sâmbătă, 30 iunie 2012

băsescu a mai câştigat o victorie!



Nu ştiu ce l-a motivat în aşa hal pe Marius Andruch, şeful Comisiei ăleia cu un acronim imposibil, care oricum nu avea dreptul să se pronunţe, încât să treacă peste orice şi să anunţe, în dispreţul legii şi regulilor, aşa-zisul "plagiat" al lui Ponta. Nu ştiu nici dacă el e cel care a agitat apele în străinătate, la revista "Nature". Dar mi se pare mai degrabă un act motivat personal. Un abuz, care a picat la fix pe interesele politice ale portocaliiilor. 

Acum plânge că tabăra cealaltă îl mânjeşte cu rahat, vorbind de "mită" primită de la fostul ministru Funebriu. La ce se aştepta, după tot ce a făcut? Să fie mângâiat pe cap? Să-l pupe Ponta în public? Bineînţeles că-i dau la geoale. Şi o fac măiastru. Că nici ăilalţi nu sunt uşi de biserică.

Dacă dorea o execuţie exemplară în cazul Ponta, musiu Andruch trebuia să procedeze ca la carte, chiar şi în condiţiile în care Comisia condusă de el nu avea treabă cu tezele susţinute înainte de aprilie 2012. Dar măcar era un act, procedural vorbind, fără reproş. Şi atunci era credibil. Iar dacă dorea să ţină Universitatea departe de jocurile politice, nu trebuia să încalce regulile. Punct!

Spunea musiu, într-un interviu: "Sunteţi şi preşedintele CNATDCU, consiliu care are un rol greu atunci când trebuie să decidă excelenţa în cariera didactică academică. Cum vă descurcaţi şi cu acest post?

Ne-am propus să nu existe nici un fel de suspiciune privind deciziile noastre. Sunt foarte mulţumit că am reuşit formarea unor comisii cu unii dintre cei mai importanţi profesori şi cercetători din ţară. Am cooptat, de asemenea, specialişti din străinătate. Primele întruniri ale comisiilor şi ale consiliului general au dovedit că suntem pe drumul cel bun: exigenţa maximă, dar nu absurdă, în binele ştiinţei şi învăţământului din ţara noastră. Am stabilit criterii exigente, dar uşor de atins pentru cei cu adevărat buni. CNATDCU oferă abilitarea celor care vor să îşi construiască o carieră profesională, pe baza rezultatelor activităţii de cercetare independente – dreptul de a conduce doctorate şi de a ocupa un post de profesor."

Aia cu suspiciunile e delicioasă! I-a ieşit la fix! S-a dus dracului toată credibilitatea mizeriei ăleia de comisii, doar pentru că l-a apucat pe el aşa, de la lingurică, şi a vrut să i-o tragă lui Ponta! Mişto, nu? 

Şi el, şi Funeriu, sunt două catastrofe, când ies din zona lor de competenţe şi se amestecă în politică sau în administraţie. Păcat! Păcat că se expun, şi nu sunt singurii, în spaţiul public, pentru nişte avantaje efemere, care nu le folosesc la nimic, până la urmă. 

Politica are nevoie de profesionişti, pe care să şi-i recruteze dintre cei dispuşi să accepte constrângerile şi neplăcerile meseriei de politician. Oamenii de ştiinţă pot, chiar au obligaţia cetăţenească, să se implice în viaţa societăţii. Dar acolo unde se pricep. Politica nu-i de ei. Iar când serveşti oameni precum băsescu, s-au dus dracului tot prestigiul profesional şi toată autoritatea morală.

E drept, băsescu a mai câştigat o victorie: a încăierat comunitatea ştiinţifică românească. Ceea ce era de aşteptat: scăpase cineva fără cucuie în epoca de băşini?     

Ipocrizie în Turul Franţei



Sunt fan Turul Franţei. Dar am început să mă plictisesc de ipocrizia care-l înconjoară. Toată lumea ştie că este imposibil ca un om, fie el şi atlet de excepţie, să funcţioneze doar cu apă plată, ţinând cont de dificultatea traseului şi de lungimea lui. Nu e început de tur în care să aflăm cu unul sau altul dintre ciclişti e bănuit de dopaj. Au ajuns până acolo încât decelează urme din materialele din care sunt făcute pungile de glucoză sau sânge, liniile de transfuzie sau seringile. Dar din materiale asemănătoare pot fi făcute o mulţime de ambalaje, inclusiv sticlele de apă plată!

Este foarte probabil că tehnicile de dopaj să fi făcut progrese considerabile. Turul Franţei este o afacere extrem de mare şi de profitabilă. Ca să funcţioneze, trebuie să se supună şi "corectitudinii politice", fără ca asta să reducă profitul. Şi atunci mai scot de urechi pe câte unul care n-a aflat de progresele din domeniu, şi se dopează ca ghiolbanul! Iar ceilalţi continuă să se îndoape cu chimicale, savant dozate, pentru ca circul să meargă mai departe! 

Mi se face scârbă de atâta ipocrizie. Cu atât mai mult cu cât cicliştii au ajuns, ca mai toţi sportivii, un simplu bun al investitorilor din domeniu. Şi aşa capitalismul a mai distrus ceva, trasformându-l în marfă... 

Sictir, bă!



Nu, n-a fost nicio surpriză. Blaga, deşi a concurat singur, n-a ieşit pe locul doi. Sala e în delir! "Delegaţilor" li s-a luat un bolovan de pe inimă. Aplauze ca la Ceauşescu! Blaga le promite un PDL lider al dreptei româneşti, muză pentru dreapta. Dacă doreau o muză, trebuiau s-o aleagă pe Fecioara din Pleşcoi. 

Acum Blaga plânge în paharul cu uischi al Pulimii Sale, şi promite răzbunare pentru afrontul pe care i l-a adus Ponta. Culmea nesimţirii: PDL se erijează în apărătorul democraţiei! Cea mai bună dovadă de democraţie fiind tocmai Convenţia Extraordinară de azi. Sictir, bă! Nu faceţi voi o pauză de la demagogie? Nu vă cereţi scuze pentru ce aţi făcut până acum? 

Şi de unde până unde Blaga, salvatorul PDL? Tocmai pierdu cu brio alegerile locale, de a căror organizare a răspuns. De ce le va câştiga pe cele generale? Bagă Pulimea Sa mai multe voturi în urnă? Sau ce? Cum ziceam: sictir, bă!

Foto, de aici

vineri, 29 iunie 2012

Festivalul pedelist al ipocriziei şi al tupeului



Mâine este mare paranghelie la PDL. Se alege conducerea partidului. Jocurile sunt deja făcute. Blaga concurează singur, Flutur, la fel. Careva dintre Cristian Preda, Cotoa sau Paleologu va câştiga, probabil, un post de prim-vice.

Văd că pe nimeni nu interesează cine şi cum au fost desemnaţi cei 1500 de delegaţi la paranghelie. Ce mandat au? De la înfiinţarea sa, PDL a fost un organism profund nedemocratic. Nu mai amintesc de trecerea în 30 de secunde de la stânga la dreapta într-o unanimitate profund totalitară. Dar delegaţii sunt aleşi după un proces "electoral" la nivelul organizaţiilor locale şi judeţene. Aţi auzit de aşa ceva la PDL? 

Ce au înţeles pedeliştii din şutul în cur primit de la alegători? Nimic! Au fost pedepsiţi pentru comportament nedemocratic, şi ei ce fac? Un Congres perfect nedemocratic, în care nu există o competiţie reală, în care lucrurile sunt aranjate în culise? Şi după asta vor să fie votaţi, prezentându-se drept apărătorii democraţiei, un zid în faţa naziştilor de la USL? Chiar atât de tâmpiţi sunt? 

Sigur, veţi spune că este un Congres de avarie, că PDL trebuie pus pe linia de plutire. Da, dar nu va pluti, pentru că spărturile din corpul navei pedeliste nu au fost colmatate, ci doar se scoate apa,  cu pompele de santină funcţionând la maximum. E un status quo, o non-soluţie. Nu, Blaga nu este omul care să-i scoată din groapă. Nu s-au rupt de băsescu, nu au cerut iertare românilor pentru suferinţele provocate de proasta lor guvernare. Nu, stau şi plâng după pierduta putere, care le dădea acces la banii publici, şi visează doar la cum să-l dea jos pe Ponta. 

Se bucură degeaba că au rămas pe vechea lege electorală. Tot speră că va face băsescu o minune pentru ei. Dar atât. Nu au cum coagula "dreapta", pentru că drepta la care se raportează ei nu prea există în România. Cred că românii vor fi seduşi de fascitoida Nouă Republică şi de nenăscuta platformă civică a lui MRU.

Mâine vom asista la un festival al ipocriziei şi al tupeului. Am mai văzut de astea la PDL. Atâta pot, atâta oferă... 

Un Midas autohton



Ce a făcut azi Consiliul lu' Peşte este o ruşine pentru comunitatea academică română, una care întrece orice plagiat, al lui Ponta, Udrea, Miclea şi compania. Este vorba despre probitate morală şi intelectuală. Trec peste "reorganizarea" lui Pop, efemerul ministru al Educaţiei, o prostie, pentru că nu a servit la nimic. 

Tu vrei să dai o lecţie de morală, încălcând reguli, regulamente, principii de drept? Consiliul, conform Ordinului dat de Baba, nu are autoritate decât pentru titlurile acordate după 23 martie 2012, parcă. Comisia de specialitate a Consiliului şi-a declinat competenţa, în şedinţa de luni. Deci ea NU a acordat un aviz de specialitate. Nea Andrush ăla, şeful comisiei, competent în Tabelul lui Mendeleev, s-a pronunţat acu' vreo trei săptămâni. Miclea, la fel. Aşa-zisul verdict s-a dat într-o şedinţă care nu avea cvorumul cerut de lege.

Scopul nu scuză niciodată mijloacele. Scopul circului a fost să-l pună în dificultate pe Ponta, şi să facă uitată înfrângerea lui băsescu în cazul Bruxelles. Dar la acest car s-au înhămat membri ai Academiei Române, profesori universitari, cărora partizanatul politic le-a luat minţile. Este trist. România nu mai are, "graţie" minţii demente a lui băsescu, niciun reper. băsescu este un Midas pe invers: el transformă tot ce atinge în căcat. A cărui duhoare pestilenţială otrăveşte nu doar viaţa politică, ci întreaga societate. Asta e! Trăim vremuri măreţe!

Instituţii degeaba



Cazul de "plagiat" Ponta ne dezvăluie o junglă instituţională, populată de tot felul de politruci(a nu se înţelege că-i înjur pe toţi, la grămadă, doar că, aşa cum se întâmplă, cei la locul lor formează o majoritate prea tăcută şi prea conformistă pentru a însemna ceva în economia deciziilor), care îşi servesc stăpânii, la ordin. 

Nu mă apuc eu acum să fac pârtie prin această junglă. Dar nu pot să nu remarc că aflăm de existenţa lor abia când trebuie să-l execute politic pe unul sau pe altul. Un astfel de "instrument" este CNATDCU, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Înfiinţat de Funebriu, şi care până acum a frecat-o la rece. E condus de amicii lui, care-l populează. Şef e un chimist, Andrush parcă. În consiliu e şi fostul ministru al Educaţiei şi consilier prezidenţial Mircea Miclea, care, ca şi Adrush, s-au antepronunţat, punând presiune mediatică pe Consiliu să dea o decizie în sensul dorit de băsescu. Doar că alţii trebuie să spună dacă e plagiat, Consiliul de Etică, ei doar decid retragerea titlului, după ce se dovedeşte plagiatul. Peste "plagiatul" Başchetbalistei s-a aşternut uitarea, indignarea "intelectualilor" fiind zero! Culmea nesimţirii în toată această afacere este că Mircea Miclea a fost acuzat de plagiat, cu dovezi solide, culmea, de EvZ!

România este patria instituţiilor degeaba, construite nu pentru a rezolva probleme, pentru a servi interesul public, ci pentru a le genera, pe ele, pe probleme, şi pentru a servi interese meschine, atunci când are nevoie cel care le-a înfiinţat. 

Tot scriu de ani de zile despre asta: orice om zdravăn la cap, care vrea să poată guverna ţara asta şi servi interesul public trebuie să înceapă printr-o analiză instituțională, care să ducă la reducerea drastică a acestor sinecuri de partid şi de stat. Asta concomitent cu o analiză la sânge a cadrului legislativ. Una dintre cauzele răului generalizat stă în ambiguitatea cadrului legislativ, suprapunerilor de legi, supralegiferării. 

Abia după ce facem asta putem vorbi despre bună guvernare şi transparenţă în România.  

joi, 28 iunie 2012

Uzurparea uzurpării



Cum bine remarca un prieten, pe Facebook, de aproape opt ani de zile Pulimea Sa a fost ocupat până peste cap cu uzurparea calităţii de prim ministru. Din clipa când s-a declarat "preşedinte-jucător", ăsta a fost gândul lui: să fie preşedinte-premier. Adică Vodă! Nu i-a mers în primii ani, Tăriceanu fiind un tip mult prea leneş pentru a se deranja să-i dea atenţie! Nu l-a luat în serios, i-a zis ce avea de zis, şi punct! Sigur, avea în spate şi forţa de lovire a PSD, iar suspendarea a funcţionat pe post de calmant pentru băsescu. E drept că "322" a devenit o obsesie pentru băsescu, şi spectrul ăsta îl bântuie şi acum!

Nu vă mai povestesc ce şi cum cu boc! Ăla a fost doar o porta-voce, o marionetă, un neica-nimeni! băsescu a tăiat şi a spânzurat. A făcut ce a vrut pula lui. De aici şi invenţia mea, aceea cu Pulea Vodă. Această uzurpare de funcţii este motiv clar de suspendare pentru orice om de bun-simţ. 

Ceea ce s-a întâmplat azi este o revenire la ordinea firească a lucrurilor. băsescu trebuie să ştie că trebuie să se întoarcă la limitele atribuţiilor sale constituţionale. I s-a oferit o soluţie elegantă de ieşire din rahat: să ajungă la o înţelegere asupra participării celor doi la acţiunile din exterior. S-o accepte. După care şi preşedintele, şi premierul, să vină în faţa Parlamentului, pentru a li se aproba mandatul de reprezentare. Dacă poate face asta madam Merkel, o să poată şi Ponta, şi băsescu! Să n-o mai dăm după plop! 

Nu de altceva, dar o să le uzurpăm noi muma în cur cu ştampila de vot, de n-o să le mai ardă de hârjoneli constituţionale! 

Mucii practicii în fasolea teoriei



Toată demonstraţia de abilităţi europene a preşedintelui băsescu, bazată pe ideea că el e cunoscut la Bruxelles ca un cal breaz, cu subtilităţi cu tot, a fost pusă la pământ de un jurnalist, care l-a strigat pe Ponta "domnule preşedinte"!  La dracu! Dacă pot admite că năucul ştia că România e reprezentată de "preşedinte", şi a întrebat automat, totuşi, să nu-i fi reţinut în toţi aceşti ani moaca lui băsescu? Măcar chelia, dacă nu privirea încrucişată! Că băieţii ăia fac trotuarul acolo de ani de zile! Cunoscut băsescu, my ass! 

Reforma CCR, extremă urgenţă!



Eu, unul, am o singură nedumerire din tot circul de astăzi: de ce nu se mai publică în "Monitorul Oficial" decizia de ieri a CCR, care îl face pe băsescu "şef de stat" şi îi dă dreptul de a emite "mandate" pentru premier şi, în general, pentru cine vrea muşchii lui? 

Chiar trebuie să punem ordine nu atât în Constituţie, ci în felul în care se comportă CCR. De la o instituţie cu adevărat stimată şi profesionistă la începuturile ei, când a fost condusă de un ţărănist, dacă-şi mai aduce aminte cineva de asta, Vasile Geonea, un jurist de excepţie. Curtea a ajuns a treia Cameră a Parlamentului, adaugă la lege şi la Constituţie, răspund la comenzi fără să mai ţină cont nici măcar de păstrarea aparenţelor. Una peste alta, Curtea Constituţională este o pacoste, prin faptul că e aservită Cotrocenilor, şi îi face pe faţă jocul lui băsescu. 

Restul, văzând şi făcând...

Ziua în care ne căcăm pe noi



Ponta a plecat deja la Bruxelles. băsescu, nu. Dar mai are timp. Motivarea deciziei CCR de ieri nu a fost scrisă, deci nici publicată în Monitorul Oficial, ca atare nu este obligatorie. Cum îl ştim noi pe băsescu, are două moduri de a reacţiona: modul violent, adică se duce şi el la Bruxelles, şi modul şi mai violent, în care pune tunurile pe Ponta, şi-l distruge cu tot ce are la îndemână: servicii secrete, DNA, ANI, slugile din presă, intelectualii pleşcari, judecătorii cu epoleţi.  

Important este deocamdată ce va fi azi la Bruxelles. Dacă ajunge şi băsescu, Ponta trebuie să cedeze. Să-l lase pe nebun să-şi facă numărul. Şi la întoarcere să atace pe toate fronturile, şi să-i distrugă reţeaua de sprijin din instituţiile statului. Dar mai ales să se explice cu românii, să-i facă să înţeleagă miza acestui conflict. Acum se vede cât de mult a reuşit să pervertească băsescu instituţiile statului, să şi le subordoneze, să le folosească în scop propriu. 

Primii care trebuie să plece sunt Kovesi, Morar, Georgescu de la ANI, Zegrean de la CCR. N-ar strica să cadă nişte capete şi din servicii, care prea s-au implicat în politică. 

Dacă la Bruxelles iese cu scandal, azi, ar fi ziua în care ne-am da în spectacol pe scena politică europeană. Sigur, în ceea ce-i priveşte pe cei doi asta ar fi un "progres". Dar pentru România ar fi ultimul lucru de care ar fi avut nevoie, pentru că şi aşa avem o imagine mizerabilă în UE. 

Poate se întâmplă vreo minune şi azi nu va fi ziua în care ne căcăm pe noi în văzul Europei. Nu că Europa ar mai însemna mare lucru, dar faţă de şatra naţională e la ani lumină de noi.  

miercuri, 27 iunie 2012

Lupta cu românii




Dacă traian băsescu are imbecilitatea să creadă că se luptă cu Victor Ponta, treaba lui. Lupta lui este cu românii, pe ale căror nevoi şi aşteptări se pişă cu nesimţire.  Şi-a cumpărat cinci judecători la Curtea Constituţională, mai are o mână de derbedei din serviciile secrete şi din Justiţie, mai ales din Procuratură, şi cu ei atacă Parlamentul şi Guvernul legitime ale României. Este un gest iresponsabil, şi cu atât mai iraţional, cu cât nu are ca miză servirea interesului public, şi doar gâdilarea orgoliului său supradimensionat, care i-a luat minţile. 

Azi s-a petrecut însă un fapt de o gravitate fără precedent. Prin decizia sa CCR a schimbat natura regimului politic din România, transformând-o într-o republică prezidenţială. O tinichea, un pişcot şi o cupă de şampanie fac minuni! Curvele politice de la noi se vând pe nimic! Pur şi simplu am asistat la o lovitură de stat. CCR a introdus instituţia "şefului statului", care NU există în Constituţie, precum şi dreptul lui de a "da mandat" premierului, drept care iarăşi nu există în Constituţie. 

Mâine războiul româno-român se mută la Bruxelles. Şi dacă tot e să se aleagă praful, atunci, indiferent de consecinţe, Victor Ponta trebuie să se ducă la summit. Nu înainte de a se adresa românilor, pentru a le explica punctul său de vedere, şi mandatul. 

Jurnal de front, ziua a treia



Cu AN cazat la mititica, trupele băsiste au mai căpătat ceva culoare în obraji, deşi victoria de ieri a făcut multe pagube în rândurile lor. Să te iei de medici precum Brădişteanu, cu mare priză la public, este un semn de slăbiciune, mai ales când te foloseşti fără jenă de DNA. Ce altă dovadă de folosire a DNA în scopuri politice mai vreţi? Sigur, şi tabăra uselistă are la activ câteva victorii, printre care şi eliminarea totală a duşmanului pedelist din CA al TVR. Dar şi-au dat singuri cu tesla în coaie, numindu-l acolo şef pe Elwis Săftoiu! 

Azi luptele se mută pe frontul CCR, care trebuie să decidă cine merge la Bruxelles. Judecătorii de la Curte tocmai au fost omeniţi de băsescu, care le-a înfipt tinicheaua în piept, şi, culmea rafinamentului, le-a dat după aia un pişcot şi o cupă de şampanie! Acum aşteaptă profitul investiţiei. Cum de obicei judecătorul numit de UDMR înclină balanţa, să ne gândim la o mică operaţiune de comando: omul UDMR a rămas şef la Radio, prin aprobarea raportului de activitate în Parlament. Cu acest raid în spatele liniilor inamice, Ponta poate spera la o victorie de etapă. Iar CCR ar putea, în contra-partidă, să respingă Legea uninominalului pur, dând o mână de ajutor PDL. Acum depinde de ce vrea băsescu: să meargă la Bruxelles sau să ajute PDL. Să le vrea pe amândouă e prea mult. Pentru că pasul următor al USL ar fi schimbarea Legii de Organizare a CCR, şi judecătorii actuali se spală pe bot de salariile babane, maşini şi secretare. Sigur vor medita la asta, înainte de orice sentinţă. 

Sigur, asta e linia frontului acum. E posibil să apară şi alte diversiuni, atacuri pe flancuri, dezertări de ultim moment dintr-o tabără în alta, spioni dubli, etc. E un război în care nu se prea iau prizonieri. Nu prea ştim care sunt criteriile după care una sau alta dintre tabere îşi va declara victoria. Dar şi în caz de "victorie" nu va fi pace. Şi nu va fi pace până când băsescu nu iese de pe scena politică. Cum şi când, asta e o altă poveste... 

marți, 26 iunie 2012

Şi cu asta ce-am făcut?



Aproape de miezul nopţii, şi cu sula DNA în coaste, medicii de la Floreasca i-au semnat externarea lui Năstase. Care a fost preluat de poliţie şi dus nu se ştie unde, probabil la Rahova, că nimeni nu comunică pulimii ce înalte comandamente au ei de îndeplinit. 

S-a făcut dreptate. Perfect! E suficient acest sacrificiu ritual pentru a înceta războiul româno-român? Se potoleşte setea de răzbunare a lui traian băsescu? A avut orgasme multiple cuplul macovei-kovesi? A scăpat România de criză? Vom fi mai respectaţi în Europa? Avem o justiţie mai performantă? 

Evident, nu! Avem doar mai mult circ, şi mai puţină pâine. Mai puţin respect de sine, mai puţină demnitate, ca naţiune. Şi mai puţine speranţe...

Stat reformat, stat eşuat



Ce mai contează faptul că AN intră la bulău acum sau peste câteva zile? De ce trebuie acest circ îngrozitor, care ne descalifică în primul rând ca oameni? Nu cred că există o altă ţară mai primitivă în UE decât România. O ţară pentru care valorile morale, juridice, politice nu înseamnă nimic. O ţară ale cărei elite intelectuale sunt lamentabile. Unde "societatea civilă" este o adunătură de pomanagii, sponsorizată de tot felul de indivizi sau guverne ale altor ţări, care vor să-şi atingă obiective care clar nu au legătură cu interesul naţional al României, unde serviciile de informaţii servesc alţi stăpâni, nu poporul român. În  ce ţară CSM cere să li se pună botniţă avocaţilor. În ce ţară justiţia cere limitarea unor drepturi constituţionale ale cetăţenilor, în numele apărării onoarei şi reputaţiei ei? 

Dacă madam Kovesi este atât de convinsă că AN n-are nici pe dracu, să-şi trimită poliţiştii de la judiciar şi procurorii din dotare, să-l ia de la terapie intensivă şi să-l arunce în închisoare. Şi terminăm cu circul! Se spune că Brădişteanu ar fi fost interceptat când spunea că Năstase nu este grav rănit. De ce era interceptat Brădişteanu? La ordinul cui? Sub ce acuzaţie? Şi afirmaţia lui nu trebuie verificată de o comisie de medici? Poate nu grav rănit din perspectiva lui, a omului care face transplant de inimă şi operaţii pe cord deschis. Dar grav din punctul de vedere al stării generale a lui AN. Pentru că omul are mai multe boli, nu doar rana de glonţ. Şi apoi Brădişteanu vorbea cu familia, minţea pentru a o linişti.  

Statul român, reformat de băsescu, este un stat eşuat. În toate aspectele sale. S-a ales praful, pe rând, de educaţie, de sănătate, de protecţie socială, de drepturile angajaţilor, de tot ce înseamnă bunuri publice. Nimeni nu mai respectă pe nimeni. Instituţiile statului sunt varză. Se încaieră după vrea pula lui băsescu, singura care contează pentru ele. Toţi se şterg cu Constituţia la cur. CCR a devenit organ legislativ, a treia cameră a Parlamentului. 


Este preţulş pe care îl plătim pentru că avem, în locul unui preşedinte responsabil, un preşedinte jucător, cu gândire totalitară. Nu despre Adrian Năstase este vorba acum. El a avut rolul unui revelator. Ne arată cât de oribil a ajuns statul român, cât de slab şi de ineficient, cât de lipsit de profesionalism şi de demnitate, şi cât de puţin îşi poate proteja cetăţenii. Asta trebuie să ne înspăimânte pe toţi. Dacă ne mai pasă de viitorul nostru.    

Justiţia, instituţie fascistă a băsismului!



Nu credeam că voi ajunge să citesc o astfel de monstruozitate: Brădişteanu, chemat la DNA pentru că, făcându-şi datoria de medic, a favorizat un infractor, pe AN. În ce ţară civilizată se petrec astfel de lucruri, care sunt o negare a drepturilor omului? Dar de ce mă mir? Daniel Morar a reuşit să facă de râs România la CEDO de două ori, pentru grave încălcări ale drepturilor omului. 

Sunt anchetaţi şi cei trei poliţişti care trebuiau să-l ducă la bulău, tot pentru favorizarea infractorului. Probabil pentru că nu l-au lăsat să se sinucidă! Pentru că s-au luptat cu el, pentru a-şi face datoria! Normal: ar fi trebuit să-i explice cum să folosească mai bine revolverul, şi să-l încurajeze să se sinucidă! Iar medicii de la Floreasca ar fi trebuit să-l lase să moară! 

CSM, altă instituţie cretină, care n-a făcut nimic substanţial pentru calitatea actului de justiţie, vrea să-i belească pe avocaţii lui Năstase, şi Avocatul Poporului, pentru că şi-au făcut datoria. Normal: dai în mine, dai în fabrici şi uzine! 

Mi se face frică de România. băsescu a creat un monstru din Justiţie, sub privirile complice ale SUA şi ale UE, care astfel pot jefui mai bine România. MCV a ajuns un instrument de şantaj. SUA pretind un drept de numire a responsabililor din Justiţie, pentru că au "investit" în ea. Toţi se cacă în capul nostru, pentru că se poate, şi pentru că au deja o coloană a cincea în România, plătită regeşte pentru a distruge mediatic orice rezistenţă internă. 

Reacţia justiţiei în acest caz este fără precedent. Este una totalitară, fascistă. Una făcută să bage frica în oase. Urmărirea penală împotriva lui Brădişteanu este un pas pentru a-l aresta preventiv. Este un act de răzbunare. Nu-i interesează că distrug un om care a salvat şi salvează atâtea vieţi. 

Este faza dementă a băsismului, ca regim politic. Faza cea mai periculoasă. Faza în care nu se mai ţine cont de nimic! 

Cum vă spuneam, este război total în România. Miza este democraţia, dincolo de orice altceva.

luni, 25 iunie 2012

Bordelul naţional



Regret c-am avut dreptate. Săptămâna politică a debutat vijelios! Cu tot felul de tâmpenii, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Dar ce contează părerea mea? Părerea lor e că sunt probleme de viaţă şi demoarte, chit că nimic din ce ne interesează pe noi nu-i interesează pe ei. 

Dimineaţă, scurt, de înviorare, Liviu Pop, ministrul Educaţiei, a trimis Inspecţia Muncii la Cotroceni, pe motiv de Funeriu şi diplomele sale de studii ne-echivalate în România. Inevitabilul FAZ publică tezele băsiştilor, conform cărora AN şi-a înscenat sinuciderea. De aşteptat, nenea ăla e pe lista de plată a SIE. 

USL se gândeşte la o sesiune extraordinară a Parlamentului. Crin Antonescu a ţinut să precizeze că nu e vorba despre suspendarea Încrucişătorului. Dar pluteşte şi ea primprejur. Încrucişătorul, la rândul lui, a sesizat CCR, să spună ea cine pleacă la Bruxelles. 

Parlamentul este o Curte a miracolelor. Nimeni nu mai ştie cine cu cine votează şi de ce. Voiculescu demisionează din Senat, pentru că nu i s-a aprobat legea de dublare a pedepselor pentru evaziunea fiscală. traian băsescu e mai uşor de suspendat. Şi ce dacă? Ne ţine de foame? 

Singurul lucru cu adevărat util făcut de Parlament îl reprezintă adoptarea Legii privitoare la cooperarea între Guvern şi Parlament în domeniul afacerilor europene. Dacă se şi aplică, vom avea şi noi o dezbatere cât de cât serioasă în materie de politici europene. 

Aşteptăm ecourile încăierărilor din CSAT, care este în curs de desfăşurare, şi depunerea jurământului de noul ministru al Culturii. 

Ziua de mâine are deja un scandal pe agendă: alegerea noului CA al TVR. PDL va fi exclus de la porţie. Să te ţii vaiete!

Am şi o ştire pozitivă: Pulimea Sa, macho cum îl ştim, şi-a cumpărat Ford B max ROŞU! Acum, s-ar putea ca unele duduci  să nu fie impresionate nici să-l vadă la volanul unui Ferrari roşu! Dar în loc să cumpere maşina, băsescu îl strângea de coaie pe Berceanu să facă ce a promis celor de la Ford: şosele decente în Oltenia, pe unde să exporte ce produc! Aşa e un gest populist, şi nimic mai mult...

De ce nu e Adrian Năstase Nelson Mandela şi nici Critic Atac de stânga





Ce mă amuză pe mine la propaganda portocalie este că pleacă de la premiza că se adresează unor proşti, care înghit pe nemestecate căcaturile lor "de dreapta". Vreau să le dau o veste: nu tuturor celor care stau în faţa unui monitor de calculator le curge scuipat din gură şi nici nu sunt fanaticii unei cauze. Nu, există o largă majoritate care are un sănătos spirit critic, care nu duce bătăliile altora, ci doar propriile lor bătălii, deşi asta nu exclude atitudini de solidarizare cu o cauză sau alta. 

Ei bine, unii dintre stâlpii acestei propagande, cu generos sprijin extern, în special din RFG, au înfiinţat o platformă editorială de "drepta", Contributors. Unde scriu Aligică, Neamţu, şi alţii ca ei, inclusiv "corifeii", Pleşu, Liiceanu şi Patapievici.  Moment în care nişte unii, lăsaţi pe dinafara acestui proiect şi-au zis: "Da' ce? Noi suntem mai proşti? Nu, ia să zicem că noi suntem de stânga!" Şi aşa a apărut "Atac Critic", tot cu bani nemţeşti, daţi de o fundaţie a social-democraţilor din RFG. Cine găseşte vreo deosebire notabilă între cele două platforme primeşte o bere virtuală de la mine. 

Aşa se face că atât Contributors, cât şi Critic Atac  tratează cu aceleşi argumente atât afacerea "plagiatului" lui Ponta, cât şi cazul "Adrian Năstase". Scrie nişte amintiri din "epoca Năstase" pe Contributors Liiceanu? Publică şi Critic Atac o tâmpenie a lui Goţiu, cu un titlu oribil: "De ce nu este Adrian Năstese Nelson Mandela?" Să ne înţelegem bine: nimeni n-a pretins aşa ceva: paralela cu Nelson Mandela este o imbecilitate, iar autorul ei un ignorant. Apropo: Goţiu nu a produs un plagiat, copiind ideea de articol de la Liiceanu? Sau amândoi au primit tema în plic de la centrul coordonator al propagandei portocalii? 


Şi uite aşa pleşcarii "de dreapta" şi pleşcarii "de stânga" şi-au găsit un debuşeu pentru "producţiile" lor, mimând confruntarea de idei. Dar pe cei mai mulţi dintre ei îi găsim şi pe listele cu pomeni de la ICR, ceea ce nu este o dovadă de "imparţialitate" din partea lui Patapievici, ci doar o confirmare a lipsei de diferenţe între cele două platforme. Care au un numitor comun; un elitism rupt de realităţile celor pe care, chipurile, îi reprezintă, ideologic vorbind. 


Un alt mod de a ne fura căciula, sport la care suntem de departe campioni mondiali...

duminică, 24 iunie 2012

Săptămâna tuturor isteriilor



Începe una dintre cele mai mizerabile săptămâni politice din ultimii 22 de ani. Ştiu ce spun! Este săptămâna înfruntării între Ponta şi băsescu, în care totul este posibil. băsescu ştie că nu poate învinge decât într-un singur fel: obligându-l să demisioneze. Nu ştiu dacă mai are şi altceva decât plagiatul. Cred că nu, şi de aici şi furia lui împotriva lui Năstase. 

Sinuciderea lui Năstase(care nu e "tentativă", e o sinucidere, dar nu toate se termină cu moartea sinucigaşului) i-a stricat toate planurile. Nu că i-ar fi luat trofeul, adică imaginea lui Năstase cu cătuşe, mergând la mititica. Ci pentru că a mutat atenţia de la "plagiat". A încercat el, cu tembelul ăla de Vlaston, plus nelipsitul A lu' Gică, să reanime scandalul, dar fără prea multe şanse. Lumea academică nu vrea să fie prinsă într-o dispută care nu e a ei(deşi e vorba despre o teză de doctorat) şi nu vrea să deconteze tembelismele politice ale unora sau altora. Ca să nu mai spun că Funebriu, despre care se crede că e la originea mizeriei, nu are cotă prea bună la public. 

Mâine este CSAT. Nu ştiu tematica, dar chiar nu contează. În CSAT băsescu este practic singur, Ponta e cu toţi miniştrii după el. Din câte ştiu, deciziile se iau prin consens! Hopa! Tot mâine ar trebui numit noul ministru al Culturii. Să vedem dacă depune jurământul. Cum nu cred că Ponta va renunţa la prezenţa la Bruxelles în favoarea lui băsescu, acesta are doar trei zile pentru a se impune. Cum? Habar nu am! Dar nu cred că va risca să se ducă la Bruxelles odată cu Ponta. Nu pentru că l-ar paşte destituiirea, suspendarea, mă rog. Ci pentru că ştie un lucru: nimeni nu se topeşte de dragul lui în UE. Dacă mai face şi un astfel de scandal, a belit-o definitiv!

Probabil că va declanşa jihadul mediatic împotriva lui Ponta. Dar lumii puţin îi pasă! E vară, e cald, berea e rece, şi în afara talibanilor portocalii, nimeni nu are chef de gâlceava politicienilor. Iar faptul că băsescu e atât de "iubit" face lipsite de sens astfel de acţiuni propagandistice. Dar asta nu înseamnă că suntem la adăpost de isteriile mediatice. 

Să nu credeţi că, şi în condiţiile astea, luptele de săptămâna viitoare n-au să doară. Au să doară al dracului!  Vor bloca două instituţii: Preşedinţia şi Executivul, într-o confruntare fără finalitate. Şi va fixa cadrul "coabitării" viitoare. Probabil că băsescu vrea să-şi vândă scump pielea. Ştie că după alegerile din toamnă va fi suspendat. Dar aşa îşi construieşte statutul de şef al opoziţiei. El va fi opoziţia şi până în toamnă, pentru că lucrurile importante în PDL se vor petrece după alegeri. 

Misiunea lui e simplă şi clară: să producă, indiferent de preţ, cât mai multe pagube USL. România nu a existat niciodată pentru băsescu. Au existat doar el, şi interesele lui. Aşa trebuie citită şi săptămâna care vine. Ce va fi, vom vedea. Dar bine  nu va fi...

Cum distruge tehnologia democraţia



Un extrem de interesant editorial al lui Friedman în NYTimes: "Ascensiunea popularismului". Nu, nu e vorba despre "populism". Este un cuvânt nou, care a apărut în Europa, mai precis în Marea Britanie, şi defineşte noua ideologie "universală". Spune Friedman: "Indeed, I heard a new word in London last week: “Popularism.” It’s the über-ideology of our day. Read the polls, track the blogs, tally the Twitter feeds and Facebook postings and go precisely where the people are, not where you think they need to go. If everyone is “following,” who is leading?"

Cu alte cuvinte, lidershipul devine prizonierul opiniei, este obsedat de ce se spune, ia decizii în funcţie de asta, a ajuns el să urmeze, nu mai este urmat. "We’re going from largely one-way conversations — top-down — to overwhelmingly two-way conversations — bottom-up and top-down. This has many upsides: more participation, more innovation and more transparency. But can there be such a thing as too much participation — leaders listening to so many voices all the time and tracking the trends that they become prisoners of them?"

Motiv să propună un  corolar  al legii lui Moore, valabil în politică: "The quality of political leadership declines with every 100 million new users of Facebook and Twitter." Atomizarea extremă a opiniei, incapacitatea de a mai construi un consens pe nicio problemă din sfera interesului general, dar, şi mai grav, ridiculizarea permanentă a politicienilor îi împiedică să mai ia decizii tranşante, curajoase: "Anyone with a cellphone today is paparazzi; anyone with a Twitter account is a reporter; anyone with YouTube access is a filmmaker. When everyone is a paparazzi, reporter and filmmaker, everyone else is a public figure. And, if you’re truly a public figure — a politician — the scrutiny can become so unpleasant that public life becomes something to be avoided at all costs. Alexander Downer, Australia’s former foreign minister, remarked to me recently: “A lot of leaders are coming under massively more scrutiny than ever before. It doesn’t discourage the best of them, but the ridicule and the constant interaction from the public is making it more difficult for them to make sensible, brave decisions.”

Scriu de multă vreme despre asta: suntem sub tirania timpului scurt, nimeni nu mai gândeşte în perspectivă, nu-şi mai proiectează imaginea în viitor. Totul se judecă aşa cum se judecă performanţele unei întreprinderi, la trei luni. Schimbarea unor naţiuni, reformele, toate cer timp. Tâmpitul de Funeriu a ajuns să declare noua lege a educaţiei un succes înainte chiar de a fi aplicată! Asta este popularism!

"When you have technologies that promote quick short-term responses and judgments, and when you have a generation that has grown used to short-term gratification — but you have problems whose solutions require long, hard journeys, like today’s global credit crisis or jobs shortage or the need to rebuild Arab countries from the ground up — you have a real mismatch and leadership challenge."

Nu împărtăşesc optimismul tâmp al autorului, care crede  că dacă spui poporului adevărul, ai rezolvat problema: toată lumea se înhamă la treabă, şi trage în aceeaşi direcţie. Nu, naţiunile au nevoie de un plan, de solidarităţi organizate, de lideri puternici, controlaţi democratic, nu prin tirania opiniei, şi mijloacele adecvate pentru a-şi atinge obiectivele. Pentru că dacă sunt oameni precum bancherii "români", care spun că vor credita economia după ce aceasta îşi revine, când ea, economia, are nevoie de finanţare pentru a-şi reveni, atunci am pus-o! 

Am crezut că noile tehnologii vor naşte o democraţie mai puternică. Din păcate se pare că distrug şi pe aia clasică, fără să pună altceva mai bun în loc.Părerea mea! 

sâmbătă, 23 iunie 2012

Să râdem cu traian băsescu



Prieteni, băsescu începe să devină plictisitor şi monomaniac! Îi tot scrie lui Ponta, ameninţând cu cremenalul, pentru că i-a luat jucăria cu Bruxellesul. Să ne înţelegem bine. Nicăieri în Constituţie nu scrie că preşedintele dă mandat premierului, indiferent de domeniu, nici măcar în ceea ce priveşte reprezentarea României în afară. 

Apoi, dacă preşedintele vrea atribuţii executive(pe care, în Constituţie, doar dacă o citeşti "creativ" le găseşti, altminteri ele practic nu există, aia cu şeful politicii externe e de la el din scăfârlie), conform aceleiaşi Constituţii, TREBUIE să se supună controlului Parlamentului. După cum bine ştim, Parlamentul l-a mandatat deja pe premier să reprezinte România la summit. Nu recunoaşte "executivul" din băsescu autoritatea Parlamentului? Uau! Păi ce motiv mai bun de proces de înaltă trădare mai vreţi? Este echivalent cu a spune că nu recunoaşte ordinea constituţională actuală!

Aştept cu nerăbdare s-o văd pe Başchetbalistă începând urmărirea penală împotriva lui Ponta, fără temei legal. Nu că i-ar fi jenă, e sluga perfectă. Dar poate că vrea o carieră şi după ce i se termină şi prelungirea de mandat. 

Cred că băsescu pregăteşte o "surpriză": se duce şi el la Bruxelles! Ar fi situaţia cea mai proastă pentru România. Probabil că el ar participa la şedinţă, conform "ordinii de precădere". Dar va fi singur în sală, din partea României, pentru că delegaţia lui nu are acces. Vor fi trepăduşii de la reprezentanţă. El va câştiga un meci simbolic, plus o porţie suplimentară de ură din partea românilor, România nimic. 

Lumea nu-l va judeca doar pe Ponta. Lumea îl va judeca şi pe el, pentru că pune interesul propriu înaintea interesului naţional. Veţi zice că oricum ce-i al lui e pus de o parte la Bruxelles. Şi da, şi nu. Adică s-ar putea ca reacţie de respingere a celorlalţi să fie mai vocală ca până acum. Şi poate şi mai insultătoare pentru România. 

Oricum, eu, în locul lui Ponta, dacă băsescu s-ar duce şi el la Bruxelles, aş rupe orice legături cu el. Pur şi simplu aş acţiona ca şi când băsescu nu ar exista. Aş ignora tot ce spune, nu i-aş răspunde la nicio cerere, l-aş face să se simtă ca ultimul boschetar. Cea mai mare pedeapsă pentru băsescu e ignorarea. Să-l pedepsim, deci!      

Cântec, joc, şi voie bună în Orientul Mijlociu



Situaţia din Orientul Mijlociu e mai complicată ca oricând. Ieri Siria a dat un avertisment Turciei, care sprijină pe faţă grupurile de aşa-zişi rezistenţi, doborând un avion F 4. Şi Iranul, şi Siria au sisteme anti-aeriene ruseşti de cea mai bună calitate, iar cei care le mânuiesc sunt bine antrenaţi, posibil chiar ruşi. 

În Egipt explozia este aproape. Militarii nu au de gând să lase puterea, şi se vor confrunta dur cu Fraţii Musulmani, cât de curând. Aia cu democraţia şi "primăvara arabă" s-a dus pulii de suflet. Americanii şi occidentalii, în marele lor cretinism, au adus în prim plan forţele cele mai retrograde din regiune, care alimentează cu bani şi arme şi demenţa din Siria. Despre Tunisia şi Libia(unde masacrele sunt la ordinea zilei, dar obiectiva presă occidentală tace mâlc!) nu se prea mai aude nimic. 

Cât despre conflictul dintre evrei şi palestinieni, găsim în NYTimes  o analiză foarte pertinentă, pe care vă invit s-o citiţi. În principiu, concluzia este că o a treia Intifadă e inevitabilă, pentru că evreii s-au crezut şmecheri. Au zis că nu pot face pace câtă vreme există violenţă din partea palestinienilor. Mahmud Abbas a reuşit să ţină lucrurile sub control, pentru a se ajunge la final cu procesul de pace, adică palestinienii să aibă statul lor. Doar că evreii, văzând că nu mai e violență, nu mai au motive să facă pace. Şi se fac că plouă, continuă cu politica implantării de colonii, adică ne spun că îi doare în cur de toţi şi de toate. Ceea ce fac nu de ieri, de azi.

Cu alte cuvinte, vom avea distracţie în zonă, ca nu cumva să ni se pară prea plictisitoare criza. Un război clad, ca la mama lui, e mai vesel decât şirurile de zerouri din datoriile publice şi private. Dacă-i circ, atunci circ să fie!

Partidul Neanderthalian de Dreapta




Azi s-a lansat maneaua de dreapta numită "Partidul Noua Republică". O făcătură, ca multe altele asemenea, care vrea doar să mai ia câte ceva din voturile USL. Sigur, au s-o ia în mână cu succes, că doară Neamţu nu e Dan Diaconescu! Care Dan Diaconescu a cules publicul orfan al PRM, după ce CVT s-a senilizat de tot şi a devenit incoerent. Cine să vină la Neamţu? Noua Dreaptă nu e chiar atât de vioaie. Nu ştiu să fi participat la alegeri. Dar mă rog, visele nu costă, dacă sunt naturale. Dacă sunt induse, iarba nu e chiar atât de scumpă...

Din ciorba lansării nu puteau lipsi MRU şi Monica Macovei. MRU va fi un Zăroni al politicii "elitiste" şi vă garantez că ne vom râde infinit de panseurile sale! Ce declară tâmpiţelul azi, la evenimentul prilejuit de lansarea nimicului politic numit "Noua Republică"? "Sa dam jos din politica romaneasca omul de Neanderthal! 

Cât de prost să fii să spui asta în faţa lui Mihai Neamţu, neanderthalianul teolog care a manifestat în faţa casei lui Adrian Năstase, mânjit pe gât cu sos de roşii? Vă urez succes spre 0,001% voturi în alegeri. Cretinilor!

Nu mai comentez spusele Monicăi Macovei. Cât de curată poate fi o fostă procuroare ceauşistă, care acum se dă "de dreapta", deşi dreptul, la vremea când a studiat ea, mergea mână în mână cu o crâncenă ideologizare? Vorba lui George Şerban despre ea: Dumnezeu rar alege să îşi bată joc de o femeie. Ei bine, pe Monica Macovei a ales-o!

Oameni buni! Ăştia sunt obsedaţi, cu dreapta lor! Orice construcţie politică trebuie să fie musai de drepta! Asta într-o Românie în care populaţia se pişă cu boltă pe ideologii, şi unde nevoile cetăţenilor sunt servite cel mai bine de politici sociale de stânga! Iar clasa de mijloc, multă, puţină, are nevoi şi aşteptări de centru.

Ţara arde, dreapta se piaptănă, pardon, se uneşte!

vineri, 22 iunie 2012

Mama tuturor bătăliilor apud băsescu



traian băsescu se plictiseşte la Cotroceni. Drept pentru care, precum maimuţa, se scarpină în cur să-şi facă zgaibă. Scărpinatul se numeşte "declaraţia pe proprie răspundere", cerută lui Haşotti, să fie el sigur că nu şi-a plagiat lucrarea de doctorat. Deschid o paranteză: paranoia asta cu "plagiatul" e de dată recentă. Onest să fii până la virgulă, dacă la momentul admiterii tezei funcţionau alte reguli privind citarea, aleluia şi un praz verde! Se judecă, cel mai adesea tendenţios, mai ales că e vorba de politică. Pe lângă că nu e cuprinsă nici în Constituţie, nici în alte legi, declaraţia devine şi o încălcare a drepturilor politice ale respectivului. 

Preşedintele are dreptul de a-l verifica pe Haşotti. Să-şi pună la muncă trepăduşii. Funebriu şi aşa o freacă la rece. Să sape, să se informeze, să întrebe, treaba lui. Dar cererea este în afara legii. Dacă vrea pula lui, băsescu poate refuza, conform aceleiaşi decizii, numirea lui Haşotti. Dar n-o poate refuza pentru că n-a dat declaraţia aia. 

Răspunsul la întrebarea de ce nu poate este în conţinutul deciziei CCR. Preşedintele joacă, în cazul de faţă, rolul comisiei de specialitate a Parlamentului, care, în cazul unui nou guvern, l-ar fi audiat pe Haşotti. Cum este doar o înlocuire de ministru, fără schimbarea componenţei politice, preşedintele ţine loc de Comisie. Cum comisia nu cere astfel de declaraţii, nici preşedintele nu le poate cere. Este un soi de simetrie de atribuţii, dacă vreţi.

Evident, băsescu nu s-a încurcat în amănunte. De fapt el poartă un război de gherilă cu Guvernul, care îi tot ciunteşte din atribuţii. Toate mijloacele sunt bune. Dacă e să dau credinţă unor zvonuri, săptămâna viitoare va fi una isterică. Ca şi Saddam Hussein, băsescu va da mama tuturor bătăliilor! 

Sigur, ceva trebuie să facă. Nu se mai duce la Bruxelles. E un afront pe care nu-l poate trece cu vederea. Crin Antonescu l-a atacat azi atât de dur încât cred că nu i-a venit să creadă. Ceea ce n-a vrut niciodată, adică să ajungă PDL pe mâna lui Blaga, şi asta s-a întâmplat. Presupun că se întreabă ce mai urmează.

De fapt, dacă ar gândi cu capul, nu cu coaiele, s-ar întreba dacă nu e cazul să facă pace şi să se comporte normal. Asta însemnând să-şi vadă fiecare de treaba lui. Iar dacă se plictiseşte, să termine de citit Levantul lui Cărtărescu! Sau să dea la peşte! 

Adversarii lui au învăţat din trecutele războaie, şi l-au învăţat pe de rost pe băsescu. Reacţionează rapid, şi violent. Nu se feresc, lovesc fără complexe. Iar băsescu nu mai are PDL alături, să-l ajute. Şi nici instrumentele pe care le aveau cât erau la guvernare. Dar ceea ce-i lipseşte esenţial este susţinerea populaţiei. Să nu-şi facă iluzii: ăia cu papion nu pentru el demonstrau, ci pentru că Ponta le lua cheia de la puşculiţa ICR! 

Cum Ponta şi Antonescu rămân pe poziţii şi răspund cu şi mai mult foc la focul lui, băsescu trebuie să facă ceva rapid, până nu se consolidează USL la guvernare. Dar deocamdată nu prea ştie ce să facă. Să-i trimită DNA pe cap? Să scoată cine ştie ce dosar? Să cheme iar sub drapel oastea Generalului Izmenelor? Să apeleze iar la UDMR? E PDL în stare să depună o moţiune de cenzură, şi când, că pe 29 se termină sesiunea Parlamentului? 

Chiar e la înghesuială. Şi nici serviciile nu au cum să-l ajute. Cred că ele ştiu mai bine cine va guverna după noiembrie. Şi sigur nu doresc nişte tipi resentimentari la Palatul Victoria, care să le taie bugetele, sau să le facă şi alte mizerii. Şi apoi, nimeni nu le garantează că băsescu va ajunge la sfârşitul mandatului. Deci e bine să-şi facă noi prieteni...

Surprize sunt posibile oricând. Dar şi aşa, tabăra USL e altceva decât vechea "322". băieţii au chef de luptă, de cucuie, vor să demonstreze ceva. băsescu nu prea mai are ce demonstra. De aici asimetria de forţe şi mijloace. 

Aici se termină analiza obiectivă, şi intervine subiectivismul autorului. Bă! Terminaţi dracului cu tâmpeniile! Că eu plătesc războaiele voastre, şi pagubele! La muncă! Voi nu vedeţi cum arată ţara asta? Tembelilor! 

PS: în timp ce scriam astea, Preşedinţia a anunţat că băsescu l-a acceptat pe Haşotti, fără condiţia declaraţiei! Frica păzeşte bostănăria.   

Când justiţia o ia razna





Tot felul de indivizi îşi urlă animalic bucuria că Adrian Năstase s-a sinucis şi nefericirea că n-a murit. Ei consideră sinuciderea lui un act de operetă, o prefăcătorie, un mod de a scăpa de închisoare. Cum să fie Adrian Năstase un om demn? Ei nu pot accepta aşa ceva.

Timp de 12 ani, din momentul în care a fost numit premier, a fost ţinta unei intense acţiuni de demonizare. La început, în timpul guvernării, demonizarea părea ceva din arsenalul obişnuit al luptei politice. După ceva vreme demonizarea a devenit un instrument al unor cercuri de interese. 

Da, Adrian Năstase nu este un tip comod pentru nimeni, şi în primul rând pentru el. Dar vă reamintesc ce aveam noi de făcut atunci: negocierea aderării la UE şi la NATO, scoaterea ţării din recesiune, revenirea la creştere economică. Când ai atât de multe de făcut, nu ai timp pentru a transforma guvernarea într-un reality show. 

După 2004 Adrian Năstase a fost victima dorinţei de răzbunare a lui Traian Băsescu, dar şi a unor jocuri de putere din interiorul PSD. Nu putem ignora aceste lucruri. Traian Băsescu nu şi-l dorea contra-candidat în 2009, şi i-a ieşit planul. În interiorul partidului lucrurile s-au aranjat, dar târziu, şi nu fără pagube pentru întreg partidul.

Din păcate, ceea ce trebuia să fie un act de justiţie-dacă greşim faţă de lege, toţi, dar absolut toţi trebuie să plătim în faţa legii - s-a transformat într-un război, întreţinut vinovat de Traian Băsescu şi de Monica Macovei, între DNA şi Adrian Năstase.

DNA a luat foarte personal determinarea lui Adrian Năstase de a se apăra. DNA a folosit împotriva sa mijloace care trec dincolo de lege. Ştiţi cazul dolarilor tipăriţi după data când spune DNA că i-ar fi dat mită nu ştiu cui din Hong-Kong. Cel puţin în acest ultim dosar, „Trofeul calităţii” , lui Adrian Năstase i s-a refuzat dreptul la apărare. Iar apelul a fost o parodie de justiţie. Nu mai amintesc de motivarea sentinţei completului de trei judecători: nu există probe care să-l incrimineze, dar trebuie să dăm un exemplu, să-i speriem pe politicieni.

Se tot repetă că nu trebuie să comentăm sentinţele. Este o gravă greşeală. Mai ales în astfel de cazuri sentinţele, dar mai ales felul în care s-a desfăşurat procesul şi cercetarea penală trebuie discutate. Fără această discuţie lucrurile vor merge din prost în mai prost.

Dincolo de ura îngrozitoare care se revarsă pe siteurile propagandei portocalii, care dau imaginea unui popor de sălbatici, care nu are ce căuta în Europa,   se insinuează, nu de ieri, de azi, ideea că, sacrificându-l pe Năstase, scăpăm de MCV, şi că acest sacrificiu ritual este modul lui de a participa la servirea interesului naţional. Este cea mai scelerată idee. Bruxellesul nu de sacrificii rituale are nevoie pentru a ridica MCV, ci de o justiţie de calitate.

A venit vremea, şi sper că gestul lui Adrian Năstase va grăbi discuţia despre adevărata stare a justiţiei. Ne amăgim dacă spunem că MCV a servit la ceva până acum. Nu sunt implementate încă noile Coduri Penal, Civil şi de Proceduri. Avem un Cod Penal stalinist. Nu ştiu dacă, excepţie făcând procesele lui Adrian Năstase, a folosit cuiva aşa-zisa „mică reformă”.

Nu vrem să discutăm despre eficienţa CSM. Nu vrem să discutăm despre calitatea sistemului de învăţământ juridic. Nu vrem să discutăm despre felul în care sunt recrutaţi, pregătiţi şi promovaţi procurorii şi judecătorii.

Poate explica cineva de ce, în aceeaşi speţă: incompatibilitatea, introdusă peste noapte de domnul Funeriu, între demnitatea de parlamentar şi funcţia de rector, duce la două sentinţe total opuse: una la Timişoara, care spune că nu există incompatibilitate, şi una la Bucureşti, care spune că există?

Putem discuta şi despre cazul ministrului culturii, Diaconu, şi despre multe astfel de bizarerii. Iar când într-o sentinţă citeşti, ca în cazul lui Adrian Năstase, că „trebuie eliminat din societate”, îţi pui problema politizării. Pentru că justiţia începe să-şi depăşească limitele, şi intră în concurenţă cu celelalte puteri din stat, într-un soi de luptă pentru supremaţie. Este, după mine, sensul afirmaţiilor lui Adrian Năstase că este un proces politic. 

De la republica cetăţenilor, la republica judecătorilor. Iar rolul lui Traian Băsescu a fost acela de a încuraja această luptă între puterea legislativă, recte politicienii care îi reprezintă pe cetăţeni, şi justiţie. Pentru că se foloseşte de justiţie pentru a-şi întări puterea, lovind în legislativ şi în executiv.

Da, din această perspectivă avem o justiţie politică. Ea are propriul său proiect politic, şi mă tem că este scăpată de sub controlul cetăţenilor României. Când judecătorii ajung să judece nu după fapte şi după probe, după lege, ci după convingeri personale, avem o mare problemă. Pe care nu vrem s-o acceptăm şi s-o discutăm.

Gestul lui Adrian Năstase poate fi un argument al urgenţei unei mari dezbateri publice despre adevărata stare a justiţiei, care este mai mizerabilă ca oricând. Vom rata şi acest moment? Se pare că da, pentru că n-am fi noi dacă nu am rata-o! 

Bine măcar că, în toate reprezentările, zeiţa justiţiei are sâni mişto!


joi, 21 iunie 2012

Pervertirea morală a elitelor



Există în România, pe bani europeni, deci şi pe banii mei, o drăcovenie, o "structură a societăţii civile", numită IPP, Institutul pentru Politici Publice. Cunoscut şi recunoscut mai ales pentru tenacitatea cu care numără băşinile aleşilor, consumul lor de hârtie igenică şi altele asemenea. O ocupaţie extrem de profitabilă altminteri. Ei bine, astăzi am citit un comunicat care m-a lăsat mască! Credeţi-mă, nu mi-am închipuit ceva mai pervers, şi nu-mi lipseşte imaginaţia! Cred că este pentru prima dată când cineva condamnă un sinucigaş pentru că le-a stricat lor distracţia şi nu l-au văzut cu zeghe şi cătuşe la mâini! Cum să tragi clapa bulăului, trăgându-ţi un glonţ în cap fără să ceri voie "elitelor" intelectuale şi "societăţii" civile!


"Consideram inacceptabil ca un fost premier, fost presedinte al unui important partid politic din Romania si in continuare o figura marcanta a clasei politice, sa se eschiveze de la respectarea unei decizii finale data in unanimitate de completul de judecata format din 5 din cei 9 cei mai importanti judecatori penalisti ai tarii noastre aflati la Inalta Curte de Casatie si Justitie.  Chiar daca nu ar fi fost corecta decizia instantei, a tuturor instantelor care s-au pronuntat in ultimii ani pe acest caz, consideram nedemn din partea lui Adrian Nastase sa nu accepte o hotarare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Facem aceasta afirmatie amintindu-ne ca, in trecut, in Romania mii de detinuti politici, personalitati ale vietii politice de la noi, alaturi de multe zeci de mii de oameni au intrat in penitenciar pentru a executa pedepse abuzive impuse de un regim dictatorial, asa cum pretinde si fostul premier despre actualul, iar acestia nu si-au pus problema sinuciderii", se arata in comunicatul IPP.

De asemenea, IPP critica "toti politicienii care il apara pe fostul premier in public spunand ca 'nu si-l imagineaza in zeghe' sau care contextualizeaza aducand in discutie ca un om cu o astfel de activitate politica pozitiva, ce altfel nu o poate contesta nimeni, nu merita sa fie condamnat". 


Cum poţi să scrii aşa ceva? Cum să spui: chiar dacă sentinţa nu e corectă, marş la bulău, să respecţi decizia unor tâmpiţi! Ce e aia sinucidere? Ăia trimişi de comunişti la bulău nu s-au sinucis! Fă şi tu la fel! 

Bă, tâmpiţilor! Aţi pervertit ideea de democraţie! Este cel mai ruşinos act produs de "societatea civilă". Mai mult, este odios! Pentru că acceptaţi, prin paralela cu perioada comunistă, ideea de deţinuţi politici, de acceptare a actelor arbitrare ale justiţiei, legitimaţi încălcările drepturilor omului. Sunteţi nişte viermi! Pe care orice om cu bun simţ are datoria să-i strivească fără milă!