Care ruptură?

 

 

N-am avut chef de scris zilele astea, care au continuat mizeria politicii românești. Eu, de mizeria asta sunt sătul până peste cap. Nu mă apucam de scris dacă nu vedeam că toți o țin langa cu ”ruperea PDL de traian băsescu”, tâmpenie care face din blaga un veritabil anti-băsist! Hai să fim serioși! Ne batem singuri joc de noi, dacă ajungem să credem propaganda asta jegoasă!

 

 

blaga nu a fost și nici nu va fi vreodată altceva decât un apendice al sistemului ticăloșit, organizat și condus de traian băsescu, și asta nu de ieri, de azi. blaga a avut ce a avut-că între timp i s-a blegit fermitatea-cu Fecioara din Pleșcoi. udrea a fost, în felul ei inimitabil, piaza-rea a pedelicilor. Eșecul PDL a început de la București, unde tartor a fost ea, în ultimii ani. blaga nu a avut nimic împotriva lui băsescu, cel care l-a făcut principalul său consilier prezidențial, apoi ministru de interne, și chiar șef al PDL. Se cunosc prea bine, și se șantajează reciproc.

 

După alegerile de sâmbăta trecută, și după un scurt popas pe la Realitatea Tv, a mai auzit cineva de el? A mai scos blaga vreun diftong? La fel, după comedia aia de la perdeluță, și după ridicolul ”nașterii” Mișcării Populare, a mai zis băsescu ceva de PDL și de blaga? Până și Nuțica rămâne în partid, să-l reformeze din interior!

 

băsescu NU s-a rupt de PDL, și nici PDL de băsescu. După ce băsescu și-a consumat criza de nervi, determinată de refuzul partidului de a accepta în fruntea lui un om care se identifică până la confuzie cu sine, dar nu pentru că ar vrea să scape de el, ci pentru că ar prefera originalul unei copii proaste, au început toți să gândească realist, și la rece. Și le-a dat cu minus, dacă se rup unii de ceilalți. Mișcarea Populară s-a născut în deplin ridicol, și a murit imediat după naștere, altă construcție ”de dreapta” nu se vede la orizont, și dacă nu trag toți la vâsle și nu dau apa cu canciocul, se duce dracului șandramaua cât ai zice ”udrea”!

 

 Sigur, situația asta nu va face din PDL un partid normal, și nici nu-l va determina să performeze. Căderea va continua, chiar și dacă USL va face greșeli la guvernare. Procesul de împăcare a PDL cu cetățenii români va fi lung și complicat. PNȚ-CD nu a reușit să facă asta. PDL speră că acest lucru se va petrece și în condițiile în care rămâne legat de băsescu. De unde nevoia unei împăcări a lui băsescu cu românii. Lucru prea puțin probabil, câtă vreme președintele României continuă să se poarte ca ultimul derbedeu politic, să ignore agenda publică, să provoace conflicte, să certe cu toată lumea și să jignească pe toată lumea.

 

PDL ar putea continua și fără băsescu, doar că nu are încă liderul care să provoace această necesară ruptură, adică unul neșantajabil. De fapt, de asta tace blaga: pentru că băsescu a început deja să-l șantajeze. Întrebarea este: există cineva neșantajabil, capabil să se pună în fruntea PDL? Mă tem că nu. Și atunci? Atunci își vor consuma frustrările în grup, și vor continua împreună. Până unde? Până la distrugerea partidului, cel mai probabil. Ar fi fost altfel cu udrea? Da, în sensul în care PDL s-ar fi prăbușit și mai repede decât sub conducerea lui blaga. În fond, alegându-l pe blaga în locul lui udrea, pedeliștii au ales doar o lungă agonie...

Adevăratul urmaș al PCR

 

 

 

Așa cum scriam cu ani buni în urmă, prin 2007, traian băsescu este adevăratul urmaș al lui nicolae ceaușescu. Cele petrecute în ultima vreme cu și în PDL mă fac să afirm că și acest partid, condus fără scrupule de traian băsescu, și folosit fără rușine pentru atingerea obiectivelor sale personale, este unicul urmaș al PCR.

 

Ca și PCR, și PDL este un partid oportunist, fără ideologie, un partid care a urmărit un singur scop: luarea și exercitarea puterii. PCR nu a fost un partid de stânga, nici marxistă, nici ne-marxistă. PDL nu a fost, la rândul lui, nici partid de stânga, nici partid de dreapta. PCR a început ca un partid stalinist, deci totalitar, a continuat ca un partid tiermondist, în anii ”liberalismului” ceaușist, și a sfârșit ca un partid totalitar, odată cu ceaușescu. La fel și PDL: a pornit ca o dizidență fesenistă, a continuat ca un soi de partid social-democrat, cu un program ultra-liberal, care a eclipsat la acest capitol partidele de ”dreapta” din guvernarea CDR, PNȚ-CD și PNL, și a trecut, în 30 de secunde, de la stânga la dreapta, la comanda lui băsescu.

 

PDL a fost un partid minor, ca și PCR. O conjunctură bizară, și veșnicul oportunism românesc, au făcut din PDL, pentru puțină vreme, un partid obez. Ce căutau 4 milioane de oameni în PCR? Unde au dispărut toți în noaptea dintre 22 și 23 decembrie 1989? Câți dintre ei erau cu adevărat de stânga? Nu mă obosesc să repet întrebările și pentru PDL...

 

Sigur, putem continua cu analogiile, inclusiv în privința rolului nefast jucat de existența unor Elene în viața lideruilor PCR și PDL. Dar ce folos...Realitatea este că avem în fața noastră un partid totalitar, cu un lider, chiar dacă informal, totalitar, lipsit de ideologie, de proiect, care nu știe decât un lucru: cum să folosească puterea în folosul celor de la vârful lui. Cum nu mai poate fi la putere, el se destramă ca un fum.

 

Ca și PCR, nici PDL nu-și mai are locul în viitorul politicii românești. Or fi fiind odioase, în anumite aspecte ale acțiunilor lor, atât PSD, PNL și PC, om avea destule de reproșat lui Ponta, Antonescu, Constantin și Voiculescu, dar măcar sunt partide, și se comportă ca atare. PDL e doar un epigon al PCR, și încă unul prost. Din partea mea, cu cât dispare mai repede, cu atât mai bine pentru toți. Cât despre băsescu, el se îndreaptă cu pași mari către spitalul de nebuni, unde va sfârși târând un pantof cu sfoara, și scriind scrisori parlamentului de pe Marte...

Jocuri de putere

 

 

Prieteni, a trecut și Convenția Națională a PDL. Care, dincolo de rezultate, arată un lucru despre care am tot scris, și care explică aspectul mizerabil al politicii românești: totul se rezumă la o luptă pentru putere, în care nu-și au loc nici valorile, nici programele și nici scrupulele. Nici ieri nu a fost altceva la PDL. Mai mult, intervenția lui traian băsescu, insistența cu care a promovat-o pe udrea, n-au făcut decât să toarne gaz peste foc. Previzibil, a câștigat, destul de strâns, Vasile Blaga. Doar că nu știu la ce o să-i folosească această victorie, dacă, după gestul teatral de despărțire de aseară, băsescu rupe partidul, și-și face o ”nouă construcție de dreapta”. Adică o jucărie, cu care să facă el ce vrea, așa cum a făcut cu pedeleul condus de boc.

 

Ar fi absolut inutil să socotim acum cine rămâne cu Blaga, cine pleacă la băsescu. Atâta vreme cât e doar un joc de putere, totul se bazează pe un calcul de oportunitate. Și în acest moment astfel de calcule sunt greu de făcut. Cert este un lucru: PDL a ieșit foarte slăbit din această confruntare internă. Asta înseamnă un singur lucru: aripa Blaga a PDL este mai pregătită ca oricând pentru o construcție alături de PNL. Antonescu abia putea să-și ascundă bucuria pentru rezultatele de ieri. Frunzăverde chiar a fost o achiziție care produce dividende.

 

Cred că acum, în PNL, se fac tot mai multe calcule privitoare la momentul ruperii USL. Nu sunt convins de sinceritatea încrederii peneliștilor în soliditatea construcției numite USL, și în continuitatea ei. Întrebarea este dacă, aritmetic vorbind, PNL poate guverna cu PDL, sau, mă rog, cu ce rămâne din el în Parlament. Este compatibil naționalismul afișat de PNL cu o guvernare alături de UDMR, de ale cărui voturi va avea nevoie, mai mult ca sigur? Bun, PDL va putea fi un intermediar între liberali și udemeriști.

 

Urmează o perioadă de instabilitate politică, dacă PNL se decide că vrea mai mult decât are acum. Și sunt destui liberali cărora le plouă în gură după țâța bugetului de stat. PSD nu pare foarte conștient de pericolul pe care îl reprezintă victoria lui Blaga. Poate pierde totul în câteva zile. Cu atât mai mult cu cât, în acest moment, traian băsescu este total destabilizat, și nu prea mai contează în ecuația puterii.

 

Un joc de putere s-a încheiat, dând startul altuia, la o scară și mai mare. Agenda publică a lipsit și de la Convenția PDL, lipsește și din prioritățile guvernării actuale. Prețul îl plătim noi, nu ei, politicienii. Un preț care nu poate fi suportat. Economia este în continuare în stare gravă, problemele sociale se agravează, cele din justiție, la fel. Statul este mai slăbit ca oricând, iar încrederea cetățenilor în el, la cel mai mic nivel posibil.

 

România nu mai are un arbitru, o ancoră de stabilitate. Președintele României este o epavă politică, societatea civilă, o ficțiune, de solidaritate națională nici vorbă, politicul este total discreditat. Fiecare se descurcă așa cum poate. Viitorul nu mai interesează pe nimeni. Iar din prezent cu greu mai putem evada.

 

Până la urmă singurul victorios este traian băsescu. În fond, haosul a fost proiectul lui, și i-a ieșit...        

 

O țară bolnavă de elitele ei: România

 

 

 

Mâine se deschide la Paris un Salon al Cărții, unde invitată de onoare este România. Ce și-au zis niște unii de la noi, care îl au pe Nașul de la Cotroceni în suflet și portofelul gol, după ce au fost înțărcați de la bugetul ICR: ”acum e momentul răzbunării!” Și uite așa au pus de-un scandal epic, un ghiveci din care nu puteau lipsi ”plagiatul” lui Ponta și ”stalinismul” lui Marga. Ca să nu mai toarne gaz peste foc, Ponta a renunțat să se ducă la Paris.

 

”Intelectualii lui băsescu” își freacă mâinile fericiți. I-au tras-o lui Ponta! De fapt, sunt cretini: i-au tras-o României, nu lui Ponta. Și pentru că veni vorba: voi aveți cunoștință de o singură acțiune în favoarea românilor, venită din partea jegurilor morale Pleșu, Patapievici, Liiceanu, Cărtărescu și compania? A scos vreunul un singur cuvânt în favoarea românilor din Italia, din Germania, din Marea Britanie, când toți turnau căcat în capul lor? Cărtărescu o freacă prin RFG. I-a apărat pe românii care muncesc din greu acolo, adesea discriminați și tratați ca niște sclavi de patroni veroși? A determinat vreun intelectual german să i se alăture în apărarea concetățenilor lui?

 

Ați auzit de o singură acțiune de solidaritate la care să participe nesimțiții ăștia? Ei sunt solidari doar cu Bugetul de stat, de la care au tot primit stipendii. Lor le pute ”mahalaua ineptă”. Curul lui băsescu, nu!

 

Nu e nici prima, și nu va fi nici ultima oară când spus un lucru, extrem de trist: țara asta este bolnavă de elitele ei. Ca să se vindece ea, trebuie să se însănătoșească în primul rând elitele ei. Câtă vreme vom avea în loc de elite niște ”boieri ai minții”, nombriliști și fără cea mai mică legătură cu poporul căruia îi dau, cu dispreț, lecții, nimic nu se va schimba în România. Din păcate acest divorț între elite și popor este unul care pare definitiv. Nu știu cum ar mai putea fi posibilă reconcilierea...  

Schimbarea care n-a schimbat nimic

 

 

Atmosfera din România este tot mai deprimantă. Schimbarea din decembrie 2012 nu a schimbat, practic, nimic. Credeți-mă, nu pentru a le vedea mutrele în Guvern lui Vosganian și Niță am votat eu, ci pentru schimbarea radicală a politicilor economice și sociale, precum și pentru revenirea la o normalitate, acceptabilă pentru situația de fapt a României, în Justiție. Și ce avem?

 

Păi, politicile neo-liberale impuse de FMI României nu doar că nu sunt corectate, ci amplificate de actualul guvern, care nu știe cum să mai intre în grațiile celor care conduc, de fapt, România. Îl las de o parte pe băsescu: omul este nebun, în sensul propriu al cuvântului, și se va comporta ca atare. Pe mine mă interesează o guvernare care se spune că ar avea în componență și un partid de stânga. Ce dracu e de stânga în programul ăsta de guvernare? Privatizările pe bandă rulantă? Licențierile din sistemul public? Demantelarea sistemului public de educație și de sănătate? Politicile sociale care accentuează polarizarea? Unde sunt echitatea și justiția socială?

 

Aș accepta toate astea, dacă aș vedea că nu există alternativă la acest tip de politici, și, cu toate costurile lor, ele dau rezultate. Din păcate nu au dat și nici nu au cum da rezultate, nici la noi, nici la alții. Alternative, da, există, dar pentru a le folosi, trebuie să renunți la dogme, să te lupți cu dogmaticii, să-ți pui mintea la contribuție și să obții sprijinul oamenilor pentru ele.

 

Sunt atâtea resurse umane și materiale nefolosite în România, atâtea oportunități ratate. Și nimănui nu-i pasă. Politica s-a redus la forma ei rudimentară: lupta pentru putere de dragul puterii. Și schimbarea Constituției, și regionalizarea sunt, înainte de orice, instrumente ale luptei pentru putere. Ele nu cred că răspund nici unei nevoi reale a cetățenilor sau a agenților economici. Ca și în politică, și adesea din cauza ei,  și în Justiție lupta pentru putere a devenit principala preocupare a magistraților. Ca atare actul de justiție a trecut nu pe plan secund, ci este ultimul pe lista preocupărilor slujitorilor ei. 

 

Așadar, până la urmă, unde e schimbarea, și în ce constă ea? Că eu nu văd nici schimbare, nici roadele ei...

Nimic interesant

 

 

Nimic interesant, într-o țară care ar trebui reconstruită de la un cap la altul. Avem un președinte și un premier, plecați creanga la Bruxelles, ca să aibă de unde veni, avem tot felul de decervelați/te, care confundă medicamentul cu orava și demnitatea cu slugărnicia, avem baroni locali care se încaieră precum chiorii, pentru a deveni baroni legionari, avem procurori care le-o trag judecătorilor, și judecători care le-ar trage-o procurorilor, dar n-au cum, deocamdată, un Parlament în care există o super-majoritate care o freacă mai dihai ca ăia din opoziție, o opoziție care stă în blockstarturi, tot s-o deschide sezonul de migrații, un partid care stă să se rupă, pentru a face pe plac țiitoarei președintelui, țiitoare ce se visează mare politician, avem o intelectualitate publică ce pare în sevraj, după ce a pierdut sinecurile de la stat, o Biserică Ortodoxă lacomă și înapoiată, care e doar cu ochii după bani și cu curul la credincioși, megalomană și plină de ifose, intolerantă și talibană, și cetățeni care și-au uitat demnitatea și obligațiile de cetățeni, pentru că n-au știut vreodată ce înseamnă să fii cetățean, și așa mai departe. Și ne mirăm că ne merge cum ne merge...  

Între ipocrizie și servilism, Schengen

Prieteni, ieri nu am avut nervi să scriu despre discursul lui băsescu în Parlament. Care ne-a bătut iar la cap cu Spațiul Schengen. Ceea ce ni se oferă, inclusiv de băsescu, este un penibil spectacol al ipocriziei acelor state din UE care vor o revizuire a Tratatelor, inclusiv a Tratatului privind Spațiul Schengen, în funcție de nevoile lor. Pentru a nu fi acuzate că nu respectă angajamentele pe care și le-au luat, nu doar față de România și Bulgaria, au profitat de existența MCV pentru a trage de timp. După cum a reacționat Germania, sprijinită de Olanda și de Finlanda, devine clar un lucru: vom fi acceptați în Schengen doar după ce se va ajunge la modificarea tratatelor, în sensul limitării libertății de circulație în UE.

Ceea ce a fost șocant în intervenția ministrului de interne german privește referința la sărăcie. Se acreditează ideea că libertatea de mișcare în UE este funcție de gradul de sărăcie al cetățenilor. Cu cât sunt mai săraci, cu atât libertatea lor de mișcare trebuie să fie mai mică, pentru a nu-i deranja pe bogații Europei cu sărăcia lor. Ceva de genul ăsta spun și britanicii, care vor să introducă un soi de cauțiune, de câteva mii de lire, pe care o depui la intrarea în Marea Britanie, ca semn că vei pleca de acolo după cele trei luni legale de ședere. Nu pleci, ești expulzat, și pierzi și cauțiunea.

Deja nu mai vorbim nici de corupția din România, nici despre cerșetorii rromi, nici despre MCV, ci despre respingerea actualului model de integrare europeană. Statele bogate din UE vor o nouă organizare a Uniunii, care să implice mai puțină solidaritatea cu națiunile mai puțin dezvoltate, mai puțină libertate de mișcare, mai mult control al nucleului bogat asupra celorlalți membri. Este triumful egoismelor naționale și al politicilor populist-extremiste de dreapta. La așa ceva s-a ajuns prin privilegierea Consiliului European în defavoarea Parlamentului și Comisiei Europene. Deciziile luate în Consiliul European au accentuat fenomenele centrifuge, egoismele naționale și politicile discriminatorii. Din păcate...

De ce a reacționat așa cum a reacționat Traian Băsescu, cel care a legat aderarea de MCV? Pentru că știe despre faptul că nu MCV este problema, ci lipsa consensului în privința modificării Tratatului Schengen, și vrea să profite de pe urma confuziei pentru a elimina din Guvern niște oameni care nu-i plac lui, din diverse motive. Referirea lui la sacrificarea a doi-trei corupți din guvern este simptomatică. Așa ne-a spus și despre nevoia de a-l sacrifica pe Năstase pe altarul Schengen. S-a întâmplat ceva dacă AN este la închisoare? Nimic, în afara faptului că a fost confirmată acuja că se face justiție la comandă politică. Să zicem că se va face ”sacrificiul” cerut de Traian Băsescu. Nu se va întâmpla nimic! Pur și simplu va scăpa el de niște tipi incomozi, și atât. Mâine-poimâine are să ne spună că nu majoritatea trebuie să conducă, dacă vrem să intrăm în Schengen, sau orice altă năzdrăvănie care i se năzare. La limită, de ce nu, poate spune că democrația ne încurcă la primirea în Schengen.

Sincer, m-am săturat! Mi s-a aplecat de la atâta ipocrizie din partea occidentalilor și de la atâta servilism și lipsă de demnitate din partea lui băsescu!

Succesuri, Pulimea voastră!

 

 

Prieteni, sigur sunt tâmpit! Altminteri aș înțelege ce legătură are băsescu traian cu dreapta, și cum ar putea reconstrui el drepta, după ce nu va mai fi la Cotroceni. E drept că neputința mea are o explicație: nu știam că a face contrabandă cu ”zgârci”, a fi instruit ca ofițer de informații militare, șef al unei antene DIA la Anvers, a fi șef al unui partid de stânga, membru al Internaționalei Socialiste(ipostază din care a devenit președinte) te califică drept om de de drepta și factor coagulant al dreptei. Dar dacă în România sunt suficienți proști care să creadă asta, de ce nu? Îi urez numai succesuri!

Ce începe prost...

 

 

Săptămâna a fost dominată de Schengen și de intervențiile lui traian băsescu. Un băsescu aflat în defensivă, dar după principiul că atacul este cea mai bună apărare. Atât Ponta, cât și antonescu, greșesc purtând acest permanent război cu individul. Ori tac, ori își asumă toate consecințele, îl suspendă, și cu asta, basta! Așa îl lasă pe băsescu să pozeze în părintele nației, în omul care are întotdeauna dreptate, în profesorul care îi prinde mereu cu lecția neînvățată. Nu contează că băsescu minte, nu contează că e principalul vinovat de amânarea aderării la Schengen. Cu ajutorul USL, al radicalizării idioate a PNL, cu ajutorul unei prese tembele, băsescu a reușit să arunce eșecul lui în curtea altora, iar el e total nevinovat.

În plus USL greșește atunci când nu se ține de agenda cetățeanului. Agendă pe care nu se află nici modificarea Constituției și a Legii Electorale, nici regionalizarea, nici steagul secuiesc, nici alte bazaconii, ci economia, care mai are puțin și colapsează, cel puțin partea aia cu IMM, apoi starea sistemului de sănătate, de educație, lipsa locurilor de muncă. Răbdarea oamenilor este aproape de limită. Pe asta mizează și băsescu, dovadă ce scria acum câteva zile Iulian Chifu. Se pregătește un val de proteste sociale, și aș putea paria că băieții lui Maior trudesc din greu la organizarea lor. Dacă nu conștientizează faptul că băsescu nu se împacă deloc cu ideea că n-are guvernul lui, premierul lui, care să asculte de poruncile lui, Ponta nu are viață lungă la Palatul Victoria.

Sunt un simplu cetățean, și trăiesc în realitatea care pare tot mai bizară, și mai îndepărtată, politicianului. Îmi permit să cred că știu mai bine care este starea de spirit a oamenilor, care e adevărat că s-au săturat de băsescu, dar care, dacă nu e atent Ponta, are să deconteze el furia lor împotriva lui băsescu. Să nu uităm ce se întâmplă în Bulgaria, să nu ignorăm ce s-a întâmplat la alegerile din Italia. Oamenii s-au radicalizat, și mă tem că dacă Ponta și guvernul USL nu găsesc răspunsuri radicale problemelor oamenilor, vom avea deranj mare și în România.

Cred că asta trebuie să fie subiectul Congresului PSD, dacă tot pierd vremea și cheltuiesc niște bani: de ce e de stânga PSD și ce poate face de stânga, la guvernare fiind. A discuta doar despre felul în care își împart puterea baronii PSD este moarte curată. Măcar asta să se întâmple la Congres: discuția despre o guvernare cu o urmă de aromă de stânga. Pe partea asta, a identității de stânga, nu prea mai joacă nimeni în PSD, care n-a înțeles că ”a treia cale” n-a fost decât o himeră, un thatcherism cu față oarecum umană.

PSD, recte USL, Ponta și Antonescu să nu uite una dintre legile lui Murphy: ”Ce începe prost, se termină și mai prost.” Și guvernarea lor, după câștigarea alegerilor, a început prost... 

Nu ne mai facem bine

 

 

Jocurile de putere din Justiție continuă. Morar încearcă să schimbe majoritatea din CSM, fie ”rărind” din membri, judecători și procurori, prin anchete abuzive, fie numind la DNA un om al lui, pe care încearcă să-l facă Procuror General, după o scurtă ședere la DNA, după ce actuala șefă a direcției, numită provizoriu, s-a cerut brusc afară.

 

La rândul lor nici judecătorii din CSM nu stau cu brațele încrucișate, și cer anchetarea lui Morar, după un interviu acordat de acesra revistei ”22”. Și peste toate plutește băsescu, amator de sacrificii rituale de politicieni pe altarul Schengen! S-o bagi în pizda mă-sii de justiție! Nu ne mai facem bine!

Dreapta eternului oportunism

 

 

Jegul ăla de Stânișoară, care din bișnițar de ciungă și blugi la Severin-Drobeta Turnu-Severin-a devenit ministru al Apărării Naționale în guvernul Bok, trece la PNL și cade iar în picioare. Pentru gestul de a-l accepta liberalii merită toată scârba noastră, fie și numai pentru pupincurismul băsist de care a dat dovadă Stânișoară în acești ani. Ce-i frumos în toată afacerea asta este mânia cu care infierează ”transferul” lui Stânișoară Baconschi, apelând la ”idealurile” adevăratei drepte.

 

Ce dracu o fi fost de dreapta în ceea ce a făcut Stânișoară? De ce e de drepta Baconschi? Sau EBA, sau Macovei, sau Cristian Preda, care, dacă nu era Revoluția, ajungea prim-secretar al CC al UTC?  Ăștia toți, plus peneliștii, sunt doar ”dreapta” eternului oportunism al politicianismului autohton, cum majoritatea pesediștilor reprezintă ”stânga” aceluiași oportunism.

 

Așa că am un motiv în plus de vomă, când aud de principii, ideologii și alea în politica românească.

O zi mizerabilă

 

 

Asta e una dintre acele zile în care te sufocă rușinea de a fi român, văzând lașitatea celui care are nerușinarea, tupeul și impertinența de a se socoti ”șef al statului”.

Merkel și Valev, sau ce nu învățăm din istorie

 

 

Istoria nu se repetă? Poate. Dar sigur apar momente în care unor situații de fapt li se poate aplica metoda similitudinilor. Studiu de caz: planul Valev. România făcea parte, în anul apariției numitului plan, dintr-o organizație similară UE, CAER, unde toți erau egali, doar că URSS era mai egală decât restul, și deci făcea exacte ce vrea mușchii ei. Și mușchii ei vroia să pună sub control economic total țările membre CAER, subordonându-le intereselor economice și politice ale Moscovei. PMR, respectiv liderul său, Gheorghe Gheorghiu-Dej, au respins ferm planul, în Plenara CC al PRM din 15-22 aprilie 1964.  

 

Ce avem acum? O Românie membră a unei pretinse organizații democratice, UE, unde, tot la fel, unii e mai egali ca alții, și unde Germania, noua URSS, vrea să oblige celelalte țări să adopte, bune-rele pentru ele, măsurile care convin Berlinului din punct de vedere economic. Atunci era specializarea economiilor, cuprinsă în planul Valev, acum sunt programele de austeritate, codificate de ”doctrina Merkel”.

 

Planul Valev, și mai ales respingerea lui de către România, a dus în cele din urmă la dezintegrarea CAER, care a murit, de facto, înaintea morții sistemului socialist. Ei bine, ”doctrina Merkel”, cu toate consecințele ei în plan politic și social, a început deja să erodeze fundamentele UE. Primii care au respins-o au fost grecii. Faptul că fac ce li se ordonă de la Berlin, via Bruxelles, e doar un amănunt de moment. Urmează italienii, unde respingerea este și mai puternică, și cu impact mult mai mare, Italia fiind stat fondator al Comunității Europene.

 

Declarația lui Corlățean, care este poziția oficială a Guvernului României, în legătură cu Spațiul Schengen, are un impact la fel de mare, pentru că este tot o respingere a ”doctrinei Merkel”, care vrea să transforme Germania într-un hegemon al Europei. Așa ceva nu se poate. Planul Valev și ”doctrina Merkel” au ceva în comun: contrazic violent principiile și valorile fondatoare ale organizațiilor respective, este vorba despre CAER și despre UE. Așa ceva nu poate fi acceptat, și nici nu a fost acceptat de membrii organizațiilor cu pricina.

 

Cum spuneam, putem respige ideea că istoria se repetă. Dar putem măcar învăța ceva din istorie?  

Guvernul Ponta merită aplaudat

 

 

Nu că mă topesc eu de dragul lui Corlățean, dar poziția lui este singura posibilă în fața șantajului ordinar cu aderarea la Schengen. ”Bă băieți, voi ne luați de proști! Știți ce: nu ne mai interesează subiectul. Ne-am îndeplinit obligațiile, facem sistemul să funcționeze. Când vă puneți de acord cu data aderării, ne spuneți și nouă. Până atunci să nu mai auzim nici de MCV, nici de alte prostii. Hai, pa!”

 

Evident, poziția asta l-a lovit grav pe băsescu, pentru că tocmai făcuse din aderarea la Schengen o armă de luptă împotriva guvernului, și un instrument de presiune pentru a-i pune pe Morar Procuror General, și o altă slugă a lui, șefă la DNA.

 

Eu m-am săturat de băsescu și de tâmpeniile lui până peste cap. Pentru că a avut la dispoziție și timp, și mijloace, pentru a face din aderare o realitate. Dar a preferat să meargă pe burtă, să nu-i supere pe aceia care i-au salvat pielea, cu prețul umilirii României și a cetățenilor ei. Sigur că un gest de demnitate, care pe deasupra vine și de la adversarii lui politici, nu are cum să-l bucure. De asta a dat drumul mașinăriei de propagandă, pentru a face din alb, negru. Dar deja oamenilor nu le mai pasă de propaganda lui cretină. Din care pierde și România, pierd și românii. Lui nu-i pasă. Nu-i pasă de prețul pe care îl plătim pentru ca el să rămână la Cotroceni, după ce a fost destituit prin votul celor 7,4 milioane de oameni care s-au săturat de el și de iresponsabilitatea lui.

 

Așa că măcar în poziția adoptată în problema Schengen guvernul Ponta merită aplaudat...

Tâmpiți pe vecie!

 

 

Eu cred că poporul ăsta este iremediabil tâmpit, și nu se mai face bine. Un curajos, care o dă anonimă, comentează că prelungirea termenului de contestare în justiție a tâmpeniilor ANI permite demonicilor parlamentari să se fofileze. De la ce să se fofileze? Păi, nu pe declarațiile lor se bazează ”cercetările” ANI? Și care este diferența între 15 și 45 de zile? Chiar nu observă nimeni prostia CCR?

 

Egalitatea în fața legii se referă la tratament, nu la termene, pentru că tratamentul egal este principiu constituțional-iar parlamentarii se supun acelorași reguli ca și funcționarii publici-nu termenele, care sunt stabilite ARBITRAR de legiuitor. Dacă ar fi așa, în cazul termenelor, atunci sentința lui AN ar trebui anulată, pentru că nu a fost justificată în cele 20 de zile prevăzute de lege, încălcându-i acestuia exercitarea unor drepturi procesuale, spre pildă.

 

Dacă nu greșesc, tot prin lege ANI trebuie să anunțe incompatibilitatea sau conflictul de interese și subiectul sesizării are 30 de zile la dispoziție pentru a rezolva problemele. De ce 30 de zile? De ce nu mai puțin? De ce nu mai mult? Hai să fim serioși! CCR e o adunătură de tembeli, care dă decizii după ureche. Și trage de timp într-o speță muuuuuult mai serioasă, care privește constituționalitatea instituției numită ANI. Care ESTE neconstituțională, din multe puncte de vedere.

 

Așa că mă repet: cine vrea să trăiască într-o cât de mică normalitate, ar face bine să plece din țara asta. E îngrozitor să spui așa ceva, dar nu mă mai pot minți. Nu ne mai facem bine, ca națiune. Pentru prostie nu există leac...

 

PS: A3 se tabloidizează pe zi ce trece. De azi de dimineață o ține cu Cioacă și cu Elodia, după care a trecut la fantome. E bine, nu?