Tirania banului.

Raționalitatea pieței, și jocul liber al cererii și al ofertei. În speță, prețul petrolului. Poate spune cineva de ce, în plină criză economică, pe fondul scăderii cererii, petrolul ajunsese la 160 de dolari barilul? De ce acum, după ce multe economii semnificative s-au relansat, prețul petrolului scade spre 40 de dolari barilul? 

Nu cumva prețul de 160 de dolari barilul a fost creat artificial, pentru a face ”rentabile” energiile alternative, o afacere care a făcut peste noapte miliardari, pe spinarea consumatorilor, obligați să suporte certificatele verzi din buzunarul lor? Deja în România se scot din uz 27 de MW, putere instalată, dintr-un parc eolian. În siajul ”energiilor verzi” au fost rentabilizate și gazele de șist. 

Acum, la un preț al petrolului de 40 de dolari barilul, se duc dracului toate tehnologiile alternative, și cu ele și o altă industrie, cea a vehiculelor electrice. Musk apreciază! Ăia cu gazele de șist sunt și ei foarte, foarte, fericiți la prețul ăsta. 

Ce urmează? Păi, nimic din ce nu știm. Prețul de 40 de dolari barilul, și chiar mai mic, nu convine nimănui. Petroliștilor, nu, pentru că micșorează prea mult profitul, și-i belesc acționarii. Deja, pentru a menține profitul sus, s-au anulat investiții în deschiderea de noi câmpuri de exploatare și pentru descoperirea de noi rezerve de circa 27 de miliarde de dolari, dacă am reținut corect cifra. Exportatorilor, nu. Saudiții și-au tras singuri un glonț în picior, când au lăsat prețul petrolului să scadă, pentru a le-o trage rușilor, la cererea americanilor. După vreo 25 de ani, saudiții se împrumută pe piețele externe, nu le mai ajung banii. Toți cei care mizau pe prețul mare al petrolului pentru a promova energii alternative, dar și cei din industria auto, care trebuiau să răspundă unor norme de mediu și de consum tot mai strânse, o lasă mai moale. Alți bani care nu mai vin în investiții. 

Din păcate consumatorii nu prea simt ieftinirea petrolului, chiar dacă prețurile la pompă au scăzut. De pildă prețurile biletelor de avion nu scad, iar în SUA e scandal mare pe această temă, plus o investigație a Justiției la cei ”cinci mari”, principalele companii de transport aerian. 

Cum toată lumea pierde, chiar și cei care câștigă, cum ar fi China, vor uita de regulile pieței(dacă au știut vreodată de ele!) și vor găsi un preț de echilibru, care să împace toate caprele cu toate verzele. Credeți că nu se poate? Eu cred că se poate! Și probabil că un 60 de dolari barilul ar fi exact ce-ar vrea toți. Și vor ajunge acolo cu prețul. Că va fi mai repede, sau mai încet, e deja altă poveste. Depinde de decizia politică. 

În primul rând e vorba de alegerile din SUA. Democrații, dacă vor să rămână la Casa Albă, trebuie să aibă realizări în economie: salarii, creștere economică, noi locuri de muncă, bani pentru programe sociale, dar și realizări în plan ecologic. Seceta din California nu va fi uitată ușor. În al doilea rând, legat tot de alegeri, este acordul cu Iranul în privința programului lor nuclear. Iranul a fost prezent pe piața petrolului. Nu are cum schimba prea mult datele problemei. Mai degrabă criza din Libia și ISIS ul în Irak și Siria ar putea influența semnificativ piața. 

Am lăsat la urmă Rusia. Care a fost punctul de plecare al problemelor de pe piața petrolului. Sigur, rușii nu sunt fericiți cu un preț mic al petrolului. Dar nici nu se dau cu fundul de pământ. Au contracte care le asigură un preț rezonabil, pe termen mediu și lung. Și, spre deosebire de ce cred ceilalți despre ei, economia s-a diversificat, și poate suplini o parte din veniturile lipsă, ca urmare a scăderii prețului petrolului. Devalorizarea rublei încurajează exporturile, iar un preț mic al petrolului le crește rentabilitatea. 

Să ne liniștim, deci. Economia de piață există doar în manuale. Prețurile nu se formează chiar după regulile cererii și ale ofertei, pe piață, câtă vreme prețul energiei este puternic deformat de intervenția statelor și unor grupuri de interese. Prețul de 160 de dolari este la fel de arbitrar fixat ca și cel actual, de 40 de dolari. Iar cel de 60, pe unde cred eu că se va ajunge, va fi la fel de arbitrar. De fapt, nu vom ști niciodată care este ”prețul just”. Pentru niciun produs. Și nici aia cu ”prețul e ăla pe care-l recunoaște piața”, de vreme ce piața recunoaște orice preț. Depinde de cumpărător dacă poate plăti prețul. În rest s-a cumpărat petrol la 160 de dolari, se cumpără la 40, se va cumpăra la 60, sau la 30, sau la 90.

Cum spuneam, de tirania oamenilor putem scăpa. De tirania banilor, niciodată. Ce vedem acum este consecința tiraniei banului. De asta ne temeam, la asta am ajuns...