luni, 29 septembrie 2014

Democrația, noul internaționalism proletar




Circoteca din Hong-Kong este un avertisment dat de americani Beijingului. Mă tem că Washingtonul a pierdut definitiv legătura cu realitatea. China nu e Siria, sau Libia, sau Sudanul. E cea mai mare țară din lume, ca populație. Este o putere nucleară. Nu încerci să destabilizezi o astfel de țară, sub pretextul ”democratizării”. O astfel de criză nu poate fi gestionată. China de acum nu mai este China ”războiului Opiumului”. Poate face multe pagube intereselor americane, acasă la americani, și în zona Pacificului. Prin politica tălâmbă a ”schimbărilor de regim”, SUA forțează formarea unei alianța India-China-Rusia, care îi poate scoate pe americani din Pacific. 

Realmente nu îi înțeleg pe americani. Ei chiar cred că tinerii ruși, chinezi, și alții ca ei, chiar sunt morți după ”democrație” și după ”visul american”? Că pot fi manipulați prin intermediul internetului și al rețelelor de socializare? Păi, și rușii, și chinezii au învățat la fel de bine ca și americanii să le folosească, pentru a crea reacții la acțiunile manipulatoare ale Washingtonului. Uitați-vă la reacția naționalistă a tinerilor din cele două țări. Uitați-vă la cine conduce acum India: un politician naționalist. 

Cele câteva mii de protestatari de pe străzile Hong-Kongului nu înseamnă nimic. Din păcate pentru americani, creșterea economică a generat în China o clasă de mijloc deloc dispusă să se lase antrenată în aventuri politice, care ar putea să-i aducă pierderea statutului. Schimbarea politică în China se va produce atunci când clasa aia de mijloc va crede că e nevoie de așa ceva. ȘI se va produce în condițiile impuse de ea, nu de americani. La fel și în Rusia. La fel și în India. 

”Democrația”, ca ideologie globalizantă, este la fel de ineptă ca și ”internaționalismul proletar”. Ambele produc suferințe și lasă lucrurile mai proaste decât le găsesc. Așa cum n-a înțeles Moscova comunistă mecanismele și motivațiile schimbării în lume, așa nu le înțelege acum Washingtonul. Nicio societate nu se schimbă, dacă schimbarea nu este rezultatul unei nevoi reale, și dacă nu există o masă critică necesară schimbării. Dar e greu să spui asta unor lideri care se cred Dumnezeu, și cărora puterea le-a luat mințile. Iar puterea SUA este, de fapt, slăbiciune. De asta este agresivă puterea americană: agresivitatea este semn de slăbiciune și de nesiguranță. 

Am spus, mă repet: SUA nu au cum conduce lumea, cu forța sau cu vorba bună. Nu putem fi toți la fel. Nu avem aceleași valori, aceleași interese, aceeași istorie. Suntem diferiți. O lume diversă nu poate fi condusă ca și cum ar fu una uniformă, omogeni. Pur și simplu nu se poate.

SUA ar scuti miliarde de oameni de suferințe, de violență și de sărăcie, dacă ar renunța la ideea că Dumnezeu le-a hărăzit americanilor să conducă lumea. Nu, Dumnezeu i-a făcut pe americani niște unii printre cei mulți. Pentru orgoliul lor e dureros, dar trebuie să se obișnuiască, totuși, cu gândul... 

3 comentarii:

radu popescu spunea...

Din pacate, un razboinic al tastaturii ca dv isi arata limitele atunci cind e vorba de subiecte de genul asta din lumea reala si nu imaginar-resentimentara a provinciei spirituale in care locuiti.

Alea "citeva mii" de protestatari sint de fapt peste 200,000, iar nemultumirile din Hong Kong fata de Mainland China nu sint nici pe departe manipulate de US asa cum ziceti. Ca le convin (sau nu) americanilor asta e alta treaba. Dar mai mergeti prin Hong Kong (ca mine, de exemplu - eu lucrez de ani de zile si cu chinezi din Mainland, si cu Hong Kongeri, si locuiesc o buna parte a anului in HK) si vedeti cam ce cred Hong Kongerii despre Mainland China. Cam cum e cu magazinele de lux pentru nespalatii (cu bani, e drept) din Shenzen care scot de pe piata magazinele locale; cam cum e cu chinezoaicele care vin sa nasca in spitalele din HK, ca sa obtina plozii automat un pasaport decent; cam cum e cu chinezii (iarasi aia de peste granita de la Shatin) care se c*aca in metrou sau pe strada. Dati un Google si o sa vedeti.

Inteleg ca pentru dvs toti sint chinezi, ca arata la fel la tv, dar in realitate diferentele culturale sint imense. Asta nu se vede din spatele tastaturii.

Daca vreti va mai dau exemple. Cum staff-ul din Shenzen al companiei mele nu e primit de clientii din HK (si viceversa).

Succes si mai documentati-va la fata locului.

Anonim spunea...

Obama tocmai a vorbit lumii despre "naţiunea indispendabilă". N-a auzit vorba aceea că sunt pline cimitirele de "indispensabili". În HK cred că operează mai mult britanicii, ei cunosc locurile şi oamenii. Şi au reţele extinse.

casandra

Béranger spunea...

Ce nu înțeleg eu, domnule Popescu, este cum își imaginează Hong-Kong-ezii că vor obține sub oblăduirea PRC mai MULTĂ democrație decât sub britanici! Cum ar veni, obiectivul este să se treacă de la alegerea Chief Executive de către ăia 1200 de electori (oameni de afaceri și alți aleși pe sprânceană) la alegerea prin vot universal, dar să poată fi oricine pe buletinul de vot! Beijing-ul se pare că e de acord cu votul universal, dar vrea să cenzureze lista de candidați. Eu înțeleg cum ar fi să fie „cel mai democratic”, dar DE CE se încăpățânează maidanezii din HK să ceară MAI MULTĂ DEMOCRAȚIE DECÂT (N-)AU AVUT SUB BRITANICI? O asemenea lipsă de realism se cheamă prostie. Și aroganță. Iar din ce spuneți, se pare că Hong-Kong-ezii au un dispreț suveran față de „pleava din mainland China”. Să și-l bage în cur.