Că tot începu campania electorală, și nu prea văd decât abordări superficiale, ca pentru Leo de la Strehaia, am comis cele de mai jos. Sigur, ca de obicei, mă întreb: ce știu eu?
1 Prioritățile în plan
politic
General: România se află, din punct de
vedere politic, într-un moment de tranziiție politică, de schimbare de
generații, la nivelul tuturor forțelor politice. Clasa politică, liderii
afirmați imediat după decembrie 1989, ies încet, încet din scenă, și se afirmă
o nouă generație de lideri, tineri, cu viziuni diferite de cele ale
predecesorilor, chiar dacă se revendică de la curentele ideologice clasice.
Inevitabil, această tranziție este însoțită de o oarecare instabilitate
politică, atât în interiorul partidelor, cât și la nivelul alianțelor politice
și al guvernării, în general. Lucrul cel mai îngrijorător, în acest proces, îl
reprezintă lipsa dialogului politic, pentru că nu mai există un arbitru
imparțial, rol oferit prin constituție Președintelui României. Trebuie să
spunem clar și răspicat: pretenția domnului Băsescu de a fi președinte-jucător,
de a-și privilegia cu orice preț, și cu orice mijloace, formațiunile politice
în care a investit, PDL și acum PMP, a generat mare parte din problemele de pe
scena politică. Principalul handicap în acest proces de tranziție, de schimbare
de generație politică, este faptul că principalul instrument al luptei politice
este conflictul. Totul este abordat conflictual, indiferent de temă. Acest
lucru golește de conținut democrația, care tinde să devină una de fațadă, și
îndepărtează oamenii de politică. Fără sprijinul oamenilor actul politic devine
o imposibilitate.
De
aici cred că derivă și prioritățile în plan politic:
1
Recâștigarea încrederii cetățeanului în capacitatea politicului de a rezolva
problemele de pe agenda publică;
2
Recâștigarea încrederii cetățeanului în instituțiile politice: Parlament,
Guvern, Președinție, Administrație Centrală și administrații Locale, în
procesul electoral;
3
Spațiul politic trebuie să devină unul al asumării responsabilităților, nu unul
al orgoliilor și al bătăliilor personale, cum este, din păcate, acum;
4
Reideologizarea și responsabilizarea forțelor politice, recrutarea, pregătirea
și promovarea noilor elite politice, ținând cont de schimbările din structura
societății. Din păcate aceste schimbări sunt cunoscute superficial, și
politicul se adresează adesea în gol, iar mulți cetățeni rămân nereprezentați;
5
Revizuirea și raționalizarea prevederilor constituționale, ținând cont de toate
problemele apărute în ultimii zece ani de la ultima revizuire. La începutul
anilor 2000, în organizarea FMI, s-a desfășurat o mare Conferință dedicată noii
generații de reforme, inclusiv în spațiul politic, iar printre recomandări era
și aceasta, a revizuirii periodice a prevederilor constituționale. Autorii
propunerii au avut dreptate. Schimbările sociale s-au accelerat, și trebuie să
ținem cont de ele;
6
Schimbarea sistemului electoral, revenirea la votul proporțional pe listă.
Sistemul parlamentar trebuie să rămână bicameral, în care Senatul devine o
cameră a regiunilor, în acord cu schimbarea organizării administrative a țării,
prin regionalizare. Este evident că numărul aleșilor trebuie redus, dar la
dimensiuni raționale. Una dintre slăbiciunile actuale ale parlamentarismului
vine și din rata foarte mare de înlocuire a parlamentarilor, care produce multe
rupturi în procesul de legiferare, pentru că noii veniți nu au clară istoria
unor proiecte legislative și nici interes să legifereze.
7
Una dintre marile probleme ale României o reprezintă, în plan legislativ,
supralegiferarea. Este momentul să începem să raționalizăm, să simplificăm și
să facem mai simplu de înțeles pentru cetățeni, cadrul legislativ. Avem prea
multe legi, aquisul comunitar se suprapune cu legislația internă, și creează un
cadru propice actelor de corupție. Același lucru se impune și la nivelul UE.
8
Fără a supraestima amploarea corupției, în general, și a corupției politice, în
special, problema există, și trebuie rezolvată. Mă tem că abordarea este cumva
eronată. Nu putem face din Justiție singurul instrument de combatere a
corupției. Nu este treaba Justiției să se bată cu politicul, și să învingă
politicul, pentru că ajungem din nou la un regim totalitar. Partidele trebuie să
înceapă curățenia în propriile rânduri. Abordări de genul ”Corupții noștri sunt
buni, corupții altora sunt răi!” au făcut mult rău. Pe de altă parte o
definiție prea vagă a corupției, ca acum, deschide poarta abuzurilor și
folosirii anti-corupției, respectiv a justiției, drept instrument al luptei
politice. Și asta duce, ca și altele, la lipsa de sprijin popular pentru
acțiunile anti-corupție. Cetățenii nu vor să participe la o luptă pe care o
consideră ca nefiind a lor, ci a unor politicieni avizi de putere.
2 Priorități economice
General: din punct de vedere economic,
România trebuie să-și propună ca, folosindu-se de oportunitățile oferite de
statutul său de țară membră a UE, să reducă decalajele de dezvoltare față de
Occidentul European. Asta presupune:
1
Un proiect național de reindustrializare a României, pe două căi. Prima, prin
facilitarea dezvoltării capitalului național, creșterea capacității sale de a
investi. Măsura anunțată, a neimpozitării profitului reinvestit este o măsură
în acest sens. A doua măsură se referă la crearea condițiilor pentru creșterea
investițiilor străine, care să suplinească lipsa sau slăbiciunea capitalului
autohton. Și pentru una, și pentru cealaltă dintre căi, este nevoie:
A) De dezvoltarea infrastructurilor de
transport, prin construcția de autostrăzi, modernizarea transportului feroviar
și rutier existent;
B) De creșterea calității pregătirii
forței de muncă. Prin migrația forței de muncă din motive economice, lipsa
forței de muncă devine o problemă critică pentru o creștere economică
susținută și sustenabilă;
C) De folosirea rațională a fondurilor
europene;
D) De reducerea fiscalității, mai ales
taxarea muncii. Sperăm ca de la 1 iulie să reducem CAS plătit de angajatori. De
asemenea se pregătește renunțarea la circa 70 de taxe plătite de actorii
economici;
E) De reducerea birocrației, pentru a
stimula investițiile și înființarea de noi afaceri;
F) De stimularea sectorului de
cercetare-dezvoltare;
2
Dezvoltarea pieței interne, prin facilitarea accesului la credit și prin
creșterea puterii de cumpărare. Creșterea salariului minim este o astfel de
măsură.
3
Dezvoltarea și transparentizarea pieței muncii. România are o problemă cu munca
la negru, care deține un procent prea mare din piață. Este un mediu propice
corupției, și sustrage resurse necesare dezvoltării;
4
Combaterea activă a evaziunii fiscale și creșterea încasărilor bugetare;
5
Cheltuirea rațională și transparentă a banului public, corecta ierarhizare a
investițiilor din bani publici;
6
Dezvoltarea și modernizarea sistemului energetic, mai ales prin dezvoltarea
energiilor neconveționale și verzi, fără a duce însă la creșterea prețurilor și
reducerea competitivității economiei românești;
7
Crearea unor alternative de aprovizionare cu resurse fosile, ținând cont de
declinul rezervelor naționale de petrol și de gaze naturale. Exploatarea
platoului Mării Negre este o soluție. Fracturarea hidraulică nu, și există o
puternică opoziție internă în această privință. Opinia generală este aceea că
tehnologia nu s-a maturizat, prezintă încă mari riscuri. Comparațiile cu SUA
sunt greu de susținut în Europa, care este mult mai dens locuită, există
riscuri mult mai mari de poluare a mediului, mai ales a surselor de apă, iar în
România se adaugă riscul seismic.
8
Dezvoltarea învățământului tehnic și a sistemului de pregătire a forței de
muncă prin ucenicie;
9
Dezvoltarea sectorului IMM, mai ales în domenii de înaltă tehnologie, și
cuplarea lor cu economia națională globalizată;
10
Dezvoltarea agriculturii, a exploatațiilor medii și mici, a sectorului de
procesare și a celui bio, protecția calității pământului, irigații, desecări,
capacități de stocare;
11
Stimularea intrării întreprinderilor românești pe noi piețe, pentru a
contracara saturarea piețelor europene, unde merg aproape 75%-80% din
exporturile românești;
12
Reducerea datoriei publice, pentru a degaja mai multe resurse pentru investiții
publice și private, și pentru creșterea puterii de cumpărare, păstrarea
echilibrelor macroeconomice, a disciplinei financiare, creșterea încasărilor
bugetare, prin mai buna colectare a veniturilor bugetare.
13
Regândirea rolului și locului statului în economie, creșterea capacității sale
de planificare strategică, de generare de proiecte de investiții, realizabile
prin parteneriat public-privat;
14
Coordonarea cu Bruxellesul, creșterea contiubuției României la definirea
politicilor publice în domeniul economic la nivel european. Crearea condițiilor
pentru aderarea la euro și definirea momentului optim din punct de vedere
economic pentru aderare.
3 Priorități sociale
1 Combaterea activă a sărăciei, care,
alături de polarizare economică și socială, sunt principalele probleme sociale
ale României, cu influențe determinante asupra politicului și economicului;
2
Creșterea calității serviciilor publice de educație și sănătate, reformarea
lor, aducerea lor în concordanță cu nevoile și așteptările cetățenilor;
3
Protecția copiilor, bătrânilor și femeilor, categoriile cele mai afectate de
tranziție și de criză;
4
Combaterea activă a șomajului, mai ales a șomajului în rândul tinerilor;
5
Combaterea excluderii sociale, a discriminărilor de gen;
6
Extinderea drepturilor și libertăților individuale, adaptarea lor la noile
realități;
7
Corectarea disparităților sociale din familiile uniparentale, combaterea
abandonului școlar din motive economice, a violenței sociale;
8
Integrarea socială a rromilor;
9
Reactivarea CES, dezvoltarea dialogului social.
4 Priorități de politică
externă și militară
1
Întărirea profilului României în NATO și în UE;
2
Definirea unei politici externe europene, care să țină cont de realități și de
noul cadru instituțional și de noul context din Europa și din plan
internațional;
3
Rezolvarea problemelor generate de dualismul politicii externe, de existența a
două centre de decizie, de analiză și sinteză, la Guvern și la Președinție;
4
Îndeplinirea angajamentelor privitoare la participarea noastră la efortul comun
de apărare în cadrul NATO;
5
Aderarea la Schengen;
6
Încheierea monitorizării MCV;