCE sau ale UE. Vorbele nu costă!

Dar până la aprobarea propunerii(dacă va fi abrobată vreodată!) e cale lungă! Şi, amănunt esenţial, trebuie să mai vrea şi ruşii! Aşa că degeaba faci o şuetă cu Iuşcenko şi Voronin, dacă nu vorbeşti cu Medvedev şi Putin. Şi după cum arată lucrurile, nu ajunge prea curând Băsescu la Kremlin...

La rândul lui, "Cotidianul" îl vede pe Băsescu pe post de salvamar, care dă ture pe ţărmurile Mării Negre. N-am prea înţeles cine este la apă, că dacă-l asculţi pe Saakashvili, zici că e cel puţin Cezar după victoria asupra lui Vercingetorix! Din "Adevărul" aflăm că, de fapt, ceea ce face Super Băse se cheamă "ridicarea moralului". Acum, lui Saakashvili nu ştiu ce i-ar mai putea ridica moralul. Poate doar să afle că SUA au declarat război Rusiei. Mai are de aşteptat...

Din întrecerile Olimpiadei Pupincurismului nu putea lipsi, evident, "România Liberă". Sabina Fati, pe care Ion Cristoiu a "înnobilat-o" cu titlul de "colivăreasă" îl laudă pe Băsescu, pentru că, prin vizitele sale, ridică miza. Să nu fi citit Fati editorialul Alinei Mungiu-Pippidi din 14 august sau acest fragment de jurnal? Şi dacă le-a citit, n-a înţeles nimic? Pentru că altminteri n-ar fi scris imbecilitatea asta: "Traian Băsescu a ajuns la concluzia că nici statele Uniunii Europene, nici Organizaţia Naţiunilor Unite şi nici statele pe teritoriul cărora exista potenţiale conflicte îngheţate nu au de ce să mai aplice actualele mecanisme de menţinere a păcii, fiindcă acestea "implică riscul degenerării conflictelor îngheţate" Preşedintele român încearcă să fie original într-o zonă pentru care toată lumea furnizeaza soluţii şi idei, dar nimeni nu le poate aplica, pentru că vecinatatea apropiată a Rusiei a fost până acum adjudecată de Moscova, prin acceptarea tacită a Occidentului..."

Sabina, colivăreasa tatii! Un conflict îngheţat este un conflict, nu o potenţialitate! Peste tot pe unde există astfel de conflicte, ăia chiar s-au încăierat! Şi la presiunea celor pe care îi beşteleşte Băsescu, făcându-i impotenţi, părţile în conflict s-au potolit şi au acceptat forţe de pace, care se interpun între nebuni, având grijă să nu-şi mai scoată ochii. Între timp, părţile pot uita de ce s-au luat la cafteală şi găsesc ceva soluţii reciprovc avantajoase.

Din păcate, nu toate aceste conflicte se pot rezolva respectând strict dreptul internaţional. Ne place sau nu, unele soluţii impun redesenarea graniţelor actuale ale statelor în conflict. Toată lumea ştie asta, dovadă soluţia "Kosovo". Să înţeleg că şi Băsescu a ajuns la concluzia că trebuie să umblăm la graniţe, de vreme ce declară că vechile mecanisme nu mai funcţionează? Păi, s-o spună clar! Că dacă se referă doar la schimbarea unor răcani, aflaţi sub un anumit drapel, cu alţi răcani, sub alt drapel, tot un conflict îngheţat obţinem!

Şi ultimul lucru de care are nevoie zona sunt ideile originale ale lui Traian Băsescu! Cine e atât de tâmpit să creadă că o personalitate conflictuală, care de trei ani nu-şi mai vorbeşte cu premierul, care a distrus alianţa guvernamentală, care se comportă iraţional, poate pune capăt unor conflicte? Poate să genereze altele noi! Asta da! E capabil, ba chiar ar face-o cu plăcere!

Nu sunt un fan al Alinei Mungiu-Pippidi, dimpotrivă! Dar de data asta ea are o poziţie raţională şi moderată, pe care rar am găsit-o în aceste zile în presa română. Mediul universitar britanic i-a făcut bine la "sănătate". Ceea ce nu se poate spune despre mulţi alţii din "societatea civilă".

Ce a văzut Ioan T. Morar în China Anticomunistul Ioan T. Morar a plecat în China comunistă, la Olimpiadă. Pe banii celor de la "Alexandrion". Şi ce vede el în China, la Olimpiadă, şi ţine să ne arate pe blogul lui?

Se întreabă, şi ne întreabă ce scrie pe banner şi în cât timp am învăţa chineza. N-a precizat cum, dar probabil se gândea la metoda verificată cu limba rusă, în speţă cântând. Sper din toată inima că acolo scrie: "Idioţii nu sunt bineveniţi în China."

De ce ne prezintă astea, chiar nu ştiu. O bere e o bere, chiar făcută de chinezi. Iar o Cola rămâne o Cola, chiar dacă pe cutie scrie în chineză.

La asta se rezumă China, după mintea lui Morar? Cum se vede până acum, da! I-o fi frică să nu-l blameze colegii de anti-comunism de crâşmă şi de omagii ceauşiste de la "Viaţa studenţească"?

Între timp, Ioan T.Morar publică un prim articol scris "la faţa locului". Şi ce-l interesează cel mai mult pe individ? Dacă ghidul lui, sau recepţionerii de la hotel sunt membri partid, curiozitate căreia îi dedică juma' de corespondenţă. Şi e foarte sictirit de faptul că nesimţiţii ăia de chinezi nu au pus mâna pe carte să înveţe limba engleză, astfel că ilustra sa persoană s-a găsit în faţa Marelui Zid Chinezesc de Cuvinte. Ce să zic! Taximetriştii noştri nu ştiu nici limba română!

Conştiinţa Casei Albe

Michael Gerson, acum editorialist la Washington Post, a fost, timp de şase ani, speechwriter la Casa Albă. Mulţi dintre admiratorii săi îl numeau "conştiinţa Casei Albe". Astăzi comite un articol, "Inspiration and Danger in Georgia". Îl puteţi citi şi judeca singuri. Dar nu articolul merită atenţie, ci reacţiile cititorilor. Care sunt de o violenţă greu de înţeles aici, în România, unde probabil individul ar fi fost ridicat în slăvi de batalioanele de rusofobi care populează forumurile ziarelor şi care comentează pe bloguri.

Eu mi-am atras antipatia unora doar pentru că sunt bănuit că aş fi pro-rus, altminteri nu-şi explică de ce nu-i înjur vârtos, ca tot românul verde! Dar acelora care îi zic de la obraz ce cred, nu doar lui Gerson, dar şi fostului său şef de la Casa Albă, cam ce-ar trebui să li se întâmple: să fie acuzaţi de activităţi anti-americane, să li se pună telefoanele sub ascultare, să-i fişeze FBI pentru că pot fi potenţiali terorişti?

Sigur, când îl citeşti pe Gelson, înţelegi de ce SUA s-au angajat, în ultimii 8 ani, în războaie aventuroase şi inepte, care le-au erodat credibilitatea şi le-au dus în cea mai gravă criză economică de după Marea Depresie din 1929-1933: "Georgia has been foolish. But Russia's crude overreach has had one good effect -- revealing the courage of others. Poland has quickly upgraded its relations with America, even under nuclear threat from Russia. Ukraine has been defiant, even though Russia still makes claims on Crimea. These nations have recent memories of Russian national "pride." And their courage should provoke our own."

Doar două reacţii ale cititorilor, pe care cu greu le veţi găsi în România: "Their courage should provoke our own."You going to be out front against the Red Army - for that's still what it is - Colonel? You going to give up your own children to the fight? Yeah, I thought not.Before you filed this tosh did you look at reports from yesterday's NATO meeting? No one is going to fight Russia for anything because when it comes time to make the choice no one wants to give up their children and/or their own personal security to fight for Poland, Ukraine or the Baltics.Is this the kind of insight you bring to your other job at the Council on foreign Relations? No wonder America's foreign policy establishment can't come up with a good idea.Hope your colleague Anne Appelbaum has a house stateside. She's going to need it about two hours after the Missile Defense Shield components start arriving at Gdansk."

Sau asta:"Let's pretend, for a moment, we had inducted Georgia into NATO. Does that create a couple more divisions of the US army to protect poor little Georgia?No?Then what are you yammering about, Gershon?Russia wouldn't "dare" attack a NATO country? Only an idiot would believe that, which means it's probably going to be a Republican platform plank. Russia isn't afraid of the word NATO, it's afraid of the US army. If it has nothing to fear from the US army, and it doesn't, then extending the "NATO Shield" over eastern Europe simply devalues the meaning of the mutual defense pact.Like most conservative, you don't understand this, but saying something doesn't make it so. When you say a country belongs to NATO, you are saying we are willing to start World War III in defense of it. That willingness is what kept Russia east of the Fulda pass for fifty years, not some voodoo like fear of the word "NATO".So, no Mike, extending the NATO shield to countries we wont militarily defend is actually just another example of the conservatives well documented inability to think something all the way through to it's logical conclusion.What's frightening here, though, is we aren't talking about which political contributor is going to get keys to the treasury, we're talking about survival of the species. A miscalculation on the scale of our Iraq policy in this conflict wouldn't just result in a vast loss of blood, treasure and prestige for the US, it would result in a thermonuclear exchange with the Russians on a scale that would likely end mammalian life on this planet.As a mammal, I must object. You guys are not the ones to handle this problem, this is deadly serious and you guys are inveterate bunglers. Just sit next to the Western Europeans and nod you empty heads, otherwise we should all get busy digging bomb shelters."

Comentariile astea îmi amintesc de şuturile pe care le primea Cătălin Avramescu, actualmente "conştiinţa Cotrocenilor"(şi cu jumătate de normă, şi a PD-L), atunci când scria la "Cotidianul". Cei care îşi asumă rolul de "conştiinţe" trebuie să-şi asume şi riscul de a primi şuturi în fund atunci când îşi iau prea în serios rolul. Nu de altceva, dar când ajungi să te consideri "reper moral absolut, conştiinţă", trebuie să şi fii, nu doar să te închipui că eşti. Sau, cum scria, în acelaşi Washington Post David Ignatius, :"Now, after the Georgia war, McCain should learn that lesson: American leaders shouldn't make threats the country can't deliver or promises it isn't prepared to keep. The rhetoric of confrontation may make us feel good, but other people end up getting killed."

E cazul să înţeleagă asta şi Traian Băsescu, care de obicei întâi vorbeşte, după care, dacă îi mai rămâne ceva timp, gândeşte.

Prostie diafană şi demagogie jegoasă

Televiziunile româneşti au ajuns un soi de azil pentru jurnalişti handicapaţi, lipsiţi de o minimă cultură, ca să nu mai vorbesc despre incapacitatea lor de a fi spontani, de a transmite ceva celor care-i privesc. Poate merită să discutăm despre felul în care atât Realitatea Tv, cât şi Antena 3 au acoperit, de la "faţa locului", conflictul din Georgia. Au luat primii reporteri pe care i-au găsit prin redacţie, i-au îmbarcat în avion şi valea! Nu tu boabă de rusă, nu tu pregătire pentru zone de conflict, nu tu echipament, nu tu cunoştinţe despre zonă şi problemele ei. Bineînţeles că au fost la mâna georgienilor, ajungând propagandiştii lui Saakashvili.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc azi, ci despre o "fătucă" de la aceeaşi Realitatea Tv, care, relatând despre majorarea baremului pentru alimente în cantineler de ajutor social, scoate o perlă cât Casa Scânteii de mare! Citez: " Cei care aleg să mănânce la o cantină socială..."

Prostuţă diafană! Cei care mănâncă la o cantină de ajutor social nu o fac de plăcere, ci pentru că NU AU DE ALES! De parcă boschetarul sau amărâta fără pensie stau şi se scarpină în cap, nehotărâţi: "azi mănânc la Marriot, sau la "Casa Capşa"? Dar parcă tot la cantina socială e mai bine!"

Totul ne era servit în sos de " statul ticălos, care îşi bate joc de cetăţenii lui, lăsându-i nemâncaţi!" Idioţi de pe la toate televiziunile se înghesuiau să înjure impozitul progresiv şi juisau de plăcere când s-a introdus cota unică de impozitare. Când primeşti de la Vântu zeci de mii de euro pe lună, şi nu vrei să-i împarţi cu alţii, cerând impozite şi mai mici, să mai practici demagogia "solidarităţii sociale" e deja prea mult! Solidaritate socială asta înseamnă: redistribuţie.

Dacă tot vă fute grija de săraci, ia susţineţi voi o campanie de creştere a impozitelor pe venit şi pe profit, ca statul să poată mări alocaţiile de hrană pentru cantinele sociale şi în spitale! Dar ce, sunteţi proşti? E mai simplu să înjuri statul!

Gândirea în clişee

Bernard-Henri Levy este de meserie intelectual public. Ei bine, chiar dacă nu este inclusă în niciun nomenclator de meserii, nici în Franţa, nici altundeva, această meserie există. Şi aduce nu doar prestigiu, ci şi destule satisfacţii materiale, mai ales când îmbrăţişezi "spontan" tot felul de cauze care implică mize mari, cum este şi cazul conflictului din Georgia.

Dar domnul cu pricina este şi jurnalist. În ambele sale ipostaze face o vizită în Georgia, şi îşi împărtăşeşte impresiile în "Le Monde", sub un titlu care aminteşte de "Scânteia" anilor 50. Cred că Brucan ar fi fost foarte mândru de modul foarte principial în care tovarăşul Levy a abordat subiectul şi a demascat atrocităţile imperialismului rus, dar şi de portretul extrem de călduros pe care l-a făcut marelui conducător al poporului gruzin, tovarăşul Saakashvili, care nu se lasă doborât de tragedia poporului său. Şi i-ar fi dat o primă!

Dacă nu ar fi drama unor oameni nevinovaţi, georgieni, osetini, abhazi, ruşi, clişeele pe care le foloseşte Bernard-Henri Levy ar fi fost doar de râs. Ţinând cont de context, ele sunt o pervertire a deontologiei profesiei de jurnalist şi o negare a statutului de intelectual, care presupune spirit critic, pentru că de obiectivitate e greu de vorbit în cazul în care cineva are un angajament declarat în favoarea uneia dintre părţi.

Evident, prin ceea ce a făcut Saakashvili ne-a pus pe noi, europeni şi americani, în faţa responsabilităţilor noastre. "Vous vous prétendez nos amis? Vous nous avez cent fois dit qu'avec nos institutions démocratiques, notre désir d'Europe, notre gouvernement où – fait unique dans les annales – siègent un premier ministre anglo-géorgien, des ministres américano-géorgiens, un ministre de la défense israélo-géorgien, était le premier de la classe occidentale? Eh bien, c'est le moment ou jamais de le prouver", îl citează el pe liderul gruzin.

Bineînţeles, periplul său este o bună ocazie de a înşira toate clişeele despre ruşi: brute care jefuiesc, violează şi ucid, evident, după metoda KGB, cu un glonţ în cap, şi, tot evident, după ce victimelele sunt puse în genunchi. Tot timpul se forţează paralela ruşi-nazişti. " Les Russes sont arrivés. Les bandes ossètes et cosaques ont, dans leur sillage, pillé, violé, assassiné. Elles ont, comme en Tchétchénie, regroupé les jeunes hommes et les ont embarqués dans des camions vers des destinations inconnues. On a tué les pères devant les fils. Les fils devant les pères. Dans les caves d'une maison qu'on a fait sauter en y accumulant des bonbonnes de gaz, on est tombé sur une famille qu'on a dépouillée de tout ce qu'elle avait tenté de cacher et on a mis les adultes à genoux avant de les exécuter d'une balle en pleine tête."

Evident, pe ruşi îi doare fix în pix de suferinţele georgienilor. Ei au treabă cu butelcuţa, pentru că, nu-i aşa, sunt beţivii planetei! "L'officier russe, responsable du check-point, écoute. Mais il s'en fiche. Il a l'air, de toute façon, d'avoir trop bu et il s'en fiche. Pour lui, la guerre est finie." Sau: "Plus loin encore, un check-point plus important qui bloque, lui, complètement le groupe de journalistes auquel nous nous sommes mêlés. Et, surtout, il nous est clairement dit, là, que nous ne sommes plus les bienvenus. "Vous êtes en territoire russe, aboie un officier bouffi d'importance et de vodka. Ne peuvent aller plus loin que les accrédités par les autorités russes"…"

Şi cum poţi fi rus dacă nu eşti măcar aşa, la un colţ, antisemit? " C'est logique, explique, tandis que nous attendons, debout dans la puanteur et la nuit, le retour de Lomaia, le général Vyachislav Borisov. Nous sommes là parce que les Géorgiens sont des incapables, que leur administration s'est effondrée et que la ville était livrée aux pillards. Regardez ceci…" Il me montre, sur son téléphone portable, des photos d'armes dont il souligne lourdement l'origine israélienne. "Est-ce que vous croyez qu'on pouvait laisser ce bazar sans surveillance? D'ailleurs, je vais vous dire…" Il se rengorge. Allume une cigarette dont l'allumette fait sursauter le petit tankiste blond qui s'était endormi dans sa tourelle. "Nous avons convoqué, à Moscou, le ministre des affaires étrangères israéliennes. Et il lui a été dit que, s'il continuait à fournir les Géorgiens, nous continuerions, nous, de livrer le Hezbollah et le Hamas." Nous continuerions… Quel aveu! "

Barbarilor veniţi din stepele Asiei li se opune Făt Frumos de la Tbilisi. "Le président Saakashvili, flanqué de son conseiller Daniel Kunnin, écoute mon récit...Il est jeune. Très jeune. D'une jeunesse qu'accuse encore l'impatience des gestes, la fièvre du regard, des éclats de rire brusques ou encore cette façon d'enfiler les canettes de Red Bull comme si c'était du Coca-Cola. Ces gens, d'ailleurs, sont tous très jeunes. Tous ces ministres et conseillers sont des boursiers de fondations type Soros dont la "révolution des roses" a interrompu les études à Yale, Princeton, Chicago. Il est francophile et francophone. Féru de philosophie. Démocrate. Européen. Libéral au double sens, américain et européen, du mot. De tous les grands résistants que j'aurai rencontrés dans ma vie, de tous les Massoud ou Izetbegovic dont il m'a été donné de prendre la défense, il est le plus évidemment étranger à l'univers de la guerre, à ses rites, ses emblèmes, sa culture – mais il fait face."

Un articol de propagandă, de la un cap la altul. Cât a investit firma de PR care lucrează cu Saakashvili în această parodie de jurnalism obiectiv nu vom afla niciodată. Cum nu e prima ispravă de acest gen a lui Bernard-Henri Levy, credibilitatea sa nu prea mai are cotă de piaţă, aşa că nici costurile nu pot fi prea mari. O exista o centură şi pentru categoria asta specială de curve?

Apropo, intelectualii Romavia au primit consemn să-şi ţină gura? Zeus nu vrea complicaţii în vizita proiectată la Moscova? Altminteri scăpa Liiceanu ocazia să ne lumineze? Ce curve şi ăştia!

UPDATE: ceata lui Soros de la Cotroceni, şi probabil un impuls venit din partea Marelui Licurici îl fac pe Marele Cârmaci să-şi ia zborul spre Moldova, Ucraina, Azerbaidjan şi Georgia, dar şi Turcia. Un turneu ce pune sub semnul întrebării vizita la Moscova, care, mai mult ca sigur, nu va mai avea loc. Oricum nu aveam ce aştepta de la ea, dar ştiţi cum e, chiar dacă nu ajută, nici nu ar fi stricat să fi fost făcută.

Turneul ăsta ar fi avut cât de cât sens în condiţiile în care România întreţinea relaţii excelente cu Rusia şi puteam deschide canale de comunicare cu Georgia şi Ucraina, spre pildă. Dar ce capacitate de negociere cu Moscova mai are România? Zero barat! Aşa, se duce ca să aibă de unde veni şi, eventual, să-l vadă pe Saakashvili rozându-şi şosetele, acum, că a terminat de morfolit cravata.

Se pare că Turcia, care până acum s-a opus prezenţei unei forţe navale a NATO în Marea Neagră, ar fi dispusă la unele concesii. Dar nu văd ce avantaje am avea dacă Marea Neagră devine lac american. Să ne înţelegem bine: ruşii nu au ameninţat, în ciuda isteriilor lui Saakashvili, în niciun moment, rutele de transport al hidrocarburilor. De ce? Pentru că nu sunt iraţionali, şi nu au nimic de câştigat. Abia introducerea forţei navale americane( că noi, cu cele două copăi ale noastre, şi bulgarii cu jafurile lor nu contăm, iar turcii, care au interesele lor specifice, vor face sigur ciocul mic şi vor trimite barcazurile la braconat de calcan, mai degrabă decât vase de luptă) crează o situaţie de criză.

De fapt, chiar nu mai înţeleg politica americanilor, dacă mai au vreuna, alta decât obsesia lor anti-rusă. Este adevărat, balanţa de putere la nivel global începe să se mişte. Dar ce credeau americanii, că va sta pe vecie aşa cum încremenise după destrămarea URSS? Dacă asta au crezut, sunt idioţi. Punct!

Se pare că vom regreta, cât de curând, pacea aia chinuită, bântuită de spaimele Holocaustului nuclear, din vremea Războiului Rece. Dacă vom continua aşa, nu cred că ar fi inteligent să pariem pe viitorul omenirii.

"Societatea deschisă" ca duşman al democraţiei

Ştiu că nu-mi fac un bine scriind cele care urmează, dar ne îndreptăm către o situaţie extrem de periculoasă pentru democraţie, în care "societatea civilă" se transformă din promotorul ei în cel mai periculos duşman al democraţiei. Până acum "societatea civilă" nu a reuşit performanţa de a provoca un război. Dar după cele întâmplate în Georgia lucrurile s-au schimbat, şi încă de o manieră dramatică.

"Actori ne-statali", de genul Al Qaeda sau Hezbollah , au dovedit că pot intra în concurenţă cu statele naţionale, punându-le mari probleme, atât în plan ideologic, cât şi în plan politic, economic, social şi militar. Ei au fost prezentaţi drept duşmanii naturali ai democraţiei, şi chiar sunt. Numai că în rândul actorilor nestatali se includ şi marile organizaţii neguvernamentale, de genul Fundaţiei Soros, Freedom House, Medicii fără Frontiere, Jurnaliştii fără Frontiere, Oxfam, Green Peace, şi lista este lungă. Unele dintre aceste organizaţii au domeniile lor stricte de acţiune şi în general se ţin departe de jocurile politice. Altele sunt declarat politice şi au devenit parte a jocului politic la nivel global, ca agenţi de influenţă ai statelor de origine sau, şi mai grav, ai statelor de origine şi a unor persoane private, care urmăresc scopuri politice şi economice în acelaşi timp.

O astfel de organizaţie este Open Society Institute, fondată de George Soros. În Georgia Fundaţia Soros a finanţat şi a organizat "Revoluţia Trandafirilor", care l-a adus la putere pe Mikail Saakashvili, iar Alexander Lomaia, secretarul Consiliului pentru Securitate al Georgiei( implicat în organizarea şi coordonarea acţiunilor militare împotriva Osetiei de Sud) a fost Executive Director al Open Society Georgia Foundation, cu un staff de 50 de persoane şi un buget de 2.500.000 de dolari. implicarea sa nu a fost singulară. Iată cum descrie momentul schimbării puterii la Tbilisi în "The Atlantic Monthly" Jeffrey Tayler: "With backing and direction from American NGOs, and possibly guidance from U.S. ambassador Richard Miles (the former chief of mission in Belgrade who had helped the Yugoslav opposition peacefully topple Milosevic), the Georgian opposition carried out the Rose Revolution, unseating Shevardnadze and eventually resulting in the instatement of the charismatic pro-American Saakashvili."

Problema nu este atât faptul că oamenii lui Soros se implică în ceea ce ei numesc "structurarea politicilor publice", ci în faptul că nimeni nu ştie care este agenda celor care se află în spatele acestor politici. "Soros' "shaping public policies," as OSI calls it, is not illegal. But it's a problem for democracy because it drives issues with cash and then only lets the public know about it after it's old news. That means the public makes decisions about issues without understanding the special agendas of groups behind them. Without more transparency, it amounts to political manipulation. This leads to cynicism. As word of these short-term covert ops gets out, the public grows to distrust what it hears and tunes out. The irony here is that Soros claims to be an advocate of an "open society." His OSI does just the legal minimum to disclose its activities. The public shouldn't have to wait until an annual report is out before the light is flipped on about the Open Society's political action," se scrie într-un editorial din IBD.

Aceeaşi fundaţie Soros este vîrîtă până peste cap în "Revoluţia Portocalie" din Ucraina, în favoarea lui Viktor Iuşcenko, dar şi în formarea şi promovarea Alianţei D.A. în România, în 2003-2004. Oamenii lui Soros au ocupat şi ocupă posturi de consilieri prezidenţiali şi de stat în mandatul lui Traian Băsescu( vezi Renate Weber, Bogdan Tătaru-Cazaban, Sebastian Lăzăroiu, Bogdan Chiriţoiu, Alexandru Gussi ). Alin Teodorescu, fost director al CURS, şi fost director al Fundaţiei Soros, a fost membru al Cabinetului Năstase şi este deputat. Şi ca el vor fi mulţi, infiltraţi în posturi cheie, în România şi în străinătate, unde teoretic ar trebui să reprezinte interesele României.

Georgia este un exemplu de felul în care o organizaţie a "societăţii civile poate prelua controlul unei ţări şi o poate tîrî în aventuri nesăbuite, fără ştirea şi aprobarea cetăţenilor respectivei ţări. De fapt, ce mai rămâne din "societatea deschisă", în aceste condiţii, în care schimbarea conducătorilor se face netransparent, prin manipularea opiniei publice, prin minciună, fals, prin violenţe de stradă? Cum putem evolua, într-o lume în schimbare, în care riscurile nu mai pot fi gestionate individual, când afirmi că indivizii sunt mai importanţi decât grupul, sau decât statul? Păi Saakashvili, ca individ, cu proiectul lui, a fost mai important decât statul şi naţiunea gruzine. Şi, de fapt, interesele lui Soros, şi fantasmele lui, au fost mai importante decât viaţa şi viitorul cetăţenilor din Caucaz.

Acum "societatea civilă" a reuşit "doar" dezgheţarea unui conflict marginal. Dar dacă aceeaşi demenţi provoacă un război între Ucraina şi Rusia, care se generalizează şi implică şi NATO, pe de o parte, iar pe de altă parte şi China? Va fi triumful "umanismului"? Sau expresia ultimă a "societăţii deschise", neantul?

Şi încă ceva: multe din ONG sunt esenţiale în misiuni umanitare în zone de conflict. Cum îşi mai pot exercita în siguranţă misiunile, dacă vor fi considerate, la grămadă, tocmai din pricina "palmaresului" unora ca Soros, drept "coloana a cincea" sau cozile de topor ale unor puteri străine? Dar ce-i interesează pe ei aceste lucruri? Şi morţii pot servi cauza, dacă ştii să-i "vinzi" convenabil.

Sfaturi stupide

Vă întrebaţi de ce s-a ajuns la actualul conflict din Georgia? Credeţi că se poate şi mai rău? Atunci e bine să citiţi ce scriu şi spun nişte năuci, care, ca şi consilierii lui Saakashvili, cred că cea mai potrivită metodă de a rezolva lucrurile este confruntarea cu Rusia. Cum spunea ieri în editorialul ei din NYTimes Maureen Dowd, Rusia nu este Jamaica. Cine credea contrariul tocmai a primit confirmarea că s-a înşelat.

Cu toate astea multe capete înfierbântate, care au văzut războiul la televizor şi joacă pe calculator jocuri de strategie, unde, dacă ai greşit, o iei de la capăt, nu găsesc nimic mai bun de recomandat decidenţilor politici şi opiniei publice decât escaladarea confruntării cu Rusia. Unul dintre năuci este Ronald D. Asmus, fost oficial al Departamentului de Stat al SUA între 1997 şi 2000, acum executive director al Transatlantic Center de la Bruxelles şi responsabil cu planificarea strategică la German Marshall Fund of the United States. În principiu, omul nostru spune că, dacă în anii 90 NATO a ridicat ştacheta în privinţa condiţiilor pentru admiterea de noi membri, pentru că urmărea integrarea lor, şi nu un răspuns strategic împotriva Rusiei, acum trebuie s-o coboare, pentru a primi, indiferent de meritele personale, Georgia, Ucraina, Azerbadjan şi chiar şi Armenia. Al doilea sfat "deştept" este acela de a îngheţa dialogul NATO-Rusia. Al treilea sfat "deştept", care îi va face să bălească de poftă pe cei de la Bechtel, care se spetesc de nu mai pot să nu termine amărâta aia de autostradă Transilvania, este acela de a construi noi baze militare în ţările din Est, precum România, Bulgaria, ţările baltice, Polonia, Ungaria, unde să fie dispuse noi trupe şi rezerve de armament.

Al doilea năuc este Andrew Wilson, analist la European Council on Foreign Relations (ECFR), care spune că greşim gândindu-ne că Rusia nu trebuie provocată. Foarte bine, hai s-o provocăm! Dar de ce s-o facem? Şi chiar ne ţin curelele? Poate cei doi, şi alţii ca ei uită ce este Rusia: o hiperputere nucleară. Care poate distruge oricând orice agresor. Dacă cineva crede că vremurile MAD, chiar nebune! când exista un fragil echilibru al terorii erau vremuri minunate, şi vrea să le retrăim, nu ştie despre ce e vorba şi nu ştie ce-şi doreşte.

Şi dacă cei doi vi se par blânzi, iată ce-i trece prin minte unui tip care scrie în "The Atlantic Monthly", revistă reputat liberală în SUA: " So what are the Georgias of the world to do? Weak states might take a page from the most fearsome non-state actors: guerrillas and criminal gangs. During its 2006 military campaign in Lebanon, Israeli forces severely degraded Hezbollah’s military capabilities, but Hezbollah survived. Hezbollah continued to use a variety of asymmetric attacks throughout the conflict to spread fear throughout Israel’s civilian population. The resilience of Israeli society saw to it that Hezbollah could do no lasting damage, but Hezbollah exacted a stiff price all the same. It would be sheer insanity for Georgia to wage a Hezbollah-style terror campaign against Russian civilians. But in a detailed scenario about the Chechen fight for independence, John Robb devised a potentially very effective strategy that draws on the guerrilla playbook. Just as Russia disrupted Georgia’s critical infrastructure in 2006, Georgia might consider identifying key economic chokepoints - ports, power plants, long-distance electrical transmission lines, and of course natural gas pipelines - and training unconventional military forces to deliver crippling blows. While Russia would be prepared for a few discrete acts of sabotage, they would have a hard time dealing with a rolling, unpredictable series of attacks targeting multiple locations. By disrupting Russia’s infrastructure, Georgia could inflict severe pain at relatively low cost. Moreover, Europe would be impacted as well - which would make the European public think twice about acquiescing to Russia’s thuggish tactics in its own backyard. To be sure, Russia might then decide to level Georgia - but they’d have to do so with their economy and ruins and their international reputation in tatters." Ce dracu să mai spui după asta?

Până când nu vom trata Rusia drept un partener cu drepturi egale, şi nu doar ca pe un hipermarket cu resurse minerale şi purtători de energie, în care fiecare intră şi ia ce vrea, fără să-i pese de proprietarii de drept, nu ne putem aştepta la alt comportament din partea Rusiei. Iar Rusiei îi pasă prea puţin dacă dă sau nu bine în poză. Ea nu vrea decât, ca noi toţi, dealtminteri, să-şi apere şi să-şi promoveze interesele. Dacă nu se poate negociat, sau dacă este provocată, inclusiv folosirea forţei i se pare legitimă. Ipocrizia nu foloseşte la nimic.

Evident, nimeni nu-şi doreşte folosirea forţei, care este o decizie drastică şi costisitoare. Dar nici nu este inteligent din partea cuiva să-şi aducă adversarul în situaţia de a folosi forţa. Deşi, cum se vede, unii cred contrariul. Plătesc ei oalele sparte în locul amărâţilor ăia din Georgia, Osetia şi Abhazia? Nu, ei mai primesc o căruţă de bani pentru noi sfaturi "inteligente". Şi atunci cum să nu le recomanzi proştilor să tragă tigrul de coadă?

Un astfel de prost este preşedintele Ucrainei, Viktor Iuşcenko, care, după ce că nu a reuşit să-şi asigure un sprijin politic suficient în Parlament, partidul lui câştigând vreo 13%, acum nu găseşte ceva mai bun de făcut decât s-o acuze de înaltă trădare pe Iulia Timoşenko. O întrebare: portocaliul prosteşte? Altminteri nu se poate explica crearea din nimic a unei grave crize politice interne, fix în momentul în care se pune în discuţie cu adevărat eventuala admitere a Ucrainei în NATO. Care o fi "geniul" care l-a sfătuit pe Iuşcenko?

Şi fiindcă vorbeam de cinism: cât de mare poate fi lăcomia firmelor de PR, dacă au ajuns să vândă morţii la televizor ca pe detergenţi? Celor care se ocupă cu asta nu li se face greaţă de ceea ce văd, atunci când se privesc în oglindă?

Suntem proşti?

Personal, urăsc populismul, indiferent cine îl practică şi indiferent de cât de "nobilă" este justificarea apelului la discursul şi demersul politic populiste. Motiv pentru care nu voi fi de acord cu iniţiative de genul celor anunţate astăzi de Mircea Geoană, care vrea eliminarea ORICĂROR forme de imunitate pentru deputaţi, miniştri şi pentru şeful statului. Eliminarea lor este calea cea mai simplă care duce la dictatură. Să renunţi la protecţia Constituţiei pentru minoritatea politică în faţa comportamentului abuziv al majorităţii, într-o ţară precum România, unde justiţia este aservită politic şi în care DNA este poliţia politică a lui Traian Băsescu, iată o dovadă de prostie crasă. Şi de populism jegos!

Poporul român nu este atât de idiot să creadă că justiţia din România nu funcţionează pentru că o mână de oameni se bucură de o protecţie specială, pe o durată de timp limitată, cât timp exercită o demnitate publică. Le reamintesc politicienilor ăstora de duminică un lucru, pe care se fac că nu-l ştiu: nu demnitatea publică îţi oferă imunitate, ci banul!

Să înşirăm aici lungul şir de infractori care au imunitate în faţa justiţiei, pe care şi-o cumpără de ani de zile? Oameni care au ucis premeditat, care au tâlhărit, au violat, au ucis în accidente de circulaţie, au furat banii publici, etc, etc. Dar mai ales oameni care sunt la originea celor mai grave acte de corupţie. I-a întrebat cineva de sănătate pe Halaicu, Lis, Băsescu( pe vremea când nu avea imunitate), Videanu pentru că au patronat jaful din bani publici? Că nu au avut şi nu au imunitate! Dar şi-au cumpărat-o!

Să ne întoarcem la Constituţie. Înainte de a fi demnitari ai statului, miniştri, parlamentari, cei cu imunitate sunt cetăţeni, cu drepturi şi obligaţii egale.

ARTICOLUL 15 (1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

ARTICOLUL 16(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Întrebare: este imunitatea un privilegiu, sau o formă de protecţie, impusă de realitate? Pentru că dacă o interpretăm ca pe un privilegiu, nu-şi are rostul. Dar să fie toţi cei din democraţiile mature, funcţionale, atât de idioţi încât să admită priviligiile pentru demnitari, să-i aşeze mai presus de lege? Sau experienţa i-a obligat să ofere această protecţie specială unor categorii de cetăţeni? Până acum nimeni nu m-a convins că în România nu avem nevoie de acest tip de imunitate. Şi încă ceva: parlamentarii au ridicat imunitatea colegilor lor, pe vremea când exista o imunitate să-i zicem "extinsă", atunci când se impunea acest lucru. Pentru că şi ei sunt la fel de raţionali ca noi toţi. Argumentul "corb la corb nu-şi scoate ochii" nu e valabil!

ARTICOLUL 29(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

Aici avem de comentat: nu există EXPLICIT în Constituţie o referire la libertatea opiniilor POLITICE, de aceea apare un articol aberant, după părerea mea, cel referitor la imunitatea deputaţilor şi senatorilor. Iată-l: "ARTICOLUL 72(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. "

Păi ceva nu este în regulă: eu, ca simplu cetăţean, risc să fiu târât în faţa justiţiei, pentru exprimarea unei opinii politice, oricare ar fi ea aceea, deşi în principiu nimeni nu-mi poate îngrădi această libertate. Dar chiar aşa e, nimeni nu-mi poate îngrădi libertatea de exprimare? Bineînţeles că nu!

ARTICOLUL 30(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. "

Să vedem, conform prevederilor Constituţiei, Art. 30(7), cel care scrie astea, citez: Daca in Romania ar mai exista constiinta civica, si ar fi mai puternica decat lehamitea, oamenii s-ar muta din acest moment in strada. Ar paraliza economia (stiu ca suna inconstient, dar suntem pe taramul iluziilor, unde totul este permis, chiar si nebunia) si ar soma sobolanii sa faca sesiune extraordinara, pentru a relua votul si a permite procurorilor sa ceara judecatorilor sa se pronunte.L-ar inconjura pe Mircea Geoana si i-ar trage cate doua perechi de palme, pentru a-l intreba la ce s-a referit cand l-a apostrofat pe Traian Basescu, la Cotroceni, ca n-a depolitizat Justitia", este în limitele legii, este vorba de libertate de opinie, sau de incitare la violenţă publică?

Bineînţeles că un "jurnalist" poate scrie, în deplină imunitate şi impunitate, tot ce-i trece prin cap! Poate umple de căcat pe cine i s-a pus lui pata. Poate minţi, înjura, manipula realitatea. Poate distruge cariere, vieţi, familii, poate şantaja. E legal, e ziarist, exprimă opinii. La fel, procurorii şi judecătorii: ei pot dispune cum vor de viaţa, de libertatea, de averea cetăţenilor. Lor când le ridicăm "imunitatea"? Şi mai ales cum?

Este foarte posibil ca şi această prostie să treacă de Parlament, cum a trecut şi prostia cu votul uninominal. Să vedem apoi cum va funcţiona un Guvern care se va muta la DNA, sau prin sălile de tribunal. Şi să-l vedem pe Traian Băsescu, îl mai scoate din rahat Fecioara din Pleşcoi, cu nurii ei?

Dar, mai presus de orice, va fi România mai puţin coruptă, va fi guvernarea mai bună, democraţia mai funcţională şi mai puternică? Sau singurii care vor avea de câştigat sunt cei din media, care îşi vor face primele pagini şi jurnalele în faţă la DNA? Chiar suntem proşti?

Altă lecţie de cinism

Dacă vă închipuiaţi că parlamentarii români sunt marii maeştri ai combinaţiilor, nu-i cunoaşteţi pe cei americani! Şi în special pe aceia care se ocupă de banii publici destinaţi înarmării. Din câte îmi aduc eu aminte, cel mai mare scandal legat de promovarea unei legi cu dedicaţie a fost, la noi, cel legat de nişte compensaţii pentru micii berari. O lege perfect europeană altminteri, compensaţiile fiind în acord cu legislaţia europeană. Dar ziarele primesc publicitate de la marii berari, aşa că, după campania de rigoare, Marele Cârmaci a retrimis legea în Parlament, şi acolo a murit.

Parlamentarii americani nu se ocupă cu frecţii din astea! La ei mizele sunt de zeci şi sute de miliarde de dolari, şi nu pentru micii berari, ci pentru marii vânzători de moarte: Boeing, Lockheed Martin şi compania. Nici n-au trecut bine ruşii graniţa cu Georgia, că au şi început presiunile pentru a se continua finanţarea unor proiecte futuriste şi perfect inutile, precum distrugătorul din clasa Zumwalt , sau pentru a se cumpăra noi avioane de tip F 22 Raptor. Şi uite aşa se pun bani deoparte pentru noua campanie electorală! O altă lecţie de cinism oferită nouă gratis de unchiul Sam.

Deşi nu pare, asta are legătură cu cele de mai sus: profesorii de la o şcoală din Texas(ei, da! Texasul preşedintelui Bush, campionul pedepsei capitale şi al execuţiilor) au primit dreptul să intre înarmaţi ÎN ŞCOALĂ! Anul ăsta se poartă Dolce şi Gabana! Poftiţi de vedeţi!

Bulat Okoudjava

Coada georgiană şi câinele transatlantic

În principiu, câinele transatlantic ar fi trebuit să dea din coada georgiană, în speranţa că Marele Urs va înţelege să stea la locul lui. N-a înţeles, şi n-a stat. Şi acum se vede ce a mers prost în această criză din Caucaz: invers decât ar fi fost normal, coada georgiană dă din câinele transatlantic, spre amuzamentul Ursului, care de mult nu a mai văzut un astfel de clovn precum Saakashvili(apropo, ajuns la putere cu sprijinul ruşilor, care l-au convins pe Shevardnadze să predea ştampila fără prea multe fasoane!) în fruntea unui stat!

Cum poţi negocia sau cum poţi avea drept partener pe cineva care nu înţelege în ce situaţie şi-a pus ţara, de vreme ce face declaraţii pe care doar cineva care are milioane de soldaţi în spate şi mii de focoase nucleare în silozuri îşi poate permite, dar şi acela cu mare grijă!

Una peste alta, omul nostru se crede un al doilea Reagan, drept pentru care, inspirat de vizita lui Condi Rice la Tbilisi, scoate astea din puţul gândirii: "Din nefericire, acum vedem Răul de aproape(circa 50 de km nord de Tbilisi, n.m.) Este foarte puternic, foarte urât şi foarte periculos". Şi adaugă: "Sunt barbarii secolului 21. Ne confruntăm cu aceia care dispreţuiesc tot ceea ce este uman, tot ceea ce este frumos, tot ceea ce este modern, tot ceea ce este european." Cadavrele soldaţilor săi, aruncate claie peste grămadă într-o remorcă, nu-i provoacă şi ele reflecţii estetice?

Mi-e neclar în ce lume trăieşte Mihail Saakahasvili. După discursurile sale inflamate, se pare că a pierdut orice legătură cu realitatea. Iar realitatea spune, crud, că Georgia nu este decât coada din care dă câinele transatlantic, când vrea el, de ce vrea el, şi strict în interesul lui. Iar când e vorba de Marele Urs, contează cum dai din coadă, pentru că s-ar putea să rămâi fără ea. Nu de altceva, dar el n-are coadă, deci a învăţat lecţia.

Vă invit să citiţi această analiză remarcabilă a relaţiilor deloc simple, dar extrem de strânse, dintre Rusia şi Georgia, publicată de Alexandre Adler în "Le Figaro". Şi poate va fi mai clar răul făcut de Saakashvili concetăţenilor săi. Nu ar strica să-l citească şi liderii de la Kremlin, pentru a nu-i îndepărta pe ruşi de georgieni. Nu-i pedepseşti pe georgieni pentru imbecilitatea liderului lor, un populist iresponsabil. Hard power şi-a făcut datoria, este timpul ca ruşii să demonstrete că înţeleg şi utilitatea soft power, că sunt conştienţi că una fără alta nu se poate.

Reîntoarcerea istoriei

Noua piramidă capitalistă

Am citit acum câteva minute un articol semnat de Robert Kagan în "Le Monde", care sună ca o sentinţă: "Moscova e de vină!" Este sentinţa dată de unul dintre cei mai agresivi ideologi ai neoconservatorismului, şi susţinător fervent al războiului din Irak( în 1998 îi scria preşedintelui Clinton, cerându-i să atace Irakul), război care a făcut peste 700.000 de victime civile, în care americanii au pierdut peste 4000 de soldaţi, cărora li se adaugă răniţii, câteva zeci de mii, între care mari mutilaţi. Dar domnul cu pricina uită, atunci când dă lecţii de morală, de Abu Ghraib, de Guantanamo, de folosirea torturii, de închisorile CIA, de ascultarea ilegală a telefoanelor americanilor, de fişarea a peste un milion de americani, bănuiţi de "terorism", de alte grave încălcări ale drepturilor omului. După aceste fapte oribile, americanii şi-au pierdut dreptul moral de a da lecţii altora. Punct!

Fiecare naţiune are dreptul, natural aş spune, de a-şi promova interesele. În timp s-a structurat un soi de "cod al bunelor maniere" pentru naţiuni, care, deşi nescris, e în general respectat, cod care face ca atunci când interesele divergente ale naţiunilor se ciocnesc, să nu se ajungă în situaţii fără ieşire. Ideea este: "învinge-ţi adversarul, dar nu-l umili. Adversarul de azi poate fi aliatul de mâine!"

SUA şi europenii i-au umilit pe ruşi după destrămarea URSS. Nu mai insist asupra acestui aspect. A fost un soi de "răzbunare a prostului". Puţinele voci raţionale, care atrăgeau atenţia că, la scara timpului lung, destrămarea URSS nu înseamnă scăderea influenţei Rusiei în lume, dar mai ales în zona sa de interes, au fost fie ignorate, fie aduse la tăcere. Acum se vede că au avut dreptate. Nu poţi cere ajutorul ruşilor în dosare sensibile, precum terorismul, Iranul, resursele energetice, şi să le negi în acelaşi timp interesele, să-i umileşti şi să-i ignori.

Ruşii nu au cerut, în tot acest timp, decât un singur lucru: atunci când NATO, UE şi SUA iau decizii, să ţină cont şi de interesele lor legitime. În fond, Rusia nu are absolut nimic de obiectat pe fond(şi nici nu o face) în privinţa extinderii UE. De altminteri, ideea Europei unite, de la Atlantic la Urali, a fost evocată de Mihail Gorbaciov. Şi de ce s-ar opune? Mai mult, dacă îmi aduc bine aminte, spre sfârşitul anilor 80 se negocia un soi de acord de asociere între CEE şi CAER. Iar extinderea UE le aduce ruşilor numai avantaje, de care ştiu să profite, oricum mai mult şi mai inteligent decât noi, românii, membri ai UE.

Problema lor e extinderea NATO, căreia nu-i văd rostul, altul decât acela de a fi o alianţă anti-rusă. Drept e că şi NATO a făcut tot ce putea pentru a le confirma ruşilor bănuielile! Şi nici asta n-ar fi un lucru prea îngrijorător pentru ei. În fond, au mijloacele de a penaliza DRASTIC orice atac al NATO împotriva lor. Numai că asta ar presupune introducerea armelor nucleare din primele stadii ale conflictului. Şi nu le convine. Dacă ar fi existat un spaţiu neutru între ei şi NATO, asta ar fi fost un soi de poliţă de asigurare.

Ţările baltice nu prea contează. Polonia, Ungaria şi România la fel, câtă vreme Ucraina rămâne în afara Alianţei. Cu Ucraina în Alianţă datele problemei se schimbă pentru Rusia. Inclusiv pentru faptul că şi acum industriile de apărare ale celor două ţări cooperează, dar nu numai. Este motivul pentru care au dat un avertisment în Georgia, unde "pierderile colaterale" sunt mai mici, pentru toată lumea.

Sigur că nimeni nu are de ce felicita Rusia pentru intervenţia din Georgia. Este o încălcare a dreptului internaţional, în ultimă instanţă. Dar în cazul Kosovo ce-a fost? Şi atunci? Ce facem? Dăm lecţii de morală, doar pentru că nutrim iluzia că suntem reperul absolut în materie, deşi avem sânge nevinovat pe mâini? Nu mai ţine vrăjeala!

Dacă tot e să ne întoarcem la istorie, să ne amintim că democraţia funcţionează doar acolo unde există un sistem eficient de contra-puteri, pentru ca acela care exercită puterea să nu o ia razna. Vrem o nouă ordine politică mondială, bazată pe principiile democraţiei? Atunci puterii dominante americane TREBUIE să i se opună cineva, pentru că a luat deja forme totalitare.

Personal, speram, şi până de curând mă iluzionam, că această contraputere va fi Uniunea Europeană. De fapt, Federaţia Naţiunilor Europene. Nu se poate, pentru că există prea multe linii de fractură, prea multe orgolii, prea multe interese meschine în Europa. Şi prea mulţi fanatici pro-americani în Est. Şi atunci, din păcate pentru noi, singurii care se văd în acest rol sunt ruşii. Asta e, ne place sau nu. Dar o contraputere trebuie să existe!

Nu ştiu cum ar trebui să arate o rivalitate între mari puteri în secolul XXI. Nici Robert Kagan nu ne spune. Dar bănuiesc că nu va fi diferită de aceea de secol XIX. Pentru că tot despre naţionalism, resurse, sfere de influenţă va fi vorba. Şi se pare că, înainte de a ne întoarce la istorie, n-ar strica să o cunoaştem cum se cuvine, pentru a nu mai face analogii stupide.

Vechea piramidă capitalistă

Nişte jeguri numite jurnalişti

Ieri, mai ales la Realitatea Tv, un antirus isteric, Prelipceanu, ne tot arăta o scenă, filmată de un alt antirus isteric din grădina cu nebuni a lui Vântu, în care un ofiţer(soldat) rus trăgea cu pistolul în jurnalişti. Pentru câteva secunde bune în cadru, alergând, intră un jurnalist cu o vestă anti-glonţ bejulie, peste un tricou albăstrui. Este reporterul FoxNews. Care iată ce spune: "This is an irregular, undisciplined, chaotic, angry, humiliated Georgian force. They don't listen to orders. They fire on civilians, from what we have just seen." Vedeţi aici înregistrarea video: http://www.breitbart.tv/?p=151953

Acum se explică de ce ruşii, care nu doar că acceptaseră revenirea poliţiei georgiene în Gori şi începuseră transferul, dar formaseră patrule mixte cu aceeaşi poliţişti georgieni, s-au răzgândit. Paramilitarii georgieni au încercat să se infiltreze în zonă, pentru diversiuni, care apoi să fie prezentate lumii drept dovezi ale bestialităţii ruşilor. Mai ales că existau zeci de echipe de televiziune, dornice de "antren". Iată dovada celor afirmate: fotografia publicată în The New York Times astăzi. În prim plan este poliţistul georgian.

Tot în film vedeţi, chiar la început, o scenă, în care un civil, întins la pământ cu faţa în jos, este percheziţionat de soldaţi, despre care este greu de spus cărei armate aparţin. Lângă civil se află şi "motivele" percheziţiei: un Kalaşnikov cu ţeava scurtă şi pat rabatabil, specific trupelor speciale(paraşutişti, cercetare-diversiune), un încărcător de schimb, arme albe, o bâtă de baseball. EvZ, care publică fotografia, sub titlul "cizma rusească", taie din cadru armele ascunse de "civil", prezentând totul ca pe o umilire a unui civil de către bestiile ruse.

Cretinii ăştia îşi închipuie că, într-o lume transparentă, cum este lumea noastră, minciunile lor nu vor fi sesizate de nimeni? Cât dispreţ faţă de cititorii şi spectatorii lor! Ne consideră pe toţi idioţi?

UPDATE: Desmond îmi semnalează, şi eu vă invit să citiţi această analiză despre felul în care georgienii, deşi au pierdut războiul pe teren, au câştigat războiul informaţional. Prilej pentru un banc din bunele vremuri ale Războiului Rece: paradă militară la Moscova, de 7 noiembrie. Invitaţi de onoare Cezar, Napoleon şi Hitler. Cezar şi Napoleon privesc admirativ şi discută despre ce ar fi făcut ei cu armamentul care defila prin faţa lor. Hitler, cu nasul în Pravda, părea fascinat de ceea ce citea. Napoleon îl trage de mânecă: "frate, nu te interesează? Că am aflat că erai maniac al armelor." La care Hitler îi răspunde: "dă-le dracului de fiare! Dacă aveam eu un ziar ca ăsta, nici până astăzi nu se afla că am pierdut războiul!" Cine ştie? Poate că, beneficiind de ajutorul CNN şi al presei occidentale, lumea nici nu va afla că Saakashvili a pierdut războiul. De fapt, pe el îl interesează doar să nu se afle cine l-a provocat... De restul se ocupă americanii.

Lecţia de cinism

SUA au dat în aceste zile o lecţie de cinism întregii lumi. De ce? Simplu! Washingtonul nu numai că a ştiut despre intenţia lui Saakashvili de a ataca Osetia de Sud, dar, prin semnalele date către Tbilisi, a încurajat Georgia să facă un pas fatal pentru ea. Mai mult, Administraţia Bush a asistat pasivă la corecţia pe care a primit-o, aşa cum era de aşteptat din partea unei Rusii pusă cu spatele la zid, un aliat apropiat al SUA. Mulţi au încercat să găsească explicaţii acestei pasivităţi neaşteptate. Se vorbea despre un soi de "Katrina" în plan geopolitic, aluzie la intervenţia tardivă a administraţiei federale la New Orleans, după trecerea uraganului cu acelaşi nume.

Acum încep să iasă la iveală explicaţiile. Cea mai evidentă dintre ele este că s-a dorit a da un motiv Europei şi europenilor să cheltuiască mai mult pentru înarmare. SUA nu mai pot suporta de unele singure costurile războaielor din Irak şi Afganistan, care au trecut de 1000 de miliarde de dolari. Şi ce motiv mai bun decât clasicul "săriţi la arme, vin ruşii peste voi!" Le-au mai spus asta europenilor şi în timpul războaielor din Cecenia, iar europenii le-au râs în nas. Acum aveau nevoie de o sperietură zdravănă. Şi ce sperietoare mai bună putea fi decât tancurile ruseşti zdrobind sub şenile mica şi ingenua, bucolica Georgie, cea iubitoare de democraţie şi de NATO?!

Acum comenzile de arme, mai ales din partea fostelor ţări socialiste, vor începe să curgă. Am mai văzut filmul ăsta în anii 90, când, după invadarea Kuweitului de către irakieni( care credeau că au, după semnalele primite, acordul Washingtonului, ca şi georgienii) americanii i-au speriat atât de tare pe saudiţi, încât aceştia au cumpărat atât de mult armament american, încât au risipit tot ce aveau la ciorap de pe urma petrolului, şi au avut, pentru prima oară după 50 de ani, deficit extern! Şi aşa s-a ajuns la întărirea fanatismului musulman în Arabia Saudită, în Egipt şi în Asia musulmană, la excesele talibanilor, la întărirea Al-Qaeda şi a lui Osama Bin Laden, şi în cele din urmă la atentatele din 11 septembrie 2001.

Se pare că România(care, aşa cum scriam acum câteva zile, a vândut arme Georgiei) a decis deja să cumpere 48 de avioane F16 de la firma Lockheed Martin. Vor urma şi alte comenzi: radare, sisteme de apărare anti-aeriană, maşini blindate, etc. Pot paria că brusc cele două copăi ruginite, numite fregate, vor suferi un intens program de dotare cu armament, cam de vreo 500 de milioane de euro. Care se vor duce spre englezi, dar şi spre americani.

Un al doilea motiv este acela că acum nimeni nu va mai obiecta la instalarea scutului anti-rachetă în Europa. Polonezii au consimţit, fără să mai negocieze, negociere care însemna, de fapt, avantaje materiale din partea SUA. Acum îi plătesc ei pe americani, numai să le instaleze!

Vor urma şi alte presiuni asupra ţărilor europene, pentru a le determina să cumpere mai multe arme. Cel mai mult le-ar folosi americanilor un conflict ruso-ucrainian. Decizia preşedintelui Ucrainei, Iuscenko, de a obliga notificarea, cu 72 de ore în avans, a mişcărilor vaselor de război ruse din Sevastopol este o provocare gratuită şi inacceptabilă pentru Rusia. Şi dacă ruşii nu se supun? Şi sigur nu se vor supune! Cum va reacţiona Kievul? Va ataca navele ruseşti? Şi ce va ieşi de aici?

Mai mult, Crimeea este teritoriu rus, aşa a fost până când Hrusciov, ucrainian, l-a făcut cadou ţării sale, în semn de prietenie cu Rusia! În Ucraina trăiesc, oficial, circa 9 milioane de ruşi. Este foarte probabil să fie mai mulţi, dar, pe fondul isteriei naţionaliste ucrainiene, să nu se fi declarat ruşi, de teamă. Este riscant, în aceste condiţii, să provoci un conflict cu Rusia. Dar nici Iuscenko nu e mai raţional şi mai reţinut decât Saakashvili, şi se poate baza pe o armată mai numeroasă, mai bine echipată şi probabil şi mai bine pregătită decât cea georgiană. Iar Ucraina, vecină cu Polonia, Ungaria şi România, poate fi sprijinită cu trupe de americani şi de NATO, lucru imposibil în cazul Georgiei. Şi ar fi tentat să încerce, cu atât mai mult cu cât are o poliţă de plătit: aşa-zisa tentativă de asasinat cu dioxină, de care ar fi vinovaţi ruşii.

Lecţia de cinism a americanilor se poate transforma repede într-o încăierare generalizată. Iar "locul de joacă" este atât de bine ales, încât poate duce la prăbuşirea întregii Europe. Dar de ce le-ar păsa americanilor că se va alege praful de visele şi de speranţele noastre, câtă vreme interesele lor sunt bine servite?

Virale

Nu ştiu de ce se numesc virale tot felul de atacuri la persoană, mai inspirate sau mai grobiene, mai subtile sau mai din topor, răspândite prin presa scrisă, pe televiziuni sau pe Internet. Virale sau nu, tot de propagandă ţin. Şi la capitolul ăsta mai avem de învăţat de la maeştri. De la englezi, spre pildă, care au făcut ulcer de când Rusia e condusă de Vladimir Putin. Vreţi să vedeţi cât de tare îi doare? Iată!

Şi vreţi să vedeţi o golănie de Dâmboviţa, născută tot dintr-un ulcer? Iat-o şi pe asta! Doar atât mai pot Caţavencii? Jalnic!

Iar ce urmează nu-i viral, dar ce viral mişto ar scoate din el un profesionist!