luni, 14 octombrie 2019

Război și pace în România lui Iohannis.


Războiul este război. Nimeni nu are așteptări de la un astfel de eveniment violent. Cu pacea este altceva. Care învingătorul să se bucure de victorie, și de consecințele ei, trebuie să facă realmente pace cu adversarii lui, să găsească modalități de conviețuire, să închidă rănile războiului. Învingătorii din WW i n-au făcut asta, și naziștii au profitat, victimizându-se, pentru a pune mâna pe putere în Germania interbelică. Sigur, lucrurile n-au tocmai ca în versiunea germană a faptelor, dar nici învingătorii n-au fost tocmai îngerași.
Lecția fost învățată și, după WW II Germania nu a mai fost umilită, ci ajutată să-și revină. Planul Marshall oricum a costat mult mai puțin decât ar fi costat o pace prost gestionată.
Războiul lui Iohannis cu PSD, urmat de slugile din PNL, care, fără el ar fi niște cerșetori la porțile puterii, pe lângă că nu are nicio justificare, este unul care poate genera mai multe probleme decât își închipuie ei, acum. Primul lucru care sare în ochi: care este criteriul după care Iohannis declară victoria? Mi se pare că nu vrea să se oprească la victoria la prezidențiale, ci vrea să ducă lucrurile mai departe, la instaurarea unui regim autoritar, prin schimbarea ordinii constituționale. Asta fără o schimbare a Constituției, pentru că nu este sigur că, și în condițiile în care, în 2020, ar avea și Parlamentul lui, un regim prezidențial ar fi aprobat de cetățeni, la un eventual Referendum pentru modificarea Constituției.
Eliminarea PSD de pe scena politică nu are cum fi criteriu de victorie. Ar fi, cum am mai spus, o victorie împotriva unei părți semnificative a națiunii române, care are nevoi și aspirații de stânga. Este cel mai prost criteriu. Pentru că face imposibilă conviețuirea învingătorilor cu învinșii. Până și sovieticii au înțeles asta, mai ales după invadarea Cehoslovaciei, și au încercat să dreagă busuiocul. Nu le-a ieșit, tocmai pentru că au gestionat prost pacea, vezi Berlin, 1953, vezi Polonia, și apoi Ungaria, 1956.
Nu-ți pui adversarii cu spatele la zid. Nu-i umilești. Ții cont de ei, de nevoile lor, de sentimentele lor. Uitați-vă la Spania, care nu s-a conciliat nici acum cu trecutul ei din Războiul Civil. Chiar și fără fază violentă, România este, practic, în război civil. Să nu ne ascundem în spatele vorbelor! Asta înseamnă #RomâniafărăPSD! Război civil, cu alte mijloace. Nu mai există cale de înțelegere, de dialog, nimic! ”Nu luăm prizonieri!” Foarte bine! Când se va întoarce roata, nici ei nu vor lua prizonieri! Timp în care se pierd oportunități, exodul românilor continuă, statul se destramă, și relativa prosperitate de acum se va evapora rapid. Ce nu înțeleg cei din Opoziție este faptul că aparenta ură a românilor, când vine vorba de PSD, nu are ca motiv nici corupția pesediștilor, și cu atât mai puțin starea economiei! Nu, sursa urii este faptul că fructele creșterii economice sunt inegal împărțite. Și ce vor să facă viitorii guvernanți? Să mărească inechitatea? Mai gândește cineva pe acolo?
Oricum, ce am construit în ultimul deceniu se va nărui într-un an. Pentru a satisface orgoliul nemăsurat al unei nulități politice și al haitei de oportuniști grețoși, care-i îndeplinesc toate fanteziile minții lui, bolnave de ură. Bine am ajuns!

Niciun comentariu: