miercuri, 26 iunie 2013

Cum să ne pișăm pe democrație

 
 
Simplu: se formează o Curte Constituțională din slugi șantajabile, și dementul de la Cotroceni face iar ce vrea pula lui. După care se hăhăie satisfăcut, se mai râgâie o sticloanță de alcooluri fine, se mai pune țara la cale cu țiitoarea, se mai citesc niște transcrieri de interceptări de la SRI, și se pleacă, satisfăcut, în concediu. Pentru că, la rândul lui slugă la puternicii de moment ai lumii, se simte intangibil. Ceea ce pentru unul ca el e dătător de orgasme multiple...Pentru noi se repetă un coșmar totalitar. Dar cine suntem noi, să le pese Pulimii  Sale și mai marilor lumii de noi? Democrația nu este decât o himeră, în lumea de azi. Și răul abia începe... 

sâmbătă, 22 iunie 2013

La ce folosește Parlamentul

 
 
Pentru cei care nu au aflat încă: Parlamentul NU dă butelii, NU încheie contracte de investiții, NU construiește șosele, NU trimite la băi sau la tratamente în străinătate, și, în general, NU e mama răniților, și nici mașină de tocat banii. Cu toate astea, care îi fac pe români să fie tot mai convinși de inutilitatea lui, faptul că avem încă un Parlament este cea mai bună garanție că bruma aia de drepturi și de libertăți de care ne mai bucurăm există și se respectă.  Dacă vrem o nouă dictatură, e simplu: Pulimea Sa abia așteaptă să ne fericească, pe post de ceaușescu II.   De noi depinde...

luni, 17 iunie 2013

Țara arde, baba se piaptănă...

 
 
Nu, nu mi-a trecut scârba de ceea ce se întâmplă în politica românească. Dacă scriu ceva sdespre ea, e pentru că văd că România nu reușește să producă NICIO alianță funcțională, atunci când este vorba de guvernare. Toate sust bune în Opoziție, și un dezastru când ajung la Putere. Așa a fost cu CDR, așas a fost cu ADA, așa e cu USL. De ce? Simplu: Ca și partidele componente, toate aceste construcții au avut un singur scop: să ajungă la putere, pentru a se bucura de fructele ei. Atât, și nimic mai mult. Cetățenii care i-au votat sunt dați iute uitării.
 
Ajunsă la Putere, USL a început să fie minată din interior de veșnica suspiciune dintre părțile componente: ”O fi luat îla o halcă mai mare decât mine? Osul ăluia e mai suculent și cu mai multă măduvă?” Astea sunt dilemele pesediștilor, liberalilor și conservatorilor. Proiecte, programe, strategii? Cui îi pasă? Accesul la banii publici e esența!
 
Și atunci, de ce m-aș mira că și-au ales drept miniștri persoane controversate, neprofesioniste și ineficiente? De ce m-aș mira că Parlamentul e o legumă? Că votarea modificărilor la Constituție a fost amânată pentru la toamnă? Că regionalizarea e în impas? Că ICR nu mai are șef? Că în economia gestionată de Guvern lucrurile merg anapoda? Că una decide Guvernul și alta apare în Monitorul Oficial? Că...mă rog, completați și voi pe linia punctată.
 
Coabitarea nu are nicio vină în afacerea asta. Că băsescu ar vrea să vadă USL destrămat, e una. Dar pe de altă parte nu știe ce să pună în loc, că țara trebuie guvernată. A mai avut o guvernare PSD-PDL. Și ce, a funcționat? Ar funcționa o alianță PNL-PDL? De ce? Ce s-a schimbat de pe vremea lui Tăriceanu? Mă tem că el este primul interesat de menținerea USL, pentru că nu are ce pune în loc, nu de altceva. Porcăria aia de partid ”prezidențial, la care lucrează, nu decolează nici de frică, și nici nu va decola.
 
De fapt, toată lumea de pe scena politică este în impas, pentru că, realist vorbind, dacă se destramă și USL, se consumă TOATE formulele Posibile de alianțe guvernamentale. Mai rămâne un puișor de dictatură militară, ca alternativă. Dar la felul în care arată Armata, mai bine NU!
 
În toată această afacere, veriga slabă este Antonescu. Și, implicit, PNL. Paranoia anti-băsistă îi împiedică pe liberali să judece limpede. Antonescu nu are nici acum un profil de președinte. Felul în care a condus Comisia pentru modificarea Constituției, și amânarea votului până în toamnă, lucrează împotriva lui. Cum împotriva lui lucrează, din prostie, Antenele, dar asta e o altă poveste.
 
Chiar dacă Ponta face și el greșeli(nu, aia cu coabitarea NU este o greșeală, este cinism politic pur!), este avantajat de capacitatea partidului din spatele lui de a acționa și de a se mobiliza. Pur și simplu oamenii știu ce vor, și cum să obțină ceea ce vor, că și asta e o problemă pentru liberali!
 
Oricum, România este într-o situație extrem de delicată. Iar nebunul de la Cotroceni nu găsește nimic mai bun de făcut decât să schimbe agenda publică, promovând un Referendum aiuritor, pentru ca impasul politic să fie și mai mare, depășit doar de furia cetățenilor împotriva clasei poltice. O clasă politică aiuritoare, care funcționează după principiul ”Țara arde, și baba se piaptănă!” Ce poate fi mai minunat?! 
 
 

duminică, 16 iunie 2013

Porcul, cea mai bună legumă?

 
 
Cretinismul numit FB mă calcă tot mai tare pe nervi. Nu doar că nu poți edita postările, dar și dacă faci corecțiile înainte de a posta, tot cum vrea el apare textul Așa că mă văd obligat să refac textul postat pe FB aici, pentru a-l putea citi cum se cuvine.  Așadar:
 
”Prieteni, oricât vi s-ar părea de ciudat, și oricât ar crede unii că sunt foarte bun prieten cu ceafa de porc și cartofii prăjiți, sunt, nu de ieri, de azi, un mare consumator de legume și fructe. În copilărie am ”păscut” ani buni prin grădina bunicilor, și la țară rar vedeai carne pe masă în cursul săptămânii. Iar puiul se tăia mai ales cu ”ocazia” vreunei boli, când era făcut supă! Să te întremeze!
 
Dar ce salate de castraveți cu mujdei de usturoi și cu mărar, peste care se punea oțet de prune! Ce pâine la țest! Ce ciorbe de fasole, făcute în oale de lut! Bunică-mea a refuzat sistematic, până spre sfârșitul vieții, aragazul, butelia și oalele metalice! Untul îl făcea în casă: bătea putineiul! Singurul vas metalic pe care îl folosea era o corcitură între tigaie și oală, cu trei picioare și coadă, turnat din fontă, în care se făcea o extrem de gustoasă-deși bizară!- omletă, cu verdețuri, mălai și lapte, plus ce mai dădea Dumnezeu, care se făcea în buza sobei cu lemne, pe  jar. Oricum, grădina era plină de legume, și de ierburi aromatice. Soiuri pe care acum nu le mai găsim, din păcate... 

Aceeași bunică era și o foarte bună țesătoare. De cum venea toamna, într-o odaie era montat războiul de țesut, care se strângea primăvara, când începea lucrul la câmp. Așa că vara sucala, pe care se făceau suveicile, folosea drept frigare, când se nimerea să se taie vreun pui, pentru nepoți, evident.. 

 Fructe nu prea erau în grădina lor: un dud, un păr, care făcea niște pere văratice, mălăiețe, dar extrem de parfumate și de gustoase, și nelipsitele prune, că d-aia suntem în zona Piteștilor! Poate un zarzăr, dar nu sunt sigur. La un moment dat, de gura tatălui meu, au apărut în grădină și câteva vițe de vie. Nu-mi amintesc să fi mâncat struguri din ele. Acolo unde se făcea compostul, pe grămada de bălegar și de resturi vegetale, creșteu și ciuperci. Nu sunt sigur că știau dacă sunt comestibile sau nu, dar am supraviețuit!
 
Dar, pentru Dumnezeu! Toate legumele și fructele alea aveau gust! Și așa venim la ce mă doare! Anul acesta, după mulți ani, reușesc să mănânc din piață roșii cu gust de roșie. Nenea de la care le cumpăr spune că e un soi salvat-cred că vroia să zică șutit-de la fosta stațiune de cercetări de la Vidra. În rest, tot ce-am cumpărat nu are gust! Din caise ar fi ieșit o excelentă salată de roșii, cireșele și piersicile nu sunt comestibile. Acum stau și mă uit la un pepene galben, cumpărat de la ”țărani”. Arată a pepene, dar atât. Mă codesc să-l tai; îl mai las să se coacă, îi dau o șansă să fie pepene!
 
Știți care-i nenorocirea? Că și țăranii au început să folosească soiurile create pentru hipermarketuri, și la legume, și la fructe. Degeaba îmi spune ăla de-mi vinde că e de la Voinești sau de la Pietroasele, dacă și-a înlocuit merii sau cireșii cu soiuri de hipermarket. N-am făcut nimic, și dau și o cârcă de bani, că, de, e de la țărani.
 
Mă gândesc să mă întorc la ceafa de porc. Doar că nici porcul nu mai e ce-a fost. Are gust de orice, numai de porc, nu! Așa că e momentul să inventeze ăștia haleala în pastile, să știm dracului o socoteală... 
 

duminică, 2 iunie 2013

Despre o arestare prea mult


       
        Arestarea lui Sorin Alexandrescu, managerul Intact Group, relevă două aspecte, care trebuie subliniate. Primul privește speța în cauză. Între RCS-RDS, cel care a reclamat ”șantajul”-deși nu ni se spune care este contractul semnat de ei cu Intact prin șantaj-și instituția de presă condusă de Sorin Alexandrescu există nu mai puțin de 11 procese în civil. Nu fac eu analiza acestui contencios de natură comercială. Deși practicile necurate ale RCS-RDS au fost reclamate de consumatori și de furnizorii de conținut, nimeni să-i întrebe de sănătate sau să se deranjeze să cerceteze abuzul de poziție dominantă în raporturile pe care îl au cu furnizorii de conținut, etc.

    Din senin, cineva din RCS-RDS reclamă un ”șantaj”, după ce s-a aflat existența unui contract cel puțin ciudat între RCS-RDS și Mitică Dragomir, șeful Ligii Profesioniste de Fotbal, cel care a vândut drepturile de difuzare a meciurilor din Liga I, meciuri care fac și ele obiectul contenciosului cu Intact.
        Normal ar fi fost ca DNA să nu intervină atâta vreme cât Justiția este sesizată deja și sunt procese în curs. Nu e foarte clar dacă în acest caz, când este vorba de două entități economice strict private, DNA are jurisdicție. Există Parchetul General, există DIICOT. Era mult mai firesc ca una dintre cele două instituții să se ocupe de ”șantaj”.
        DNA nu și-a făcut un bine, pentru că acum este acuzat de intimidarea unui trust de presă critic atât cu Traian Băsescu, cât și cu DNA, mai ales din cauza felului în care Direcția a intervenit în procesul electoral de anul trecut, de la referendum, când iarăși și-a depășit limitele competenței.
        Așa venim la cel de-al doilea aspect, mult mai grav decât primul. Este vorba de respectarea garanțiilor procesuale, respectiv a drepturilor și libertăților cetățenești. Nu este prima oară când DNA nu respectă nici procedurile, nici drepturile procesuale, când merge la intimidare. Aceste ridicări de pe stradă, aceste rețineri și apoi Arestări ”preventive” cu nimic justificare sunt, la rândul lor, o formă de șantaj asupra celor presupuși inculpați. ”Îl băgăm la răcoare, și spune tot!” este semnul faptului că a construi dosare doar pe ascultări are limite. Și din această cauză DNA a avut destule insuccese în instanțe.
        DNA a început să se comporte ca și când ar avea un statut de imunitate și impunitate. Nimeni nu a răspuns pentru încălcările legii, făcute de procurori, nici pentru încălcarea drepturilor celor cercetați. O astfel de instituție are toate șansele să devină una totalitară, lucru de nepermis într-o democrație. Se pare că au uitat că ”Nimeni nu e mai presus de lege”, și cu atât mai puțin cei chemați să aplice legea. Din păcate CSM nu dă niciun răspuns celor care acuză DNA, dar și alte instituții ale Justiției, de erori sau de abuzuri.
        Mă tem că astfel de comportamente abuzive sapă cel mai periculos încrederea în justiție. Iar lipsa de reacție a CSM agravează situația justiției în ochii cetățenilor.
        Din punctul meu de vedere, această lipsă de reacție duce la creșterea presiunilor cetățenilor asupra politicienilor, pentru a interveni în Justiție. Lucru care nu este posibil, până la un punct. Chiar dacă puterile în stat sunt separate, există și principiul controlului reciproc, pentru că altminteri în loc de o putere totalitară, monarhia absolută, pe vremea căreia s-a enunțat principiul separației, am avea trei puteri totalitare. Nu cred că e cazul, indiferent de motive, să ajungem la așa ceva.
        Dacă Justiția se transformă într-o putere totalitară, ei bine, politicienii vor fi obligați să intervină, pentru că așa cer cetățenii. Cum spuneam, nu doar în România se aud deja astfel de cereri. Uităm că, fără cetățeni, fără suveranitatea lor, niciuna dintre puteri nu ar funcționa legitim. Toți cei citați sunt în slujba cetățenilor, și nu cetățenii sunt supușii lor.
        Eu cred că, dincolo de faptul că vorbim despre un manager din presă, unui cetățean i s-au încălcat niște drepturi. Și suntem obligați, din perspectiva valorilor care guvernează o democrație, să reacționăm. Cetățeanul Sorin Alexandrescu are niște drepturi, garantate de Constituție, și nimeni nu poate justifica, în niciun fel, încălcarea acestor drepturi.
        Cred că suntem într-un moment extrem de delicat, în ceea ce privește funcționarea justiției. Numirea noilor șefi la Parchete ar fi trebuit să se reflecte în modul în care se comportă instituțiile pe care le conduc. Mă tem că răul a fost făcut deja, și nimeni nu mai poate schimba comportamentul abuziv al unora din Justiție.
        Știu că oalele sparte le va plăti premierul, pentru că a nominalizat șefii Parchetelor. Este injust, și neconform cu realitatea. În procesul de numire intervine și CSM, dar și Președintele României. Ultimilor doi le revine principala responsabilitate pentru felul în care funcționează Justiția. Și nici CSM nici Președintele României nu apleacă urechea la ceea ce reclamă cetățenii. Din păcate.
        Surprinde lipsa de reacție față de starea reală a Justiției din partea societății civile. Nu cred că reprezentanții ei confundă condamnarea unor oameni din politică-discutabilă și neconvingătoare-cu o justiție performantă. Dacă fac această confuzie, atunci este grav.
        Reforma Justiției devine o urgență. Intrarea în funcție a celor patru coduri nu mai poate întârzia. Trebuie găsite mijloacele financiare și umane pentru asta. Costul întârzierilor ar fi mai mare decât costurile implementării lor acum. Ar fi o dovadă că USL gândește și acționează altfel decât vechea putere.