Aniversare, sau comemorare?

 

Anul ăsta, ca niciodată, nu îmi este clar despre ce e vorba, despre o aniversare, sau de o comemorare, când este vorba despre Ziua Europei. Proiectul european este în criză. O criză artificială, care nu are corespondent în criza economică pe care o traversăm cu toții, membri și ne-membri ai Uniunii. Criza economică nu este decât un pretext pentru Germania, care dorește să-și impună cu orice preț viziunea imbecilă despre viitorul Europei. Din păcate, nu are cine-i da o ripostă pe măsură. Marea Britanie, altă țară care trăiește, ca și Germania, în trecut, crede că poate să se descurce pe cont propriu, și tot face gălăgie pe tema retragerii din Uniune. Franța este condusă de un nevolnic, care nu știe pe ce lume trăiește, Italia și Spania își revin cu greu din căcatul în care au fost băgate de politica dementă a Germaniei, iar cei din Est, România inclusă, nu îndrăznesc să sufle în fața lui madam Merkel.

 

Parcă ar fi CPEx în zilele fatale pentru Ceaușescu, cele dintre 15 și 22 decembrie 1989, când toți vedeau că șandramaua se duce dracului, dar nimeni nu avea curajul să-l bage în pizda mă-sii pe Iubitul Conducător și Geniu al Carpaților, și să-i spună că înainte de interesul lui e interesul României. Cum nimeni nu-i spune cele de cuviință lui Merkel, înțeleg că-i revine lui Obama onoarea de a-i bătea obrazul cancelarei la întrunirea G 7, spunându-i că ce-i prea mult strică, cu trimitere la ”austeritate”.

 

Sunt un pro-european convins. Și un democrat la fel de convins. Deficitul de democrație, oricât de ”lemnos” ar suna sintagma, este adevăratul pericol la adresa viitorului proiectului european, și nu criza economică. Crizele, mai lungi sau mai scurte, vin și pleacă. Nu e asta prima, și nici nu va fi ultima pe care o vom traversa, ca membri ai UE. Dar niciodată în istoria ei UE nu a fost condusă totalitar, ca acum, când deciziile se iau în dezastrul numit Consiliul European, decizii care NU pot fi sancționate de nimeni, și unde Merkel se comportă precum Ceaușescu în CPEx.

 

UE are nevoie de o reformă de fond a instituțiilor sale la vârf. Ne place sau nu, PE trebuie să capete puterile care-i lipsesc acum, inclusiv dreptul de a controla efectiv Comisia Europeană. Iar Consiliul European ar trebui să fie desființat, pur și simplu. Sau construit un mecanism care să-i controleze deciziile, și să le sancționeze când se impune acest lucru. Iar Președintele European să fie președinte, adică să fie ales direct de cetățeni, ca și Președintele Comisiei Europene. UE este un proiect al cetățenilor europeni, pentru cetățenii europeni, și nu unul pentru niște elite tot mai opace și mai disprețuitoare. Dar ce știu eu?

 

Așadar, aniversare sau comemorare? Mai meditez...