sâmbătă, 20 mai 2017

Producție și prostie pe stoc.

De câte ori încerci o discuție cât de cât serioasă despre economia României în comunism, apare câte un cretin, și-ți dă cu argumentul suprem în cap: ”Da, dar se producea pe stoc!”
Asta dovedește cât am înțeles noi din ce-am trăit, sau ceata de idioți tefeliști din ce-a citit. Cum dracu să produci pe stoc într-o țară în care nu puteai cumpăra nimic de la raft? Unde stăteau stocurile alea, de așteptai cinci ani pentru o mașină, luni de zile pentru un televizor sau un frigider, mașina de spălat automată era Fata Morgana, mobila un ideal, și până și ”converșii” de Drăgășani o raritate?
De fapt, de unde a apărut cretinismul ăsta, cu ”producția pe stoc”? Dintr-o raportare statistică. Care era cât se poate de corectă. Un exemplu: Rombac 1-11. Era o producție cu ciclu lung de fabricație: de la lansarea comenzii, până la livrarea la utilizator, treceau cam doi ani, doi ani și jumătate. Sigur că în contabilitate și în statistici toate piesele primare, subansamblurile și ansamblurile, apăreau ca ”stocuri”. Asta la toate entitățile care cooperau la fabricarea dihaniei: cei care făceau trenul de aterizare, parcă la Bacău, piesele turnate și forjate de la Băneasa, Aerofina, Turbomecanica și tot așa. Produsul era plătit pe bucăți de bancă, pe stadii de fabricație. Era scos de pe ”stoc” atunci când devenea ”producție vândută și încasată”.
Gândiți-vă câte vapoare am fabricat. Până au fost livrate erau trecute la ”stocuri”. Un reactor de la Cernavodă, care costă cam la un miliard de de dolari, și a durat construcția lui mai bine de zece ani, a generat ”stocuri” în toată economia. Pot continua. Inclusiv vinul pus la învechit sau coniacul sau șampania produse după rețetele clasice erau ”producție pe stoc” pe perioada tehnologică de maturare. Care putea fi și de trei până la cinci ani.
Economia românească a produs ”pe stoc”, deliberat, doar când a fost vorba de rezervele statului: cereale, alimente, petrol și derivate, benzină, motorină, cărbune energetic, diverse produse chimice, arme și muniții, mijloace de transport, diverse medicamente. Chiar și apa înmagazinată în lacurile de acumulare era, în anumite cazuri, stoc strategic. În rest a fost producție curentă, cu ciclu mai lung sau mai scurt de fabricație, cel mai adesea insuficientă pentru a satisface nevoile de consum ale populației. De ce a fost așa? Pentru că am pornit târziu industrializarea, nu avem suficiente unități de producție, și nici nu suplineam deficitul din import, pentru că nu aveam cu ce plăti marfa aia.
Acum stăm și mai prost. Dacă e să considerăm toate investițiile începute și neterminate ”producție pe stoc”, vezi ”autostrăzile” gen Bechtel, ne-am duce să ne spânzurăm, nu înainte de a aduce un călduros omagiu economiei ”comuniste”. Iar dacă-și închipuie cineva că în capitalism nu se produce pe stoc, or e prost, ori nu gândește. Din cauza asta a apărut o nouă orientare a marilor producători de bunuri, dar și de servicii: apropierea producției de piața căreia îi este destinată. Iar oportunitatea de investire într-o țară va ține cont în primul rând de mărimea pieței și de puterea de cumpărare a cetățenilor. Capitole la care stăm extrem de prost.
De asta trebuie să renunțăm la gândirea în clișee, și să facem un efort onest de analiză a realităților economice, comuniste și capitaliste deopotrivă, pentru a genera un model corect de dezvoltare, care să ne fie și nouă favorabil, nu doar altora.

Un comentariu:

cozubasul spunea...

Cel mai mare efort conjugat si ce-a mai mare risipa de energie si resurse al intregii clase capitaliste romanesti de astazi in tandem cu stapanii lor si "partenerii nostrii strategici" de-afara, este acela de-a calomnia,descredita,modifica,trunchia,ascunde sau minimaliza macar economia socialista de stat al Republicii Socialiste Romania. Aceasta economie a reprezentat apogeul dezvoltarii economico-stiintifice pe care a avut-o Romania de la daci pana astazi... Suntem cele mai imbecile vietati de pe planeta daca nici acesta adevar nu-l vedem !