Voi, cei care trăiți în țara asta, lăsați orice speranță că veți fi guvernați decent și responsabil, că veți apuca vreodată să trăiți cât de cât de demn, că va exista solidaritate și un loc pentru fiecare, că oamenii pe care îi alegeți vor lucra întâi pentru voi, și apoi pentru ei, că banii voștri vor fi administrați decent și onest. Nu aveți de ce spera, pentru că nimănui nu-i pasă de voi. O spun cu sufletul greu: aici nu mai e de trăit. Faceți pe dracu în patru și plecați, cei care mai puteți. Nu vă uitați înapoi! Nu merită! Nu pierdeți nimic. Mai mult, așa vă puteți salva sufletul. Aici împietrește!
5 comentarii:
Prima parte a comentariului e corecta.Solutia propusa insa nu.Nu faceti pe dracu în patru si plecati ci faceti cumva si ramaneti Dumnezeului aici.
Nu plecand vă puteti salva sufletul.E o paradoxie veche aici, caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine-l va pierde il va castiga.
Viata e aceeasi peste tot:te nasti si mori.Intre ele, traiesti.Cu necazuri si bucurii, cu sperante si disperari, cu zambete si lacrimi, cu veghe si somn, cu virtuti si pacate, cu bune si rele, cu putine si cu multe, cu usoare si cu grele, cu tinerete si batranete...Aceleasi peste tot, chiar daca in doze variabile.
Insa peste tot mori.Fara rest.Daca ar fi un loc pe pamant unde odata ajunsi sa nu mai muriti, un taram al tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte, atunci da.V-as sfatui si io la fel:plecati intr-acolo.
Dar nu, nu exista.Viata e la fel peste tot.Te nasti, traiesti si mori.
Si daca oriunde ai merge tot mori in final, de ce sa mai pleci?
E ca si atunci cand Eintein mergea linistit prin ploaie si un amic il intreaba ˝de ce nu alergi, ca te ploua?˝
˝De ce sa alerg, ca inaintea mea ploua la fel de tare?˝ i-a raspuns fizicianu.
Viata in datele ei e la fel peste tot.Te nasti, traiesti, mori.
Daca JFK zicea ˝sa mergem pe Luna tocmai pentru ca-i greu˝, io zic in acelasi fel, ramaneti in tara, tocmai pentru ca nu-i usor.
Nu mi-a fost tot una cum traiesc, de-aia am plecat, anul trecut la sfirsitul verii. Nu-mi pare rau decit ca n-am facut-o cu multi ani mai devreme. Nu-mi e usor, si nu de greu am plecat. Liberalul a prins ideea: am plecat pentru ca am descoperit ca n-am la ce sa ma uit inainte, si ca nu mai regasesc semeni printre conationali. Cu o moarte toti sintem datori, o sa se intimple vreodata si presupun ca n-o sa depinda foarte mult de mine. Cum traiesc pina atunci, ce gindesc, ce fac, cum si in ce ma implic depinde numai de mine.
Domnule Constantin Gheorghe,
Ştiu că citiţi multe dintre cele scrise în "blogosferă". Deci ştiţi că suntem mulţi cei care avem stări sufleteşti precum cea a dv., pe care aţi prezentat-o aici.
Sunt curios, nici acum nu-l acuzaţi pe Ponta de trădare ? Într-un alt articol scriaţi că nu-l acuzaţi de trădare.
Deci domnule Gheorghe confirmati ca alegera mea din 1990 a fost justa ? Adica bine ca am plecat cu toata familia ?
Cindva era propaganda de dusman de clasa , de inamic a orinduirii . Cum zicea si tovarasa ofiter secu cind ma chema periodic la discutii privind cererea mea de plecare definitiva din tara .
Dupa atata amaraciune si tacere pot spune un singur lucru: sistemul a invins inca una din mintile luminate.
Trimiteți un comentariu