Despre o arestare prea mult

       

        Arestarea lui Sorin Alexandrescu, managerul Intact Group, relevă două aspecte, care trebuie subliniate. Primul privește speța în cauză. Între RCS-RDS, cel care a reclamat ”șantajul”-deși nu ni se spune care este contractul semnat de ei cu Intact prin șantaj-și instituția de presă condusă de Sorin Alexandrescu există nu mai puțin de 11 procese în civil. Nu fac eu analiza acestui contencios de natură comercială. Deși practicile necurate ale RCS-RDS au fost reclamate de consumatori și de furnizorii de conținut, nimeni să-i întrebe de sănătate sau să se deranjeze să cerceteze abuzul de poziție dominantă în raporturile pe care îl au cu furnizorii de conținut, etc.

    Din senin, cineva din RCS-RDS reclamă un ”șantaj”, după ce s-a aflat existența unui contract cel puțin ciudat între RCS-RDS și Mitică Dragomir, șeful Ligii Profesioniste de Fotbal, cel care a vândut drepturile de difuzare a meciurilor din Liga I, meciuri care fac și ele obiectul contenciosului cu Intact.

        Normal ar fi fost ca DNA să nu intervină atâta vreme cât Justiția este sesizată deja și sunt procese în curs. Nu e foarte clar dacă în acest caz, când este vorba de două entități economice strict private, DNA are jurisdicție. Există Parchetul General, există DIICOT. Era mult mai firesc ca una dintre cele două instituții să se ocupe de ”șantaj”.

        DNA nu și-a făcut un bine, pentru că acum este acuzat de intimidarea unui trust de presă critic atât cu Traian Băsescu, cât și cu DNA, mai ales din cauza felului în care Direcția a intervenit în procesul electoral de anul trecut, de la referendum, când iarăși și-a depășit limitele competenței.

        Așa venim la cel de-al doilea aspect, mult mai grav decât primul. Este vorba de respectarea garanțiilor procesuale, respectiv a drepturilor și libertăților cetățenești. Nu este prima oară când DNA nu respectă nici procedurile, nici drepturile procesuale, când merge la intimidare. Aceste ridicări de pe stradă, aceste rețineri și apoi Arestări ”preventive” cu nimic justificare sunt, la rândul lor, o formă de șantaj asupra celor presupuși inculpați. ”Îl băgăm la răcoare, și spune tot!” este semnul faptului că a construi dosare doar pe ascultări are limite. Și din această cauză DNA a avut destule insuccese în instanțe.

        DNA a început să se comporte ca și când ar avea un statut de imunitate și impunitate. Nimeni nu a răspuns pentru încălcările legii, făcute de procurori, nici pentru încălcarea drepturilor celor cercetați. O astfel de instituție are toate șansele să devină una totalitară, lucru de nepermis într-o democrație. Se pare că au uitat că ”Nimeni nu e mai presus de lege”, și cu atât mai puțin cei chemați să aplice legea. Din păcate CSM nu dă niciun răspuns celor care acuză DNA, dar și alte instituții ale Justiției, de erori sau de abuzuri.

        Mă tem că astfel de comportamente abuzive sapă cel mai periculos încrederea în justiție. Iar lipsa de reacție a CSM agravează situația justiției în ochii cetățenilor.

        Din punctul meu de vedere, această lipsă de reacție duce la creșterea presiunilor cetățenilor asupra politicienilor, pentru a interveni în Justiție. Lucru care nu este posibil, până la un punct. Chiar dacă puterile în stat sunt separate, există și principiul controlului reciproc, pentru că altminteri în loc de o putere totalitară, monarhia absolută, pe vremea căreia s-a enunțat principiul separației, am avea trei puteri totalitare. Nu cred că e cazul, indiferent de motive, să ajungem la așa ceva.

        Dacă Justiția se transformă într-o putere totalitară, ei bine, politicienii vor fi obligați să intervină, pentru că așa cer cetățenii. Cum spuneam, nu doar în România se aud deja astfel de cereri. Uităm că, fără cetățeni, fără suveranitatea lor, niciuna dintre puteri nu ar funcționa legitim. Toți cei citați sunt în slujba cetățenilor, și nu cetățenii sunt supușii lor.

        Eu cred că, dincolo de faptul că vorbim despre un manager din presă, unui cetățean i s-au încălcat niște drepturi. Și suntem obligați, din perspectiva valorilor care guvernează o democrație, să reacționăm. Cetățeanul Sorin Alexandrescu are niște drepturi, garantate de Constituție, și nimeni nu poate justifica, în niciun fel, încălcarea acestor drepturi.

        Cred că suntem într-un moment extrem de delicat, în ceea ce privește funcționarea justiției. Numirea noilor șefi la Parchete ar fi trebuit să se reflecte în modul în care se comportă instituțiile pe care le conduc. Mă tem că răul a fost făcut deja, și nimeni nu mai poate schimba comportamentul abuziv al unora din Justiție.

        Știu că oalele sparte le va plăti premierul, pentru că a nominalizat șefii Parchetelor. Este injust, și neconform cu realitatea. În procesul de numire intervine și CSM, dar și Președintele României. Ultimilor doi le revine principala responsabilitate pentru felul în care funcționează Justiția. Și nici CSM nici Președintele României nu apleacă urechea la ceea ce reclamă cetățenii. Din păcate.

        Surprinde lipsa de reacție față de starea reală a Justiției din partea societății civile. Nu cred că reprezentanții ei confundă condamnarea unor oameni din politică-discutabilă și neconvingătoare-cu o justiție performantă. Dacă fac această confuzie, atunci este grav.

        Reforma Justiției devine o urgență. Intrarea în funcție a celor patru coduri nu mai poate întârzia. Trebuie găsite mijloacele financiare și umane pentru asta. Costul întârzierilor ar fi mai mare decât costurile implementării lor acum. Ar fi o dovadă că USL gândește și acționează altfel decât vechea putere.