Kovesi și armata celor 140.000 de restarteri.

Ideea americanilor, aceea de a finanța 140.000 de tineri români, care să lupte cu ”corupția”, o fi fost luminoasă, dar suferă de un mare cusur: nu are legătură cu realitatea. Nu doar cu realitatea României, ci cu realitatea, în general. Este din seria acelor idei luminoase care au însângerat nordul Africii și Orientul Mijlociu, în ucigașa ”primăvară arabă”, și care însângerează și azi Siria. 

În fond, nu este una nici strălucită, nici nouă. Nouă nu este pentru că au inventat-o alții, prin secolul XIX, sub numele de ”luptă de clasă”. Și nici strălucită nu este, pentru că, practic, asmute tinerii împotriva bătrânilor, pe cei din clasele avute împotriva săracilor. Este o formă de nazism adusă la ora FB, Twitter și Google. 

Acum revenind la ceea ce spune BTI despre armata dispărută a celor 140.000 de ”restarteri”, armată finanțată de guvernele unor țări occidentale, în frunte cu cel american, este o utopie să crezi că poți întreține avântul revoluționar al atâtor oameni. E mai simplu să plătești câteva zeci de lifte, gen Kovesi, Coldea, Anaconda, Maior, Predoiu și compania, și băieții distrug pe oricine. 140.000 de oameni, cei mai mulți cu studii superioare, și cu ceva stagii prin străinătate, asta înseamnă niște oameni care, la un moment dat, pot gândi cu capul lor, pot analiza critic contextul, și se pot deroba de ”sarcini”, mai rău, se pot întoarce împotriva ”angajatorilor”. Ceea ce s-a și întâmplat. Mai ales că marea lor majoritatea avea autonomie financiară, indivizii nu depindeau de pomana americanilor și vest-europenilor. Au rămas să activeze, în sensul propriu al cuvântului, Mălin Bot și încă niște scursuri, care nu-și găsesc locul nicăieri, și pentru care banii ăia sunt vitali. Cei care mai #rezist o fac mai mult din inerție, în amintirea frumoaselor vremuri, când se dădeau cu curul de pământ și sunau pietricele în peturi. 

”Restart România” a fost un experiment de inginerie socială, un instrument de control politic, de lobby pentru guvernele finanțatoare. Un experiment eșuat, plecat de la o premiză falsă, aceea a ”revoluției permanente”. Așa ceva nu există! Știau asta și bolșevicii. Acum o știu și ”progresiștii”. Dacă vrei să schimbi lucrurile, trebuie să-ți murdărești mâinile. Chiar cu sânge, la nevoie. Intermediari de genul tefeliștilor mai mult încurcă, decât ajută. Oricum Kovesi a dovedit că, singură, face cât 140.000 de ”rezistenți”. Și analiza cost/beneficii a dus la ”înțărcarea” ”restarterilor”, și la supralicitarea Kodruței. De asta a devenit indispensabilă ocupanților, de asta o acoperă unii cu tinichele: pentru că poate face tot ceea ce nui poate face strada, care, totuși, se exprimă democratic. Kovesi este esență de totalitarism, de asta are ”performanțe”. Și ocupanții nu-și pot permite să piardă simultan și armata de ”restarteri”, și pe călăul democrației. 

Ciudat este că analiștii serviciilor americane n-au văzut impasul. Bine, specia asta de bizari de la Washington n-a văzut ea multe, și a dus de vreo câteva ori lumea în pragul catastrofei. Faptul că fac să sufere 20 de milioane de români este, practic, un amănunt care nu contează. Pentru că nu le pasă. Suntem niște pixeli pe o fotografie deformată a unei lumi care nu este, totuși, locul de joacă al americanilor. Nu toată. Să vedem ce va urma. Sigur nu imaginația le lipsește ălora de la Washington. Și nici România nu duce lipsă de cozi de topor.

Peisaj după Raportul Ministrului Justiției.

Văd că Marele Ficus este sfătuit să nu semneze destituirea șefei DNA, în ciuda acuzelor care, în oricare altă țară membră a UE, ar duce direct în fața unui judecător . Contrar celor care prezic că asta îi va aduce cel de-al doilea mandat, eu cred că, refuzând destituirea, își refuză cel de-al doilea mandat ca președinte. Dacă se uită pe raportul lui Tudorel Toader, și îl citește cu Constituția alături, poate va înțelege-dacă e capabil de așa ceva!-ce morman de muniție pune la îndemâna adversarilor politici cu refuzul lui. Un an și mai bine de tocat pe tema ”Președintele care nu respectă Constituția, și iubește dictatura și pe dușmanii ei!” lasă urme chiar și pe statuile din titan! Pe cuvânt de pionier! 

Dacă vrea să fie reales, o demite, cheamă toate partidele la consultări, cere Ministerului Justiției și CSM un proiect de reformă instituțională a Parchetului General, prin care să se asigure neutralitatea politică a DNA, transparența decizională, profesionalizarea(criterii de selecție, pregătire permanentă, mecanisme de verificare a pregătirii profesionale), și mai ales eficientizarea activității DNA. Ideea este ca Justiția, prin Procuraturi(că avem trei, nu le-am mai avea!)( să NU mai fie un actor politic, să nu se implice în jocuri de putere, să pedepsească încălcările legii, indiferent de autori. 

În 2014, cu ocazia alegerilor prezidențiale, publicam un soi de manifest despre prioritățile României. Și, printre altele, scriam:

”7. Una dintre marile probleme ale României o reprezintă, în plan legislativ, supralegiferarea. Este momentul să începem să raționalizăm, să simplificăm și să facem mai simplu de înțeles pentru cetățeni, cadrul legislativ. Avem prea multe legi, aquisul comunitar se suprapune cu legislația internă, și creează un cadru propice actelor de corupție. Același lucru se impune și la nivelul UE.

8 Fără a supraestima amploarea corupției, în general, și a corupției politice, în special, problema există, și trebuie rezolvată. Mă tem că abordarea este cumva eronată. 

Nu putem face din Justiție singurul instrument de combatere a corupției. Nu este treaba Justiției să se bată cu politicul, și să învingă politicul, pentru că ajungem din nou la un regim totalitar. Partidele trebuie să înceapă curățenia în propriile rânduri. Abordări de genul ”Corupții noștri sunt buni, corupții altora sunt răi!” au făcut mult rău. Pe de altă parte o definiție prea vagă a corupției, ca acum, deschide poarta abuzurilor și folosirii anti-corupției, respectiv a justiției, drept instrument al luptei politice. Și asta duce, ca și altele, la lipsa de sprijin popular pentru acțiunile anti-corupție. Cetățenii nu vor să participe la o luptă pe care o consideră ca nefiind a lor, ci a unor politicieni avizi de putere. ”

Ei bine, poate că, totuși, măcar acum avem o oportunitate să combatem cu adevărat corupția, nu să ridicăm statui unor zeițe de rahat, și să inducem mai multă corupție în economie, societate, și în viața politică. Poate că nu ar strica o amnistie generală a faptelor de corupție, cu obligația, evident, de recuperare a prejudiciilor. Prejudicii stabilite corect, nu scoase din burtă. Nebunia cu ”penalii” trebuie să dispară! Cei care sunt condamnați pentru acte de corupție, și amnistiați, să nu poată exercita funcții de demnitate publică-cele care le-au permis comiterea acelor acte-un număr de ani, spre pildă, cinci. 

Pacificarea vieții politice ar crea un context mult mai bun pentru combaterea corupției. Pentru asta Iohannis trebuie să se întrebuințeze, să creeze un consens în rândul politicienilor și în sânul opiniei publice. Și va avea și cel de-al doilea mandat. Dacă nu, la revedere, pa!

Noaptea cuțitelor lungi în statul paralel.

Privind la ceea ce s-a întâmplat după 2009, și analizând cu ceea ce știu acum, lucrurile par a avea, în fine, o rațiune. Aceea a unui complot al unei părți a justiției și serviziilor secrete de a controla total politicul. Că a fost ideea lor, că a fost ideea americanilor(Nuland, Kaplan, Clioton Scorpia), obsedați de faptul că rușii folosesc liderii politici corupți din Est, și pe mogulii atașați lor, pentru a recâștiga controlul asupra fostei sfere de influență din Est,  are mai puțină importanță. Ideea poate a fost a americanilor, sigur execuția a fost tipic românească, adică ”să luptăm până la doișpe, și de la doișpe la unu să facem și noi un mic gheșeft!”

Faptul că lui băsescu i se pusese pata pe niște politicieni și pe niște ”moguli” a facilitat lucrurile. În conspirația asta au intrat mulți: Morar, Kovesi, Oprea, Coldea, Maior, MRU,  tembela aia de la ÎCCJ, tipi din CSM, Ponta, poate chiar și Dragnea, afaceriști, pe post de pușculițe, gen Avramescu, Ghiță,  și alții, mai puțin expuși public, dar sigur bine strânși de coaie, să deschidă portofelul. Ideea era să pună mâna pe TOATE partidele, și să le folosească după cum le tuna lor, probabil după un soi de rotativă, acum câștigăm noi, mâine câștigați voi, de câștigat câștigăm și noi, și voi. 

A intervenit însă criza economică, au fost introduse măsurile de austeritate, și au scos capul niște afaceri de corupție cu adevărat grave. Sistemul trebuia să reacționeze: lumea era în stradă, și nemulțumirea publică putea da totul peste cap. Ideea salvatoare a fost formarea USL și preluarea guvernării. Un USL condus de oamenii sistemului. Poate Antonescu să fie curat, deși nu cred: are și el multe de explicat! Dar, să zicem! Numai că Ponta este de acolo, din poza de familie a cupolei sistemului ticăloșit. Și ajunsese premier, USL urma să câștige alegerile. Doar că, din senin, apare Referendumul pentru suspendarea lui băsescu. Alarmă la Washington și la Bruxelles. Sistemul reacționează, Ponta execută! Guvernul lui, prin Rus și compania, face tot ce poate pentru a anula rezultatele Referendumului. Și lumea începe să-și pună întrebări, să se gândească la faptul că e ceva în neregulă cu mustăria USL. 

Nu știu ce socoteli și-au făcut sforarii care au facilitat formarea USL, cum nu știu de au decis s-o ”ucidă”. Probabil că și-au vârât coada popularii europeni, via Crin Antonescu, frustrat că unii, în frunte cu Ponta, au încercat să-i tragă clapa. O fi fost și coada americanilor, bășicați de unele declarații ale lui. Habar n-am. Cert este dosar că PNL părăsește USL, intră în PPE, și pune de-o fuziune cu PDL, partidul lui băsescu, dacă n-ați uitat. 

Cu asta planul de a controla partidele părea să fi fost dus la bun sfârșit. Pentru că și PSD, prin Ponta, și noul PNL, prin cei care au preluat ștafeta de la Antonescu, erau oamenii sistemului. Vine însă momentul alegerilor prezidențiale din 2014. Și începe marea păruială. Cel mai probabil scandalul a fost pe rotativă. ”Dacă tu ai guvernul, eu vreau Președinția!”  Este momentul în care se produce ruptura dintre Coldea și Maior. Gruparea Coldea este învingătoare, și toți cei care au fost în tabăra lui Ponta sunt curățați sistematic, în frunte cu Ponta. Maior se salvează la Washington. Restul sunt ”decapați” de Lulutza. Este o lungă noapte a cuțitelor lungi în ”statul paralel”. Stat paralel care are Președintele, controlează justiția, a neutralizat lideri politici periculoși, a pus, în urma nenorocirii de la ”Colectiv”, ”guvernul lui”, că nu al Iohannis a fost guvernul Cioloș. El doar s-a împăunat, ca fraierul!

Doar că, ghinion! PSD NU pierde alegerile, în 2016, și formează, cu o majoritate confortabilă, guvernul, împreună cu ALDE. Dragnea, care-i urmează lui Ponta, e cu curul în două luntre. Are niște constrângeri, generate de statul paralel, via DNA, dar și ceva sprijin de la Washington, via lobbyul evreiesc, se pare. PSD nu este un partid ușor de controlat, deși au încercat cu Ponta, cum spuneam, cu Dragnea, cu Tudose și cu Grindeanu. Este, totuși, un partid viu, cu resurse de regenerare, și cu un public al lui. Un public care se radicalizează, ca răspuns la mizeriile #rezist, mișcare inspirată, și controlată, de servicii. 

Rămâne de văzut cine a dat ordinul ”Lulutza, pa, fată!” Să cred eu că totul este întâmplător în privința scandalurilor cu repetiție de la DNA? Să fim serioși! Mai degrabă este vorba despre reacția ”părții vătămate”. Care tot securistă este, cum bine v-ați dat seama. Eliminarea Lulutzei ar fi ”sacrificiul” necesar pentru o pace în sânul statului paralel. Care nu vrea să fie prea mult în lumina reflectoarelor. Și nici americanii nu mai par atât de dispuși să creadă în tezele Neuland-Kaplan despre Est. Ucraina le-a dovedit că modelul este fals, iar remediul folosit, periculos.  Iar comenzile alea grase de armament merită un mic sacrificiu: curul Kodruței! Oricum i-au găsit ei un înlocuitor la fel de loial, și de ticălos! Cât despre Bruxelles, ținând cont că peste un an se schimbă totul, odată cu alegerile euro-parlamentare, nici nu mai contrează glumițele cuplului Juncker-Timmerman. 

Risc un pronostic: Lulutza va pleca. Și toată lumea va fi fericită. După care păruiala va continua. Pentru că suntem o țară veselă, care are mereu grijă de capra vecinului.