luni, 24 februarie 2014

Despre șantaj, ca instrument politic



Aș vrea să fiu bine înțeles, încă din start: convingerea mea este că singura explicație pentru criza pe care o traversează acum USL o reprezintă faptul că unul dintre cei care conduc alianța este șantajat cu ceva din trecutul său. Iar șantajul este atât de puternic, încât este dispus la orice. Omul și-a pierdut coerența în gândire și acțiune. Este dispus la orice, numai să nu i se afle ”secretul”. Care nu este obligatoriu al său.

Să nu fim ipocriți. Oricine poate fi acuzat de orice, dacă este supravegheat îndeaproape, și suficient de mult timp. Suntem oameni, greșim. Sau ceea ce facem poate fi prezentat drept o greșeală, când ai suficiente mijloace media la îndemână. Asta apropo de pajiștile de fotografii ”compromițătoare” apărute în ultimele zile, fotografii care nu dovedesc nimic. Ceea ce este cu adevărat compromițător nu va fi făcut public, pentru că publicitatea anulează capacitatea de a folosi evenimentul împotriva persoanei. Dacă obiectul șantajului la care este supus personajul la care mă refer acum ar deveni public, i-ar oferi acestuia posibilitatea să se apere, să pună în context faptele, să se explice. Și atunci nu sar mai putea fi controlat. 

Există o ieșire: aceea de a scăpa de șantaj făcând singur anunțul, spunând cu subiect și predicat cine exercită șantajul, și care este obiectul șantajului. E dureros, dar mai puțin dureros decât să trăiești cu frica în sân. Nu am înțeles de ce se feresc oamenii de explicații. Dacă au demnitate, și sunt sinceri cu ceilalți, ar putea avea surpriza să fie înțeleși și susținuți. 

Acum, în acest subiect sensibil mai există o dimensiune: cea colectivă. Care este mult mai importantă decât dimensiunea personală. Cum putem fi o națiune cu instituții funcționale, care să se bucure de încredere și susținere, când șefii lor sunt șantajați cu fapte din trecut și din prezent, pentru a ignora interesul public și a servi interese private? Voi fi cât se poate de clar și de direct: și CCR, și DNA, și ÎCCJ, și ANI, și unii din serviciile secrete, funcționează pe bază de șantaj la vârf și servesc interese private. Unele lucruri au mai ieșit în public, dar au fost repede înnăbușite. Chiar dacă nu știm amploarea fenomenului, știm că există și funcționează. Mai mult, selecția șefilor acestor instituții și a membrilor lor cu funcții de răspundere a fost făcută după un singur criteriu: cât de bine poate fi controlat prin șantaj.

Este asta o acțiune legitimă, că legală oricum nu este? Evident, nu! Nimic nu justifică folosirea șantajului, nici măcar servirea ”interesului național.”  Interesul național cere instituții care să fie conduse profesionist, eficient, transparent și neutru, puse în slujba cetățenilor, nu în slujba unor entități private. 

Este în interesul României să se destrame USL? Evident, nu! Dar lui băsescu asta îi vine mănușă! Este în interesul României simulacrul de procese care a dus la condamnarea unor personaje politice? Evident, nu! Au terfelit ideea de Justiție, au sporit neîncrederea în sistem, și, în loc să combată corupția, au încurajat-o, pentru că a acreditat ideea că dacă ești de partea cui trebuie, nu ți se poate întâmpla nimic.

Șantajarea oamenilor politici nu ar fi posibilă fără cei care controlează trecutul și prezentul. Mai precis fără cei care dețin și folosesc arhivele fostei securități, CNSAS, și serviciile de informații, cu toate încrengăturile lor. CNSAS NU ar fi trebuit să existe. Era suficientă publicarea tuturor dosarelor, concomitent cu amnistierea faptelor care ar fi putut face obiectul unor cercetări penale. Astfel se putea evita șantajul cu trecutul. Mai greu șantajul cu prezentul. SRI și alte servicii NU sunt sub controlul Parlamentului, ci invers, ele controlează Parlamentul. S-a construit, prin existența SRI, DNA și ANI, și cu ajutorul plutoanelor de execuție din ÎCCJ, un sistem de control al deciziei politice bazat pe teroare. Orice acțiune a unui politician, oricât de legală, de constituțională și de legitimă ar fi ea, se poate transforma în contrariul ei, la comandă, de instituțiile controlate prin șantaj, atunci când ele aduc atingere intereselor celor care au privatizat statul. Avem peste 400 de fapte ”asociate” faptelor de corupție. Multe dintre ele pur și simplu subiective. Dacă vrea procurorul să te salte, te saltă. E suficient să aibă câteva secunde dintr-o convorbire interceptată, chiar și fără mandat. Mai mult, lucruri banale sunt vândute presei-alt factor de bază în exercitarea șantajului-drept dovezi ale ”vinovăției”. 

Nu spun că asta este singura cauză a proastei guvernări. Dar a ajuns să fie principala cauză. Teama paralizează decizia, șantajul obligă la decizii împotriva interesului public. Sistemul, sub băsescu, a fost total și definitiv ticăloșit. Nu mai știe cum să funcționeze normal. Oamenii din sistem nu mai pot gândi normal, nu mai pot funcționa după reguli. Totul este judecat prin prisma intereselor celui care șantajează. Deciziile sunt judecate în funcție de asta: aduc sau nu atingere celui care deține date ”compromițătoare” despre mine? Și iese ce trăim acum. 

Este drumul care ne duce drept spre un nou fel de totalitarism, democrația de fațadă. Trăim doar iluzia normalității. Dar nimic nu este normal în funcționarea statului și a societății, câtă vreme o mână de oameni poate impuse instituțiilor ce să facă, șantajându-le conducătorii. 

Cum putem ieși din asta? Tragedia este că nu putem, până când nu vom scăpa de trecut, și nu vom face prezentul transparent. Adică niciodată. Ce ar mai fi oameni precum băsescu, dacă li se ia puterea de a șantaja? 


Un comentariu:

pacos spunea...

Oare cin' sa fie?
M-am cam tinut departe de mizeria politica damboviteana. Simt, asa, un soi de greata cand vad ce se intampla. Un alt motiv ar fi si faptul ca scrieti din ce in ce mai rar aici. Inteleg, FB e mai "ofertant", da' poate reveniti mai des pe blog.

Revenind la "cestiune", e o nebunie sa credem ca Antonescu (ce s-o mai dam dupa cires, hai s-o spunem direct) a pactizat cu dusmanul, santajabil fiind. Dupa 3 ani, timp in care Antonescu a fost mult mai bataios decat Ponta (si nu trebuie sa facem eforturi sa ne amintim asta), brusc, cand nu mai e de acord cu Ponta, devine inamicul nr. 1 al USL, devine apropiat, ba chiar frate cu dusmanul. Si, daca are pozitii diferite, asta inseamna fie ca a batut palma cu Basescu, pentru distrugerea USL, fie a fost santajat de asta cu cine stie ce mizerii.

Nu se spune nimic de faptul ca marele artizan al ruperii USL e tata socru mic Sarbu, aprig combinator cu state vechi de jucator la doua capete (vezi anii 2008-2009, cand Tariceanu, azi mare uituc, credea in vorbele dulci ale lui Geoana in timp ce tata socru batea palma, la propriu cu Basescu, formand guvernul PDL-PSD).
Nimeni nu mai spune nimic de faptul ca numirile la DNA s-au facut pritr-o negociere directa Ponta-Basescu. Si ca fraierii aia de liberali au renuntat, practic, la postul de ministru al justitiei. Dar acum e nevoie de un vinovat si cel ma bun pentru asta e Antonescu.
Il uitam pe domnul Rus, un alt mare luptator antibasist. Dar Antonescu.....

Si nu m-as opri doar la PSD. Uitam ca Basescu n-ar fi ajuns niciodata ceea ce este daca conservatorii n-ar fi intors armele in 2004 dupa alegeri, pecetluind soarta noastra.
Astazi astia sunt, din nou, la originea scandalului care a rupt USL. Dar masinaria de zgomote s-a pus in miscare si iata, Antonescu e basist si a pactizat cu dusmanul. Daca nu de bunavoie, atunci sigur e santajat/santajabil.