Orchestra de pe Titanic

Crește pe zi ce trece violența socială, peste tot în lume. Ce se întâmplă acum în SUA este doar partea vizibilă a acestei violențe, care sapă la temelia sistemelor politic, economic și social. Este semnul unui dublu eșec, eșec care depășește în magnitudine și consecințe eșecul comunismului: economic și democratic concomitent. 

Poate părea ciudat că vorbim despre un eșec economic, acum, când economia globală atinge maxime istorice, greu de imaginat până și cu trei-patru decenii în urmă. Doar că globalizarea neo-liberală a făcut câteva lucruri, care transformă un succes pe hârtie într-un periculos eșec. Pe scurt, a permis o polarizare nesănătoasă a averilor, a destructurat clasa de mijloc în țările dezvoltate, unde a produs noi cohorte de săraci, a distrus Statul Providență, înlocuindu-l cu Statul Penitență, a exclus de la educație și servicii de sănătate tot mai mulți oameni. Aceste lucruri au fost posibile pentru că marea finanță și-a aservit politicul și a distrus ideea de interes public. Democrația ”de piață”, sau ”democrația corporatistă” au luat locul democrației reprezentative, iar suveranitatea poporului a ajuns o ficțiune. 

Între cetățeni, reprezentanții lor în instituțiile politice, responsabili economici s-a căscat o uriașă prăpastie, care face dialogul imposibil. Ca să înțelegeți despre ce vorbesc, am să vă povestesc o întâmplare, de la începutul anilor 2000. Cum poate știți, am lucrat la Rombac, și apoi la INAv, INCREST sau cum s-o mai fi numit institutul de cercetare-dezvoltare pentru aviație. Am locuit ani buni în cartierul Aviației II, cam pe unde este stația de metrou ”Aurel Vlaicu”. Mă întâlnesc, deci, cu un fost coleg, un inginer extrem de capabil, pe care nimeni nu-l mai dorea. Vindea ceva în Piața Aviației, cap pe unde este cârciuma ”Cocoșatul”. Avea o tarabă. Ca și mine, nu putea pleca din țară. 

Din vorbă în vorbă-evident, situația politico-economică-tipul îmi zice: ”Costică, știi care este deosebirea între ce era înainte și ce e acum? Înainte, dacă aveai o problemă, te duceai la sindicat. Sau la ăla de la UTC, sau de la ODUS, sau de la partid. Dura, dar până la urmă găseai pe cineva care să te asculte, și să te ajute. Acum nu te ascultă nimeni, nu te ajută nimeni!”

Explozia socială este consecința acestui fapt, minor poate pentru unii decidenți politici și economici, dar esențial: vocea omului obișnuit nu mai este ascultată de nimeni. Și atunci violența este singurul mijloc care-i mai rămâne, pentru a se face auzit. Votul nu mai servește la nimic, vezi Referendumul din 2012, unde interesele unora au reușit să anuleze votul a peste 7,4 milioane de oameni. Ba, mai mult, încep să fie pedepsiți cei care n-au gândit ”pe linie” și au îndrăznit să se opună intereselor unor grupuri private, care țin loc de ”interes public”. 

Organisme nelegitime din punct de vedere democratic dau jos guverne și Parlamente alese, atunci când ele contravin intereselor lor. Cazul Greciei este exemplar din acest punct de vedere. Atunci când este nevoie, aceste instituții nelegitime democratic se folosesc de forța statului, impunând violent soluțiile dorite, împotriva dorinței și voinței popoarelor. 

Asta este rețeta violenței sociale care face deja parte din viața națiunilor. O știm, dar nu putem schimba lucrurile, pentru că suntem încă paralizați de teamă. Izbucnirile violente de genul revoltelor din celor din orașe ale SUA, dar și din Europa, au, paradoxal, rol de supapă de siguranță. Ele reduc tensiunile pe moment, dar nu rezolvă problemele de fond. Pentru că aceia care conduc sistemul nu vor să accepte nicio schimbare. Se amăgesc cu iluzia că pot suporta prețul acestor izbucniri scurte de violență extremă. Că după asta lucrurile se calmează, fără niciun alt ”sacrificiu” din partea lor. Nu văd pădurea din cauza copacilor. Violența despre care vorbesc nu este totuna cu ceea ce vedem acum pe străzile orașelor americane și europene. Nu, violența despre care vorbesc este aceea care va dărâma întreg sistemul, îl va face una cu pământul. Este violența care va marca un punct de ruptură, o discontinuitate în existența sistemelor politic, economic și social dominante acum. Va fi o ruptură de genul celei generate de Revoluția Bolșevică. Dar infinit mai periculoasă, prin consecințe. 

Tot jucându-ne cu focul, ne vom arde fără doar și poate. Dar asta nu pare să ne intereseze. ”Business as usual” este consemnul general. Ceva de genul orchestrei de pe Titanic, care cânta, să facă dezastrul acceptabil. Șandramaua se scufundă, în acordurile dogmei neo-liberale. De data asta s-ar putea să nu mai fie supraviețuitori.

Scrisoare deschisă

Nu îmi fac iluzii. Este, probabil, un inutil exercițiu de ”democrație”. Dar mi-am făcut datoria față de conștiință, în primul rând. Poate suna egoist. Dar nu putem sta cu brațele în sân. Măcar atât să facem: să le spunem indivizilor ce monstru au născut în România. 

Excelenței Sale domnului Martin Schulz, Președintele Parlamentului European

Excelență,

       

Vă supun atenției situația dramatică a sistemului democratic din România. Fără a exagera în niciun fel, România nu mai îndeplinește condițiile politice de la Copenhaga, reiterate cu prilejul summitului UE de la Helsinki, din 1999, criterii care definesc apartenența unui stat la Uniunea Europeană. Ceea ce este și mai grav e faptul că am ajuns aici cu sprijinul, și complicitatea unor oameni și instituții ale Uniunii, inclusiv-sau mai ales-prin intermediul MCV. Acest mecanism, arbitrar și discriminatoriu, este un pericol pentru democrație, și a-l extinde și asupra altor state ar însemna începutul sfârșitului Uniunii, ca spațiu al valorilor politice democratice.

Sistemul politic românesc-cu toate limitele și slăbiciunile lui-este cel care a condus România către UE, a făcut posibilă îndeplinirea condițiilor de aderare. Din motive pe care doar le pot bănui-și care nu fac onoare unor națiuni care se prezintă pe sine drept etaloane democratice-acum instituțiile acestea politice: partide, sindicate, anumite organisme ale societății civile, dar mai ales Parlamentul, se află sub asaltul unor forțe scăpate de sub orice fel de control democratic. Acestea folosesc pretextul ”luptei împotriva corupției” pentru a se substitui lor.

Nu cred că vă puteți închipui că o democrație poate funcționa atâta vreme cât unii cetățeni sunt mai egali decât alții. Mai mult decât atât: o categorie socială-și nu o putere a statului, deși procurorii așa se văd pe sine în România- și-a creat, folosind șantajul, acuzații inventate de ”corupție”, în complicitate cu serviciile interne de securitate, un statut de imunitate și impunitate. Puteți accepta ideea că acești oameni nu răspund în fața nimănui, că pot face orice abuz, pot încălca drepturile și libertățile cetățenilor, Constituție și legi, pot constrânge judecătorii să dea sentințele dorite de ei? Și totuși asta fac.

Personajul odios care conduce acum Direcția Națională Anticorupție, epicentrul abuzurilor și al gândirii anti-democratice, a fost ovaționat de curând într-o comisie a Parlamentul European. Așa ceva este inacceptabil. Este o rușine pentru Parlamentul European, este o maculare a valorilor pe care se presupune că e construită Uniunea. Deși nu are niciun atribut în această direcție, trecând peste reguli, peste instituții și peste legi și Constituție, DNA face propuneri de modificare a legii fundamentale, care îi vor permite să domine politicul, să oblige Parlamentul să ia decizii împotriva voinței parlamentarilor și împotriva voinței populare. Votul imperativ este interzis prin Constituție. Și cu toate astea DNA dă consemne de vot în Parlament, amenință Senatul cu represalii, dacă nu votează cum cere Parchetul, cercetează senatorii pentru felul în care au votat.

Dinspre Bruxelles vine o susținere a acestor acțiuni ilegitime și extrem de periculoase, pe care eu nu o înțeleg și nu o pot accepta. Ce înseamnă ”Justiția trebuie să câștige lupta cu sistemul politic”? În care logică? În logica totalitară? Noi, cetățenii, mai contăm? Votul nostru mai contează?

Vă place sau nu, după aproape un deceniu de MCV principala sursă de corupție în România a ajuns sistemul de Justiție. Care este departe de a fi independent. Doar că dependența nu mai este una politică, cum s-ar putea crede. Practic, justiția română a fost privatizată, în sensul în care răspunde unor interese care nu au nimic în comun cu politicul. Misiunea ei este acum să înfrângă rezistența instituțiilor democratice, în special a Parlamentului, pentru a da liber acestor interese.

Nu cred că este în interesul nimănui, nici în interesul românilor, nici în interesul UE, să asistăm la un grav eșec democratic, într-o zonă sensibilă a Europei. Sunteți un om de stânga. Ar trebui să înțelegeți mai bine aceste pericole. Puteți ajuta România să nu eșueze. Este nevoie în primul rând de o evaluare independentă și neutră a stării sistemului de justiție din România. Actualul sistem de supraveghere, generat de MCV, este corupt și parțial, ascunde adevărul și este complice la abuzurile justiției din România.

Este doar primul pas către schimbarea situației-repet, extrem de gravă-care acum duce către revenirea la totalitarism. Nu cred că ați cunoscut ”deliciile” totalitarismului. Eu, și alături de mine, milioane de români, le-am cunoscut. Și nu vrem să le retrăim, de data asta în numele ”valorilor europene”. Aveți puterea și autoritatea de a determina o dezbatere publică onestă, deschisă, despre ceea ce se întâmplă în România, în care să fie ascultate toate părțile. Este timpul să acționați.

Vocea noastră, a simplilor cetățeni, nu se mai poate face auzită. Pentru că Parlamentul României a încetat, practic, să mai existe, să ne mai apere drepturile și libertățile. Singura sa misiune este acum să aprobe arestarea membrilor săi. Când un procuror spune că ”dacă va fi nevoie să arestăm 10.000 de oameni, vom aresta zece mii de oameni!” trebuie să-ți pui întrebări. Chiar dacă nu ai nicio legătură cu politicul, sau cu faptele de corupție. Ce vine după primul val de arestări? Unul de 100.000? Unul de un milion? În fond, există ”suspiciunea rezonabilă” care poate justifica asta: se știe că ”românii sunt corupți”. E suficient, nu? Cine mai are nevoie de probe?

O democrație nu poate fi construită pe teamă. Teroarea nu poate fi un instrument de guvernare. Poate le spuneți astea celor care conduc acum România. Și care sunt paralizați de frică. Un Parlament nu poate vota ceva, cum fac parlamentarii români, și recunosc public asta, de frică. Dacă acesta este viitorul democrației, eu, unul, nu mă imaginez în acest viitor. Dumneavoastră v-ați imagina?  

Cu respect,

Constantin Gheorghe  

PS: mulțumesc prietenului Jipa, care a tradus-o în germană, și a expediat-o aceluiași domn Schultz. Aveți și versiunea în germană:

Seiner Exzellenz Herrn Martin Schulz, Präsident des Europäischen Parlaments

Exzellenz,

Ihre Aufmerksamkeit auf die Notlage des demokratischen Systems in Rumänien. Ohne zu übertreiben in irgendeiner Weise, Rumänien erfüllt nicht mehr die politischen Kopenhagener bekräftigte bei dem EU-Gipfel in Helsinki im Jahr 1999 Kriterien, die einen Zustand zur Europäischen Union gehören, zu definieren. Schlimmer noch ist, dass ich hierher gekommen, mit der Unterstützung und Komplizenschaft von Menschen und Institutionen der Union, einschließlich-oder insbesondere Durch MCV. Dieser Mechanismus, willkürlich und diskriminierend, ist eine Bedrohung für die Demokratie, und auf andere Länder würde den Anfang vom Ende der Union als Raum der demokratischen Werte bedeuten.

Rumänische politische System, mit allen seinen Grenzen und Schwächen, ist derjenige, der Rumäniens zur Europäischen Union geführt hat, möglich die Erfüllung der Voraussetzungen für die Mitgliedschaft. Aus Gründen, können wir nur vermuten und nicht von Nationen ehren präsentiert sich als demokratische Normen diese politischen Institutionen: politische Parteien, Gewerkschaften, einige Einrichtungen der Zivilgesellschaft, vor allem das Parlament, ist unter Angriff von Kantersieg in jeder demokratischen Kontrolle. Sie nutzen den Vorwand der "Korruptionsbekämpfung" zu ersetzen.

Odious Charakter leitet künftig die Nationale Antikorruptionsbehörde, das Epizentrum der Missbrauch und antidemokratischen Denkens, wurde vor kurzem angefeuert einen Ausschuss des Parlaments. So etwas ist inakzeptabel. Es ist eine Schande für das Europäische Parlament, ist eine Makula Werte, auf denen die Union soll gebaut werden. Zwar gibt es keine Attribut in dieser Richtung unter Umgehung Regeln über Institutionen und über Gesetze und Verfassung, DNA machen Vorschläge zur Änderung des Grundgesetzes, die es ihr ermöglichen, die Politik dominieren wird, verpflichten Parlament, Entscheidungen gegen den Willen und gegen den Willen des Parlaments zu nehmen Beliebt. Vote zwingend notwendig ist durch die Verfassung verboten. Und doch gibt DNA Sendungen Abstimmung im Parlament, Senat droht Vergeltung, wenn sie nicht wählen, wie von der Staatsanwaltschaft erforderlich, zu untersuchen, wie die Senatoren gewählt.

Ich glaube nicht, können Sie sich vorstellen, dass die Demokratie so lange wie einige Menschen gleicher als andere sind, arbeiten können. Außerdem: eine soziale Kategorie und nicht eine Macht des Staates, obwohl Staatsanwälte so in Rumänien sehen sich mit Erpressung erstellt, hergestellt wegen "Korruption" in Komplizenschaft mit internen Sicherheitsdienste, ein Status der Immunität und Straffreiheit. Sie können die Idee, dass diese Menschen nicht für jeden, der den Missbrauch machen können reagieren zu akzeptieren, gegen die Rechte und Freiheiten der Bürger, die Verfassung und die Gesetze, können Richter ihre gewünschten Sätze zwingen? Und doch bin ich. Von Brüssel kommt unehelichen unterstützen diese Aktionen sind extrem gefährlich, was ich nicht verstehen und nicht akzeptieren kann. Was bedeutet "Gerechtigkeit muss gewinnen kämpfen politische System"? In diesem Sinne? In totalitären Logik? Wir, die Bürgerinnen und Bürger, eine Rolle? Unsere Stimme los?

Es ist nur der erste Schritt zur Entwicklung der Lage-wieder, sehr ernst, die nun zu einer Rückkehr zum Totalitarismus. Ich glaube nicht, dass Sie wissen, "erfreut" Totalitarismus. Ich und mit mir, Rumänisch Millionen, die wir gekannt haben. Und wir wollen diesmal im Namen des "europäischen Werte" zu erleben. Sie haben die Macht und Autorität, um eine faire öffentliche Diskussion über das, was in Rumänien passiert geöffnet, in dem alle Parteien gehört werden zu bestimmen. Es ist Zeit zu handeln.

Wie es oder nicht, nach fast einem Jahrzehnt der MCV Hauptquelle der Korruption in Rumänien erreichte das Justizsystem. Was bei weitem nicht unabhängig. Nur, dass Sucht ist keine politische, wie Sie vielleicht denken. Grundsätzlich wurde rumänischen Justiz privatisiert, in dem Sinne, dass die Interessen, die nichts mit der Politik haben zu reagieren. Seine Aufgabe ist es nun, die Widerstandsfähigkeit der demokratischen Institutionen, insbesondere des Parlaments zu überwinden, sich frei auf diese Interessen zu geben. Ich glaube nicht, dass es in niemandes Interesse noch im Interesse der Rumänen, noch im Interesse der EU ist, um eine ernsthafte demokratische Ausfall in einem sensiblen Bereich in Europa zu erleben. Sie sind ein Mann der Linken. Sollten Sie besser zu verstehen, diese Gefahren. Sie können helfen, Rumänien wird es nicht versäumen. Es erfordert in erster Linie eine unabhängige und neutrale Staat Justiz in Rumänien. Die derzeitige Überwachungssystem, durch das CVM erzeugt, ist beschädigt und teilweise die Wahrheit zu verbergen und Gerechtigkeit ist mitschuldig an Missbrauch von Rumänien.

Constantin Gheorghe

Unsere Stimme, die normalen Bürger nicht mehr zu hören. Da die rumänische Parlament praktisch aufgehört zu existieren, um ihre Rechte und Freiheiten zu verteidigen. Seine einzige Aufgabe ist es nun, die Verhaftung der Mitglieder zu genehmigen. Wenn ein Staatsanwalt sagte, dass "wenn nötig zu 10.000 Menschen zu verhaften wir verhaften zehntausend Menschen" brauchen, um sich Fragen zu stellen. Auch wenn Sie nichts mit Politik oder Fakten der Korruption zu tun. Was kommt nach der ersten Verhaftungswelle? Einer von 100.000? Ein einer Million? In der Tat, es gibt "begründeter Verdacht", dass dies rechtfertigen können: wir wissen, dass "Rumänen sind korrupt". Das ist genug, nicht wahr? Wer braucht Beweise? Eine Demokratie kann nicht auf Angst gebaut werden. Terror kann nicht ein Instrument der Regierung sein. Können Sie sagen, diejenigen, die jetzt Rumänien führen. Und wer von Angst gelähmt sind. Ein Parlament der Abstimmung nicht etwas, wie kann rumänischen Gesetzgeber und die Öffentlichkeit erkennen, aus Angst. Wenn dies die Zukunft der Demokratie, ich für meinen Teil, ich mir vorstellen, in der Zukunft. Sie Sie sich vorstellen? Mit freundlichen Grüßen,

Senzația de libertate nu e libertate!

Demența din aceste zile, din Ucraina, unde a început un sinistru război împotriva statuilor, amintește de acel ”Cine controlează trecutul, controlează viitorul”, cum spunea Orwell în romanul său, ”1984”. Această afirmație poate fi valabilă într-o lume totalitară. Pentru că trecutul este cunoscut cu adevărat doar de cei care dețin puterea și controlează informația. Mai poate fi adevărată afirmația într-o democrație? În principiu-și parțial și în realitate-nu, ea nu poate fi adevărată. Pentru că nu mai există un deținător unic al trecutului, care să-l poată manipula și folosi pentru a determina cursul evenimentelor viitoare. Atunci de ce nebunia declanșată de Kiev, care, în loc să închidă niște fronturi ale luptei interne, pentru a se concentra asupra obiectivului primordial, păstrarea integrității statului, deschide altele noi. De ce?

Pentru că, probabil, răfuiala cu trecutul este, la modul simbolic, o răfuială cu prezentul, care ascunde neputința și incapacitatea administrativă a actualilor guvernanți de a răspunde nevoilor și așteptărilor ucrainenilor. Dacă nu pot face din ruși dușmanul intern și extern care să permită unificarea națiunii ucrainene, se răfuiesc cu trecutul ”comunist”. Lucru poate nu total inept, dacă n-ar înlocui ”trecutul comunist” cu unul la fel de întunecat, și infinit mai periculos, trecutul fascist. 

Mai este un aspect al acestei probleme, care trece dincolo de granițele Ucrainei, ne privește și pe noi, de fapt, privește practic pe toată lumea. Există oameni care cred sincer că, deținând informații sensibile din trecut, pot determina viitorul. Și realitatea le dă dreptate, fără doar și poate.

Din această perspectivă libertatea de expresie și liberul acces la informații sunt vitale pentru cetățeni și societate, pentru existența unei democrații funcționale. Un cetățean informat este un cetățean puternic și responsabil. Capabil să determine puterea politică și administrativă să acționeze în logica servirii interesului public, să pună agenda publică înaintea agendei proprii.

Sună teoretic, și departe de realitate. Nu este. Multe lucruri puteau fi mai bine făcute dacă cetățenii erau informați, dacă puteau face alegeri corecte în deplină cunoștință de cauză. Mai mult, dacă responsabilii politici aveau informații corecte, poate și deciziile pe care le-au luat erau mai bune. Calitatea guvernării depinde și de calitatea informațiilor pe care le folosesc cei care iau decizii, dar și de calitatea celor care le folosesc.

Unde e trecutul aici? Păi, multe din cele ce se întâmplă acum în România, și nu doar în România, își au explicația în intenția celor care au informații despre trecut de a duce viitorul într-o direcție favorabilă lor, fără a ține cont de voința cetățenilor, și în disprețul nevoilor și intereselor lor. Așa ajung să controleze și prezentul cei care controlează trecutul.  

Ceea ce face DNA este un exemplu de manual, din această perspectivă. Timp de zece ani-poate și mai mult-au fost strânse informații despre oameni politici, despre mediul de afaceri, despre judecători, jurnaliști, medici, profesori, oameni de cultură, despre cei angajați în activitatea unor ONG uri. Acum aceste informații sunt folosite pentru a duce România într-o anume direcție. Care sigur nu este direcția dorită de români, câtă vreme acesta este proiectul unei oculte a puterii, și nu unul al cetățenilor români. 

Aceste instituții opace, nedemocratice, au ajuns să domine instituțiile democratice, să le controleze. În folosul unor grupuri de interese, interese aproape exclusiv economice. Ele pot distruge orice rezistență internă, pot impune politicile publice adecvate afirmării respectivelor interese private. În fond, trăim tot într-o lume totalitară, doar că lanțul cu care suntem legați e ceva mai lung. Asta ne dă senzație că avem mai multă libertate. E doar o senzație, nimic mai mult...

Sărbători fericite!