Fugiți de țara asta ca de dracu!

 

 

 

O Curte Constituțională cretină, mânuită de un politician dement, face din țânțar armăsar, dar nu vede că un mandat parlamentar poate înceta printr-o decizie administrativă, dincolo de Constituție și de lege. Halal! Ce șansă mai avem cu nebunii ăștia, care duc de râpă o țară?

 

Mor oameni de foame, la sărăcie suntem ca în Africa, economia e pe butuci, avem un morman de datorii, iar băsescu se bucură, la Viena fiind, că CCR le-a tras-o parlamentarilor, și le-a redus termenul de contestație de la 45 la 15 zile? Dumnezeule mare!

 

Care mai puteți, fugiți de țara asta ca de dracu! 

 

 

Portretul dictatorului la bătrânețe

O bătrânețe urâtă, și rea...

O palmă pe obrazul României

 

 

Vizita baronesei Nicholson la Penitenciarul Jilava, unde este ținut deja abuziv fostul premier Năstase, este o palmă pe obrazul României. O țară care nu este capabilă să învețe nimic din ceea ce i se întâmplă. O țară condusă de unu care gândește cu pula, și unde fiecare, cum ajunge într-o poziție publică, gândește la rândul lui cu pula, sau, după caz, cu ovarele. Creierul e o anexă a glandelor.  

 

Ieri băsescu s-a gândit el cum să se bage în seamă, pe fondul parodiei ăleia de Congres al liberalilor, și le scrie o scrisoare lui Ponta și Antonescu, cerându-le să numească rapid șefi la Procuratura Generală și la DNA. Se vede treaba că nu mai au curpapir la Cotroceni, și folosesc Constituția pentru șters la cur, altminteri NIMENI n-ar fi comis o astfel de sfidare a ei și a legilor! Și apoi, el, băsescu, este acela care NU a aprobat nominalizările ministrului Justiției, singurul care le poate face. Înțeleg, îl vrea pe Morar. Și pentru asta a legat EXPLICIT MCV de primirea în Schengen, tocmai când cei din UE, care făceau același lucru, au renunțat la condiționare. Splendid!

 

Revenim la Justiție, pentru că pomenita vizită a baronesei anunță o reacție în plan internațional, pe lângă care MCV este o dulce copilărie. Mai știu câte ceva despre caracterul de buldog al madamei, și nimeni de pe aici nu trebuie s-o subestimeze. N-o fi fost prietenă cu Năstase, dar se respectă, și, în principiu, încăpățânarea ei ne-a făcut bine. Mă rog, multor copii din orfelinate.

 

Tipi precum Hăineală și Danileț, din promoția de țuțeri ai sinistrei procuror ceaușist Macovei, ar trebui să se gândească bine la ce-i așteaptă pe membrii CSM. Pentru că ei au scăpat sistemul din hățuri, și acesta a luat-o razna. Nu e vorba doar de Năstase. Sunt mormane de abuzuri, ignorate de CSM. Legea se  aplică în dorul leli, cum îi tună fiecărui judecător. Cei din CSM abuzează de puterea pe care o au și se urmăresc unii pe ceilalți, se șicanează, se exclud, totul pe banii contribuabilului. Cu Nașul în suflet, Justiția a dat cu oiștea în gard!

 

Văd că la fel de vorbăreț ca Danileț se dovedește Maior, Directorul SRI. Care dă interviuri cu repetiție în presa băsistă, răfuindu-se cu aceia care critică Serviciul. Când poți să sucești gâtul oricui, cu mijloacele discreționare pe care le ai, să te plângi ca o babă violată e deja prea mult. Și să le dai avertismente publice, să-i ameninți pe adversarii politici ai lui traiam băsescu este deja în afara Constituției și a legii. Dar iarăși avem pe unul pe care îl doare fix în pulă de Constituție și de lege. Servirea Iubitului Conducător ține loc de toate: și de Constituție, și de lege, și de morală, și de bun-simț.

 

Ar mai fi și scrisoarea fostului ambasador al SUA la București, Mark Gitenstein, adresată noului Secretar de Stat al SUA, John Kerry, în care se face porta-vocea lui băsescu în cazul numirii procurorilor, sau scandalul de la Muzeul Țăranului Român, legat de homosexuali. Toate ne arată că democrația este doar o formă goală de conținut în țara asta, și nu doar în ea. Occidentalii încă mai au amintiri despre ce înseamnă o democrație, și acolo criza e mai molcomă, deocamdată. Noi nu avem astfel de amintiri, de unde violența crizei politice și morale.

 

Așa că prea multe speranțe nu avem. Și, din păcate, oricâte palme am lua, nu mai avem nici voința, nici dorința, nici rușinea care să ne facă să schimbăm ceva...   

Care-i treaba cu homosexualii?

 

 

 

Parcă miercuri, la Muzeul Țăranului Român, niște cre(ș)tini de-ai noștri, verzi ca bradul, au oprit cu scandări și fluierături proiecția unui film american-organizată de poponarii noștri, ce-i drept, mai mult decât verzi, policolori-dedicat LGBT, orice o fi însemnând asta pe limba lor. Așa am aflat că, după ”Luna agriculturii la sate”, Luna Cadourilor”, ”Luna Ciordelilor la Londra”, există și ”Luna culturii gay”, sau cam așa ceva.

 

Desfășurarea ulterioră a evenimentelor mi-a confirmat bănuiala că în această afacere i-a durut pe toți fix în cur de cultura gay, orice o însemna asta, cum spuneam. Ăia cu obiceiuri pe invers, care nu au, cel puțin în România, niciun fel de grețuri de natură legală și constituțională, au vrut cu orice preț scandal, altminteri nu alegeau drept loc de manifestare Muzeul Țăranului Român, unde plutește un soi de duh legionar, ca s-o spunem p-a dreaptă. Aveau scandalul asigurat, ceea ce s-a întâmplat. În ciorba asta au intrat inevitabilul Mircea Toma, de la Agenția de Frecat Pula Degeaba, și alți frecangii de teapa lui, de partea LGBT, împreună cu nenea ăla de la Discriminare, deși în toată această afacere nu de discriminare este vorba. Și nici ceilalți n-au stat degeaba: pictorul Sorin Dumitrescu a publicat vreo juma de metru de scrisoare lăcrimos-indignată.

 

Dacă trecem peste manipulări, niște unii și-au exercitat un drept constituțional, cel la liberă exprimare. Și mă refer și la cre(ș)tinii de sorginte legionară, și la (pseudo)gay-ii noștri. Că au făcut-o cum i-a dus capul mai rău, asta e! Încă învățăm...Ce nu înțeleg eu este obstinația minorităților sexuale de a se face urâte în societate cu astfel de manifestări tembele. În locul dialogului au ales confruntarea, provocarea.

 

De fapt, gestul ”homosexualilor” a fost unul profund politic, și motivat ideologic. Nu mai este vorba de înlăturarea unor discriminări(care oricum nu mai există de cel puțin două decenii), ci de afirmarea ca parte a unui proces politic, până la urmă. Și mie nu-mi sunt clare revendicările lor. Dar nu cred că, într-o țară în care istoria se învață vai, mama ei, fix de istoria gay e nevoie în școli!

 

Nu cred că trebuie să ne trăim în public preferințele sexuale, și nici să relativizăm lucrurile, mai ales în mintea unora care și așa trec printr-o criză identitară, specifică vârstei adolescentine. Nu pot spune că preferințele homosexuale sunt naturale. Așa ceva nu există! Nu cred în gena homosexualității. Nu, homosexualitatea este o construcție mentală, o opțiune. Și oamenii ne spun că a venit vremea să le permitem să-și extindă domeniile de vânătoare.  Lucru cu care, oricât de stânga și de tolerant aș fi eu, nu pot fi de acord. Pentru că e vorba de prozelitism, până la urmă. Iar cine vrea să facă o opțiune, s-o facă pe cont propriu, nu condiționat ideologic, lucru valabil și pentru opțiunile religioase, drept pentru care nici cu studiul obligatoriu al religiei în școli nu sunt de acord. Credința, ca și preferințele sexuale, țin strict de individ, și se consumă în privat. Spațiul public este pentru cu totul alte lucruri.

 

Este cu atât mai idioată intervenția Ambasadei SUA, care nu are ce face și își însușește punctul de vedere al unei părți, turnând gaz peste foc. Li se pare celor de la Ambasadă că Mark Gitenstein n-a făcut suficient pentru creșterea sentimentelor anti-americane în rândul românilor? Mă rog, treaba lor, fiecare e liber să facă fix ce vrea.

 

Dar după circul ăsta ieftin, ne-am mai ales cu o bubă în cap. Motiv să le mulțumim tuturor celor implicați pentru binele făcut...  

Regionalizarea: solidaritate națională sau egoisme locale?

 

 

Câte ceva despre regionalizare. Prima constatare: pulifricii băsiști, care aplaudau în draci ”regionalizarea” pe vremea guvernului boc, acum se dau de ceasul morții să ne demonstreze de ce va fi un eșec. Ei bine, nu va fi. Dar nici un succes nu va fi. Pentru că nu răspunde unei nevoi reale, nu e cerută practic de nimeni, e doar o decizie politică, determinată de dogma ”regionalizării”, în vogă la Bruxelles. De altminteri și alți amărâți care au trecut la ”regionalizare” s-au asigurat că nu bramburesc o țară, și au păstrat și vechile diviziuni. Asta face și actualul guvern: păstrează județele, și tot ele vor duce greul administrativ în continuare. e unde se vede treaba că nici ei nu cred în ceea ce fac, ci doar ”se sincronizează”. 

 

Doi: am eu o grilă de citire a acestor ”modernizări” instituționale. Rezumând, ea sună: ”orice soluție naște noi probleme!” Dar ele vor fi clare abia după ce jucăria începe să funcționeze. Așa, pe hârtie, totul poate părea fie foarte roz, fie foarte negru. Dacă sunt deștepți, cei de la guvernare nu ne vând regionalizarea drept o soluție-minune pentru nimic. Cel mult drept o oportunitate pentru o mai bună absorbție a fondurilor europene. Asta în cel mai bun caz!

 

Trei: văd că ăia din ceata lui Soros, recte Sorin Ioniță și SAR insistă pe desființarea nu știu câte mii de comune, pe motiv că numai 650 sau așa ceva sunt viabile economic, adică își plătesc funcționarii din venituri proprii. Asta ne spune doar în ce hal a ajuns mediul rural. Eu, în loc de astfel de abordări tembel-nilaterale, aș face altceva: aș construi un model de comună, care să aibă un minim de facilități: primărie, birou poștal, post de poliție sau de jandarmi, școală, dispensar. În cadrul primăriei aș impune un minim de personal, pe care statul se obligă să-l salarizeze, INDIFERENT de culoarea politică a guvernului sau a primarului.

 

Cine dovedește că are resurse, poate angaja personal suplimentar, pe care-l plătește din fonduri proprii. Nu mai are bani, îl dă afară. Dar comunitatea locală are asigurat un minim de servicii publice. În rest, satele și comunele mor de moarte bună, nu la voința unor politruci sau onegiști duși cu pluta. Altminteri ajungem la concluzia că trebuie să ajustăm și populația la economie, drept pentru care ar trebui să moară sau să plece vreo șase-șapte milioane de români.

 

Și uite așa ajungem la un lucru pe care îl uităm: o națiune funcționează în logica solidarității naționale. Iar discuția despre regionalizare, inclusiv analize de genul celei a lui Ioniță se fac în logica egoismelor locale. Dacă și regionalizare ne bagă în aceeași logică, a egoismelor locale, mai bine lipsă!

Nostalgii băsiste

În lipsa lui boc, e bună și Fecioara din Pleșcoi...

Cum să urăști Occidentul, pro-occidental fiind

 

 

Modul în niște scursori politice din Franța, Germania, Olanda și Marea Britanie ne tratează pe noi, românii, dar și pe ceilalți cetățeni europeni proveniți din fostele țări socialiste, dă măsura imbecilității, ipocriziei și rasismului elitelor occidentale, care acum nu trebuie să-și mai ascundă disprețul față de ”popoarele inferioare” din Est. Dispreț pe care îl transformă într-un instrument al dominației politice și economice. Am mai spus, o repet: doar pentru niște proști idealiști din Est revoluțiile din 1989 au fost despre libertate și democrație. Pentru cei mai mulți lideri politici și ”intelectuali” publici din Vest, dar mai ales pentru un capitalism aflat și el într-o criză la fel de profundă ca și sistemul economiei planificate din Est, 1989 a însemnat renașterea colonialismului și imperialismului. Și amânarea, pentru vreo două decenii, a unei crize devastatoare, precum cea de acum.

 

Nu este de mirare că țările cu atitudinea cea mai disprețuitoare și mai discriminatorie față de cetățenii din Est, țările cele mai rasiste și mai xenofobe sunt cele care au avut imperii: Germania, Franța, Marea Britanie, Olanda. Poate li s-ar fi alăturat și Spania sau Italia, dar anumite circumstanțe istorice și economice le-au împiedicat s-o facă. Puseul anti-românesc din Italia s-a stins repede, din lipsă de combatanți, dovadă că era unul fabricat. Pe când în țările citate este vorba de convingeri profund înrădăcinate în mintea oamenilor simpli, care fac posibile mizeriile politicienilor.

 

Nu suntem, noi, românii, nici cetățeni perfecți, nici o culme a civilizației, dar nici animalele pe care se străduiesc să ne convingă că suntem cei care ne urăsc cu metodă. Trec peste confuzia voită cu rromii. Or fi ei vizibili și agasanți, adesea violenți, dar nu sunt nici pe departe la fel de periculoși precum propriii cetățeni ai țărilor care refuză să accepte că au probleme interne, că au eșuat în integrarea cetățenilor lor, unii de etnie rromă.

 

Așa că mă piș pe recomandările Berlinului, care nu știe pe ce lume se află. Ce să facem? Să introducem vizele de ieșire din țară, ca pe vremea preaîmpușcatului? Se poate, dar ce rezolvăm cu asta? Ne dă Berlinul bani să combatem activ sărăcia, care generează emigrație? Păi, tocmai programul cretin de austeritate, impus UE de madam Merkel, a făcut zeci de milioane de noi săraci, în special în Est.

 

Uite așa ajungi să urăști Occidentul, pro-occidental fiind...   

Abjecția propagandei băsiste

 

 

Foarte scurt, că mi-e silă și de subiect, și de felul în care un pitecantrop de presă, unul dintre cei mai mari cretini din seraiul băsist, Tapalabă, îl tratează. ”Scutul anti-rachetă”, sau cum pizda mă-sii i-o zice, NU are legătură nici cu NATO, nici cu UE, ci este doar o afacere americano-română, care stă ca o pioneză în cur atât UE, cât și NATO. De ce cred rușii mă doare în cot! Cu atât mai mult cu cât nebunia lui Reagan, aia cu ”Războiul Stelelor”, de la sovietici a pornit. Ei au început militarizarea spațiului extraterestru. Iar niște exaltați din patriarhia neo-conservatoare americană au crezut că un astfel de program îi poate face să câștige un război nuclear. Între timp s-au lămurit toți ce și cum, dar au rămas cu niște fierotenii în brațe.

 

Și uite așa cineva a decis, la Washington, să parcheze fieroteniile, pe baze bilaterale, în curtea foștilor aliați ai URSS din Europa de Est. Din diverse motive, după ce au zis ”da”, polonezii și cehii s-au lipsit de ”onoarea” asta, și uite așa ajunseră amerlocii la Deveselu. Cu scuza că interceptoarele alea ne apără de photoshopul iranian! Deși în afacerea asta toată lumea minte. Nu Iranul este ținta, ci Rusia. Dar dacă în cazul Poloniei montarea de interceptoare avea sens, vezi Kaliningradul și rachetele rusești Iskander , în România interceptoarele cu pricina sunt puse (aproape) de pomană. Mi se pare firesc ca unii de la Washington să se întrebe dacă banii n-ar fi mai bine cheltuiți fie renunțând la rachete, fie montându-le undeva unde asta are sens. Oricum, cine se uită pe hartă, vede că de la Deveselu nu poți apăra teritoriul american, și nici instalații militare semnificative din Mediterana.

 

Deși nu cred că americanii vor renunța la Deveselu, fie și în mod demonstrativ, pentru a da niște semnale, chiar dacă o vor face, nu vor conta în decizie nici Ponta, nici Antonescu, nici Voiculescu sau băsescu. Vor conta doar calculele foarte pragmatice ale americanilor, care îi permit luxul de a face tot ce vor! 

 

Asta nu va însemna că vom fi dați afară din UE sau din NATO. Nu avem de ce pune semnul egalului între niște rachete și proiectul euro-atlantic, un lucru extrem de complex, și care se judecă din alte perspective, și pe termen lung.

 

Propagandă băsistă a atins un grad de abjecție greu de imaginat. O s-o treacă Pulimea Sa la capitotul ”amenințări la adresa securității naționale”? Sau se va cere din nou la postul lui favorit, pentru a ne servi o nouă porție de minciuni?

Despre starea națiunii

Suntem în pragul nebuniei, și nu e departe momentul în care vom face o criză...

Peisaj cu proști

 

 

Conducând PDL pe ultimul său drum

 

Cam așa ar putea fi intitulat un tablou care ar surprinde ceea ce se întâmplă acum în PDL. Partidul realizează brusc că este aproape o ficțiune, până acum fiind doar un magnet pentru oportuniști, că n-a crescut un singur lider credibil, de când la conducerea partidului a venit(și a rămas!) traian băsescu, că organizațiile locale și județene se destramă, iar pregătirea Congresului, sau cum s-o fi numind paranghelia ce se pune la cale, a declanșat o păruială generală în partid. Iar colac peste pupăză vine și băsescu să toarne gaz peste foc, prin susținerea Fecioarei din Pleșcoi, în dauna buldogului portocaliu.

 

Că acum se succed replicile și contrareplicile între diverșii combatanți, exponenți ai taberelor aflate în luptă, nu e nici de mirare, nici o noutate. Furatul împreună, cât au fost la guvernare, a ținut capacul pe poala în fierbere a PDL. De fapt, furatul împreună plus frica de brațul înarmat al băselului, DNA. Acum tot DNA va juca rolul de pacificator în PDL, dacă ast se mai poate, după refuzul Monei Pivniceru de a-i nominaliza pe Morar la conducerea Parchetului General, și probabil o altă slugă a lui băsescu la DNA: băsescu le promite că pedeliștii nu vor fi deranjați de respectivele organe, dacă sunt cuminți și nu-i ies din cuvânt.

 

Dacă Fecioara din Pleșcoi îl învinge pe buldog, cu ajutorul lui băsescu, agonia PDL va fi scurtă. Dacă învinge buldogul, PDL va avea parte de o lungă agonie. Pentru că adevărata problemă a partidului este aceea de a-și găsi un rost, o valoare de întrebuințare pe scena politică, un public rezonabil și cât de cât fidel. Iar cu băsescu ubră tutelară așa ceva nu este posibil. PDL va rămâne jucăria lui, folosită doar în jocuri cretne de putere, ca și până acum. Asta nu aduce nimic românilor. Și nici membrilor și simpatizanților partidului. Oricum ar fi, discuția despre PDL nu se referă la a fi sau nu de drepta, ci la a fi sau a nu mai fi partidul lui băsescu. Deocamdată rămâne în ghearele Pulimii Sale. Cu sau fără udrea, cu sau fără blaga și ai lor în fruntea PDL.

 

Peisaj cu proști, ce mai! 

 

PS: ce-mi plac ăștia trei! Au și ei o opinie, și nu sunt de acord cu ea?!

 

 

 

UPDATE: un șobolan din pivnițele din Modrogan mă înjură cu sârg. De unde se vede că-i ustură adevărul. Asta e: cu cât idioții ăștia dispar mai repede de pe scena politică, ei bine, cu atât mai respirabilă va fi atmosfera... 

Dor de boc

 

 

Pe traian băsescu l-a apucat dorul de boc. Și pentru ca să și-l stingă, a dat o fugă la Cluj, să-l întâlnească. Și să-l convingă să revină în fruntea PDL. Se pare că e nostalgic. Și nici nu-i surâd alternativele. Pe Blaga nu-l suportă visceral, ca să zic așa. Iar pe Nuțica o consideră ușor necopată, politic vorbind, și evident nepopulară. Dar dacă ar fi să aleagă între ea și Blaga, ar alege-o fără ezitare pe Nuțica.

 

Totuși, voi nu v-ați plictisit de ăștia? Iarăși boc? Iarăși băsescu în fruntea PDL? Iarăși ăia de-l aprobă pe băsescu și când dă o bășină? Vai de mama ei de politică!

Sunt unii mai proști ca noi, românii!

 

 

Scandalul cărnii de cal a scos la iveală un fapt care, deși pare din ciclul ”Să moară și capra vecinului”, ne mai ridică și nouă moralul. Am văzut că există națiuni și mai mizere moral ca a noastră, care au o părere prea bună despre ele și prea proastă despre alții, am văzut rasism, xenofobie, munți de prostie, de incultură, de nombrilism național, de ignoranță, de lașitate și de iresponsabilitate, de lăcomie, încât chiar ne putem relaxa. Și cine știe, poate vom aborda lucrurile cu mai multă demnitate, curaj și determinare. Face bine la feng shui să știi că există și mai proști ca tine!

O țară, după chipul și asemănarea pulii lui băsescu

 

 

Țara asta se conduce din ce în ce mai mult după principiul băsescian: ”Așa vrea pula mea!” Toate instituțiile au adoptat această atitudine perfect totalitară, și pentru ele nu mai contează nimic: nici Constituție, nici legi, nici tratate internaționale, nici drepturi, libertăți și obligații cetățenești.

 

Construite după chipul și asemănarea dementului de la Cotroceni, un imbecil care a făcut mai mult rău României decât oricare alt conducător din epoca sa modernă, DNA și ANI au depășit orice limite ale relei-credințe instituționale. Spectacolul oferit azi de procurorul DNA în procesul lui Adrian Năstase este un delir totalitar, de care ar fi fost mândri înaintașii săi naziști și staliniști, care se pare că fac obiectul adorației țulușilor de la DNA.

 

Lui Adrian Năstase i s-a constituit un regim aparte de detenție, și se pare că a fost judecat după principii care nu sunt parte integrantă a sistemului legislativ actual. Azi se confirmă statutul său de deținutt politic, iar scopul pedepsei nu este sancționarea unei încălcări a legii, ci distrugerea lui, ca om și ca lider politic, la comanda lui traian băsescu.

 

Nu pot să nu remarc, iarăși, refuzul sistematic al DNA și al ANI de a-i cerceta pe apropiații lui traian băsescu din PDL, atitudine care face parte din ceea ce am numit principiul ”Așa vrea pula mea!”   DNA și ANI nu se supun niciunui control al societății, lucru inacceptabil într-o democrație. Și, colac peste pupăză, infestarea sistemului de justiție cu ofițeri sub acoperire ai serviciilor secrete face lucrurile și mai grave.

 

Lupta împotriva corupției nu poate justifica limitarea drepturilor constituționale ale nimănui. Nu este cazul să ajungem în situația în care cineva este pedepsit nu pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce spune că ar fi făcut o instituție precum DNA, pentru că așa vrea pula unuia sau altuia dintre puternicii zilei, în disprețul total al regulilor democrației.

 

DNA și ANI trebuie să dispară la revizuirea Constituției, pentru că au devenit un pericol pentru societate, prin puterile discreționale pe care le au, ca instituții, și pentru că au ajuns mai presus de lege și de voința oamenilor.  

Mi-e rău din fleacuri!

 

 

Prieteni, cum în România totul se desfășoară după scenariul obișnuit, ca în ”Ziua cârtiței”, cum v-am mai spus, nu văd ce aș putea să adaug în plus față de ceea ce vedeți(în cazul în care vă mai uitați la televiziunile de ”știri”). În lipsa unui proiect național, facem-și fac și ei, politicienii-ce putem. Iar de unii singuri nu putem prea multe. Asta se vede în tot ce se întâmplă în jurul nostru.

 

Până punem de-un astfel de proiect, până redescoperim solidaritatea socială și națională, lucrul și viața împreună, ne va fi permanent rău din fleacuri...  

Europa, bre!

 

Summitul Consiliului European a dovedit că în Europa ajungerea la un consens este din ce în ce mai greu de realizat. De ce? Pentru că nu mai avem de-a face cu neînțelegeri privitoate la alocațiile bugetare. Acum se înfruntă viziuni despre viitorul Europei. Faptul că aceste viziuni sunt ascunse în spatele unor chicițe de contabilitate nu face decât să complice lucrurile. Marea finanță internațională, în numele căreia vorbește Cameron, cea care vrea să reducă proiectul european la doar un spațiu de liber-schimb, este pe care să distrugă UE, văzută ca un instrument de reglementare prea puternic, pentru a fi pe placul ei. De aici întrebarea: pe cine reprezintă, de fapt, șefii de stat și de guvern strânși din vreme în vreme la Bruxelles?

        Legat de asta: care a fost, de fapt, poziția României, pe care Traian Băsescu se zice c-ar fi susținut-o la Consiliul European? Sigur, nu s-a întrebuințat prea mult, și nu s-a bătut pentru banii europeni. Am luat-o în mână cu deplin succes! Dar cum spuneam, nu banii sunt acum miza, ci viitorul Europei. Care este viziunea României? Care ne sunt aliații? Ce vrem, de fapt, de la această construcție? Singurele poziții cât de cât clare, exprimate de Traian Băsescu, privesc tot aspecte economice, gen Tratatul Fiscal, care oricum nu ne sunt de ajutor, pentru că privesc în primul rând statele din zona euro. Nouă ne aduc ponoase, și niciun folos.

        Refuzul lui Băsescu de a semna, alături de Ponta, Antonescu și Zgonea, scrisoarea către liderii europeni privitoare la Schengen este nejustificat. Dacă vrea să ne spună că această scrisoare i-ar fi ”supărat” pe ceilalți lideri, și i-ar fi redus ”capacitatea” de negociere, ne minte.  Capacitatea lui de negociere este zero! El nu negociază, el votează după cum îi arată Merkel cu deștu! Iar marea majoritate a aliderilor europeni sprijină România în efortul de aderare la acest spațiu. Este vorba doar de poziția negativă a Olandei, deși cred că și această opoziție a devenit o problemă de orgoliu, nu una motivată tehnic sau politic. Și, îi place sau nu Pulimii Sale, această întârziere, care este un eșec, i se datorează, și nu doar lui, ci și guvernului Boc. Se știau pozițiile Finlandei, Olandei, Franței și Germaniei încă din 2010.

        Colac peste pupăză, nu avem nimic mai bun de făcut decât să redeschidem o discuție inutilă, și lipsită de sens, începută de ministrul de externe Baconschi, referitoare la Croația, și legată de Schengen. Acum Monica Macovei cere MCV și pentru Croația, pentru a înfuria încă o dată Germania, cel mai puternic sponsor al aderării Croației la UE. Această dualitate a politicii externe, cu un centru la Cotroceni, și cu altul la Guvern, ne pune adesea în situații imposibile. De aceea este urgentă modificarea Constituției și precizarea strictă a limitelor de competență pentru fiecare instituție a statului român. Deocamdată multe dintre interesele noastre au ajuns la remorca PPE și a unora de la Bruxelles, care joacă în aceeași echipă cu PPE.

 

În rest, suntem ca în bancul ăla cu bicicleta și Volga, de lșa Radio Erevan: nu ni s-a dat, ci ni s-a luat, dar oricum nu contează: Parlamentul European este furios, și sunt mari șanse să vedem un nou buget european. Cu norocul nostru spart în cur, avem destule șanse să plângem după bugetul ăsta mutilat. Europa, bre! 

M-am săturat de UDMR!

 

 

”Războiul steagurilor” nu este altceva decât o nouă formă de șantaj din partea UDMR. Care vrea să intre la guvernare, unde e cald și bine. Au uitat cum e în opoziție. Ei bine, să pună mâna să învețe! Că n-am ajuns slugile unor gigei aroganți, care n-au aflat că Imperiul Austro-Ungar e mort și îngropat!

 

Nu vreau să mai aud de unguri! Nu vreau să învețe limba română! Nu vreau să învețe istoria și geografia României! Nu mă interesează nimic din ceea ce fac! Vor să-și transforne Ținutul Secuiesc într-un ghetou de cretini? N-au decât! Vor să se separe de România? Cu atât mai bine! O belea în minus!

 

Cea mai bună soluție, pentru a-i învăța că ne datorează același respect pe care îl datorăm noi lor, este ignorarea lor. Să ne purtăm ca și când nu ar exista. Suntem suficient de puternici pentru a trece peste eventuala secesiune a Ținutului Secuiesc, care e și acum mort, din punct de vedere economic și social. Cum ar arăta în mijlocul unei țări ostile, și furioase din pricina afrontului adus prin secesiune?

 

Dar de ce să gândească Kelemen și compania? Ei au pierdut ciolanul, și acum orice este bun pentru a reveni la el. Inclusiv confruntarea cu majoritatea și șantajul ordinar, făcute și cu mâna Budapestei, pentru a ne enerva și mai tare. Ăștia de la UDMR sunt mai odioși(deși la odioșenie nu prea există grad de comparație!) decât politicienii mioritici. Și merită o lecție cât mai dură. Acum!   

Sictir, golane!

 

 

băsescu a ajuns un soi de diriginte al nației, care împarte felicitări elevilor buni și urecheli elevilor răi, care scade nota la purtare celor care sunt prinși că nu cad în limbă de admirație în fața inspectorilor de la Bruxelles. Discursul lui de azi este o mizerie, o probă de slugărnicie și un atentat la adresa interesului național. Această jigodie ar accepta orice din partea revizorilor de la Bruxelles, dacă asta înseamnă că poate să-și facă în continuare micile lui jocuri cretine de putere. Ce contează că ăia fut în cur cu sârmă ghimpată o națiune, câtă vreme mai poate fute el pe unul sau pe altul de la București? 

 

Am o singură nedimerire: cum se poate identifica un potențial infractor de la conducerea unei televiziuni? Dacă are buze moi și calde, e de bine, dacă respectivul îl mușcă de cur, e viitor client de cremenal? Securistul tot securist rămâne...