”Serviciile! Ce-au păzit serviciile la Bruxelles?” Bă, n-au păzit nimic! Că și ele ie oameni! Nu ie Dumnezei! Dumnezeii mamelor lor de servicii, care nu ie iele decât niște potiomkiade!
De când sunt serviciile de informații servicii principalul lor instrument, sursa puterii lor, a fost o șmecherie, un truc: întreținerea imaginii lor de omnisciență și de omnipotență. Iar pentru asta nu a fost nevoie de prea mult: câțiva incomozi dispăruți fără urmă, o lovitură de stat, un lagăr de concentrare, și multe vorbe spuse în șoaptă.
Serviciile nu pot mai mult decât vedem acum, în cazuri precum atentatele teroriste. Pentru că în rândul teroriștilor nu funcționează frica de ”servicii”, și nici nu le pasă de faima lor. Pentru că își cunosc adversarii, și le știu limitele. Doar noi credem că serviciile pot orice. Nu pot. Pot compromite un politician incomod. Dar nu pot penetra o celulă teroristă bine organizată, și decisă. Pot asculta telefoane, dar nu pot ghici gândurile oamenilor. Dacă nu comunici, nu au ei ce intercepta/asculta. Și atunci dai celulelor teroriste totală autonomie. O organizezi, o antrenezi, o infiltrezi, lucruri care pot fi făcute discret, dacă te duce mintea și nu folosești tot felul de cai breji, pe care-i știe tot poporul securist. După care îi lași în pace, să-și aleagă țintele, să organizeze atentatele, să le execute la momentul pe care tot ei îl aleg. Important este să acționeze.
Degeaba vă mirați că, deși serviciile belgiene-ca și acelea franceze, anul trecut-erau în alertă, atentatorii au reușit. Serviciile știau doar că se va întâmpla. Atât. Era mai mult o deducție logică, pornind de la fragmente de informații, după diverse alte indicii. Dar nu știau cine, unde și când. Când ai forțe puține, ai de făcut alegeri grele, plecând de la presupuneri. Nu știu ce-au presupus în cazul Bruxelles, mai ales după ce-au pus un Salam la păstrare. Nu știu pe ce obiective și-au concentrat atenția. Nu știu ce le-a scăpat.
Oricum, dependența de tehnologie a serviciilor este un blestem, nu o ușurare. Este un război asimetric, purtat de unii din secolul XXI, cu mintea și cu instrumentele de secol XXI, cu unii cu mintea și cu instrumentele Evului Mediu. Deocamdată Evul Mediu conduce detașat la puncte.
Lupta împotriva terorismului este o luptă corp la corp. Asta cere alt mod de a gândi și de a acționa în cazul serviciilor secrete. Și mai cere ceva: o analiză onestă a cauzelor terorismului, și acțiuni politice pentru reducerea bazei de recrutare a teroriștilor. Pentru că avem prea adesea prostul obicei de a trata problemele sociale cu închisoarea.
Serviciile își au rostul lor. Nu trebuie nici supraestimate, nici demonizate. Trebuie să fie instituții compatibile cu funcționarea democratică a statului, nu mecanisme totalitare, care să se substituie politicului și să exercite fără drept puterea, în numele suveranității poporului.
De când sunt serviciile de informații servicii principalul lor instrument, sursa puterii lor, a fost o șmecherie, un truc: întreținerea imaginii lor de omnisciență și de omnipotență. Iar pentru asta nu a fost nevoie de prea mult: câțiva incomozi dispăruți fără urmă, o lovitură de stat, un lagăr de concentrare, și multe vorbe spuse în șoaptă.
Serviciile nu pot mai mult decât vedem acum, în cazuri precum atentatele teroriste. Pentru că în rândul teroriștilor nu funcționează frica de ”servicii”, și nici nu le pasă de faima lor. Pentru că își cunosc adversarii, și le știu limitele. Doar noi credem că serviciile pot orice. Nu pot. Pot compromite un politician incomod. Dar nu pot penetra o celulă teroristă bine organizată, și decisă. Pot asculta telefoane, dar nu pot ghici gândurile oamenilor. Dacă nu comunici, nu au ei ce intercepta/asculta. Și atunci dai celulelor teroriste totală autonomie. O organizezi, o antrenezi, o infiltrezi, lucruri care pot fi făcute discret, dacă te duce mintea și nu folosești tot felul de cai breji, pe care-i știe tot poporul securist. După care îi lași în pace, să-și aleagă țintele, să organizeze atentatele, să le execute la momentul pe care tot ei îl aleg. Important este să acționeze.
Degeaba vă mirați că, deși serviciile belgiene-ca și acelea franceze, anul trecut-erau în alertă, atentatorii au reușit. Serviciile știau doar că se va întâmpla. Atât. Era mai mult o deducție logică, pornind de la fragmente de informații, după diverse alte indicii. Dar nu știau cine, unde și când. Când ai forțe puține, ai de făcut alegeri grele, plecând de la presupuneri. Nu știu ce-au presupus în cazul Bruxelles, mai ales după ce-au pus un Salam la păstrare. Nu știu pe ce obiective și-au concentrat atenția. Nu știu ce le-a scăpat.
Oricum, dependența de tehnologie a serviciilor este un blestem, nu o ușurare. Este un război asimetric, purtat de unii din secolul XXI, cu mintea și cu instrumentele de secol XXI, cu unii cu mintea și cu instrumentele Evului Mediu. Deocamdată Evul Mediu conduce detașat la puncte.
Lupta împotriva terorismului este o luptă corp la corp. Asta cere alt mod de a gândi și de a acționa în cazul serviciilor secrete. Și mai cere ceva: o analiză onestă a cauzelor terorismului, și acțiuni politice pentru reducerea bazei de recrutare a teroriștilor. Pentru că avem prea adesea prostul obicei de a trata problemele sociale cu închisoarea.
Serviciile își au rostul lor. Nu trebuie nici supraestimate, nici demonizate. Trebuie să fie instituții compatibile cu funcționarea democratică a statului, nu mecanisme totalitare, care să se substituie politicului și să exercite fără drept puterea, în numele suveranității poporului.
Un comentariu:
Vin din ce in ce mai multe informatii conform carora serviciile belgiene au primit informatii despre atacatori. Daca sunt adevarate atunci nu se mai poate spune ca serviciile au fost in situatia de a alege, de a presupune, de a face deductii logice, punand cap la cap fragmente de informatii. Ci doar ca serviciile n-au vrut sa accepte ideea ca cetateni belgieni pot face asa ceva. Chiar daca turcii le-au spus, evident cu dovezi, ca individul retinut si expulzat de ei e un terorist.
In cazul de fata nu era nevoie de penetrarea celulei ci doar de o supraveghere stricta a personajului, caz in care s-ar fi descoperit legaturi, furnizori, elemente de sprijin, toata increngatura.
Modul in care se desfasoara activitatile antiteroriste este, cel putin in acest moment, discutabil. Desi au avut loc atatea atentate, nimic nu s-a schimbat. Doar ingradirea unor drepturi si libertati, acceptabila pana la un punct daca rezultatul ar fi fost eradicarea terorismului. Drept pentru care aceste ingradiri de drepturi si libertati ar trebui eliminate. A facut-o Curtea Suprema din SUA, cand a declarat ilegala supravegherea cetatenilor americani, fara un motiv intemeiat. Trebuie sa se iasa din birouri si sa se scoata nasul din calculatoare. Supravegherea inseamna si altceva decat interceptarea comunicatiilor. Oricum nu exista suficienti analisti pentru prelucrarea tuturor interceptarilor.
Se tot afirma faptul ca Molenbeek e cartierul general Daesh in inima Europei civilizate. Si ca e inexpugnabil. Saracie lucie, radicalism...Cum de s-a ajuns la asa ceva? unde erau aia care trebuiau sa nu permita asa ceva? cu castile pe urechi si in fata monitoarelor?
Cauzele terorismului nu sunt legate numai de nivelul de trai, de social. Ideea e ca daca te duci sa elimini un roi de viespi trebuie s-o faci total si dintr-o lovitura. Noi, astia civilizati, ne-am dus dupa Saddam, dupa Ghaddafi, dupa Assad, dupa Mubarak. Si am starnit cuiburile de viespi. Pe toate, dintr-o data. Cuiburi care acum lupta aproape fiecare cu fiecare, dar aproape toate sunt unite in lupta contra occidentului "civilizator". Injuram la greu rusii, desi in cazul terorismului ei nu sunt adversari ci mai degraba aliati. Jucam tot soiul de jocuri politice stupide, refuzand sa discutam pe fata, fara ipocrizie, despre greselile noastre. Rezultatele se vad. Doar ca victimele sunt, de fiecare data, oamenii simpli.
Mai intai e nevoie de asumare a esecurilor. Abia dupa asta vedem ce (mai) poate fi facut.
Trimiteți un comentariu