Ce nu ştim despre un Buget care trebuia deja discutat

Ce nu ştim despre Bugetul de Stat, ăla de zicea boc că e gata, trebuie doar să-i spună FMi valoarea deficitului. Păi, în ordine:

• Ipoteza de creştere economică. Ştim că n-o să prea fie la anu', dar cât de mică va fi nu se prea hazardează nimeni să spună;
• Ipoteza de inflaţie: o fi Pulimea Sa în al nouălea cer că a scăzut preţul la cartofi, doar că de când e vestea asta a trecut ceva timp, şi, cum spuneam, cartoful a devenit săltăreţ, la preţ;
• Ipoteza de curs: şi euro a devenit săltăreţ. Tănăsescu zicea ieri ceva de 4,3 lei, curs mediu în 2012. Eu n-aş paria pe asta nici de frică, dar ce ştiu eu?
• Ipoteza de deficit: băsescu vorbeşte de ceva sub 2% din PIB. Dar cine-i tâmpitul să-l creadă? Nimeni nu crede că anul ăsta vom avea deficit de 4,4% din PIB. Undeva pe la 7%-8% e mai aproape de adevăr, dacă punem la socoteală totul, inclusiv arieratele, mizeria din întreprinderile statului, banii datoraţi bugetarilor, etc.

Cum vedeţi, de fapt nu ştim nimic despre Buget. O să ziceţi că noi nu trebuie să ştim. Poate. Dar grav e că nu ştiu nici ei, care ar fi trebuit să construiască Bugetul. Dar nouă nu ne pasă: oricum nu prea mai pupăm cine ştie ce bunuri şi servicii publice finanţate de la Buget. Lor, da, că sunt cuplaţi la ţâţa lui, şi sug din greu bani publici. Poate înţarcă şi Bălaia asta bugetară. Măcar să le fie şi lor rău, cum ne este şi nouă. Ştiu, capra vecinului...Dar măcar satisfacţia asta s-o avem!

Limbăieş, o excreţie a băsismului cretin

Să fii turnător la Securitate e naşpa. Să fii pupincurist băsist, plătit din bani publici pentru a-i toca mărunt, într-un ziar pupinbăsist, finanţat din bani publici, obţinuţi, nu se mai ştie cum, de nişte moguli de bine, foşti securişti(cel puţin unul!), pe liderii Opoziţiei, e şi mai naşpa. Cei mai mulţi dintre turnătorii la Securitate au făcut ce-au făcut strânşi cu uşa fiind. Limbăieş, că despre el e vorba, în calitate de pupinbăsist, face asta de bună voie, şi cu un profesionism de invidiat.

Acum Limbăieş se războieşte cu criticul Nicolae Balotă, care nu ştiu ce i-a făcut lui la alegerile de la Uniunea Scriitorilor, cam cu vreun deceniu în urmă. Şi pune conflictul pe seama faptului că Nicolae Balotă a fost un odios informator al Securităţii. Dar uită să spună că Balotă stătuse până în 1963 în închisorile comuniste. După care a fugit din ţară, atunci când a avut ocazia.

Nu pot să nu redau fragmentul din editorialul lui Limbăieş, pentru că dacă mergem pe logica acestui limbric, toţi deţinuţii politici au fost instruiţi, în închisori, să folosească metodele kaghebiste, pe care le-au aplicat după eliberare, până în ziua de azi. 

"Întâmplarea face să-l fi văzut la lucru pe unul dintre "scârboşii informatori", pe la începutul anilor 2000, cu prilejul alegerilor de la Uniunea Scriitorilor. Atunci, Nicolae Balotă, pentru că despre el e vorba, m-a lăsat cu gura căscată prin capacitatea de a mistifica, în văzul lumii, nişte informaţii şi date care conduceau la trucarea rezultatului alegerilor. Nu m-am putut abţine să nu-i adresez, în focul discuţiilor, câteva "cuvinte necugetate" (pe care ulterior le-am amendat public), prin care-i reproşam jocul murdar. Sprinten ca o nevăstuică, Balotă s-a îndreptat glonţ spre micul grup de scriitori care-i împărtăşeau opiniile şi i-a alertat, ţipând: "Mihăieş a vorbit la tribună în favoarea unui candidat, dar a votat pentru celălalt!" Din fericire, am doi martori care ştiu cu precizie că n-a existat nicio diferenţă între ce susţinusem public şi votul meu. Am rămas atunci uluit că, în doar câteva secunde, individul se dovedise capabil să confecţioneze un scenariu menit să mă decredibilizeze în faţa găştii lui zgomotoase. Nu m-am abţinut să nu-i spun, la rându-mi: "Domnule Balotă, dumneavostră sunteţi ori ticălos, ori securist!" Într-adevăr, numai cineva cu experienţa metodelor kaghebiste în sânge putea fabrica fulgerător o intrigă atât de josnică. Că ea nu avea nicio logică, nu conta: important era că Balotă reuşise să iasă din împresurare, împingând în gura haitei devoratoare de bârfe un nou subiect "gras". Nu aveam, atunci, nici cea mai vagă ştire despre relaţiile cu Securitatea ale lui Nicolae Balotă. Se vede însă că onctuosul intelectual ardelean nu se rupsese deloc de metodele instituţiei pentru care lucrase, şi continua, la zece ani după căderea comunismului, să-şi exercite cu aplomb îndemânarea securistică."

Amuzant, dacă n-ar fi tragic, este modul în care reflecta incidentul, în 2001, "Observatorul Cultural", alt organ de luptă împotriva PSD. E plină ţara asta de cretini, care, din ură faţă de stânga, au pregătit ascensiunea lui băsescu şi a kilerilor lui ideologici, gen Limbăieş. 

Limbăieş este o excreţie a băsismului cretin. Şi dovada că el funcţionează din plin. Este, ca să-l parafrazez pe Lăbăroiu, alt căcat băsescian,  dâra urât mirositoare lăsată de băsescu în rândul elitelor intelectuale româneşti. Care o adulmecă  în transă, ca un dependent de etnobotanice. Convinse fiind că este mirosul viril al puterii, care le este interzisă, dar pe care se iluzionează că o exercită prin alesul lor, băsaescu. Numai că este doar mirosul puturos al imoralităţii, iresponsabilităţii, laşităţii, al dispreţului faţă de valorile morale. Asta e lumea lui băsescu...

Realizările economiei naţionale

Pulimea Voastră,

Remarc cu adâncă satisfacţie faptul că vă confundaţi tot mai mult cu nicolae ceauşescu. Sincer, îmi lipseau rapoartele triumfătoare despre măreţele realizări ale economiei naţionale. Abia aşteptam să aflu din gura Pulimii Voastre cum putredul Occident se duce dracului, iar bravul popor român merge din victorie în victorie. Asta face bine la nervi, credeţi-mă! Oricât v-au înjurat românii după intervenţia Voastră din seara asta, să ştiţi că eu sunt de partea Voastră. Mărturisesc: eu am simţit că mi-a crescut nivelul de trai!  Da, pentru că s-au ieftinit cartofii! E drept că eu nu mămânc cartofi, am probleme cu stomacul. Dar ce contează: creşterea se simte! Cum tai ceva de pe lista de cheltuieli, cum îmi creşte puterea de cumpărare!

Dar, vedeţi Voi, statistica e lucru' dracului. Poţi trage uşor concluzii greşite. Te bucuraşi prea devreme că scăzu inflaţia. Cifrele alea sunt din iulie şi august. Între timp ridicaşi subvenţia la căldură, euro o luă voios în sus, benzina, motorina, buleftrica, toate sunt săltăreţe.  Fusei azi în piaţă şi, ce să vezi? Fir-ar mama lui a dracului de cartof, o luă şi ăsta în sus, să-i facă în ciudă lui Isărescu!  Aşa că mai vorbim peste vreo lună, ce şi cum cu inflaţia. Eu zic că te bucuri prea devreme.

E bine şi cu propaganda, e bine şi cu aruncatu' pisicii în curtea lui Tăriceanu. Dar, Pulimea Voastră, de trei ani sunteţi şi preşedinte, şi premier, şi ce vrea muşchii Voştri. Şi ei vrură peste treizeci de miliarde de euro împrumuturi. Pe ce se duseră banii ăştia, bre? Că noi, pulimea cu "p" mic, nu-i vedem nici în şosele, nici în şcoli, nici în spitale, nu-i vedem neam! Că văz că eşti cam sfios când e vorba de subiectul ăsta.

Una peste alta, îţi dădu Franks bugetu' în plic, să nu-l mai chinuieşti pe ăla micu', de gândeşte greu, cu aşa o caznă? Ştii că gânditul nu e partea lui tare. Şi poate ne spui şi nouă din timp când e următoarea tăiere de salarii şi de pensii. Că aici ajungem, Pulimea Voastră, mai devreme sau mai târziu. Ştii cum e: austeritatea te ocoloşte, te ocoleşte, şi până la urmă tot în coaie, pardon, portofel, te loveşte. Dar înţeleg că e spre binele nostru: doar aşa ne creşte puterea de cumpărare. nicolae ceauşescu leit, Pulimea Voastră! Să trăiţi bine!

Câteva lucruri banale despre Bucureşti

Scriam, într-o postare de pe celălalt blog, "Atunci şi acum", despre câteva fotografii din Bucureştii anilor '60,  mai precis din 1968, găsite pe blogul "Volga neagră". Am încercat să fotografiez aceeaşi zonă, cam din aceleaşi poziţii pe care le-a folosit, în urmă cu 43 de ani, fotograful anonim(până acum). N-am reuşit mare lucru. Zona s-a schimbat în rău, deşi, cu excepţia unei staţii de benzină, nu s-a construit nimic. Doar că uriaşe panouri publicitate îţi obturează perspectiva. Clădirile s-au degradat, magazinul "Sora" stă să cadă, restul clădirilor sunt coşcovite, parcul din jurul "Policlinicii CFR" este invadat de boschetari, care locuiesc acolo, l-au umplut de gunoaie. La doi paşi de parc s-a investit într-o fântână arteziană, care dă ca nuca în perete cu mizeria din jur. O zonă care ar putea fi reprezentativă pentru o capitală europeană, arată ca una din Africa.

Bani ar fi. Dar sunt investiţi la futu-i pomana, fără cap, şi fără gust. Nimic nu se mai leagă: fiecare are câte o părticică din zonă: primăria generală, primăria de sector, CFR, Ministerul Transporturilor, Metrorex, companii private. Fiecare face fix ce vrea, când vrea, cum vrea. Nimeni nu-i responsabil de nimic, nimeni nu gândeşte ansamblul, ci doar pentru bucăţica lui. Şi dacă sunt şi din tabere politice diferite, s-a terminat! Se alege praful!

Am trecut şi peste Pasajul Basarab. Arată în continuare bine, nodul ăla inter-transport e aproape finalizat, puteţi vedea şi lifturile. Doar că...Doar că lucrurile nu se pot finaliza, pentru că ăia de la Gara de Nord(a se citi madam Boagiu) nu-şi dau acordul pentru construirea trotuarelor rulante, gândite pentru a-i duce pe cei care folosesc trenul, cu bagaje cu tot, la şi de la staţia de tramvai de pe pod, via lifturi şi scări rulante. De ce să nu-i punem o talpă lui Oprescu, pentru ca apoi să-l putem înjura că n-a terminat pasajul?

Dacă e soare şi vremea frumoasă, blocurile reabilitate şi vopsite de Chiliman arată chiar bine. Poate că la sfârşitul operaţiunii, deşi blocurile(copacii) au să fie şi mai banale(da, ştiu, nu e bine!) decât erau la inaugurare, ansamblul(pădurea) să arate frumos. O să vedem pădurea, şi o să uităm de copaci. Se poate şi aşa...

Ce mă enervează cel mai tare este reclama agresivă, făcută pe panouri uriaşe, care fragmentează spaţiul, îl obturează, în face adesea hidos. Nu ştiu cum poate fi rezolvată problema asta, care a ajuns o boală pentru oraş. Poate s-o găsi un ac şi de cojocul publicitarilor, cum se pare că s-a găsit pentru cablişti. Dacă şi-ar lua şi toate cablurile părăsite pe stâlpi, ar fi şi mai frumos. A, uitam: revin puternic "parabolicele", antenele celor care dau programe tv pe satelit. Altă plagă, alte mizerii care schimonosesc faţadele. Pentru una dintre belele nu vom găsi însă rezolvare: schimbătoarele de căldură ale aparatelor de aer condiţionat. Care vor fi tot mai multe în viitor. Vechile locuinţe nu pot fi modificate pentru a introduce aer condiţionat centralizat, cele noi, cu rare excepţii, apelează tot la soluţia unităţilor individuale. Şi nici măcar nu găsesc soluţii arhitectonice să le ascundă, sau să le integreze cumva în designul faţadelor.

Şi asta este tot politică, până la urmă. Pe care n-o face nimeni. Sau, când o face, ori e incoerentă, ori mai bine s-ar abţine. Deşi, cu puţin interes, Bucureştii n-ar fi un oraş atât de îngrozitor.  

Anatomia corupţiei prezidenţiale

Oana Stancu, pe Antena 3, face o disecţie a sistemului prin care famiglia băsescu, în plenul ei, a acumulat, şi a spălat bani, bani pe care şeful clanului i-a obţinut din traficarea funcţiilor publice pe care le-a deţinut începând din 1990. Toţi cei care, într-un fel sau altul, ne-am lovit de băsescu, în vremea când făceam jurnalism, ştiam câte ceva despre coţcăriile lui. De exemplu faptul că primea praf de îngheţată din Italia, de la Căşuneanu, care i-l şi transporta, la preţuri(în acte) care erau cu mult sub preţul de fabricaţie. În schimb Căşuneanu primea de la ministrul băsescu autorizaţii de transport în UE, şi fier vechi din vagoanele noi ale CFR Marfă. Pe ăia de la Vamă şi de la Fisc i-a durut în cur de asta. Atunci s-au legat frumoase prietenii de afaceri.

Credeţi că după ce au prezentat cei de la A 3 măcar o instituţie a statului: ANI, DNA, Fiscul, Prevenirea  Spălării Banilor, se va sesiza, va mişca un deget, va lua spre cercetare aceste mizerii? Evident, nu! Pentru că sunt controlate de băsescu: el i-a numit pe cei care le conduc, el le acoperă abuzurile, de el depinde viitorul lor.

Credeţi că RL, EvZ, Adevărul, alte fiţuici şi tembeliziuni băsiste, vor prelua subiectul? Trebuie să fii prost cu spume să crezi aşa ceva. Cel mult vor încerca să-i discrediteze pe jurnaliştii de la A 3. Parcă şi văd mâine, hai luni, că e şi la SRI duminică, articole acuzatoare la adresa lui Felix. 

Iar după asta ne mirăm că olandezii se îndoiesc că România este stat de drept? Ne mirăm degeaba. Oamenii au aflat cu cine au de a face. Şi nu le face plăcere ce văd. Cum nici altora nu le face plăcere ce văd. Nici nouă nu ne face plăcere ce vedem. Dar nici nu mişcăm un deget pentru a ne face respectaţi de ceilalţi. Asta e mai grav decât ciordelile ţiganilor din centrul Parisului sau al Romei. Dar continuăm pe coarda persecuţiei: au ce au străinii cu noi. Nu au nimic. Vor doar să fim cât de cât normali. Dacă se poate şi dacă vrem să fim respectaţi...  

Ridicolul nostru cel de toate zilele

O scenă de comă! Dacă economia nu merge, măcar producţia de sfinţi la metru de calendar bisericesc să crească! Aşadar, Economistul Şef al BOR,  Mult Prea fericitul Danel, a hotărât să-l treacă pe Andrei Şaguna în rândul sfinţilor. Bun, Şaguna e Şaguna, nu uităm ce a însemnat el pentru românii ortodoxi din Transilvania dualismului Austro-Ungar. 

Doar că producţia de sfinţi a BOR creşte pe măsură ce încrederea românilor în biserică scade, pentru că ea şi-a cam uitat misiunea, devine tot mai arogantă, megalomană, fundamentalistă, iar în aceste vremuri de criză nu este solidară cu membrii ei. Este un soi de compensaţie, şi, de ce nu, şi un util instrument de PR.

Acum, scena de comă. Pe care nu v-o pot şi ilustra încă, ci doar povesti. La paranghelie a participat şi Întâiul Credincios al Ţării, traian băsescu. Care iar a cuvântat în biserică, ceea ce nu mai miră pe nimeni. După festivităţi a urmat fotografia de familie, pe treptele Catedralei din Sibiu. Printre zeci de înalte feţe bisericeşti, îmbrăcate în alb, trona, ca măgarul în turma de oi, un cioclu: Pulimea Sa, cu o chelie mai strălucitoare ca oricând.

Totul a fost de un ridicol perfect. Cum ridicolă mi s-a părut şi prezenţa altor politicieni la paranghelia cu sfinţi. Nu aşa îşi vor atrage simpatia, şi votul, românilor. Iar România nu va fi scoasă din criză cu un nou batalion de sfinţi, ciopoare de preoţi, mormane de moaşte şi slujbe fără număr. Şi nici cu Catedrala Mântuirii banilor publici. Nu, salvarea nu vine nici de la Dumnezeu, nici de la Economistul Şef al BOR, şi nici de la Întâiul Credicncios al Ţării. Salvarea vine doar de la noi, de la inteligenţa noastră, de la munca noastră, de la solidaritatea noastră. Pentru astea nu-i nevoie de sfinţi. E nevoie de bun-simţ.

4000

Prieteni, asta este cea de-a patru mia postare pe blog, de la deschiderea lui, în ianuarie 2008. E mult? E puţin? Sincer, habar n-am ce ar însemna mult sau puţin în materie. Deci, e! Mărturisesc că au fost destule momente în care am vrut să renunţ. De vreo trei ori chiar l-am închis.

Cei care fac asta ştiu că, până la urmă, e totuşi un chin să scrii zi de zi.  Nu pentru că nu ai avea subiecte: nu ai nervii suficient de tari pentru ele. Trăim într-o ţară, şi într-o lume, tot mai haotice, mai lipsite de sens, de valori, de solidaritate. Suntem tot mai mulţi, şi, paradoxal, tot mai singuri. Nu mai avem timp unii de alţii, suferinţa, bucuria, durerea, fericirea, toate s-au banalizat, au devenit marfă pe tejgheaua "reţelelor de socializare", a tabloidelor, a televiziunilor cu ciudaţi.

Lumea în care ne-am născut şi am crescut şi ne-am format noi, cei din generaţia mea(care nu e lumea comunismului, e lumea anilor '50-'70, a rock-ului, a mişcării flower-power, a primăverii de la Praga, a lui Mai 1968, a mişcării pentru drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, a războiului din Vietnam, o lumea a unei incredibile creativităţi, a unor elanuri pe care actuala generaţie cu greu le înţelege, pentru că n-a trăit sub spectrul anihilării atomice, în timpul Războiului Rece), dispare încet-încet. Ce-i mai grav, realizările, mai ales incredibila libertate de exprimare, de mişcare, democraţia, sunt tot mai mult îngrădite şi golite de conţinut.

Sunt trist, văzând astea. Trist, pentru că cei care vin după noi nu reuşesc să înţeleagă ce sacrificii au stat în spatele tuturor lucrurilor care lor li se par banale. Şi mai trist este că sunt gata să renunţe la libertate şi la democraţie, în schimbul unui iluzoriu confort consumerist. Libertatea şi democraţia nu se cumpără cu bani, oricât ar crede unii că se poate.

Sunt un simplu martor. Şi asta vreau să fiu şi în continuare. Nu mă interesează nici trafic, nici topuri, nici notorietate. Nu sunt un tip vanitos. Deci, dacă vă place să treceţi pe aici, sunteţi bine-veniţi.

Şi în semn de preţuire pentru voi, trei dintre melodiile care m-au marcat şi m-au însoţit în tot acest timp.

Politica de cadre

Circul recensământului ridică din nou, dacă mai era nevoie, problema politizării funcţiei publice. Ameţitul ăla care a ieşit aseară cu explicaţii doar de el înţelese, în emisiune la Striblea, a făcut de râs o întreagă instituţie, INS, cel puţin cu o istorie de profesionalism, şi înainte, şi în comunism, şi în primii ani după revoluţie. Cu timpul a devenit şi ea, ca multe alte instituţii, recompensă pentru diverşi activişti de partid. Unele partide au fost mai inteligente în politica lor de numiri.

Politica de cadre a PDL este de-a dreptul rudimentară, şi aminteşte de anii cincizeci ai secolului 20, când funcţionarii şi responsabilii moşteniţi de la "regimul burghezo-moşieresc" au fost schimbaţi cu "specialişti" făcuţi pe puncte, în facultăţi "muncitoreşti", înlocuite azi de cele private, care aveau, ca şi idioţii portocalii din ziua de azi, o singură calitate: fidelitatea faţă de partid. Atunci fidelitatea se măsura în numărul "duşmanilor de clasă" demascaţi şi trimişi pe pustii, azi, la fel, plus mărimea contribuţiei la puşculiţa de partid.

Până şi comuniştii au realizat că formula asta nu funcţionează, şi, oricât ar părea de ciudat, în realitate au separat partidul de stat. Partidul şi-a văzut de ale lui, statul, de ale lui. Şi, de obicei, unde îşi băga partidul coada, era belea. Corpul de tehnocraţi ai statului, cei mai mulţi apolitici(deşi unii dintre ei erau membri de partid) a făcut economia să funcţioneze cât de cât, la fel şi celelalte domenii.

Statul comunist, după moartea lui Stalin, a început să-şi selecţioneze cu mai mare grijă elitele, că erau economice, că erau birocratice, că erau tehnice, intelectuale sau se ocupau de politica externă. Statul capitalist al lui băsescu, boc şi compania, practică cea mai cruntă contra-selecţie a elitelor, de ne-imaginat într-un stat modern, european. Şi pentru că nebunia asta trebuia să poarte un nume, băsescu i-a spus "modernizare"! Restul sunt poveşti pentru copii tâmpiţi... 

Din ţara proştilor

Minunata noastră guvernare, care se lăţeşte peste Republica Absurdă România, a inventat recensământul semi-online! Care este muuuuuuuuuuuuult mai complicat decât dacă l-ai aştepta pe recenzor acasă. Adică întâi anunţi Primăria că vrei să fii şi tu în secolul ăsta, după care descarci formularele, le completezi, le scanezi, le trimiţi ataşate de un e-mail la o adresă, sau, după caz, le pui în plic şi, ori te duci iar la Primărie, ori cumperi nişte timbre, şi le trimiţi prin Poştă.  

Chestia asta funcţionează doar în Bucureşti, şi a fost inventată în această dimineaţă. Un amănunt: recensământul se termină luni! Iar azi e vineri, program scurt la Primării. Iar bucureştenii habar nu au de această "facilitate". 

Dumnezeule mare! Atât!

Un nebun în prime time

Prieteni, mie mi se face frică. băsescu este mai nebun decât ceauşescu. În seara asta am văzut un dement, care nu se mai putea stăpâni, care o speriase până şi pe madam culcer, din principiu(şi nu doar la ordin) pupinbăsistă.

Am văzut chipul schimonosit al urii. Omul ăsta ne urăşte, urăşte pe oricine are o opinie contrară lui. Acum decide el politicile economice şi sociale, fiscalitatea, ce legi trebuie adoptate şi în ce formă, ce deficite trebuie să aibă bugetele, câţi oameni sunt daţi afară, când şi cu cât se măresc, sau nu, salariile şi pensiile, cine e analist economic şi cine nu, dacă poţi sau nu să-ţi pui nădejdea în Parlament, cine vrea modernizare şi cine nu.

Indiferent că are de partea lui serviciile sau, indiferent ce dosare are şi pe cine şantajează cu ele, cineva din clasa politică trebuie să se ridice şi să i se opună. Pentru că dacă acest lucru nu se petrece, lucrurile se vor termina tot printr-o explozie de violenţă. 

Pentru dementul ăsta noi nu mai existăm, cum nu existam pentru ceauşescu. Suntem statistici, îi stricăm echilibrele macroeconomice, suntem prea mulţi, mâncăm prea mult, vrem prea multe de la stat. 

Da, pentru prima oară după 22 de ani, îmi este din nou frică... 

Culmea cretinismului

Abia azi, la patru zile de la cutremurul din Turcia, Guvernul României-de fapt, ruşinea ei!-se reuneşte pentru a discuta trimiterea acolo a 10 echipe de salvatori, însoţite de câini. Ele ar fi trebuit să plece în primele ore de la cutremur, nu la o săptămână. Că Turcia nu e la curul Pământului, ci la o oră şi ceva de zbor.

Ce dracu, nimeni din Palatul victoria nu mai are mintea limpede? O fărâmă de bun-simţ? De omenie? E o formă de dispreţ, să discuţi abia acum asta. Suntem o ruşine pentru Europa!

Mondo Cane # 5

Un reprezentant al clasei 1% priveşte cu optimism viitorul.

Statul, geambaş de fotbalişti?

Să văd dacă am înţeles bine: nişte instituţii private, care funcţionează după propriile regulamente, LPF şi FRF, decid, prin vot majoritar, dezafilierea "Universităţii Craiova", care, sub înţeleapta conducere a unui dement, Mititelu, s-a dus pulii de suflet. Respectiva echipă avea neşte datorii la stat, drept pentru care conu' statu', recte ANAF, i-a pus sechestru asigurator. Bunurile echipei, care nu are stadionul ei, nu are alte hangarale, sunt jucătorii. Practic, statu' român a pus sechestru pe nişte cetăţeni ai lui. Mişto, nu?

Prin dezafiliere, decisă, cum am spus, printr-un vot democratic, în structurile statutare de conducere ale celor două instituţii, jucătorii au devenit liberi de contract. Deci au dispărut "bunurile sechestrate", pentru că au plecat, fără bani, la alte echipe.  Iar acum Mircea Sandu şi Mitică Dragomir sunt chemaţi la DNA(de ce la DNA?) pentru sustragere de bunuri de sub sechestru.

Să ne imaginăm următoarea situaţie: U Craiova nu mai are voie să joace, dezafiliată fiind. Dar jucătorii nu sunt liberi de contract. Se apuca Bejenariu să-i vândă, să-şi recupereze ANAF banii de la Mititelu? Are acest drept? E şi impresar de sportivi? Să zicem că nu poate, sau nu ştie să-i vândă. Ce face? Le plăteşte ANAF contractele? Le dă ajutor de şomaj? Îi lasă muritori de foame? 

Nu zic că Dragomir şi Sandu nu sunt nişte şarle. Dar, prieteni, au jurişti infinit mai buni decât ţuluşii din dotarea DNA. Tot circul ăsta nu face decât să ridiculizeze şi mai mult un stat care a ajuns bătaia de joc a unor nebuni, care, din prostia noastră, ne conduc.  

O poziţie raţională

Carnavalul anti-corupţie din România, pornit de Monica Macovei, continuă fără ca mai nimeni să zăbovească asupra consecinţelor acestui fel pervers de a face "dreptate". Puţinele voci raţionale sunt acoperite de corul "echipei de zgomote" care, înhămată la carul băsismului, echipă care face imposibilă orice evaluare onestă a fenomenului, şi mai ales a performanţelor instituţiilor proiectate în acest scop. De altminteri nici nu-i de mirare că în "echipa de zgomote" joacă DNA şi ANI, ale căror performanţe în materie de anti-corupţie sunt de toată jena.

O astfel de poziţie raţională o are Radu Nicolae, de la CRJ(Centrul de Resurse Juridice. Ce nume nefericit!), cadru didactic la SNSPA. Omul nostru spune lucrurilor pe nume, spre marea mirare a jurnalistului de la România Liberă, care îi ia un interviu, şi nu-i vine să creadă ce-i aud urechile! 

Aşadar, puţin vitriol din interviu pe faţa "imaculată a DNA şi ANI:

"RL Cu ce atitudine faţă de corupţie vin la acest curs?

R.N. Mulţi vin cu toate prejudecăţile societăţii în care trăim. Pe scurt, împart lumea în două: personajele corupte - printre care politicienii, judecătorii, oamenii de afaceri - şi arhanghelii dreptăţii - ANI, DNA, sau personaje ca Monica Macovei. Or nuanţele nu trebuie să fie ignorate, fiindcă doar cu ajutorul lor putem înţelege ce se întâmplă cu adevărat în realitate. Partea cea mai nefericită este că aud deseori că ar fi preferabilă eludarea drepturilor celor anchetaţi, pentru a grăbi procesul condamnării lor(s.m.). Vin astfel cu propuneri extremiste.

E adevărat că în procesul penal mulţi poate trag de timp. Dar soluţia nu este să renunţăm la toate garanţiile care s-au construit în ultimul secol în Europa civilizată, doar fiindcă unii speculează regulile. Dacă facem aceasta, alunecăm în mod cert spre un regim cvasi-autoritar.

RL Daţi-mi exemplu de o soluţie anticorupţie propusă în repetate rânduri de studenţi şi care ar putea avea consecinţe grave.

R.N.: De pildă, unii propun să nu poată fi contestate înregistrările SRI-ului: astfel ne-am putea trezi într-un stat în care oamenii sunt înregistraţi fără mandat şi plătesc pentru ceva de care nu sunt neapărat vinovaţi. Totodată, interceptarea poate deveni un periculos instrument de şantaj, dacă nu sunt respectate garanţii procedurale stricte. Înregistrarea unei convorbiri telefonice nu trebuie să fie piesa de rezistenţă într-un proces.

RL Auzim însă des invocate interceptările telefonice în cazurile de corupţie.

R.N.: Infracţiunile de corupţie nu se fac la telefon. Ele trebuie dovedite şi cu alte probe; gândiţi-vă că se poate întâmpla ca cineva să se laude la telefon, sau să accepte să facă o favoare din jenă faţă de interlocutor - dar să nu îi dea curs în realitate. Or, la noi, în ultimii 6 ani, cazurile de mare corupţie au fost cazuri în care înregistrările unor convorbiri telefonice au făcut senzaţie în rândul publicului. Chiar procurorul şef al DNA a declarat recent că există dosare în care sunt opt mii de înregistrări telefonice.

RL De ce credeţi că la noi acuzaţiile importante se fac prin invocarea interceptărilor telefonice?

R.N.: Este, probabil, o metodă mai simplă. Gândiţi-vă la problemele achiziţiilor publice, la banii pierduţi în autostrăzi - acestea sunt problemele "grele" pe care ar trebui să le vizeze procurorii. Însă pentru aceasta nu poţi doar să foloseşti discuţiile la telefon, e nevoie să urmăreşti procesul de luare a deciziei, banii în conturi, să construieşti baze de date, să faci demersuri dificile. Deşi există în DNA procurori profesionişti, care fac treabă bună, nu cred ca avem suficiente anchete serioase la nivel înalt. Dacă foloseşti doar înregistrări de convorbiri telefonice, nu vei putea ajunge la cazurile de corupţie cu impact semnificativ asupra economiei naţionale.

RL Credeţi că mass-media sunt responsabile pentru reprezentarea pe care o au tinerii vizavi de problemele corupţiei?

R.N. Da, dar nu este vorba doar de presă. Mass-media fac audienţă de multe ori cu informaţii lansate dinspre DNA, după cum a constatat Inspecţia Judiciară (în cazul Remeş). E vorba despre un show mediatic, în care sunt utilizate probe din dosare pentru a monta opinia publică împotriva unuia sau a altuia. Cred că aceasta este o metodă ilegitimă şi ilegală, la care procurorii trebuie să renunţe.Pe de altă parte, oamenii au tendinţa să vadă sistemul de justiţie ca pe o instanţă morală absolută, care trebuie să împartă lumea în buni şi răi. Chiar dacă cineva este un personaj imoral, când în procesul analizat de judecător nu se probează vina acestuia, înseamnă că e nevinovat.

RL Înţeleg că acţiunile publice ale DNA conţin mult PR. Cum aşa? Să luăm recentul scandal Morar - CSM.

R.N. Cred că declaraţiile recente ale lui Daniel Morar vin să consolideze percepţia simplistă că cei buni se bat cu cei răi. Cred că procurorul şef a făcut declaraţii care depăşesc atribuţiile sale şi pot fi interpretate ca încălcări ale codului deontologic al magistraţilor."

Evident, băiatul ăsta şi-o va lua în freză cât de curând. Mafiile de la DNA şi ANI nu dorm, şi nu lasă nepedepsite criticile. O s-o ia şi ăsta pe urmele lui Alistar, de la Trasparency International România, pe care l-au făcut ăia de la ANI, după ce i-a criticat. Aşa funcţionează poliţiile politice ale lui băsescu, în ţara în care acelaşi băsescu a ridicat corupţia la rang de primă instituţie a statului român. 

Oricum, eu îi urez succes lui Radu Nicolae. Şi dacă-şi pune şi chiloţii de kevlar, poate n-o să-l doară atât de tare curul de la şuturile pe care o să şi le ia de la "imaculaţii anti-corupţie". 

PS: asta se întâmplă într-o ţară civilizată, când se scurg în presă informaţii protejate de secretul cercetării penale, te întreabă Poliţia de sănătate.

Strângerea de mână

Presa românească este plină de cretini, care i-au săpat groapa, şi acum trudesc din greu s-o vâre definitiv în ea. Dovadă? Mizeria numită "ratarea strângerii de mână". Ieri, în lipsă de altceva mai bun, pupincuriştii băsescieni au inventat "refuzul Regelui de a da mâna cu Iliescu". Care Iliescu rata încă o ocazie de a da mâna cu Regele, lăsându-se să se înţelează că acest lucru nu s-a petrecut niciodată în aceşti 22 de ani, că Regele refuză să-i strângă mâna lui Iliescu. Culmea cretinismului e atinsă de HotNews, unde apar cele mai multe dintre aceste mizerii, dar şi o fotografie, din 2002, cu cele două personaje strângându-şi mâna!  

După care tot ei dau de un nene, şef de protocol pe la Senat, care dă nişte explicaţii, oricum inutile, despre un moment confuz, fără nicio relevanţă, de vreme ce Ion Iliescu fusese invitat şi a participat la toate momentele prilejuite de jubileul Regelui.

Una peste alta, manipulările astea de doi bani sunt o formă de dispreţ faţă de cititori. Asta nu vor să înţeleagă imbecili precum cei de la HotNews. Internetul îţi oferă cea mai bună protecţie împotriva manipulării: e atât de simplu să verifici o informaţie banală, încât doar trepanaţii n-o fac.

Criza neputinţei noastre

Deci problema României, expusă de Pulimea Sa, Încrucişătorul, nu e cum dăm drumul economiei, ci de la cine ne mai putem împrumuta. Ceea ce dovedeşte un grad de inteligenţă economică care-l califică în galeria viitorilor lauraţi ai premului  Nobel pentru prostie. Care rimează cu economie, iar realitatea ne demonstrează că economia, ca ştiinţă, devine tot mai mult o prostie. Iar de prostit, ne prostim cu tonţii!

Isărescu s-a dus să se întâlnească, la Parlament, cu aleşii care susţin Guvernul. I-a asigurat că BNR poate susţine leul. Ei, şi ce dacă? Cât pot dura rezervele alea valutare ale BNR, dacă nişte unii pun ochii pe noi, cum ne averizează Franks? Nu e mai bine la leul să fie susţinut de performanţele economiei, în loc să cumpărăm scump bani de la alţii, pentru a menţine artificial cursul unei monede care nu reflectă realitatea din economie?

Apropo de zisele lui Franks: erau nişte dobitoci care mă înjurau că întrebam "cine sunt pieţele"? Bine, mă înjurau pentru răspunsul meu. Iată că musiu Franks mă confirmă: nu există peţe, există doar nişte unii cu fooooooaaaaaaarte mulţi bani, vezi ce zicea recent NYT despre banii care zac în băncile americane, şi pe care nu au cui îi "vinde", care umblă după chilipiruri. Distracţia la modă este acum să atace statele, fiind mână în mână cu agenţiile de rating, şi cu politicieni cretini şi lacomi. Pieţele alea neutre şi impersonale, aproape de dumnezeire, nu există, sunt căcat pentru mintea proştilor. Un mecanism obiectiv, ca să zic aşa, care are drept menire să pună în legătură cererea cu oferta, nu "cauta vulnerabilitati si tari vulnerabile. Iar atunci cand le gasesc, le ataca iar tarile devin expuse unor mari probleme." Asta fac oamenii. Şi uite aşa se duce pulii de suflet una dintre ipoteze de bază ale "ştiinţei" economice! Papagalii sunt rugaţi să-şi tragă singuri palme!  

Nu banii sunt problema în criza asta. Ci modelul economic. Care s-a epuizat, nu mai funcţionează. Degeaba ne iluzionăm: într-o lume iraţional globalizată, nimeni nu-i la adăpost. Supravieţuim cu toţii, sau o mierlim cu toţii. Deocamdată facem tot ce ştim: cretine jocuri de putere. Nimeni nu mai poate domina lumea, nimeni n-o mai poate salva. Degeaba ne uităm spre China, spre SUA, spre Germania sau UE, spre ţările emergente. Toate sunt în criză. Şi sunt în criză pentru că au ajuns să fie dominate de "pieţe". Adică de indivizi lacomi şi iresponsabili, care vor bani mulţi, fără efort, pe loc. Oameni pentru care nu mai contează nimic, şi pentru care viitotul, ca şi trecutul, nu au sens. Pentru ei nu există decât "acum". 

E deprimant să vezi zbaterea penibilă a puternicilor lumii, în G 20, şi a puternicilor Europei, în summituri fără număr, care nu pot nimic în faţa acestor mai mult sau mai puţin anonimi, care se pişă în capul lor, şi-şi bat joc de toată lumea. Despre asta este vorba în criza asta: despre neputinţa noastră în faţa lăcomiei şi determinării acestor derbedei, care-şi zic "pieţe". Dogma a distrus imaginaţia, sensul progresului, viitorul nostru. Restul sunt amănunte...  

Întrebări

Scurt, de dimineaţă mizerabilă: dacă în 2008 datoria publică reprezenta 13% din PIB, iar la jumătatea anului acesta ajunsese la 40% din PIB, se cere să se calculeze cât a fost, în realitate, contracţia economiei în doi ani şi jumătate. Şi, după ce calculaţi(că pe mine nu mă duce mintea!) veţi avea explicaţii la multele lucruri care se petrec în ultima vreme: Bugetul nu poate fi construit, unii şi alţii ne bagă sula în coaste să reducem deficitul la sub 3% din PIB în 2012, iar pentru 2013 se profilează o reducere la zero a deficitului bugetar. Întâmplător 2013 este anul vârfului de plată al datoriei publice externe. 

A doua întrebare: dacă acum doar dobânzile datoriei publice reprezintă 2% din PIB, cât vor reprezenta în anii ce vin? 

A treia întrebare: a meritat realegerea Pulimii Sale, cu preţul unui dezastru economic, care se profilează ameninţător asupra României? 

Să trăiţi bine, fraierilor! 

In memoriam Liviu Ciulei

S-a stins unul dintre cei mai remarcabili artişti români, Liviu Ciulei. Cu el dispare o întreagă generaţie de creatori, căreia, fără să-şi propună, i-a fost lider. O generaţie care s-a afirmat imediat după război şi în anii cinzeci, în condiţii extrem de vitrege. A luat premiul pentru regie la Cannes, pentru "Pădurea spânzuraţilor". A fost actor şi scenograf, arhitect.

I-am văzut filmele. Mărturisesc, cel mai mult mi-a plăcut "Valurile Dunării". Sincer, n-aş putea spune de ce. E ceva magic în el, dincolo de poveste. I-am văzut, la Teatrul Bulandra, "Leonce şi Lena".  Nu am mai văzut, după 1989, nici una dintre piesele regizate de el.

Odihnească-se în pace!

Mi se face frică!

Pe voi nu vă ia cu frig pe şira spinării, privind fotografiile astea?

Normalitate? S-o credeţi voi!

Fotografie de pe blogul lui Şuţu

Regele Mihai a vorbit azi în Parlament, la împlinirea a 90 de ani. Pentru un om cu biografia lui, şi la vârsta lui, este un triumf, un cadou pe care l-a meritat. Păcat că, în buna tradiţie carpato-danubiano-pontică, s-a găsit cineva să dea cu mucii în fasole. De fapt, s-a dat cu mucii în fasole în grup, de vreme ce băsescu s-a ascuns în spatele scuzei că soarta fondurilor europene arde(fonduri de care-l doare maxim în cur, de vreme ce în patru ani am atras, cu acte în regulă, fix 3,65% din ceea ce avem la dispoziţie, şi el a tăcut complice), şi chipurile discută cu Barroso, tuta aia de Anastase s-a ascuns în munţi(ai Georgiei, nu ai noştri), iar boc a şters-o la Carei, că şi-a adus subit aminte că azi e şi Ziua Armatei. De fapt, cu excepţia ministrului Justiţiei, băncile rezervate Guvernului rânjeau goale.

Băieţii şi fetiţele au avut motive temeinice să nu vrea să dea ochii cu Regele Mihai: deşi nici Regele nu e un Everest al politicii, e totuşi un om integru şi patriot, care a luat decizii fundamentale, în momente care se juca existenţa statului român. Iar în comparaţie cu el, trebuie să foloseşti lupa, dacă vrei să-i vezi pe absenţi.

Cea mai scârboasă absenţă este însă cea a Mult Prea Fericitului Danel, Economistul Şef al BOR, ocupat cu plimbatul unor oase(aducătoare de parale) de colo-colo. Ăsta chiar n-are nicio scuză, în afară de aceea a caracterului mizerabil. Din câte ştiu, Regele Mihai este un om profund religios, iar familia sa a făcut destule pentru BOR, încât să merite un gest de recunoştinţă.

Faptul că Regele Mihai a putut adresa un mesaj în plenul Parlamentului ar fi fost un gest de normalitate, dacă şi ceata lui Papuc nu se lua, precum oile, după măgarul de la Cotroceni, care joacă pe partea Prinţului Paul(pardon de vorba proastă!). Aşa, avem doar o încercare de normalitate. Normalitate pe care o tot încercăm de vreo două decenii, şi nu ne iese. Poate pentru că nu ştim ce înseamnă ea, de fapt? Ştiu şi eu? Mai avem de săpat, până să dăm de ea... 

Salvarea care vine de la ticăloşi nu e salvare

Iubitul Conducător şi Mare Machitor ne spune că la anu' ne ia dracu' din cauza Greciei, d'aia trebuie să taie cu plaivazu' prin Buget. Şi cum nu cred că va tăia de la madam udrea, ghiciţi pe cine cade măgăreaţa? Sigur că da, ei sunt învingătorii: pensionarii şi bugetarii!

Dar Pulimea Sa se duce mâine, din nou, la Bruxelles, unde madam Merkel şi Bling-Bling se screm să salveze Ieuropa, în general, şi Grecia, în special. Şi dac'o salvează, de ce mai taie băsescu cu plaivazu' prin Buget? Sau n-o salvează, ci o bagă şi mai rău în căcat, cum se tot întâmplă de ceva vreme încoace?  Că atunci vine de se explică! Asta însă nu se explică: "Le Monde" se întreabă cine şi de ce manipulează cifrele la Bruxelles şi de ce se recapitalizează bănci private cu peste 100 de miliarde de euro, când pierderile lor legate de Grecia nu depăşesc 16 miliarde de euro? Ce se joacă? Poate asta? Ăştia ne fac la portofel fără nicio jenă?

Acum, serios. Nu mi se pare deloc de râs faptul că nemţii şi francezii fac mişto de Italia. Sunt gesturi cretine, care hrănesc un periculos proces de renaştere a naţionalismelor, şi de dezgropare a trecutului, trecut care pute a zeci de milioane de cadavre, din cele două războaie mondiale. După cele spuse despre greci, după meciul lui Sarkozy cu Cameron, după ieşirile Pulimii Sale la adresa olandezilor, asta doar în câteva zile, Europa începe să semene tot mai mult cu o casă de nebuni, care se poate transforma oricând în câmp de bătălie.

Salvarea care vine de la proşti ticăloşi ca ăştia nu e salvare, e reţeta perfectă a dezastrului. Vom simţi asta cât de curând, pe pielea noastră.

Ce ar înţelege?

Stau şi mă întreb: ce ar înţelege adolescenţii din ziua de azi dintr-un film precum Jeremy?  Film care nu e tocmai departe de vremurile noastre: a apărut pe ecrane în 1973. Îndopaţi cu pornoşag din fragedă pruncie, probabil că adolescenţii de azi ar voma de furie că nu văd nicio scenă de sex într-un film cu "amor"!

PS: faptul că adolescenţii de azi există e dovada clară a faptului că şi în 1973 se făcea sex. Dar nu era musai să-l pui în gros plan, pe ecran panoramic. Şi nu pe asta se construia un film.

Fără scăpare

Iubitul Conducător şi Mare Machitor s-a sucit: după ce a vrut să ne lumineze cu înţelepciunea sa economică la orele paişpe, i s-a rupt de faptul că toate televiziunile erau acolo în păr, să-i soarbă cuvintele, şi-a amânat paranghelia pentru 17,30. Eu zic să n-o mai ţină; ceea ce vrea el să ne spună o ştim cu toţii, fără să fim nobeli în economie: e naşpa şi-o să fie şi mai naşpa!

Ba mai ştim şi că nu vom ieşi din căcat, conduşi fiind de colecţia de impotenţi intelectual şi de analfabeţi economic, de talibani ideologici care se numesc Comisie Europeană, Parlament European, guverne naţionale, bănci centrale, FMI. O îngrozitoare contra-selecţie a funcţionat de mai bine de trei decenii peste tot în lume, şi rezultatele se văd: nu mai avem lideri, nu mai avem ţel, nu mai avem viziune.

Trăim de pe o zi pe alta, şi ni se pare firesc să fie aşa. Nu mai avem aspiraţii, nu mai visăm. Vrem doar să consumăm. Atât. Şi când nu mai putem consuma, suntem pierduţi. Nu mai ştim ce să facem, pentru noi e sfârşitul lumii. Şi într-un fel, e sfârşitul lumii. O lume artificială, cu nevoi artificiale, cu sentimente artificiale, cu relaţii artificiale. O lume în care suntem tot mai mulţi, şi tot mai singuri. O lume pentru care progresul şi-a pierdut sensul, acum progres însemnând doar noi mărfuri inutile, ce pot fi vândute scump unor spălaţi pe creier, care se închină zeului consumului.

Ce e mai rău e înaintea noastră. Şi nu există nici ieşiri de urgenţă, nici rute ocolitoare. Suntem fără scăpare...

Aşteptând salvarea de la idioţi

Iar a apărut cretinoidul de Franks, cu sfaturile lui de căcat! FMI e o instituţie moartă, incapabilă să înţeleagă ce se întâmplă în lumea asta, la prăbuşirea căreia a pus şi ea umărul la greu. Cu toate astea continuă cu sfaturile inepte, şi face din papagali precum Franks un soi de vice-regi prin ţările pe care le fericeşte cu "ştiinţa" sa.

Mai grav este că, în aroganţa lor, aceşti "viceregi" au devenit o ameninţare pentru democraţie, pentru libertatea cetăţenilor din ţările sfătuite de ei. Reamintesc tuturor dobitocilor care mai cred că băsescu şi ai lui ne-au salvat din ghearele crizei cu măsuri de "austeritate" că suntem mai adânc în rahat decât oricând în istoria noastră, iar asta o spune chiar Pulimea Sa, vrând să arunce pisica moartă în curtea altora. Şi suntem în rahat "graţie" sprijinului dat de FMI şi trimisul său lui băsescu, în campania electorală din 2009, când au permis folosirea unei părţi din împrumut pentru finanţarea deficitului, şi când dădeau note bune peste note bune guvernării. Asta deşi numai proştii nu vedeau că economia României o luase la vale binişor.

Cei de la FMI nu au cârâit când împrumutul nu a fost aprobat în Parlament, şi nici când Guvernul a invocat restrângerea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, pentru a reduce salariile bugetarilor. Decizia Curţii Constituţionale limita reducerea la şae luni de zile. La un an de la termenul impus de Curte, salariile nu au revenit la normal. Acum Franks ne spune că pentru a creşte anul viitor(de fapt, pentru a reveni la nivelul din iunie 2010) trebuie făcute şi mai multe disponibilizări. În decizia CCR nu se pomeneşte nimic de asta. Urmările le ştiţi: deficite la sistemele de pensii şi de şomaj şi mai mari, deci îndatorare şi mai mare, deci noi tăieri de cheltuieli sociale, că n-o să-i ia băsescu bănuţii de cheltuieli Fecioarei din Pleşcoi. 

Părerea mea este că 2012 va fi, pentru noi, iadul. Cocoşismele lui băsescu ne ne ajută cu nimic. Iar Europa nici  atât! Liderii ei sunt total confuzi, nu ştiu pe ce lume trăiesc, o ţin din summit în summit. Fără să se poată pune de acord. Acum soarta a peste 450 de milioane de europeni a ajuns să depindă de doi mediocri, Merkel şi Bling-Bling.

Lumea noastră se duce tot mai repede dracului, iar noi stăm şi aşteptăm salvarea de la nişte idioţi. Asta e! Daţi fuguţa la tembelizor, să aflaţi cine cui i-a mai tras-o! Să trăiţi bine!  

băsescu şi ceauşescu

Pulimea Voastră,

Nu v-am mai scris de ceva vreme. Sigur, nu prea mi-a ars de scris, dar nici Voi n-aţi mai bătut câmpii grav. Era bine. Văd că iar vă mănâncă în cur, şi daţi cu mucii în fasole. Ştiu, e greu pentru Pulimea Voastră să vă duceţi la Consiliul European pe post de spanac decorativ, la care nu se uită nici dracu. Dar e cazul să vă obişnuiţi cu gândul. S-a dus vremea aia când ceaşcă, susţinut de occidentali, juca rolul de "trouble-fête" în CAER. Oricât V-aţi strădui să-l imitaţi, nu veţi fi decât un comic trist şi uşor afumat, care joacă în faţa unei săli goale.

E cazul să realizaţi că România nu poate da lecţii nimănui. Nu, Pulimea Voastră, România nu plăteşte indeciziile altora, ea plăteşte imbecilitatea Voastră şi a guvernului boc, pentru că preţul plătit pentru banii împrumutaţi de ţara noastră reflectă doar slaba performanţă a guvernării şi slăbiciunile economiei. Nu fiţi laş, ca de obicei, şi nu daţi vina pe alţii. Nu alţii ne-au adus aici, ci programul inept de austeritate, pe care l-aţi impus, fără nicio dezbatere publică. Nu alţii ne-au adus aici, ci împrumuturile aberante ale guvernului, care au triplat datoria externă. Da, au crescut costurile finanţării deficitului bugetar. Furaţi mai puţin! O să se întâmple o mică minune. Credeţi-mă!

N-aţi făcut nimic pentru economia României. Nu vă iluzionaţi: Grecia va fi salvată, pentru că problemele ei sunt problemele UE. Problemele noastre sunt doar problemele noastre. Cui dracului îi pasă de România? De ce i-ar păsa?

Credeţi că, fără sprijinul greilor din UE, Franţa şi Germania, astfel de declaraţii belicoase rezolvă ceva? Înseamnă că aţi depăşit doza obişnuită de vizichi, dacă vă faceţi această iluzie. 

Şi încă ceva, Pulimea Voastră: mi se pare mie, sau ăia de la Bruxelles v-au pus sula în coaste şi ne obligă la un deficit  de sub 3%, dacă în ecuaţia deficitului intră şi datoriile regiilor statului, vacă de muls pentru clentela portocalie? Şi în acest caz trebuie să apelaţi la noi tăieri de salarii şi pensii, de cheltuieli sociale, de la educaţie şi sănătate? Care tăieri vor mătura PDL de la putere, poate şi din Parlament? Şi cu PLD spuneţi şi Voi adio Cotrocenilor? Asta e: riscul meseriei!

Hai, pa! Şi s-auzim de bine de la Bruxelles! 

O prostie: demonizarea recensământului

Văd că în presă şi în spaţiul public se întinde o prostie cât casa: demonizarea recensământului. Argumentele detractorilor sunt cel mai adesea rizibile, iar cel mai bun exemplu este că în materie şi-au dat mâna doi duşmani ireductibili: Mircea Marian cu Mircea Badea. Succes asigurat!

E un parampon împotriva statului, ceva de speriat! Bine, statul e naşpa! Dar vrem politici publice cât de cât coerente, în fază cu nevoile noastre. Ştiu cei care fac politicile care sunt nevoile? Ştiu câţi oameni cu dizabilităţi sunt cu adevărat, pentru a proiecta facilităţile necesare în lucrările publice, pentru a alege un anume tip de mijloc de transport public, de folos şi celor cu handicap? Ştim care este cu adevărat numărul şomerilor? Starea locuirii? 

Una dintre obiecţii priveşte "capul familiei". Poate o fi o stângăcie de exprimare, nu ştiu. Dar sunt şi familii monoparentale, nu puţine, şi uniuni consensuale, şi copii în grija bunicilor, şi copii în plasament la asistenţi maternali. Oricum este un soi de convenţie, e drept, nu prea "corectă politic". 

Nici aia cu CNP ul nu este serioasă. Înţeleg că a fost cel mai facil mod de a stabili o cheie de control, pentru a nu se introduce de mai multe ori un acelaşi chestionar. Puteau genera ei chei, cu un program pentru aşa ceva. Dar ar fi fost mai complicat. Iar dacă vor CNP uri, cei de la putere le pot obţine foarte uşor, şi nu doar dintr-un loc. 

De fapt tot circul are la origini incapacitatea cretinilor care ne conduc de a pregăti acţiunea cum se cuvine. Niciun program coerent de comunicare publică, nimic. Informaţii disparate, deformate de jurnalişti duşi cu pluta, tabloidizate, ridiculizate. Am văzut cu ceva vreme în urmă un filmuleţ amuzant, în cheie sexy, din campania de comunicare publică a guvernului ungar, tot în pregătirea recensământului. Noi nu am fost în stare de aşa ceva, dar cheltuim căruţe de bani pe frunzuliţa doamnei udrea.

Amestecul politicului în ciorba asta pune capac unei chestii care şi aşa a început prost: dezertează recenzorii pe capete, zvonistica îi face nervoşi pe recenzaţi, e bomboana pe coliva recensământului. De datele căruia avem nevoie, dacă vrem o guvernare mai bună.

Asta e Românica, neamule!

PS: nu dau sfaturi nimănui. În ceea ce mă priveşte, am de gând să răspund tuturor întrebărilor. Deşi aş fi preferat s-o fac on-line. Că tot dăm 500 de milioane de iepuroi pe o platformă de e-guvernare.

Cathedral Puţa

Răspund cu oarecare întârziere unui comentariu-replică la o observaţie făcută de mine pe blogul drăguţei cârtiţe, la o postare a lui Ando, despre turnurile care apar pe unde nu te aştepţi în Bucureşti, de preferinţă unde încurcă maxim totul şi se potrivesc ca nuca în perete cu restul construcţiilor. Cel care semnează Sato se referă la Cathedral Plaza, spunând: "2. Daca vrei sa-ti impusti calul, spui ca e chior. Asta a argumentul contra Cathedral Plaza? Ca creeaza vint? Bun, atunci sa distrugem metroul pentru ca e si acolo vint in culoare. Faptul ca CP va atrage activitate economica si servicii in zona, ca o salubrizeaza creeind o piata publica(era un maidan imputit plin de ciini vagabonzi), ca astfel de imobile ofera o panorama asupra orasului — astea nu conteaza deloc fata de argumentul cu vintul?" Tot schimbul de opinii îl găsiţi aici.

Şi dacă tot locuiesc la vreo douăzeci de metri de minunea cu pricina, ce mi-am zis? Ia să vedeţi şi voi cum salubrizează zona Cathedral Puţa, cum creează ea o piaţă publică. Rezultatul e aici. Am adăugat şi ceva fotografii mai vechi, luate în alte momente ale zilei. Dacă nu vă puteţi opri din râs, nu e vina mea. Enjoy!

Vechea şmecherie

Ăia de la "Ocupaţi Wall Street" au început să deranjeze zdravăn, de vreme ce se apelează la vechea şmecherie a "antisemitismului". Sunt acuzaţi(cel puţin aşa zic cei de la "Capital", o publicaţie tot mai neprofesionistă şi mai fanatică ideologic) că vor să "ucidă evreii".  Articolul din "Capitalul" este o adaptare neruşinată a unui alt articol, din New York Post, care descrie lucrurile în maniera Scânteii" din anii '50, doar că au înlocuit "capitalist" cu "marxist".

Sunt demascaţi, pe rând, Soros(bizar, omul este acuzat că a iniţiat şi finanţează mişcarea, ca urmare, evreu fiind, finanţează şi antisemitismul manifestanţilor), Obama, care a zis că le înţelege neliniştea, Krugman, acuzat că instigă la ură, pentru că a spus că Wall Street este o putere distructivă, atât politic, cât şi economic, Roubini, evident, pentru că a spus că Marx a avut dreptate.

Ce-i drăguţ în toată afacerea asta cu antisemitismul? Păi faptul că e o afacere evreiască. Mulţi dintre cei care susţin mişcarea sunt evrei liberali, apropiaţi de Partidul Democrat. Cei care o demască, tot evrei, din "Comitetul de Urgenţă pentru Israel", sunt partizani ai republicanilor.  Şi totul are o încărcătură electorală evidentă, semn că în 2012 vor sări scântei în America.  

Un cuvânt şi despre cei de la "Capital": dacă îl citeşti, înţelegi de ce arată capitalismul românesc aşa cum arată, adică mizerabil. Decât astfel de susţinători,  mai bine lipsă!