vineri, 18 octombrie 2013

E vremea să ne trezim!


 
După Roșia Montană, previzibil, a venit și vremea contestării dure, în stradă(mă rog, în câmp) a extragerii gazelor de șist. Este o temă sensibilă, care a fost tratată emoțional, nu rațional. Ca și în cazul Roșia Montană, și în cazul gazelor de șist tema nu este, cum spuneam, interzicerea acestor tehnologii. Și nici călcarea în picioare, simbolic, dar și la propriu, a celor care susțin aceste proiecte. Am avut în ultimul timp o mulțime de dovezi de gândire și de acțiune TOTALITARĂ. Niciun om zdravăn la cap, și cu o rezonabilă doză de bun-simț, nu trebuie să fie de acord cu așa ceva.
Adevărata temă de dezbatere ar trebui să dea un răspuns clar și lipsit de echivoc acestei întrebări: statul român are capacitatea să gestioneze astfel de proiecte complexe, cu evidente riscuri de mediu? Și dacă nu, care sunt măsurile de ordin legal, instituțional și de personal necesare pentru a-l aduce în situația de a putea gestiona astfel de proiecte. Dacă suntem onești cu noi, trebuie să recunoaștem că adevărata dependență energetică nu este dată de importurile de petrol și gaze, de la ruși sau de la alții, ci de faptul că întrega civilizație umană este construită în jurul combustibililor fosili: petrol, gaze, cărbune. Nicio țară, nici cele care sunt mari exportatoare de petrol și gaze, nu scapă de această dependență, fără investiții colosale, care nu sunt la îndemâna nimănui.
Se dă exemplul Franței, care a interzis fracturarea hidraulică. Dar nu de dragul naturii,ci de dragul industriei naționale. Franța nu vrea să pună în concurență centralele ei nucleare, scumpe, care necesită modernizări și mai scumpe, pe care cineva trebuie să le plătească, adică bravul cetățean francez, cu posibile centrale care ar folosi gazele de șist, centrale mai ieftine, mai simplu de construit, mai rapid și fără riscurile uneia nucleare. Nimic nu e ce pare a fi!
Mai devreme sau mai târziu  ne vom îndrepta și spre gazele de șist. Trebuie să fim pregătiți pentru acest moment. Asta nu se face stimulând frica românilor de tehnologii, ci prezentând cinstit riscurile și avantajele, dar mai ales măsurile luate pentru a gestiona riscurile, în special pe acelea legate de mediu. Manipulările de tot felul, care dovedesc nu dragoste de natură, ci conflicte de interese economice private, aruncate în cârca statului, induc o stare de neliniște și alimentează războiul româno-român. Trebuie să ne trezim. Violențele de orice fel nu-și au locul în societatea noastră.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Domnule Gheorghe, in general imi plac analizele si comentariile dvs., si felul lucid si limpede in care puneti problemele. Nici de aceasta data nu m-ati dezamagit!

Raman acelasi cititor fidel al blogului!

Anonim spunea...

asta cu trezitul nu mai merge nicaieri.scolile proaste axate pe producerea de prosti pe banda rulanta isi spun cuvintul iar bosii culeg roadele. la tv germana a fost intrebarea pt elevi de liceu cit a durat razboiul de 30 de ani ocazie cu care am aflat tot felul de numere cuprinse intre 10 si 50 de ani. tot asa am aflat ca prin germania mai curge si canalul panama. deci ce sa se trezeasca?!