tag:blogger.com,1999:blog-1850419331313741806.post480980914193675174..comments2024-02-11T11:00:55.503+02:00Comments on Conştiinţa Unui Liberal de Stânga: Constantin Gheorghehttp://www.blogger.com/profile/15133047399340658745noreply@blogger.comBlogger9125tag:blogger.com,1999:blog-1850419331313741806.post-24024243428794593552008-03-07T11:22:00.000+02:002008-03-07T11:22:00.000+02:00Adevarul este mai mult sau mai putin "adevarat" in...Adevarul este mai mult sau mai putin "adevarat" in functie de unghiul de observatie. Similar si cu problema lui nenea Montesquieu... Intr-o societate civic matura nu vad un asa mare pericol in subsumarea unor caracteristici ale puterii in maini mai putine. Diluarea autoritatii prin asa zise necesitati de recurs la democratie duce in subsidiar la haos degringolant. In antiteza cu acesta, pe langa reducerea birocratiei o putere completa (reunita) incumba eficienta sporita in sfera actului guvernamental decizional.<BR/><BR/>In alta ordine de idei va felicit pentru calitatea formei si fondului blogului dvs.<BR/><BR/>Cele bune!<BR/><BR/>1=Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1850419331313741806.post-14045433914242386522008-03-05T16:52:00.000+02:002008-03-05T16:52:00.000+02:00Tot de la Murphy citire, cu o tuşă autohtonă: ORIC...Tot de la Murphy citire, cu o tuşă autohtonă: ORICE soluţie naşte noi probleme! Cât despre stat, nu el nu poate mărturisi, ci nevolnicii din fruntea sa nu pot, pentru că nu au bunul simţ să-şi recunoască limitele! De "Zeus" aţi auzit? Poate tătucul zeilor să apară şi să-şi mărturisească ignoranţa? Până peste poate!Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1850419331313741806.post-27813260010809934142008-03-05T16:02:00.000+02:002008-03-05T16:02:00.000+02:00Ma rusinez. In general evit sa imi las, precum mel...Ma rusinez. In general evit sa imi las, precum melcul, dara prin blogurile oamenilor. Iar acum ma rusinez ca aproape abuzez de spatiul dumneavoastra. Lucru pentru care cer ingaduinta.<BR/> De fapt nici nu cred ca isi avea rostul o noua replica a mea doar pentru a va da ( inca o data! ) dreptate.<BR/> Boala absolutizarii nu e noua si nu se opreste la modele. Totusi, ramanand la subiect, absolutizarea -cum bine spuneti- unui anume model, functioneaza, inevitabil, reductionist. Calarea pe un model, pe o solutie -oricare ar fi aceasta- e precum plapuma. Care ( Murphy stie!) e intotdeauna prea scurta. Acoperirea temeinica a urechilor va lasa mereu picioarele dezvelite. Si viceversa.<BR/> Repezeala aceasta vine dintr-un motiv teribil de simplu: statul nu se poate marturisi neputincios ori ignorant. Asa ca va propune intotdeauna solutii. Care vor genera efecte secundare. Pentru care va propune noi solutii. Intr-o eterna spirala.<BR/> Legat de Chomsky... am adaugat la blogroll link-ul catre pagina sa. Nu am verificar daca textul cu pricina se regaseste acolo. Am sa il caut si poate am sa il postez in blog. Ideea am regasit-o recent si la Pascal Bruckner - evident intr-un enunt teribil de cinic si malevolent. Dar asta nu i-o voi imputa niciodata lui Bruckner.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1850419331313741806.post-7864082925522541182008-03-05T15:31:00.000+02:002008-03-05T15:31:00.000+02:00Ruşinat, mărturisesc, nu am citit ce a scris Choms...Ruşinat, mărturisesc, nu am citit ce a scris Chomsky despre statul-corporaţie. De aceea nu am recunoscut trimiterea. Dar ceea ce vedem este încercarea de a judeca performanţele statului cu instrumentele şi după criteriile cu care se judecă performanţele unei coeporaţii. Nu este de mirare. În fond, asta a produs neo-liberalismul. E o boală, aceea a absolutizării modelelor, a "închiderii lor", care, mai devreme sau mai târziu, se vindecă. Din păcate, cu o altă "boală", adică, mai simplu spus, ne vom grăbi să absolutizăm alt model, la modă, cum au fost monetarismul şi "politica ofertei", care au luat locul keyneseismului şi intervenţioniosmului statului în economie.<BR/>Şi ştiţi că în modă, mai devreme sau mai târziu, revin "clasicii", în forme aduse la zi.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1850419331313741806.post-65213697238810042082008-03-05T15:16:00.000+02:002008-03-05T15:16:00.000+02:00Deja incepem sa cadem prea des de acord si nu e in...Deja incepem sa cadem prea des de acord si nu e in regula. Inca o data, deci, va dau dreptate. Totusi, nu la "oculta" ma refeream. Desi nici ea nu e de neglijat. Il parafrazam mai degreaba ( stangaci , recunosc) pe Chomsky si teza lui despre statul- corporatie. Iar impotriva "ocultei" , oho, se poate lupta. Si cu succes chiar. Avem suficiente exemple.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1850419331313741806.post-50790291169729278852008-03-05T15:09:00.000+02:002008-03-05T15:09:00.000+02:00Este adevărat că s-a structurat un soi de ocultă c...Este adevărat că s-a structurat un soi de ocultă care determină anumite decizii pe care le ia statul. Dar ar fi greşit să credem că ea este interesată de TOATE ariile decizionale ale statului. Ceea ce urmăresc "băieţii deştepţi" este, de regulă, un acces privilegiat la banii publici. Statului îi rămân destule domenii în care poate lua decizii autonom, cu condiţia ca nouă tuturor să ne pese. Numai că ideea existenţei acestei oculte vine la pachet cu aceea că este inutil să te opui ei, că nu poţi schimba nimic. Fals! <BR/>Când ne va ajunge cuţitul la os, tot sistemul se va reforma violent. Aşa încât şi băieţii deştepţi ar trebui să-şi facă unele de calcule despre costuri şi beneficii şi să o lase mai moale cu spolierea banului public. Ei au mai mult de pierdut. Dar ştiţi cum e cu lăcomia...Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1850419331313741806.post-39807580220885056512008-03-05T14:52:00.000+02:002008-03-05T14:52:00.000+02:00In ce priveste chestiunea armelor suntem de acord....In ce priveste chestiunea armelor suntem de acord. E elementar.<BR/>In privinta statului... statul ca mecanism de gestionare colectiva a riscurilor, nici nu suna asa exotic cum spuneti. Suna doar a deziderat. <BR/>Practic dincolo de formularile generoase, ma tem ca realitatea se clatina tot in latul de care pomeneam. <BR/>La fel de generoasa este si formularea dumneavostra de final: " totul este sa stii ce vrei de la " stat"". Pentru ca stim amandoi foarte bine ca asta chiar nu conteaza. Decat in masura in care faci parte din ... (am spus " clasa" mai devreme, in lipsa de un cuvant mai potrivit il pastrez pe acesta) clasa care conteaza. Adica cei care chiar pot spune ce vor de la stat. Si nu ma folosesc aici argumentul grobian al " lobbystilor" sau altceva asemanator. De fapt stim amandoi despre ce vorbim.<BR/>Al dvs. Mordechai<BR/>satul de stat<BR/>si pus pe umblat.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1850419331313741806.post-86440573118466824662008-03-05T14:43:00.000+02:002008-03-05T14:43:00.000+02:00Stimate domn, Prietenii dumneavoastră americani tr...Stimate domn, <BR/>Prietenii dumneavoastră americani trăiesc acum consecinţele absolutizării unui model. Nu sunt singurii. Modelul lor şi-a pierdut de multă vreme valabilitatea, cam de la sfârşitul războiului de secesiune, cel care a tranşat în privinţa naturii şi formei statului american modern. De atunci încolo a funcţionat strict modelul "interesul poartă fesul!" Adică interesul fabricanţilor de arme. Citeam o statistică drăguţă, vorba vine! Din cele peste 26000 de decese datorate uzului armelor de foc în SUA, în 2005, doar circa 100 au ca motivaţie legitima apărare. Restul, jafuri, crime, accidente stupide, crize de demenţă, sinucideri. Vorba cuiva: eşti mai în siguranţă la Bagdad decât la Chicago!<BR/>Aşa şi cu modelul actual al statului. Punctul meu de vedere este puţin mai exotic, să spunem. Văd statul ca pe un mecanism de gestionare colectivă a riscurilor. Natura şi importanţa riscurilor determină natura şi mărimea "statului". Acum în România riscurile vin din subdezvoltare, din degradarea calităţii serviciilor publice, din polarizare socială şi economică, din decuplarea agiculturii de ansamblul economiei naţionale, din slaba calitate a guvernării, din absenţa elitelor administrative. Iar statul este construit încât nu are cum să gestioneze riscuri care nu au reflectare în realităţi. Aşa şi cu transpunerea mecanică a unor principii vechi de sute de ani, care nu mai au nici-o legătură cu prezentul. <BR/>În 1999 FMI a organizat o conferinţă despre noua generaţie de reforme, unde, dincolo de ideologia de rigoare la ora aceea, adică deja perimatul Consens de la Washington, s-au emis şi puncte de vedere pertinente, care, toate, duceau spre concluzia că statul trebuie evaluat permanent şi instituţiile adaptate la realităţi într-u ritm mai alert decât până acum. Nu este vorba de tradiţionala dezbatere despre mărimea statului, ci despre eficienţa lui. Pentru că există şi state minimale la fel de neperformante ca şi statele maximale. Totul este să ştii ce vrei de la "stat", să faci o deosebire netă între riscurile care pot fi gestionate individual şi cele care pot fi gestionate colectiv.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1850419331313741806.post-62759652020369702372008-03-05T14:12:00.000+02:002008-03-05T14:12:00.000+02:00Acum ceva vreme discutam cu un amic american ( am ...Acum ceva vreme discutam cu un amic american ( am si de astia) despre "sacralitate" dreptului cetatenilor de a purta arme. Drept prevazut in constitutia americana de doua secole si inca. <BR/>Amicul, mare amator si colectionar de arme de foc, sustinea ideia cadreptul prevazut de constitutie e sfant. Ca "daca asa au decis parintii fondatori" ... Opinia lui era reflexul unei incremeniri intr-o alta epoca. Desigur, parintii fondatori au prevazut acest al doilea amendament la constitutie. Contextul era altul, totusi. Iar ceea ce aveau in vedere " parintii fondatori" era altceva:<BR/>- nevoia de a avea la dispozitie militii gata inarmate in cazul reizbucnirii conflictului cu Anglia;<BR/>- nevoia de a le asigura cetatenilor mijloace de aparare pentru intalnirea cu lupul, ursul sau pielea rosie ( de la care tocmai erau pe cale sa ia cu japca o tara) etc.<BR/>In aceeasi situatie ne aflam cu Montesquieu. Cum bine ati notat, in epoca, Montesquieu a simtit nevoia enuntarii principiului separatiei puterilor in stat tocmai ca o reactie la " L' etat c'est moi" -ul lui Ludovic XIV. Iar aici discutam despre o reactie de raspuns la absolutismul unui ev mediu tarziu ( desigur, nu strict istoric). <BR/>Faptul ca dupa mai bine de trei sute de ani ne aflam in aceeasi situatie ar trebui sa fie mai degraba motiv de ingrijorare.<BR/> Am trecut de la "l'etat c'est moi" iute, la statul pseudo-democratic si ne indreptam cu repeziciune spre statul-corporatie. Indiferent cum il vom mai numi si ce fel,acest stat isi va organiza propriul aparat, el ramane in mod fundamental acelasi lucru dintotdeauna: o fictiune complicat formulata juridic prin care o clasa sa isi poata asigura perpetuarea puterii.<BR/>P.S. Am mai postat anterior cu celalalt ID, dar comentariile, se pare ca nu au trecut. Raman deci Mordechai.Anonymousnoreply@blogger.com