miercuri, 30 octombrie 2013

Speranța moare scurt!

 
 
Tot încercăm să găsim explicații savante evenimentelor din ultima perioadă, și când spun asta mă refer la apariția mișcării ”Uniți, salvăm!” orice se poate salva prin RRomanika. Explicația mea este cât se poate de ne-științifică și de ”primitivă”. După 1989 societatea românească s-a diversificat, lucru pozitiv, după care a urmat un proces de atomizare, de exacerbare a individualismului, care au dus la o criză generală de identitate, atât la nivel macro, cât și la nivel micro. De la o Românie monolit, la douăzeci de milioane de Românii în una singură, fără a-i mai socoti pe maghiari, țigani și alte naționalități mai mult sau mai puțin conlocuitoare. Așa ceva nu poate funcționa!
 
Și dacă asta n-a fost suficient, o sumă de imbecili a preluat ad-literam tot felul  de teorii tembele, imbecili care au devenit ”conștiințe” ale neamului și ”directori de conștiințe”, a zădărnicit orice încercare de a reconstrui bazele identității naționale, și a urât orice încercare de refacere a identităților de grup. În România a vorbi de existența claselor sociale înseamnă sinucidere curată. Sigur,, indivizii n-au făcut asta din pură plăcere! A fost ”artă cu tendință”, și foarte bănoasă pentru ei!
 
Era de așteptat ca, mai devreme sau mai târziu, să înceapă, spontan sau indus-în cazul nostru spontan-un proces de recompunere socială. ”Uniți, salvăm!” este o dovadă în acest sens, al existenței procesului, în care componenta ecologică, amestecată cu aceea anti-sistem, încep să definească o identitate de grup social. Vor urma și altele, pe măsură ce indivizii conștientizează faptul că lumea în care trăim este mai complicată, că mai există și nevoia de solidaritate, și riscuri care nu pot fi gestionate decât în comun,  că individualismul are limitele lui, că mai există și alte nevoi și valori pe lumea asta.

Problema este cum se vor asambla aceste identități, cât de conflictuale, sau consensuale, se vor dovedi, încotro vor duce ele România. Până acum facerea este în chinuri, și conflictuală. Nu e bine, și nici dătător de speranțe. De aici nevoia unor repere, a unui mare proiect național integrator, și generator de identitate. Dar când îți faci proiect din deficitul bugetar de 2%, speranța moare scurt!
 

duminică, 27 octombrie 2013

Monstrul secret


 
Sunt din ce în ce mai îngrijorat de rolul nefast pe care îl joacă serviciile secrete în viața noastră. Intruziunea lor este favorizată, pe de o parte, de avansul tehnologic, accelerat de revoluția digitală, și, pe de altă parte, de ieșirea lor de sub orice fel de control democratic. Serviciile secrete s-au autonomizat, și acum sunt parte a luptei pentru putere, atât în interiorul țărilor în care activează, cât și în afara lor.
 
Scopul lor? Îmbogățirea! Este o luptă pentru bani. Și în această luptă cine are informațiile, are și acces la bani. Iar când ai la îndemână resurse practic nelimitate, resursele statului, când legile sunt făcute pentru tine, când poți asculta, urmări și elimina pe oricine, ți se urcă la cap! Sunt departe vremurile în care CIA făcea oarece comerț cu droguri și arme, pentru a-și finanța acțiunile ilegale, pentru a scăpa de controlul politic și al societății civile. Atunci se serveau de mediul interlop, acum sunt liderii lui, oamenii care decid cine câștigă și cine pierde.
 
În spatele atacurilor tot mai virulente la adresa politicului și a democrației se află serviciile secrete, care vor să nu mai depindă de nimeni. Cu cât politicul, și democrația, sunt mai urâte și mai discreditate în ochii oamenilor, cu atât puterea lor este mai mare, și afacerile lor, mai bănoase.
 
Sunt convins de amestecul serviciilor noastre de informații în procesul electoral, atât în 2004, în 2007, la prima suspendare a lui băsescu, în 2009, la realegerea lui băsescu, în 2012, în eșecul referendumului de destituire a aceluiași băsescu. Sunt convins că, în cazul Sorin Alexandrescu, Bodu SRL era o firmă sub acoperire a SRI, și ea trebuia protejată, prin scoaterea din joc a Antenelor. Sunt convins că Marta era, ca și Blejnar, omul serviciilor, care protejau firmele serviciilor. Sunt convins că mărirea și decăderea ”regilor asfaltului” are legătură cu interesele serviciilor secrete. Tot felul de indivizi care fac lobby prin România au legături cu serviciile din țările lor, dar nu pentru a servi națiunile din care provin. Pentru acești indivizi interesul național nu mai are de mult sens, nu mai înseamnă nimic. Este procesul de privatizare a statului dus la extrem.
 
Următoarea revoltă generalizată nu va fi nici împotriva capitalismului, nici împotriva ticăloșilor politicieni, nici împotriva altora de acest gen. Nu, următoarea revoltă va fi îndreptată împotriva acestor sforari din umbră, care au dus lucrurile mult prea departe. Adevărata amenințare la adresa securității naționale a statelor n-o reprezintă nici ”terorismul”(motivul invocat de servicii pentru a-și extinde la cote inimaginabile puterea și controlul asupra vieții cetățenilor), nici sărăcia, nici criza economică, nici deficitul de democrație, ci tocmai aceia care sunt puși s-o apere.
 
Sincer, nu văd cale de ieșire din această situație! Am ajuns sclavii acestor indivizi, care au drept de viață și de moarte asupra noastră, la modul propriu. Și nu ezită să folosească orice mijloace pentru a îndepărta pe oricine consideră ei a fi o amenințare la adresa intereselor lor. De frică, din prostie, din nepăsare, am creat un monstru, care a scăpat de sub control. Și acest monstru ne va distruge, dacă nu-l distrugem noi, până nu va fi prea târziu...

vineri, 25 octombrie 2013

Mașina de făcut unt din căcat

 
 
Pe vremea lui Ceaușescu circula un banc: ”Sătul să tot audă că românii sunt sictiriți de faptul că nu se găsește unt în Alimentara, și aflând el că un american a inventat mașina care scoate unt din căcat, Ceaușescu decide să o cumpere. Se duc ăia de Comerțul Exterior în SUA, vânzătorul le face demonstrațiile de rigoare, mașina chiar scotea unt din căcat, drept pentru care o cumpără. Vin cu ea acasă, o montează, bagă căcat și scot...căcat! Îl cheamă pe producător, s-o depaneze. Vine ăla, face o probă, bagă căcat, scoate căcat. ”Așadar, ce are? ”Nimic!” răspunde ăla. ”E simplu. Vreți să scoată unt? Mâncați unt!” 
 
Ei bine, bancul ăsta rezumă cum nu se poate mai bine situația actuală a economiei românești. Este o realitate faptul că, în ciuda unei creșteri economice, încasările bugetare sunt sub așteptări. Explicații sunt mai multe. O explicație ar fi faptul că, în realitate, există două economii: una globalizată, care aparține multinaționalelor, care este larg majoritară în formarea PIB, și care o duce bine, și una autohtonă, care e vai mama ei. Partea bună a economiei românești nu prea plătește impozit pe profit, pentru că știe cum să se ferească de el, și plătește salarii de căcat, pentru că poate: nu e deranjată de sindicate, statul i-a făcut un Cod al Muncii care-i vine mănușă, iar de câte ori investește primește generoase ajutoare de stat. 
 
Partea autohtonă a economiei este handicapată de lipsa accesului la finanțare, de imposibilitatea de a exporta, de lipsa legăturilor cu sectorul cercetare-dezvoltare, nu se poate cupla în niciun fel la partea globalizată a economiei, pentru că nu este complementară cu ea, plătește salarii foarte mici, și nu poate rezista fără să facă evaziune, pentru a suplini lipsa accesului la finanțare, este handicapată de îngustarea dramatică a pieței interne, din cauza reducerii permanente a puterii de cumpărare. Și ceea ce este și mai grav, dacă statul poate fi strâns de coaie pentru a-și plăti datoriile către firmele străine, firmele românești care au avut contracte cu statul(nu alea care pun panseluțe, bănci și borduri, sau vând calculatoare cumpărate de la alții) rămân neplătite cu anii, în timp ce Fiscul le distruge. 
 
În condițiile astea apare un factor agravant în plus: ca statul să scoată unt din căcat, cineva trebuie să mănânce unt, cu alte cuvinte fără investiții și consum nu vor fi nici venituri la Buget, și asta nu se poate prin singurul instrument care rămâne, deficitul bugetar. Limitarea deficitului la sub 3% din PIB și obligația de a-l scădea an de an, în condițiile în care se alocă sume foarte mari pentru plata serviciului datoriei publice externe fac un amestec exploziv pentru economie. Printre altele nu putem atrage fonduri europene pentru că, pur și simplu, nu există banii necesari cofinanțării.
 
Întrebarea este cine trebuie să mănânce untul, și de unde luăm untul. Dacă untul va fi mâncat, ca până acum, de partea globalizată a economiei, nu facem nimic. România nu se va dezvolta, pentru că, în covârșitoarea lor majoritate, acești bani vor produce creștere economică și resurse pentru alții, nu pentru noi. În principiu, untul trebuie mâncat de firmele românești, și de cetățenii români. De la ei trebuie să vină taxele și impozitele. Dar câtă vreme singurul nostru proiect național este, acum, reducerea deficitului bugetar, ca să dăm frumos în poză la Washington și la Bruxelles, lucrurile vor merge din rău în mai rău. 
 
PS: în condițiile date, ne stricau alea două sute și mai bine de milioane de euro din privatizarea CFR Marfă? Sau niște taxe și impozite din exploatarea aurului și explorările după gaze de șist? Sau banii din construcția de autostrăzi? Sau din contractul ăla de vânzare a curentului de către Hidroelectrica? Atunci să nu ne plângem că școlile și spitalele sunt cum sunt, că nu sunt medicamente sau că zeci de mii de oameni stau la cozi pentru a primi ajutoare alimentare. Noi alegem, dar când alegem trebuie să  ne asumăm și consecințele alegerilor noastre. Uniți, facem din căcat, căcat, nu?        

miercuri, 23 octombrie 2013

Fără soluții

 
 
Nu este pentru prima oară când spun asta, în ultima vreme: îmi este tot mai greu să scriu despre realitățile României. Nu pentru că ele nu ar fi grave, și nu ar merita atenție, ci pentru că lucrurile s-au degradat în așa hal, încât o discuție despre probleme și soluții a devenit imposibilă. Spațiul public este dominat de teamă, de ură, de intoleranță, de tot felul de fanatisme. Toată lumea se luptă cu toată lumea. Țara și-a pierdut busola, oamenii nu mai cred în nimic, instituții, valori morale, etice, politice și religioase, toate sunt puse în discuție, contestate, dar nimic nu este propus drept alternativă.
 
Evident, nu lipsesc pescuitorii în ape tulburi, care o duc bine, mersi! Asta în detrimentul românilor. Care, ocupați cu supraviețuirea, nu mai au niciun interes să se implice în viața cetății. Recentele proteste, legate de proiectul Roșia Montană și de gazele de șist, nu anunță nașterea unei noi Societăți Civile, cum aveam naivitatea să cred la începutul anului 2012. Din păcate ele sunt doar cântecul de lebădă al celei vechi, fața ei urâtă, nedemocratică, totalitară. Alternativă nu se vede nici la acest capitol.
 
Înainte de a da vina pe politic, poate ne gândim la responsabilitatea fiecăruia dintre noi, când ne întrebăm cum am ajuns aici. Știu, e greu să admiți că ai greșit. Dar dacă n-o facem, lucrurile vor merge din rău în mai rău. Deocamdată nu se vede nimic promițător în direcțiua asta. Căutarea de țapi ispășitori este de-a dreptul frenetică, și la ea participăm cu toții. Când e vorba de căutat soluții e pustiu și rece! Și nici nu sunt semne că lucrurile se vor schimba curând.
 
Concluzii nu trag, pentru că nu e nimic de concluzionat...
 

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Revanșa

 
 
Am toate motivele să cred că prosteala asta cu ”Uniți, salvăm orice!” nu are legătură, în realitate, nici cu Roșia Montană, nici cu gazele de șist, nici cu nașterea unei ”conștiințe ecologice”, nici cu altceva. E bine și cu ”neamul săturat”, dar sătul de ce? Că până în septembrie toată lumea părea sătulă de orice altceva, numai de mizeria și poluarea din țara asta, care țară e, slavă Domnului, și mizeră, și poluată, pentru că, să mă ierte domnișoarele, doamnele și domnii care o locuiesc, ei sunt niște mizerabili și niște poluatori!   
 
Nu cred nici că în spatele demonstrațiilor sunt rușii. Stiu, rușii nu sunt niște îngerași. Dar nici miză nu au. Să ne înțelegem bine: povestea aceea cu România care amenință exporturile rusești de gaze către Occident este pentru proști. Reamintesc că rușii și-au securizat exporturile către principalele piețe din Europa și din Asia prin contracte de lungă durată. Recent au încheiat un contract de nu mai puțin de 150 de miliarde de euro cu RPChineză, care include și construirea unei conducte de câteva mii de kilometri. Vă mai reamintesc că și Japonia se uită tot spre Rusia pentru a înlocui centralele nucleare cu centrale pe gaz, după accidentul de la Fukushima.
 
Ei, bine, noi nu am scos nici măcat un metru cub de gaze de șist, și nici din Marea Neagră n-am văzut să se fi scos ceva. Degeaba ne flutură unii și alții cifre mirobolante în legătură cu rezervele. Rușii știu la fel de bine ca americanii ce are și ce nu are România în subsol. Au stat ceva ani pe aici, și nici la capitolul sateliți nu stau chiar rău. În plus, rușii sunt prezenți în activitatea de explorare și exploatare în România, și au cheltuit ceva bani până acum. Ce rost ar avea să finanțeze o rezistență internă, gălăgioasă și influentă, împotriva exploatării resurselor naturale, inclusiv împotriva gazelor de șist? Vi se pare că rușii sunt duși cu pluta? Mie, unuia, nu!
 
S-au tot vehiculat teorii fanteziste, legate de Republica Moldova, de nu știu ce răzbunări ale rușilor pentru scutul de la Deveselu sau despre alte trăznăi. Sincer, pe ruși îi doare în cur de noi! Nu însemnăm nimic pentru ei, nici economic, nici politic, nici geo-strategic! Punct!
 
Văd că n-a interesat pe nimeni anunțul lui Putin și Medvedev, anume că vor să aloce circa 50 de miliarde de dolari pentru aducerea la zi a Trans-siberianului, inclusiv pentru achiziția de noi vagoane și locomotive. De ce fac asta? Pentru că aceiași chinezi, dar și occidentalii, caută să ocolească, pe cât posibil, căile maritime de trasport, pentru că nu pot suporta costurile apărării lor. Să construiești portavioane și nave de luptă, submarine, avioane și elicoptere ambarcate, să instruiești și să plătești sute de mii de militari, nu e tocmai o afacere aducătoare de profit. Să folosești tras-siberianul devine pe zi ce trece o idee tot mai ademenitoare. Și s-ar putea dovedi și mai rapidă, chiar dacă ecartamentul căilor rusești impune două transbordări. 
 
De ce le-ar păsa rușilor, în aceste condiții, de noi? Ce miză reprezentăm noi? Să fim serioși! E cineva care se plânge acum de ingerințele rușilor în politica lui internă, în afară de noi, și de unii de prin fostele republici sovietice? Rușii nu au niciun interes să-și pună în cap UE sau NATO. Interesele lor economice sunt uriașe. Iar Moscova este, ca și Beijingul, motivată DOAR economic, motivația ideologică dispărând. Putinismul este ORICE, numai ideologie, nu! Cu cine este compatibil în lumea asta, ideologic vorbind, partidul lui Putin? 
 
Trecem...Atunci despre ce este vorba? Simplificând, este vorba doar de răzbunarea lui băsescu. Cu ajutorul cretinilor de la SRI, în principal, a reușit să întoarcă niște proteste care erau parțial nemotivate ideologic, parțial induse de Budapesta, care, cum nu voi obosi s-o spun, mizează pe eșecul și pe destrămarea UE, procese care, cred ungurii, vor duce la redesenarea granițelor în Europa și la anularea Trianonului. Caz în care vor Transilvania cu resurse, cu tot. 
 
Dacă era un protesc împotriva clasei politice românești, atunci își luau și PDL, și băsescu, porția de înjurături. Deocamdată și-o ia numai Ponta! Și, ceea ce mi se pare cel mai grav, este faptul că se introduce violența în viața politică. Paralela cu interbelicul și cu acțiunile legionarilor nu este deloc forțată. Legionarii au folosit violența, inclusiv asasinatul, atât în perioada de afirmare, cât și în scurta perioadă cât s-au aflat la guvernare. Și ei erau tot cu ”Jos toți!”
 
Din păcate noi suntem acum victimele demenței lui băsescu. Ura lui împotriva lui Ponta devine patologie. Dacă pentru a se răzbuna pe Ponta va trebui să dea foc României, o va face. De fapt, a și făcut-o, susținând manifestațiile și violența. Are nevoie de violență, pentru a radicaliza protestele. Faptul că jandarmii nu intervin îl calcă pe nervi. Vrea o reacție la ”represiunea lui Ponta”. 
 
Să arunci țara în haos cu program, deliberat, asta dovadă de patriotism! Iar faptul că SRI, și, la altă scară, DNA, îi susțin proiectul scelerat, le face odioase. Eșecul actualului Guvern nu este unul care poate fi gestionat de băsescu, nici chiar dacă dă o lovitură de stat. Nimeni nu va accepta așa ceva, într-o țară membră a UE și a NATO. Furia mulțimii va crește, pentru că izolarea care va urma eșecului democratic va accentua sărăcia.Victoria lui băsescu va fi doar o amăgire. Iar dacă crede că forțând alegeri anticipate, sau formarea altei majorități guvernamentale, rezolvă problemele, înseamnă că nu știe pe ce lume mai trăiește! 
 
Suntem în cea mai periculoasă situație. Iar băsescu umblă cu lumânarea printre butoaiele cu pulbere...Deci, da! Uniți salvăm onoarea pierdută a unui dement!    
   

vineri, 18 octombrie 2013

E vremea să ne trezim!


 
După Roșia Montană, previzibil, a venit și vremea contestării dure, în stradă(mă rog, în câmp) a extragerii gazelor de șist. Este o temă sensibilă, care a fost tratată emoțional, nu rațional. Ca și în cazul Roșia Montană, și în cazul gazelor de șist tema nu este, cum spuneam, interzicerea acestor tehnologii. Și nici călcarea în picioare, simbolic, dar și la propriu, a celor care susțin aceste proiecte. Am avut în ultimul timp o mulțime de dovezi de gândire și de acțiune TOTALITARĂ. Niciun om zdravăn la cap, și cu o rezonabilă doză de bun-simț, nu trebuie să fie de acord cu așa ceva.
Adevărata temă de dezbatere ar trebui să dea un răspuns clar și lipsit de echivoc acestei întrebări: statul român are capacitatea să gestioneze astfel de proiecte complexe, cu evidente riscuri de mediu? Și dacă nu, care sunt măsurile de ordin legal, instituțional și de personal necesare pentru a-l aduce în situația de a putea gestiona astfel de proiecte. Dacă suntem onești cu noi, trebuie să recunoaștem că adevărata dependență energetică nu este dată de importurile de petrol și gaze, de la ruși sau de la alții, ci de faptul că întrega civilizație umană este construită în jurul combustibililor fosili: petrol, gaze, cărbune. Nicio țară, nici cele care sunt mari exportatoare de petrol și gaze, nu scapă de această dependență, fără investiții colosale, care nu sunt la îndemâna nimănui.
Se dă exemplul Franței, care a interzis fracturarea hidraulică. Dar nu de dragul naturii,ci de dragul industriei naționale. Franța nu vrea să pună în concurență centralele ei nucleare, scumpe, care necesită modernizări și mai scumpe, pe care cineva trebuie să le plătească, adică bravul cetățean francez, cu posibile centrale care ar folosi gazele de șist, centrale mai ieftine, mai simplu de construit, mai rapid și fără riscurile uneia nucleare. Nimic nu e ce pare a fi!
Mai devreme sau mai târziu  ne vom îndrepta și spre gazele de șist. Trebuie să fim pregătiți pentru acest moment. Asta nu se face stimulând frica românilor de tehnologii, ci prezentând cinstit riscurile și avantajele, dar mai ales măsurile luate pentru a gestiona riscurile, în special pe acelea legate de mediu. Manipulările de tot felul, care dovedesc nu dragoste de natură, ci conflicte de interese economice private, aruncate în cârca statului, induc o stare de neliniște și alimentează războiul româno-român. Trebuie să ne trezim. Violențele de orice fel nu-și au locul în societatea noastră.

joi, 17 octombrie 2013

Marea Revoluție Confuză, anti-capitalistă, naționalistă, verde și suveranistă...

 
 
Se aud tot mai des afirmații, și în stradă scandări, care trimit la o situație revoluționară în România, la începutul unei Noi Revoluții. Să admitem că am fi în pragul unei noi revoluții. De ce am ajuns aici, și ce schimbări radicale ar presupune această revoluție, dar mai ales ce ar schimba ea? Deocamdată nu văd un efort coerent și consistent pentru înțelegerea cât de cât momentul și mai ales a consecințelor lui. Ne mulțumim să dăm vina pe corupția politicului, pe proiectul Roșia Montană, pe explorarea gazelor de șist, pe ruși sau pe cine ne cade la mână.
 
Onest vorbind, revolta românilor, tăcută sau zgomotoasă, era de așteptat, și este de mirare că a trecut atâta vreme până să se manifeste. Iar ea are cauze complexe, de unde și modul confuz în care se exprimă nemulțumirile, lipsa unor revendicări clare, și faliile adânci existente între diversele grupuri de nemulțumiți.
 
Dacă privim cu atenție în urmă, și ne privim critic, nu dogmatic, trecutul, dacă ne eliberăm de sub tirania unui anti-comunism primitiv, nu putem să nu găsim tulbutătoare similitudini cu momentul aprilie 1964. Care nu a însemnat doar reacția PMR față de planul Valev, ci mai mult decât atât. În aprilie 1964 am spus ”ajunge!” unui model de societate impus din afară, care nu răspundea nevoilor românilor. A fost o revoltă anti-comunistă, precum cele din RDG, din Ungaria și din Polonia? Evident, nu! A fost mai degrabă o revoltă anti-sovietică, și cât se poate de întemeiată. Nu poți impune modele politice, economice și sociale nepotrivite unei națiuni, doar pentru că tu ai parul mai mare.
 
Or, ceea ce au făcut rușii în anii 50, declanșând reacția identitară din anii 60, fac acum americanii, pe de o parte, și un amestec de birocrați de la Bruxelles cu lideri naționali din țări precum Germania, Olanda, Franța sau Marea Britanie: impun României, tot cu parul, un model care le folosește lor, și mai deloc românilor. Că rușii au făcut-o cu SovRomurile și cu consilierii, iar ăștia o fac cu FMI, cu multinaționalele sau cu comisarii europeni, este doar un amănunt.
 
Dacă în CAER și în Tratatul de la Varșovia am nimerit, pentru că așa a fost să fie, nu pentru că am ținut noi să aderăm, în UE și în NATO am intrat de bună-voie. Efectele au fost însă aceleași. Suntem obligați să punem interesele ”organizațiilor” din care facem parte înaintea intereselor noastre. Iar, ca de obicei, interesele organizațiilor se confundă cu interesele liderilor lor: sovieticii, în trecut, acum americanii, nemții, francezii și britanicii. De aici frustrările tuturor, nu doar ale românilor. Din păcate, UE supune România unui regim discriminatoriu suplimentar, care accentuează frustrările. 
 
Iar capitalismul sălbatic impus pe aceste meleaguri, în numele ”anti-comunismului” nu face lucrurile mai ușoare. Acesta s-a transformat într-un imens mecanism de jaf și de spoliere a României și a românilor. Deocamdată furia celor din stradă nu este anti-capitalistă cu program, vizate sunt, practic, două proiecte-simbol, nu cele mai periculoase și mai semnificative, prin consecințe: Roșia Montană și exploatarea gazelor de șist. Din păcate nu suntem capabili să producem alternative, ca în anii 60, pentru că nu avem, ca atunci, spațiu de manevră. Dacă în anii 60 avea în spate sprijinul chinezilor, în conflict cu sovieticii, și o parte a Occidentului, care avea interese în slăbirea CAER și a Tratatului de la Varșovia, acum cine ne-ar sprijini? Chinezii, care sunt legați de americani prin munții de dolari existenți la Beijing? Americanii, împotriva UE? De ce ar face asta, și mai ales de ce cu România? 
 
Pur și simplu nu avem ce face. Mecanismele de spoliere nu pot fi oprite, indiferent cine ar avea puterea la București. Ce poate face un guvern de la București? Cel mult poate face mai puțin dureroasă belirea, mai suportabilă, dar în niciun caz nu o poate opri. Este tragedia tuturor popoarelor colonizate, iar românii sunt un popor colonizat. 
 
Ne mai putem întoarce la suveranism? În ciuda a ceea ce face Viktor Orban în Ungaria(apropo, ce face el nu pune în discuție fondul, ci doar forma mecanismului spolierii, Ungaria fiind și ea o colonie, ceva mai gureșă, dar colonie!), răspunsul este nu. Ne folosește anti-capitalismul la ceva? Câtă vreme nu există o alternativă viabilă la el, răspunsul este tot nu. Naționalismul este un drum care poate duce, cel mai propbabil, la o nouă păruială generalizată în Europa, și apoi în lume. Iar ”ecologismul” este un lux pentru o națiune săracă, ajunsă la capătul puterilor.
 
Ce rămâne din Noua Revoluție, clamată de ”salvatorii” care hăulesc pe străzi și în Piața Universității? În afara confuziei, nimic! Din păcate. Nu de o Nouă Revoluție avem nevoie. Avem nevoie doar de un proiect național, în care să-și găsească răspuns problemele care stârnesc acum frustrări, de la aspectele de mediu la nevoia de locuri de muncă și temperarea exceselor capitalismului. Proiectul ăsta nu se face în tradă. Dar așa ceva nu intră în programul Noii Revoluții... 

duminică, 13 octombrie 2013

Când poftește băsescu ceva...

 
 
Privatizarea CFR Marfă se îndreaptă cu pași siguri spre un eșec. Este, se vede bine, pohta ce-a pohtit-o băsescu. De ce a dorit acest lucru? Ar trebui să fiu tâmpit să cred că a tras atâtea sfori, și a intervenit public împotriva privatizării, intervenind public împotriva ei, doar pentru a le-o trage lui Ponta și liberalilor, că de apărarea interesului național nici nu poate fi vorba!
 
Sincer, cred că CFR Marfă a fost promisă de băsescu și de pedeliști, la un moment dat, cuiva. Cuiva cu rădăcini în România, poate și cu bani românești, nu foarte albi, și nici foarte mulți, instalat prin SUA sau Canada. Deschid o paranteză: cineva, aflat în Canada la niște cursuri organizate de NATO, pe vremea CDR, a fost întrebat de un canadian, probabil ofițer de informații, ce știe despre muntele de bani cărat din România în Canada cu valizele de diferiți indivizi, legați de puternicii zilei. Ăsta, vă dați seama, era căzut din pom. Mă rog, lucrurile s-au terminat aici, dar mi-am amintit discuția și mă întreb doar dacă acum, prin CFR Marfă, ca, de altminteri și prin alte ”privatizări”, banii ălora nu le-a venit vremea să ”albească”.
 
La rândul lui Gruia Stoica nu e tocmai ușă de biserică. Și-a făcut averea cu largul sprijin al lui băsescu, din fierul vechi vândut și de la CFR Marfă, ce să vezi, tot pe vremea CDR! Era evident că nu avea, bani-gheață, suma aia uriașă, de peste 200 de milioane de euro. Nu există în România industriaș care să dețină, bani lichizi, o astfel sumă. Era evident că trebuia să ia acești bani de la bănci, cu un plan de afaceri valid și având drept garanție activele CFR Marfă. Așa funcționează lucrurile în capitalism. Ar fi găsit banii, dacă nu intervenea public băsescu, speriind niște bancheri. 
 
Stoica și-a dat seama că îi zboară CFR Marfă de sub nas, dar n-a vrut să renunțe. Sfătuit poate de avocați, a depus cele 10% din suma datorată pentru privatizare, din două motive. Primul, pentru a câștiga timp, sperând că prelungind termenul de plată până în momentul în care se va pronunța Consiliul Concurenței, va convinge niște bancheri să-i dea banii lipsă, mai ales că situația CFR Marfă s-a îmbunătățit. Al doilea motiv este acela de a pune eșecul în cârca Guvernului, pentru a nu pierde 10 milioane de euro, garanția depusă la privatizare. 
 
Cine ce câștigă de pe urma acestui eșec? Nimeni, nici măcar băsescu, nici la nivel politic, nici la nivel economic și social. S-o luăm sistematic. Faptul că eșuează privatizarea nu înseamnă mare lucru, politic vorbind, pentru Ponta, pentru că românii nu tremură de nerăbdare să vadă CFR Marfă privatizată. Dimpotrivă! Lumea e sătulă de privatizări făcute doar de dragul privatizării, care ne-au lăsat în curul gol, cu milioane de locuri de muncă desființate. Cretinii din PDL ar face bine să nu sară pe subiectul ăsta, crezând că l-au apucat pe Dumnezeu de picior! Nu vor lua, ci vor pierde voturi cu el. Același lucru și pentru băsescu. 
 
Economic și social lucrurile stau la fel de prost. Deja s-au șters niște datorii istorice ale CFR Marfă, lucru care se vede și în bilanțul mustăriei, care bilanț relevă un oarecare profit. Cine va administra CFR Marfă, pentru a consolida rezultatele, dacă rămâne la stat? Este marea problemă a momentului. Oricine ar fi, va trebui să dea oameni afară. Economia României nu mai oferă cine știe ce piață transportului feroviar. Aș paria că nici GFR n-o duce mai bine ca CFR Marfă. Gândiți-vă că importurile au scăzut dramatic, iar exporturile nu se prea fac pe calea ferată. Deci?
 
Atunci, de ce a vrut băsescu acest eșec? Dintr-un singur motiv: acela de a scădea dramatic prețul de vânzare al CFR Marfă. Care, după două eșecuri la privatizare e deja o mortăciune economică. Pun pariu că prețul viitoarei privatizări va fi unul sub una sută milioane de euro. 
 
Acum, ca să n-o lungesc prea mult, câteva întrebări, de fapt una, dar mai lungă: ce legătură este între episodul Papici, venirea lui Gitenstein la Fondul Proprietatea, intenția Fondului de a-și vinde activele, și acest eșec? Nu, nu sunt nebun. Am învățat doar un lucru: că nimic nu e ce pare a fi...        

luni, 7 octombrie 2013

Preluarea ostilă a României cu mâna DNA

 
 
Din punctul meu de vedere, există o luptă pentru putere, nu un ”conflict constituțional” între politic, în ansamblul său, și DNA. Aflată la adăpost de orice fel de răspundere, DNA, în concubinaj cu serviciile secrete, vrea să conducă România, dincolo de voința populară, în disprețul legii și al Constituției. Am ajuns la această monstruozitate ”grație” gândirii ticăloase, și totalitare, a două muieri, Monica Macovei și Alina Mungiu Pippidi, care, în fond, reflectă și servesc interese private străine de România.
 
Este un exemplu de ”preluare ostilă” a unui stat de către un grup de interese economice, prin privatizarea instituțiilor statului, pentru a scoate din joc clasa politică. Momentul definitoriu pentru această preluare îl reprezintă seminarul patronat de Pippidi în 2005, în care s-a formulat principiul ”prezumției de vinovăție” în ceea ce-i privește pe politicieni. DNA a fost creată nu să combată corupția, ci să-i transforme pe politicieni în marionetele cercurilor de interese pe care le servesc oameni precum Macovei și compania. Și, într-un fel, și băsescu este o gâză în insectarul lor. O gâză folositoare. Încă...
 
Așa au ajuns în fruntea DNA două nulități juridice, Morar și Kovesi. Care nu s-au remarcat cu nimic, doi provinciali, tineri, fără experiență, fără autoritate, și cu bube în cap, vezi Morar și condamnarea României la CEDO. Sarcina de căpătâi a DNA este să distrugă democrația, semănând neîncrederea în ea și în politic, în instituțiile democratice. Cu câteva excepții, care nu sunt relevante pentru ”marea corupție”, excepții bazate pe fapte, toate cazurile cu așa-ziși pești mari sunt, de fapt, grave încălcări ale Constituției, legilor, drepturilor procesuale, bunului simț. Ele au un singur scop: timorarea clasei politice, supunerea ei, împiedicarea de a lua decizii, slăbirea statului și denigrarea lui în ochii cetățenilor.
 
Ce altceva înseamnă ”săltarea” a zeci și sute de oameni din instituțiile statului cu avioane, elicoptere, autobuze? Ce înseamnă condamnarea unora pe ”deducții logice”, nu pe probe? Ce înseamnă tonele de trascrieri ale unor interceptări telefonice, scăpate în presă? Ce înseamnă, mai nou, încercarea de a pune căluș presei critice față de Justiție? Nu vă lăsați păcăliți de aparențe: povestea cu A3 nu este un serviciu făcut lui băsescu. Nu, este o răzbunare a DNA și a unor judecători, a unora de la CSM, trecută în contul lui băsescu. Care, orbit de dorința lui de răzbunare, nu mai vede că e folosit. Și că va plăti toate oalele sparte de DNA; CSM și de unii judecători.
 
În acest fel statul nu se mai poate apăra, nu se mai poate opune celor care vor să-l jefuiască. Uitați-vă în statistici: cât era evaziunea fiscală, ca procent din PIB, pe vremea lui Năstase, și la cât a crescut acum. Uitați-vă la jaful din întreprinderile publice, la falimentarea lor, la devalizarea lor, la privatizarea lor pe nimic, sub ochii blajini ai DNA, care se ocupă de tot felul de nimicuri, dar refuză să cerceteze, spre pildă, falimentul Poștei Române.
 
Sunt și alte lucruri la care trebuie meditat. De exemplu paralizia, de frica DNA, a deciziilor strategice pe care trebuie să le ia Guvernul. Privatizarea CFR Marfă, privatizarea Oltchim, Hidroelectrica sunt toate amânate, sau se trage de timp, pentru că deciziile ar însemna intrarea decidenților pe mâna DNA. Care DNA joacă pentru cineva, cum ar fi, spre pildă, ăia de la Fondul Proprietatea, și cei care reclamă 16 miliarde de euro ”despăgubiri”. De ce zicea fostul ambasador Gitenstein că are dreptul să se amestece în numirea șefilor de la Parchete, pentru că au investit în ei? Să nu credeți că e vorba despre statul american, nu. Sub această acopetrire niște unii, printre care și Gitenstein, se asigură că au intrumentele necesare punerii pe labe a statului român, în cazul în care se opune planurilor lor. 
 
Pur și simplu asistăm, cum spuneam, la o preluare ostilă a statului român cu mâna DNA. Cei care se află în spatele protestelor împotriva Roșiei Montană probabil că-și dau cu tesla în coaie, pentru că au mizat pe ”societatea deschisă”. Era suficient să pună mâna pe DNA! Îi costa mai puțin, și eficiența era garantată! 
 
Vom vedea ce va fi. Dar câtă vreme DNA va câștiga războiul cu clasa politică(pentru că și ”acoperirea” pedeliștilor este tot un control prin frică, dar, pentru proiectul grupului de interese este important să existe și politicieni relativ ”curați”, alternativa, pentru că lipsa lor ar duce la o insurecție generalizată în societate), România va fi jefuită fără probleme, și fără jenă, pentru că nimeni nu se mai opune jafului. Pentru asta cetățenii ar trebui să facă front comun cu politicienii și să dea statului puterea de a lupta cu corupția. Câtă vreme acest lucru nu se întâmplă, iar DNA asta face, veghează să nu se întâmple, nimic nu se poate schimba. De asta tot spun că DNA este principala amenințare la adresa democrației și a interesului național, și trebuie desființat. Dar cine s-o facă?     
 
 

vineri, 4 octombrie 2013

USL a murit! Pute! Îngropați-o!

 
 
PNL nu știe cum să iasă de la guvernare. Intervenția de azi a lui Crin Antonescu este o mizerie, și un exemplu de ipocrizie, care îți întoarce stomacul pe dos.
 
USL și-a pierdut rațiunea de a fi. Asta e! Dar Antonescu își face socoteli greșite. Dacă vrea să ajungă președinte(ferește-ne, Doamne!), condiția primordială este SUCCESUL GUVERNĂRII, adică o viață ceva mai bună pentru toți românii. Iar o guvernare de cât de cât succes nu se poate face când unii trag hăis, și alții cea. Liberalii fac ce făceau democrații lui băsescu în CDR: opoziție, la guvernare fiind. Chestia asta, statul cu curul în două luntre este atât de românească! Și atât de scârbos de imorală!
 
Foarte bine! Dacă nu le mai place cu PSD, să construiască PNL altă majoritate. Să se lupte pe bune cu băsescu, nu de la microfon! Dar să nu invoce după asta scârba de politică și nerecunoștința românilor!
 
M-am săturat de toate aerele ăstora ca de mere acre! Iar liberalii, în frunte cu Antonescu, merită o lecție. Cu cât mai dură, cu atât mai bine!

joi, 3 octombrie 2013

Demiteți-l imediat pe băsescu!

 
 
Declarațiile de azi ale lui traian băsescu dovedesc, dacă mai era nevoie, faptul că în mandatele sale acesta s-a comportat ca un dictator, controlând serviciile secrete și Justiția, eliminând cu mâna DNA, ANI și CSM pe oricine i se împotrivea cu adevărat. Mai mult, cu, sau fără intermedierea serviciilor secrete, a corupt oficiali ai CE, PPE, responsabili politici și militari de la Washington, exponentul de marcă fiind ambasadorul Gitenstein, pentru a obține protecție și pentru a-și pune în operă programul scelerat. traian băsescu a fost și este exponentul unui grup de interese economice, grup legat de fosta Securitate și de actualul SRI, grup care l-a folosit, și de care s-a folosit, pentru a obține bani și putere. România a fost spoliată, jefuită, în acești nouă ani cum n-a fost niciodată în trecutul ei.
 
Acum băsescu a început să se teamă. Încearcă să-și securizeze perioada de după mandat, când multele lui furtigașuri și încălcări ale legii vor ajunge, vrea, nu vrea, în atenția Justiției. Schimbarea lui Papici de la DNA, cât se poate de legală, este trăită dramatic de băsescu, care se simte amenințat. Poate nu îl mai ascultă nici unii din servicii. Sigur a fost marginalizat atât în UE, cât și la Washington. Vrea să-l tragă și pe Ponta după el. Scandalul de azi vizează printre altele ratarea vizitei lui Ponta la Washington. Acțiunile lui țin de demență pură și simplă, sunt iraționale și îndreptate împotriva interesului național.
 
A ales strategia lui ”care pe care”. Cea mai proastă alegere. Nu poți pune în balanță soarta unei națiuni, pentru că tu ești egocentric și vrei să ai slugi prea-plecate în premier, în miniștri, în politicieni și în cetățenii României. băsescu a uitat-dacă a știut vreodată!-de ce este președintele României, ce obligații și responsabilități are. Devine obligatorie plecarea lui din funcție! Pentru că nu mai raționează. Nu își mai îndeplinește obligațiile constituționale. Este obsedat de Ponta și de Antonescu, vrea să-i distrugă cu orice preț. Dacă pentru asta trebuie să distrugă România, o va face!
 
Dacă nu este demis, mai are un an în care poate face rău cât în zece. Ne putem permite luxul ăsta? Dacă da, să stăm să ne fută un nebun...Acum chiar avem un motiv serios să ieșim în stradă!