sâmbătă, 28 februarie 2015

Un cadavru de lux: politica externă românească



Ca să ai diplomație, trebuie să ai toate atributele suveranității. România nu mai are aproape niciunul dintre ele. Prin aderarea la UE și la NATO, a delegat aceste atribute unor mecanisme supra-statale. Și, ca să nu se mai încurce în amănunte, la ce i-a  rămas din ce avea a renunțat. Așa că avem ambasade, avem niște unii, bine plătiți, de le zice ambasadori, avem și-un minister ironic numit ”al afacerilor externe”, dar nu mai avem nici diplomație, nici politică externă. De la celebrul enunț al lui băsescu, ăla cu suptul pulii Licuriciului cel Mare s-a ales praful. 

Acel enunț a contat mai mult decât credeți. A fost momentul totalei renunțări la politica externă autonomă, dincolo de obligațiile care recurg din delegarea suveranității către Bruxelles și Washington. Toate celelalte țări au politici distincte-și nu de puține ori divergente de cele ale UE și NATO-față de diversele spații. 

Poate spune cineva care este politica noastră, a României, față de Ucraina și de Rusia? Sau față de China? Cum ne raportăm la BRICS? La America Latină? Care este contribuția noastră la politica externă comună a UE? 

Suntem mai izolați, ca țară, decât pe vremea lui Ceaușescu. Fără nicio exagerare. Cine dracu mai vine pe aici? Pe cine mai interesăm? Ni se pare că a făcut mare brânză la Berlin Klaus Imperator? Ce inițiative avem în legătură cu Moldova și cu conflictul înghețat din Transnistria? Avem români în Ucraina. Nu ne interesează soarta lor? N-ar trebui să contribuim la găsirea unei soluții a conflictului intern din Ucraina? Care sunt relațiile noastre cu vecinii? Ce vrem să facem împreună cu ei? S-au rezolvat toate problemele zonei? 

Care este poziția noastră față de reforma ONU? Ce facem acolo? Ce facem în cadrul OSCE? Și tot așa.

Politica externă românească suferă grav din momentul în care băsescu-sprijinit de gunoaiele alea de la CCR-a devenit stăpânul politicii externe, dincolo de lege și de Constituție, pentru că așa a poftit el. Și a condus o politică externă ca pișatul boului, de nimeni n-a mai înțeles nimic, o politică incoerentă, lipsită de viziune, și nu de puține ori una împotriva intereselor României. Cine a gândit politică externă la Cotroceni? 

Klaus Imperator este acum ”țarul”politicii externe, fiind și mai ”bolovan” în materie decât predecesorul său. Cine gândește pentru el? Lazăr Comănescu? Bine, pa! 

Așa că pierdem vremea discutând despre nimic. Pentru că nu mai avem politică externă. Avem niște unii care duc ici și colo, ca să aibă de unde veni. Și care servesc DOAR interesele altora. Adică a celor cărora le sug pula. Asta e activitatea predilectă de politică externă a României. 

2 comentarii:

T-Rex spunea...

Vizita lui Iohannis in Gemrmania s-a facut pe virful degetelor, in surdina. Fara impact minim international. M-a mirat ca nu s-a facut nici o declaratie publica despre relatiile economice bilaterale. De obicei, liderii de stat impulsioneaza guvernele si mediul de afaceri, prin declaratii cu ocazia unor asemenea vizite.

Parerea mea e ca nu suntem izolati in politica externa ci extrem de constrinsi prin "solii" pe care Bruxellul (azi Berlinul) si Washingtonul ii trimit la Bucuresti. E drept, dupa PDListul Gitenstein, Washingtonul nu a catadicsit sa trimita ambasador in Romania. E prea solida "axa" si nu necesita ambasador :) Parerea mea e ca asta arata exact statutul de colonie, si ca stpainilor le e indiferenta Romania, pentru ca o controleaza de la distanta.

Nicolae Nicu spunea...

"Părerea mea e că asta arată exact statutul de colonie şi că stăpînilor le e indiferentă România, pentru că o controlează de la distanţă".

Aferim! Prin hăisbuc...