Una peste alta, m-am săturat de imbecilitatea asta cu ”scutul de la Deveselu”. Rușii au tot dreptul să ceară americanilor să-și ia fieroteniile și să se care. Sigur, nu-și fac iluzii. Cum nu-și fac iluzii nici în privința capacității americanilor de a mai controla jocul ăsta strategic turbat. Pur și simplu nu mai au interlocutori la Washington, de vreme ce locul diplomaților a fost luat, la americani, de militari.
Într-un fel rușii au mai multe opțiuni decât restul. Destrămarea URSS, cu toate suferințele, și cu toate costurile, i-a eliberat. Nu mai au grija altora. Au numai grija lor. Nu mai au nici constrângeri de natură ideologică. Putin a jucat extrem de bine cărțile-mizerabile!-pe care le-a avut la îndemână. Acum trebuie doar să-și consolideze suveranitatea. Și Trump, dezmembrând ordinea postbelică, instituții, tratate, angajamente, lucrează în favoarea Moscovei. Și a Beijingului, deși Beijingul are mai multe probleme cu dezmembrarea acestei ordini.
A prezenta Rusia ca un agresor, deși nu face decât să-și apere suveranitatea, este contraproductiv. Și manipulator. Încercuirea Rusiei nu are nicio valoare strategică. Nu face decât să consume resurse, și să genereze probleme atât NATO, cât și SUA. Ceea ce era valabil în anii 1940-1950 nu mai este valabil acum. Mi se pare aiurea să gândești în termenii de atunci. Pentru că multe s-au schimbat, chiar din perioada Războiului Rece.
Acum americanii încearcă spargerea motorului franco-german al UE. Și le cam iese. Doar că nu vor putea trece așa ușor peste interesele, la fel de legitime, din punctul de vedere al Berlinului, ale Germaniei. În fond, la ce servește să te porți cu aliații ca și când ți-ar fi adversari?
Ce spune Merkel este perfect valabil: Europa are nevoie de Rusia, așa cum Rusia are nevoie de Europa. A ignora interesele Rusiei, lăsându-i doar alternativa chineză este o crimă împotriva inteligenței! Pentru că în relația Europei cu Rusia nu Rusia va domina. Nu are cum! Și nici nu este bine să se discute în termeni de ”dominație”.
Slăbiciunea esențială a lui Trump este dată de gândirea lui mercantilă. Sigur, în orice proiect hegemonic economicul este motorul. Dar ai nevoie și de altele, pentru a funcționa. Lui îi lipsește o gândire structurată în materie de politică externă. Și mai mult, îi lipsește o viziune despre rolul Americii în lume. Care nu se poate rezuma la ”tipul cu parul”.
Ce spun toate astea? Că suntem în prezența unei grave crize de sistem. Care nu mai poate fi rezolvată prin extinderea piețelor, ca în 1989 și următorii. Nu mai sunt piețe ce cucerit. Poate țări. Dar asta SUA și NATO nu pot face. Iar costurile ocupației ar duce la prăbușirea lor iremediabilă. Să nu-și facă nimeni iluzii: a trecut și vremea schimbărilor de ”regim”. O schimbare de regim la Moscova ar face din Rusia un vasal al Occidentului? Sigur nu! O schimbare asemănătoare la Beijing? La Phenian? Cum?
Ideea este că avem foarte puține opțiuni. Unipolaritatea lumii nu funcționează. Un sistem multipolar are nevoie de reguli, iar ele se vor naște greu, cu mari tulburări, și conflicte. Iar o nouă lume bipolară pare imposibilă. Deci, ce facem, dacă nimeni nu mai discută cu nimeni, și toți se grăbesc la arme?
Cât despre România, ea nu mai știe cui să mai facă sluj. Bine că are măcar un reper: ”MuiePutin!„ Nu-i folosește la nimic, dar ne liniștește gândul că există. Că avem și noi un scop în viață...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu