tag:blogger.com,1999:blog-1850419331313741806.post6132586308945794719..comments2024-02-11T11:00:55.503+02:00Comments on Conştiinţa Unui Liberal de Stânga: Senzația de libertate nu e libertate!Constantin Gheorghehttp://www.blogger.com/profile/15133047399340658745noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-1850419331313741806.post-45618084219144504102015-04-13T22:40:12.960+03:002015-04-13T22:40:12.960+03:00...Vădit, aşa că, nimic de comentat. Sau, aproape ......Vădit, aşa că, nimic de comentat. Sau, aproape nimic. Fiindcă, aş zice oarece pe marginea pretextului, adică, a ideii uvertură pe care o conţine acest articol. Anume, evoluţiile din Ucraina. În primul rînd, mi se pare evident că noua orientare politică a regimului marionetă de la Kiev este un soi de bolşevism anticomunist. Practic, în Ucraina se reinstaurează diktatul ideologic, a cărui anunţată legiferare implică, instantaneu şi inevitabil, gestapovizarea ideologică a instituţiilor puterii de stat. Cum altfel decît fasciste s-au numit, în istoria recentă a lumii, curentele ideologice care au dezvoltat şi au ridicat anticomunismul la rang de regim politic? Şi, cum altfel decît ca regimuri fasciste trebuie ele tratate de comunitatea internaţională şi cum altfel decît celelalte regimuri fasciste cunoscute în istorie trebuie să sfîrşească ele?<br /><br />Apoi, mi se pare evident că această nouă orientare politică a Kievului se vrea a fi, de fapt – în contextul nesăbuitelor răfuieli militare interne cu propria populaţie rusofonă, precum şi al apropiatului jubleu al celor 70 de ani de la Victoria asupra fascismului – un nou act războinic, de astă dată psihologic, un nou afront şi o nouă scoatere de limbă la adresa Moscovei, de sfidare, de umilire, de blasfemiere a unei anumite simbolistici şi unei anumite mîndrii ruse sau, dacă doriţi, doar moştenite şi asumate de Rusia de la Uniunea Sovietică. Cum însă, ştim bine, Moscova nu crede în lacrimi, cu atît mai puţin în lacrimile inamicilor ei, o doare pe Moscovă în... pardon de expresie de noua dare cu capul de pereţi a regimului de la Kiev! Îşi dărîmă Ucraina statuile propriei istorii? Au făcut-o alţii înaintea lor, încă de acum 20-25 de ani. Parafrazîndu-l pe Paler, aş zice că demolarea propriei istoriei poate fi pentru un popor un prim simptom că ţara lui, dacă nu chiar el însuşi, a ajuns la finalul istoriei sale! Încolo, Ucrainei să-i fie de bine. Oricum, şansele ca un stat hibrid să facă mulţi purici în istorie sînt mici.<br /><br />În fine, încă ceva. Ce deosebire este între regimurile „democraţiei creştine” europene, care îşi dărîmă simbolurile istoriei recente şi regimurile asiatice „fundamentalist-islamice”, care îşi dărîmă simbolurile vechii istorii? Şi unele şi celelalte vor sfîrşi, cît de curînd, în praful şi pulberea propriilor demolări... Nu am nici o îndoială. <br />Nicolae Nicuhttps://www.blogger.com/profile/12365022384160706967noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1850419331313741806.post-11366454781376981582015-04-13T16:17:01.004+03:002015-04-13T16:17:01.004+03:00Super!Super!p.j.https://www.blogger.com/profile/17208901536152816965noreply@blogger.com