Soluția militară este o iluzie sângeroasă

Rușii au început bombardamentele în Siria. Sincer, nu e tocmai o veste bună. Mă așteptam la măcar o sclipire de inteligență din partea lui Obama, pentru a găsi o soluție decentă situației din zonă. Americanii au o idee fixă: că toți trebuie să le sugă pula, că dorințele lor sunt lege pentru întreaga lume. Rusia vine acum să le strice distracția.

Adevărul este că americanii nu vor recunoaște în veci faptul că au scăpat de sub control situația din zonele în care intervenit pentru că așa le-a tunat lor. Problema cu care se confruntă nu e doar Siria. Azi au trebuit să intervină direct în Afganistan. Unde talibanii sunt proaspeți ca niște trandafiri în roua dimineții, și ocupă locul lăsat de trupele americane și de cele ale NATO. După enorm de multe miliarde de dolari cheltuite, armata afgană se dovedește a fi o ficțiune. Nu vrea, practic, să lupte. Singurii care ar mai vrea s-o facă sunt tadjicii, dar ăia își apără sărăcia, și nevoile, și neamul. Restul abia așteaptă să le ofere flori talibanilor, în semn de bun (re)venit.

Cum știm, talibanii își au ”spatele” în Pakistan. Iar Pakistanul are în spatele lui China. Războaiele prin intermediari sunt un deliciu al geo-politicii, nu-i așa? De fapt, și în Siria este tot un astfel de război. Dar cu mult mai grav decât în Afganistan. Pentru că, în fond, tu, american, poți accepta să pierzi Afganistanul. Dar nu poți pierde Orientul, și nici nu poți să-ți pui aliații, Israelul și Arabia Saudită, într-o situație periculoasă.

Problemele care generează crizele ce trebuie gestionate acum NU au soluție militară. O știe toată lumea. Inclusiv Putin. Dar Putin joacă în alt film, mizele lui sunt altele. Dacă și le atinge, reușind în același timp să se debaraseze de ISIS-care este o amenințare pentru republicile ruse din Caucaz-cu atât mai bine. Dar Siria este doar o monedă de schimb în jocul lui privind vecinătatea apropiată-incluzând aici Crimeea și estul Ucrainei-și stabilirea unui statul mai apropiat de adevărata pondere a Rusiei în viața internațională.

Siria nu se va pacifica folosind și mai multă violență. Washingtonul plătește acum pentru faptul că și-a pus adversarii cu spatele la zid. Și dacă e să fie ”care pe care”, nimeni nu se mai împiedică de amănunte. Rusia a propus de acum trei ani o soluție pentru Siria-care implica și retragerea lui Assad!-SUA au tratat lucrurile cu dispreț. Asta e: vor avea de gestionat și mai mult haos, dar și posibila confruntare armată cu Rusia. Nu mai e doar o joacă pe calculator.

În timpul Războiului Rece existau limite ale confruntării între cele două blocuri, nu se călcau pe bătături prea tare, știau unde să se oprească. Acum nu mai sunt reguli. Iar faptul că în toată povestea se implică și China-altă țară călcată pe coadă de aroganța iresponsabilă a americanilor!-complică și mai mult lucrurile. Avem la ce ne gândi, nu?

PS: aflu, nu fără amuzament, că prin ISIS e o rudă a lui Boc, de vreme ce tocmai ce le-au fost tăiate salariile luptătorilor! Mișto, nu? Idealuri, alea, alea! Pe dracu! Mercenari ordinari, care merită uciși fără milă!

”Mașina poporului” și criza reglementării

Când se va stinge scandalul VW? Atunci când toți din industrie vor recunoaște că, tehnologic și comercial, normele de poluare sunt nesustenabile, și nu rezolvă nimic. Sunt doar un instrument de marketing. Atât autoritățile de reglementare, cât și cei din industria auto, trebuie să ajungă la un acord asupra unor noi norme, realiste, și asupra metodologiilor de verificare, care să fie clare, transparente și să nu permită noi derapaje de genul celui care face acum obiectul scandalului în SUA. 

Deocamdată vedem doar încercări de a folosi acest scandal pentru a reduce cota de piață a unor producători, pentru a-i demoniza, și pentru tot felul de speculații pe Bursă. 

În fond, sistemul pus la punct de VW are și o parte bună. De ce nu ne-am gândi că poate fi folosit în ciclu urban-acolo unde sunt probleme reale generate de poluare-pentru a atinge cel mai mic nivel de emisii cu putință, iar în afara orașului el să fie dezactivat, pentru a obține, dacă așa vrea conducătorul auto, alte caracteristici de cuplu și putere, care presupun emisii mai mari de noxe. 

Reamintesc un lucru: multe țări țări aplică sistemul bonus-malus la cumpărarea unei mașini, pentru a le favoriza pe cele ecologice. Statul plătește o primă celor care cumpără mașini cu emisii sub un anumit prag, și-i penalizează pe cei care cumpără mașini cu emisii peste prag. Malusul a generat și el motive pentru această înșelătorie. E greu să împaci puterea mare a motoarelor cu emisiile mici. Fie și pentru a fi neutre din punctul de vedere al sistemului bonus-malus, și merita introducerea sistemului. Era o metodă de a reduce prețul total al mașinilor premium, care nu sunt ieftine, dar care au cea mai mare marjă de profit. 

Decizia de a recurge la acest artificiu tehnologic are o motivație complexă, solidă și rațională. În ea intră și arbitrarul reglementării. Decizie pe care nu doar VW a luat-o. Cei din industria auto nu pot juca în continuare cartea ipocriziei, fericiți că există un țap ispășitor.  Asta nu rezolvă nimic. E mult mai productiv să recunoască limitele tehnologice, și să acționeze în consecință. Nu poți avea în același timp și untul, și banii pentru unt. 

A nu se înțelege greșit ce spun. Oricum n-am ”mașină bengoasă din fundul grădinii”, și nici nu voi avea vreodată. Problema este că norme cretine-cum e la noi ”taxa de primă înmatriculare”- n-au rezolvat decât problema fabricanților, care și-au asigurat un stoc de consumatori, obligați să-și schimbe mașinile pentru a corespunde normelor de ”poluare”. Și aici e de umblat. Mai ales că statul, spunând că servește interesul public, lucrează, de fapt, pentru interesele private ale industriei auto. Și uite așa venim la politică și ideologie...

În concluzie, avem, de fapt, o criză a reglementării în domeniu. Deocamdată ea este ocolită cu grație, pentru că ar pune în discuție atât de multe lucruri, încât publicul recunoscător ar sări atât la gâtul politicienilor, cât și la cel al industriei. Și ar fi un măcel generalizat. Nimeni n-ar ieși teafăr din acest balamuc. Să vedem dacă demisia șefului de la VW e suficientă pentru a se pune batista pe țambal. Am credința că nu e. De aici înainte orice e posibil. 

România și plăcerea de a face rău

Să zicem că românii ar accepta, la o adică, să fie conduși de combinata SRI-DNA. La câtă minte au, și la cât îi doare în cur de democrație și de libertate, ar accepta și asta. Dar pot cele două instituții să guverneze România? Trec peste lipsa de legitimitate. Că niciun regim totalitar nu s-a sinchisit de asta. Care este însă proiectul lor pentru România? ”Țării, cât mai multe pușcării!”?

Chiar și cele mai sinistre dictaturi au avut și altceva, pe lângă latura represivă. Altminteri nu ar fi rezistat. SRI și DNA se rezumă la represiune. Iar de latura constructivă nu se mai ocupă nimeni: ei nu știu, și nici nu-i interesează, politicul este făcut praf, atomizat, statul paralizat, economicul urmează să fie făcut zob, câtă vreme nu mai poate avea în stat, în administrația lui, un partener.

Atacând premierul în funcție-dintr-un capriciu al unor demenți, pentru că un om rațional, cu mintea întreagă, se gândește și la consecințele actelor sale-DNA și SRI au intrat pe un teren minat. Pur și simplu au anulat autoritatea statului.

Oricine i-ar urma lui Ponta stă cu sabia asta, a bunului plac al SRI și DNA, deasupra capului. Cine credeți că va mai avea curajul de a lua decizii, când din nu se știe ce capricii ale unui procuror avid de putere, sau ale unui securist dus cu pluta, se poate trezi linșat mediatic, târât în fața ”legii”, făcut una cu pământul, familia lui târâtă și ea în mocirlă?

Cum nimeni nu vrea să preia Primăria Capitalei, după ”arestarea” lui Oprescu, nimeni nu vrea să-i urmeze lui Ponta. Uitați-vă la PNL, noul PNL. Blaga ar da orice să dispară în peisaj, Gorghiu miaună ca un pisoi nemâncat, Predoiu a devenit tot mai tăcut, ăia de la BNR, ”pepinieră” de pretendenți la funcția de premier, tac strategic și publică lungi expozeuri constipate, în care nu mai spun nimic.

Problema este că celor de la DNA și de la SRI a început să le placă să facă rău. E artă pentru artă. În aceste condiții oricine ar veni în fruntea partidelor se transformă în țintă. Nimeni nu vrea asta. Pur și simplu România va fi guvernată-dacă se mai bagă cineva s-o guverneze-tot mai prost. Orice premier, orice șef de partid, orice ministru, orice șef de instituție, vor fi doar improvizații, niște indivizi care vor trăi în fruntea acestor organizații de azi pe mâine. Cum i se va părea cuiva din DNA și SRI că nu răspunde la comenzi, cum se va trezi fie la mititica, fie constrâns să plece.

De unde atunci autoritate, continuitate, programe multi-anuale, gândire strategică? Cine să gândească strategic la Transporturi, spre pildă, când într-un an ăia au avut patru miniștri diferiți? De unde fonduri europene atrase, când nimeni nu vrea să mai ia astfel de fonduri? În doi ani din exercițiul financiar 2014-2020 nu am cheltuit un cent!

Suntem într-o fundătură. Și nu vom ieși din ea decât în momentul în care SRI și DNA vor reveni din nou sub un control democratic, vor fi ceea ce au fost proiectate să fie: două instituții printre altele, care contribuie la aplicarea legii, și nu ca acum, unicul centru de putere, care se substituie și Parlamentului, și Guvernului, și, ceea ce este de o gravitate fără seamăn, au anulat suveranitatea poporului. Întrebarea: cine bagă din nou în cușcă dulăii ăștia, care au prins gustul sângelui? Cred că nimeni...

O execuție în stil mafiot

Graba cu care ”Sistemul” vrea să-l lichideze pe Ponta poate avea legătură cu venirea noului ambasador american la București. Care trebuie să-l găsească pe micuț tuns, ras, frezat. Că dacă nu, cine știe ce idei îi vin yankeului. Să nu uităm că Maior și-a luat deja postul în primire. Și sigur poate trage niște sfori în favoarea lui Ponta.

De unde convingerea mea că lichidarea grabnică a lui Ponta este o afacere pur românească. Asta cu ”ne cer partenerii noștri să facem curățenie” e doar așa, de decor. O justificare pentru multe ticăloșii făcute în ultimii ani de indivizi profund corupți, din servicii, din Parchete, din diverse tribunale. O gașcă pusă pe jefuit România, care se ascunde în spatele ”luptei anti-corupție”, făcând politicul țap ispășitor pentru toate relele societății românești. Și cum suntem un popor de căcat, care n-ar gândi cu capul lui nici să-l pici cu ceară, le ține șmecheria. Că unii de pe la ”ambasade” le fac jocul, asta nu este decât dovada că, dacă investești cu cap banii furați de la stat, ai și acoperirea unora pe care tâmpiții îi consideră trimișii Marilor Licurici în păduchioasa asta de provincie, gata să ne scape de Cel Viclean. De fapt, își salvează portofelele.

De asta nu veți vedea nimic semnificativ nici în dosarul Microsoft, nici în cel EADS, nici în ASTRA și nici în cazul fregatelor. Pentru că părtași la corupție au fost oficiali ai respectivelor state, foarte probabil cu locul de muncă real prin diverse servicii. Care și-au făcut un alt plan de pensii decât cel oferit de statele lor.

Cât o privește pe Kovesi, e doar o mediocră frustrată, pe care ăia de la SRI, care fac profile psihologice, au citit-o foarte bine, și o manipulează apăsând pe butoanele frustrărilor, dându-i senzația că toți se tem de ea, procurorul venit din curul întunecat al unei provincii, și ajunsă peste noapte Procurorul General al României, pentru singurul merit că e înaltă.

Așa că ne vom distra. Doar că lichidarea unui premier al unei țări membră a NATO și a UE, de către o grupare de tip mafiot, din politică, din servicii și din justiție, este un fapt de o mare gravitate. Care nu va rămâne fără urmări. Extrem de grave. Că nici ăia de afară n-ar fi tâmpiți. Că belești pe niște unii din politică, nicio pagubă. Când distrugi un sistem instituțional, și instaurezi haosul administrativ, aduci atingere interesului ansamblului. Și cu asta nu glumește nimeni.

Spălătorii de cadavre

Gâdea și compania, în special prostul meu preferat, Radu Tudor, se dau de ceasul morții să acrediteze ideea că vinovați de criza ”refugiaților” sunt rușii, pentru că nu-l lasă din brațe pe Assad. Este una dintre cele mai josnice ”spălări de cadavre” din presa română, care oricum excelează în imbecilitate, servilism și incultură.

Faptele: doar circa 20% dintre ”refugiații” care se bat acum cu jandarmii unguri la granița Serbiei cu Ungaria sunt ”sirieni”. Pun ghilimele pentru că înțeleg că acum un pașaport ”sirian” este mai scump decât uncia de aur, iar turcii, și alții ca ei, și-au deschis tipografii, sub ochii blând-bovini ai ”autorităților statului”. Sursa principală de refugiați o reprezintă Balcanii de Vest: Albania, Kosovo, Macedonia, Serbia, Bosnia. Ei dau circa 60% din totalul ”refugiaților”. În nicio țară dintre astea rușii nu sunt o problemă. Kosovo și Bosnia sunt, practic, protectorate ale SUA și ale UE, gestionate de înțelepții birocrați euro-atlantici. Cât de bine sunt administrate se vede după dimensiunea exodului.

Apoi șuvoiul de refugiați a început să curgă după căderea lui Gaddafi. La care Rusia a fost complice, prin inacțiune. Acțiunea împotriva Libiei fiind declanșată de Sarkozy, Putin a preferat să tacă, și să meargă pe burtă, pentru a nu-și incomoda un aliat. Rezultatul: Rusia a luat o mare țeapă! A pierdut câteva miliarde de dolari, bani investiți în industria petrolului și sub formă de datorii neachitate pentru armamentul vândut celor de la Tripoli. Bașca faptul că au fost dați afară din orice fel de afaceri cu Libia. Și chinezii și-au luat-o cu acest prilej. A, și încă ceva: și porturile libiene erau deschise navelor militare rusești din Mediterana. Acum nu mai sunt.

Judecând după cele întâmplate în Libia, ce ar fi schimbat faptul că Moscova se retrăgea și din Siria? Nu mai existau refugiați? De ce? Căderea lui Gaddafi a însemnat sfârșitul bejeniei, sau începutul ei? De ce ar fi fost altfel în Siria? Apropo: nu rușii intervin în Yemen, altă sursă de belele. Acolo sunt delicații saudiți. Și e Raiul pe Pământ!

Occidentul a fost pus acum în fața consecințelor ticăloșiei și prostiei lui arogante. E doar un decont dintre cele multe pe care trebuie să le facă. Și nu este dispus să-și asume consecințele iresponsabilității sale. Cotele de refugiați sunt expresia incapacității lui de a recunoaște criza și de a ataca la origine cauzele ei.

Rețeta este cunoscută. Criza capitalismului, din anii 80, a fost rezolvată prin ”căderea comunismului” și extinderea piețelor în țările foste comuniste din Estul Europei. Cauzele crizei au rămas aceleași, dovadă ceea ce a început în 2007, și continuă de opt ani. Dar acum nu mai există loc de extindere a piețelor. Așa se va întâmpla și cu refugiații: o să vină un moment în care cotele obligatorii, impuse de Berlin, nu mai rezolvă nimic. Și ce facem atunci? Că nu vedem niciun plan.

Nu-i nimic: mai avem vreun an, și după aia, cu America avându-l drept președinte pe Donald Trump, se rezolvă totul. Radical!

La moartea lui Vadim. O lămurire.

Ca să înțelegem poziția unora precum CVT și Adrian Păunescu, care s-au afirmat nu în plin proletcultism, ci în perioada de liberalizare din anii 60, trebuie să înțelegem cum se raportau oamenii la partidul unic. În cazul nostru, la PCR. Am tot spus asta: fiecare a văzut altceva în PCR. Dacă ar fi existat un regim pluripartid, nici Vadim, nici Păunescu, nici Eugen Barbu și alții ca ei nu ar fi fost membri ai PCR. Eu spuneam despre partid că e un soi de magazinul ”Victoria”: cincizeci de partide în unul singur! Fiecare din cei patru milioane de membri a văzut altceva în PCR. Poate că Partidul Oportunist Român ar fi fost un nume mai potrivit.

I-au ridicat osanale lui Ceaușescu? Poate. Dar fără umilința de a lăuda nu exista libertatea de a critica. Mulți s-au rezumat la umilința de a lăuda. Ei și-au luat și libertatea de a critica. Și o făceau nu cu voie de la împărăție.

N-au fost neapărat de stânga. Naționalismul nu prea se împacă, totuși, cu stânga. Au avut sensibilități sociale? Evident! Orice om zdravăn la cap, la stânga sau la dreapta, naționalist sau internaționalist, realizează că nu se poate face nimic dacă nu există o relativă pace socială.

Într-un fel, național-socialismul ceaușit a fost continuarea, cu alte mijloace, a naționalismului interbelic. Poate că de asta oameni precum CVT, Păunescu și Barbu au susținut regimul de până în 1989. Nu le găsesc scuze. Oricum iau de la ei doar ceea ce ține de latura lor creatoare, în literatură. Eu încerc să gândesc nuanțat, nu să pun etichete. E ușor de pus etichete. Dar ele nu explică nimic, nu rezolvă nimic. Sunt doar semnul lenii în gândire. Ceva de genul celor spuse de sociologul american Daniel Bell: când nu știm să explicăm un fenomen social, îi punem înainte post sau neo, și ne-am scos.

Înainte de a condamna comunismul, poate ar fi bine să încercăm, sincer și aplicat, să înțelegem ce condamnăm. Dar, meșteri cum suntem să luăm totul în neserios, am început prin a condamna ceva ce nici acum nu știm ce a fost cu adevărat. Țara formelor fără fond și a absurdului...

PS: nu, nu am fost membru de partid. Ca om de stânga, am considerat că n-am ce căuta acolo.

”Sistemul”, Rarinca și controlul pagubelor

”Sistemul” care a pus mâna pe putere în România și-a arătat, azi,  din nou mușchii. A condamnat-o pe Rarinca, după o procedură ostentativ abuzivă, la trei ani cu suspendare. Și ce a realizat cu asta? 

Știm bine ce-i poate pielea și fără această demonstrație de forță. Dar poate tocmai acest abuz nu mai este semn de forță, ci de slăbiciune. Poate că ”Sistemul” simte că a ieșit slăbit de pe urma demonstrațiilor de ”forță”, că înverșunarea cu care vrea să bage frica în oasele oamenilor nu i-a servit în niciun fel. Și, cum nu-l duce mintea la altceva, a zis că mai multă frică și mai mult abuz reprezintă soluția la problemele pe care le are.

Sigur, n-o să vedem oameni în stradă, în sprijinul proaspăt condamnatei. Nu ne stă în fire. Doar că tot mai mulți dintre cei care contează-că la țară n-a auzit nici dracu de Rarinca, și chiar dacă a auzit câte cineva, traiul în Evul Mediu anulează orice formă de revoltă-își pun întrebări. Iar încrederea în stat, în instituțiile sale, în Justiție-și așa redusă-scade dramatic. Oricât ar părea de ciudat, ”Sistemul” nu poate funcționa fără această încredere nătângă a oamenilor în el. 

O vreme resentimentele cetățeanului obișnuit au putut fi canalizate în folosul ”Sistemului”, prin intermediul spectacolului ”anti-corupției”. Dar asta nu poate dura la infinit, câtă vreme lupta anti-corupție se rezumă la spectacol, și este însoțită de grave încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenești. I-or urî  românii pe corupți, dar, după ce au gustat din fructul libertății, n-ar vrea să revină la un sistem opresiv, pierzându-și astfel din nou libertatea. 

Una peste alta, ”Sistemul” nu și-a făcut un bine în cazul Rarinca. S-a mobilizat-cu DNA, cu Servicii secrete, cu Justiție-pentru a rezolva o problemă strict personală a unui personaj detestabil și detestat, o individă care, în fruntea Justiției fiind, a făcut mult rău sistemului de justiție. 

Mai mult, acum lumea se întreabă, la modul extrem de serios, ce are de ascuns Livia Stanciu, de a făcut tot ce i-a stat în putință să-i închidă gura fostei secretare a defunctului său soț. Despre ce e vorba? Care-i miza? Ce știe Rarinca despre familia Stanciu? Întrebările astea ar trebui să și le pună și instituțiile specializate ale statului. Sau ele cunosc deja despre ce e vorba, și o controlează pe Livia Stanciu cu ceea ce știu despre ea? Dacă s-ar afla public ce are de ascuns șefa ÎCCJ, ea n-ar mai fi de folos ”Sistemului”. N-ar mai fi ”îngerul lui exterminator”, atunci când trebuie executați adversarii politici ai sistemului, sau oameni de afaceri care uită tabla împărțirii. 

Livia Stanciu este prea prețioasă pentru ”Sistem”, ca să se dispenseze de ea. Achitarea lui Rarinca ar fi crescut presiunea publică asupra ei, pentru a demisiona. Asta ar lovi, indirect, și în Kovesi, complicea lui Stanciu în execuția tipei. Iar plecarea celor două ar pune ”Sistemul” în dificultate. S-ar putea ca înlocuitorii celor două să nu mai poată fi controlați așa ușor prin șantaj, să nu mai răspundă la comenzi, sau prețul controlului să fie costisitor pentru ”Sistem”. 

Așa, condamnând-o cu suspendare pe Rarinca, ”Sistemul” limitează pagubele. Dar este o falsă soluție. Așa cum spuneam, încrederea în ”Sistem” se evaporă. Apare contestarea, dar mai ales începe să dispară frica. Asta este marele rău făcut de Rarinca sistemului: a arătat că nu trebuie să-ți fie frică. Și dacă nu-ți este frică, ”Sistemul” nu valorează prea mult. Este doar o banală cumetrie, coruptă și abuzivă, care poate fi pusă în dificultate și combătută.  

”Sistemul” și-a făcut-o cu mâna lui. Semn fie că nu are o minte prea strălucită în fruntea lui, fie că a devenit prea arogant, fie amândouă. Cert este că trebuie să intre în regim de ”damage control”. Chiar este o situație de avarie pentru el. Asta, dacă realizează pe ce lume se află. Până acum nu a dat semne că ar face prea multă priză cu realitatea. 

Despre morți, numai de bine...

Să zicem că pleacă Al Assad. Cine va conduce Siria? Vor avea un guvern de ”uniune națională”, cu ISIS și Al Qaeda? Sau pur și simplu Siria va fi livrată pe tavă demenților din ISIS? Asta doar pentru a îi obliga pe ruși să plece din baza aia navală din Latakia, parcă. Au să plece. Dar asta nu rezolvă nimic în zonă. Delirul anti-rus al americanilor a atins cote inimaginabile.

Cu sau fără ruși în Siria, zona va rămâne un focar de instabilitate, care, împreună cu Libia, Irakul și Afganistanul, își vor trimite undele de șoc către Europa. O Europă tot mai divizată, mai lipsită de viziune și idei în politica externă. O Europă care nu va putea primi la infinit refugiați, sporind astfel tensiunile sociale și alimentând curentele extremiste, naționaliste și xenofobe.

Dintr-un partener cu drepturi (aproape) egale UE a devenit o simplă slugă a Washingtonului. Am mai scris despre asta: chiar admițând că Rusia ar fi dușmanul declarat al Uniunii Europene, Europa se poate apăra foarte bine și fără SUA. Are tot ce-i trebuie: de la un raport de 4/1 în materie de populație, la putere economică și militară net, dar net superioare Rusiei. Inclusiv în materie de armament nuclear Europa poate face Rusia să se gândească bine înainte de a întreprinde ceva. Și atunci de unde complexul ăsta de inferioritate, și poziția subalternă în fața americanilor?

Problema Europei este Uniunea Europeană. Un eșec al iluziei tehnocrate. Și al renunțării la democrație în relațiile dintre statele membre. Faptul că Germania pare un succes economic nu înseamnă că, politic, poate conduce Europa, ca un hegemon continental, dar și ca un subaltern al Washingtonului.

Care e, până la urmă, soluția crizei siriene, din perspectiva Europei? Niciuna, până acum. De ce lasă Bruxellesul jocul în doi, Moscova-Washington? De ce nu propune nimic, politic, militar, economic, pentru stabilizarea zonei? Unde este planul Juncker? Că planul Putin există, și la Washington e deranj mare, mai ales că planul va fi prezentat în plenul Adunării Generale a ONU. Nu înțeleg paralizia Bruxellesului, dar și Berlinului și Parisului, că tot ne amăgim că motorul franco-german propulsează Europa. Poate pe noi culmi ale ridicolului.

Cât despre România și despre politica sa externă, știți cum se zice: despre morți numai de bine...

Criza refugiaților și somnul rațiunii la români.

Vreau să nu fiu greșit înțeles: criza refugiaților este reală, și tragică. Dar reală și tragică este de mulți ani, cam de când a început blestemul numit ”primăvara arabă”. Oricum valul migrator s-a pus în mișcare lent, după ce au fost atacate Irakul și Afganistanul. Încet, încet, el a cuprins țările vecine, până le-au saturat. Așa că unii au plecat mai departe de casă, sub presiunea noilor veniți. Atacul asupra Libiei a fost punctul de cotitură, și a generat actualul val, la asta ajutând și războiul civil din Siria. Asta este componenta principală. Componenta secundară a valului este reprezentată de kosovari(împotriva lor a fost ridicat gardul ăla comic de la granița Ungariei) și, mai nou, de bosniaci. Ele sunt expresia eșecului occidentului de a normaliza situația în Balcanii de Vest. 

Acum UE, în ansamblul ei, dar și pe bucățele, are o uriașă problemă. Cum nu-și poate permite luxul de a-i trimite pur și simplu acasă, și nici nu poate risca un conflict cu populația din țările țintă ale valului migrator, a început o insistentă campanie de PR, care are drept obiective acceptarea ideii că multe sute de mii de indivizi, complet diferiți ca obiceiuri, tradiții, religie, vor da năvală în respectivele țări, și reducerea temerilor privitoare la posibilul impact violent al prezenței unor elemente fanatizate în rândul emigranților, gata de acte teroriste. 

Din această campanie fac parte, spre pildă, demonstrațiile de simpatie ale germanilor, care, brusc, sunt foarte fericiți de oaspeți altminteri nedoriți până mai ieri. Sau vestea că islandezii oferă locuințe pentru zece mii de refugiați. Mă rog, cam pe aici se învârt deocamdată punerile în scenă.

Tot din campania asta sunt și fotografiile cu mare impact, de genul celei pe care am postat-o aseară. Și care spunea ceva de genul: ”Uitați-vă și voi la tinerii ăștia frumoși! Cum să fie ăștia teroriști? Până peste poate! Nu ne fac ei probleme, nu au venit cu cuțitul între dinți!” Cealaltă fotografie-șoc, din campania de acceptare, este cea a cadavrului unui copil de circa doi ani, aruncat de mare pe o plajă din Turcia. Și mai vine una: cea a copilului pe mâna căruia cineva scrie un număr, cu trimitere explicită la deportarea copiiilor evrei în lagărele de exterminare. Fotografia e din Cehia, dacă am înțeles eu bine. 

Campania dovedește un singur lucru: că nimeni nu era dispus, până în urmă cu puțin timp, să le permită intrarea în UE. Sub presiunea evenimentelor, au luat o decizie cu aplicare imediată, fără o pregătire prealabilă a populației. De unde apelul la imagini tari, emoționale. Asta are efectul unui anestezic social de moment. Guvernele și cei de la Bruxelles își cumpără timp, în speranța că vor găsi soluții durabile unei crize pe care, fără s-o ignore, nici nu s-au întrebuințat să-i găsească soluții decente. 

Ce fac responsabilii români pentru pregătirea populației pentru a accepta cota de refugiați alocată nouă de Berlin? Cuvintele necesare descrierii acțiunii nu se găsesc, de obicei, în dicționare. Și cu băsescu pe post de Gică-contra, circoteca este garantată. Mai ales că dezbaterea publică pe această temă este dominată de tot felul de dezaxați. Vocile raționale și moderate sunt prea puține, și acoperite de zgomotul nebunilor. 

Cât privește criza, rezolvarea durabilă înseamnă oprirea ”exportului de democrație” al occidentului și un efort al comunității internaționale, cu accent pe UE și pe SUA, pentru reconstrucția țărilor care furnizează refugiați. Țări care nu de mai mult armament, și mai multă violență, au nevoie. 

PS: moarte rușilor! Nu se mai poate cu ei, și cu Putin. Orice bubă are căcatul ăsta de planetă, de la ei se trage. Ei sunt capul răutăților! Acum vor să distrugă occidentul cu refugiații, așa că au inventat ISIS ul, și tot așa. 

Cam ăsta este nivelul dezbaterii publice în țara asta de tâmpiți. Și când astfel de imbecilități ies din gura unui fost șef al StMG, fost consilier prezidențial, a altora ca el, foști și actuali demnitari ai statului, ne putem duce să ne culcăm. Somnul rațiunii naște personaje ridicole. Cât privește elitele intelectuale, orice discuție despre ele este inutilă. Ne sunt la fel de folositoare precum un prezervativ folosit, aruncat în curtea din spate a unui bloc din Ferentari.