vineri, 20 februarie 2015

O explicație pentru o soluție la criza din Ucraina



Ce urmează pleacă de la o postare pe care am publicat-o pe FB înainte de acordul Minsk 2.0. Un Acord de încetare a focului care nu înseamnă pace în zonă. Ci doar un respiro pentru părți, care, din păcate,  se repoziționează, își împrospătează trupele, armamentul, muniția, își odihnesc oamenii și își ling rănile. Ucrainenii au pierdut o bătălie importantă, și sunt extrem de fragilizați, militar, dar și politic și economic. Deja SUA și alte țări europene din NATO și UE trimit armament și instructori Kievului. Nici rușii nu stau cu mâinile încrucișate. Nu știu dacă se va ajunge prea repede la o pace durabilă. Mai degrabă Ucraina se va prăbuși înainte de asta.

Am încercat să explic motivele pentru care am ajuns aici, și cum se poate construi o soluție, alta decât conflictele înghețate, pornind de la cunoașterea rădăcinilor conflictului. CSCE(mai știți ce înseamnă, nu?) din 1975, de la Helsinki, a consfințit-și garantat-granițele externe ale statelor europene, așa cum au rezultat ele după Conferința de Pace de la Paris, din 1947. Granițele interne nu au fost puse în discuție la Conferință. Și mă refer la federații, cum a fost URSS, și la confederații, cum a fost Iugoslavia.

Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este rezultatul acestei stări de fapt. Când s-a dizolvat URSS, NU s-a pus problema redesenării granițelor interne. De aici nenumăratele conflicte așa zise ”înghețate”, vezi Transnistria. Imediat după ”dizolvare” URSS a fost înlocuită de CSI. Un URSS ceva mai mic, adică, practic, fără cele trei state baltice. De asta nici după apariția CSI nu s-au discutat granițele, mai ales cele dintre Rusia și Ucraina, care erau, de fapt, fundamentul CSI. Abia când occidentalii au ieșit la atac, și i-au asmuțit pe ucraineni împotriva Moscovei, s-au împuțit lucrurile.

Răspunsul rușilor din Ucraina îl vedem. El nu este unul ”confecționat” de Moscova, ci este fructul unor realități. Cum și criza transnistreană este fructul acestor realități. Dar și altele, gen Georgia. Normal ar fi să se caute o soluție globală, care înseamnă, de fapt, modificări de granițe în zona fostei URSS. Indiferent ce credem, invocarea Conferinței de la Helsinki este abuzivă și n-are legătură cu realitatea. Degeaba se supără unii pe Lavrov: prima negare a Conferinței a fost reunificarea Germaniei. Care măcar de ochii lumii avea nevoie de un Referendum. În loc de asta am avut parte de o ipocrizie: reunificarea Germaniei este excepția care întărește regula neacceptării modificării granițelor.

Când s-a pus problema reunificării României cu Moldova(și s-a pus! deși mulți vorbesc prostii și-l înjură pe Iliescu, pe motiv că n-a vrut el unirea), ne-am luat niște castane în cap de-am văzut stele verzi. Nu atât de la Moscova, cât din Occident. Acum ipocrizia face victime în Ucraina, cum a făcut și în fosta Iugoslavie, și în Georgia, Armenia, și prin tot Caucazul.

Ucraina, care este un stat făcut din petice, nu are cum supraviețui așa cum este acum. Nu pentru că nu vrea Moscova, ci pentru că nu vor cetățenii ei. S-a văzut în Crimeea, se vede în Noua Rusie. Nu-i poți ține cu forța acolo pe ruși. Și nu doar ei sunt tot mai supărați pe Kiev. Nici etnicii polonezi, unguri, români, slovaci, spre pildă, nu sunt fericiți, și s-ar întoarce la țările lor mamă.

Ce a ales Kievul? În locul unei soluții negociate cu TOATE etniile, pentru o formă de administrare a puterii benefică pentru toți, impunerea unor reguli care, practic, anulează drepturile minorităților de a-și păstra și afirma identitatea. Rușii sunt mai mulți, de asta răspunsul lor a fost mai violent. Dacă și ceilalți erau numeric comparabili cu rușii, nici răspunsul lor n-ar fi fost altul.

Ucraina poate avea un viitor în forma sa actuală cu o singură condiție: să accepte starea de fapt, să împartă puterea cu grupurile etnice minoritare, să le garanteze drepturile și libertățile, și să-și păstreze neutralitatea, atât față de Moscova, cât și față de Washington sau Bruxelles. Asta nu înseamnă că trebuie să renunțe la aspirațiile sale europene. Dimpotrivă. Procedând așa față de minorități își arată disponibilitatea de a asimila valorile europene. Asta, dacă Poroșenko și compania mai înțeleg pe ce lume se află...

Un comentariu:

T-Rex spunea...

Porosenko a spus dupa acordul de la Minsk: nu autonomie, nu federatie. Stie ca daca imparte puterea cu rusii, acolo se ajunge, la federatie sau autonomie. Cred ca joaca cu o mina de carti proaste, care ii sunt impartite de americani si UE.

In 1994 a fost semnat The Budapest Memorandum, care garanta integritatea teritoriala si independenta politica a Ucrainei. A fost semnat de SUA, Rusia si UK, si se pare cu ganrantii mai slabe de Franta si China. Cred ca e un document important, care arata cum e condusa lumea. Unde e ca parte semnatara UE? Sau vecinii de la vest ai Ucrainei, cei de la care Ucraina a mostenit teritorii si populatii importante doar prin prabusirea URSS?

Ma tem ca lumea e condusa de niste "niznai"...sau poate ca nu le pasa.