sâmbătă, 31 decembrie 2011

În loc de "La mulţi ani!



Ni se spune cu îndrăzneală că statul nu mai poate susţine costurile unor astfel de măsuri cetăţeneşti. Dar cum este posibil să nu mai dispună azi de banii necesari pentru a menţine şi a dezvolta aceste cuceriri, când bogăţia a crescut atât de mult de la eliberarea de forţele naziste, în vremea în care Europa era în ruine? Fiindcă puterea banului, combătută de Rezistenţă, n-a fost niciodată atât de mare, de arogantă şi de egoistă, infiltrându-şi propriii argaţi până în cele mai înalte sfere ale statului. Băncile, acum privatizate, se dovedesc îngrijorate în primul rând pentru dividendele lor şi pentru uriaşele salarii ale celor care le conduc, nicidecum pentru interesul general. Prăpastia dintre cei mai săraci şi cei mai bogaţi nu a fost niciodată atât de adâncă, iar goana după bani şi concurenţa sunt mai susţinute ca oricând...

Vreau ca toţi împreună şi fiecare la rândul său să avem propria noastră raţiune de a ne indigna. Acest lucru este imperios. Atunci când ceva ne indignează aşa cum m-a indignat pe mine nazismul, atunci devenim bătăioşi, hotărâţi şi angajaţi. Ne alăturăm marelui curent al istoriei, care trebuie să continue prin fiecare dintre noi, un curent care se îndreaptă spre dreptate şi spre o mai mare libertate, dar nu spre acea libertate fără frâu, aidoma vulpii în coteţul găinilor." 

Stephane Hessel, "Indignaţi-vă!" 



Sictir!


Atât mai poate să ne spună?!

Glorie şi cârnaţi

Măsura sărăciei



"Mii de oameni petrec Revelionul la munte!" O, ce veste minunată! Toate televiziunile de ştiri şi generaliste o salută, ca pe o mare realizare. Dar e? Suntem, mai suntem, circa douăzeci de milioane.  Faptul că din astea 20 de milioane se găsesc, cu totul, circa o sută de mii de oameni care să-şi petreacă, în TOATĂ România, Revelionul într-o staţiune montană este doar măsura sărăciei. De fapt, nici nu sunt convins că sunt atâţia.

Din câte înţeleg, Poiana Braşov are cu totul circa două mii de locuri de cazare. Pe toată Valea Prahovei sunt între 10.000 şi 20.000 de locuri de cazare. Vi se pare mult? Nu e! De Crăciun gradul de ocupare a fost undeva la 70%. Sigur, statisticile sunt după ureche, pentru că în România nu poţi fi sigur de nimic. Dar peste tot s-au închis, în ultimii trei ani, zeci, poate sute de pensiuni, inclusiv la Bran, la Moeciu şi la Cheia.

Nu vă luaţi după cozile de maşini. Peste tot în lume sunt cozi, comportamentul de turmă fiind acelaşi şi la noi, şi la francezi, nemţi, sau chiar americani, doar că ăştia din urmă nu prea au liber de Anul Nou.

De ce scriu astea? Pentru că maşinăria de propagandă portocalie s-a pus în mişcare, pentru a ne convinge că anul ăsta am dus-o mai bine, graţie măsurilor înţelepte luate de băsescu şi boc, că austeritate ne face bine, că fără ea eram morţi. Faptul că Strategia guvernamentală pentru stimularea exporturilor nu funcţionează e doar un simplu amănunt, care nu merită cine ştie ce atenţie.

Aşa că după Revelion o să iasă Fecioara din Pleşcoi cu un Comunicat de Presă super-optimist, care să ne spună cât de pline au fost staţiunile montane, şi ce bune au fost investiţiile ei în telecabine puse unde şi-a înţărcat dracu' copiii. Şi madam Boagiu se va lăuda cu suta aia de kilometri de autostradă, scoşi din vârful pixului. Atunci când mergi pe contrasens cu girofarul, viaţa e frumoasă în România.  Unii au noroc în viaţă... 

vineri, 30 decembrie 2011

Indignare şi durere în cur



Da, indignarea cuprinde uşor, uşor, lumea. Ei, şi? Ce se schimbă cu asta? Egiptenii s-au indignat, l-au schimbat pe Moubarak, au avut şi ceva alegeri. O duc mai bine? Au un proiect naţional? Sau au căzut din lac în puţ? S-au indignat şi grecii, dar asta nu le-a folosit la nimic. Tot cine a vrut Merkozy e premier, şi tot de austeritate au parte, dar şi de dispreţul unor nemţălăi cretini, care se visează un soi de Adolfei fără mustaţă. Sau italienilor la ce le-a folosit indignarea? Au premier pe unu' care vine de la Goldman Sachs! Acelaşi Merkozy a pus lupul paznic la oi! De unde se vede că indignarea cetăţenilor rimează cu durerea profundă în cur a celor care conduc cu adevărat lumea şi care se pişă şi pe democraţie, şi pe drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, şi pe state sau naţiuni, când e rost de luat banii proştilor.

E bine că s-au indignat şi ăia cu "Ocupaţi Wall Street". Au primit drept recunoaştere bocanci în gură şi gaze lacrimogene în ochi. E bine că protestează şi ruşii la Moscova. După zecile de milioane de dolari pompate de americani, britanici şi de Bruxelles în curul ONG urilor "civice", era şi cazul. Deocamdată pe Putin îl doare în cur. El îşi vede de ale lui.

E bine şi să fii conştient de faptul că în 2012 indignarea se va răspândi. Dacă în continuare răspunsul responsabililor politici, dar mai ales al păpuşarilor din spatele lor, va continua să fie obişnuita durere în cur, şi nimic nu se va schimba, indignarea se va transforma în violenţă socială. În principiu, nimeni nu-şi doreşte violenţa socială. Obişnuita supapă de siguranţă în astfel de cazuri a fost punerea între paranteze a democraţiei, potolirea spiritelor, urmată de scoaterea în exterior a tensiunilor, prin războaie.

Bun, dacă e musai, vom ajunge şi acolo. Dar e sigur că asta ne dorim? Rezolvă ceva asta? Reamintesc celor care au uitat că, după fiecare război, elitele au avut de pierdut, au fost obligate să facă o mulţime de concesii "poporului", celui care a luptat, concesii de natură politică, economică şi socială. Au trebuit să împartă puterea. Privilegiile şi le-au câştigat în vremuri de calm şi de pace socială. 

Sunt dispuse elitele, din dorinţa de a exercita puterea în mod absolut, şi în dispreţul oricăror reguli de bun-simţ, să-şi pună în joc privilegiile, mai multe şi mai mari ca oricând? Poate că de data asta nimeni nu va mai avea îndurare faţă de elite. S-au acumulat prea multă ură, prea multe frustrări. Elitele nu mai au cu cine negocia, în cealaltă tabără. Va fi care pe care. Riscă, sau sunt raţionale şi fac un pas înapoi? Mie mi se pare că nu.

Aşa că din figurativă, durerea lor în cur va deveni cât se poate de reală. Şi asta foarte rapid. Lucrurile sunt pe muchie de cuţit. Iar vremea când oamenii doar se indignau li se va părea paradisul pierdut...

Ce-i lipseşte Republicii, de ziua ei



Ne place sau nu, 30 decembrie este ziua Republicii. N-o luăm de la capăt cu tancurile sovietice, cu abdicarea forţată, cu toate poveştile. Nici nu întreb de ce, dacă Regele era aşa iubit, românii nu s-au revoltat când a fost trimis la plimbare. Şi nici nu cred că veselia celor care sărbătoreau plecarea Regelui, în decembrie 1947, era comandată. Mie mi se păreau foarte sinceri în veselia lor. 



Acum, trebuie să recunosc că experienţele republicane nu au fost nici ele foarte convingătoare, atât înainte de 1989, cât şi după. Asta nu înseamnă că Republica nu ni se potriveşte, iar monarhia, odată restaurată, ar rezolva ca prin minune problemele scenei politice şi ale cetăţenilor, sau că am avea o democraţie mai sănătoasă.

Dar dacă stau să mă gândesc, după şapte ani cu băsescu, am ajuns la concluzia că României îi lipseşte un preşedinte ca Regele Mihai. Fără nici cea mai mică urmă de mişto!

Morala: omul sfinţeşte(sau nu) locul, fie că e rege, fie că e preşedinte. Trăiască Republica!

joi, 29 decembrie 2011

Export de democraţie


Aşadar Unchiul Sam le-a mai dat o ţeapă imbecililor din Arabia Saudită, după aia din anii '90: le vând şi le repară avioane de 30 de miliarde de dolari. Atunci l-au folosit drept sperietoare pe Saddam, acum îi folosesc pe iranieni.

La ce le trebuie saudiţilor încă 84 de F-15SA? De ce au nevoie de peste 240 de avioane extrem de scumpe? Cu cine vor să se bată? Cu rablele astea ale iranienilor? Şi de ce costă 84 de avioane noi şi revizia altor 70 cocheta sumă de 30 de miliarde de dolari? Păi un Raptor costă DOAR 120 de milioane de dolari! 

Aşadar, export de democraţie, ce pizda mă-sii! Cea mai preţioasă marfă americană! Iar saudiţii vor da 60 de miliarde de dolari pe ea în următorii 10 ani. Dar se cunoaşte schimbarea: din 2015 femeile saudite vor putea vota fără să ceară consimţământul bărbaţilor. Vă daţi seama ce progres enorm? Şi nu costă mare lucru, un mizilic, acolo...

Ce jigodie!



Nea generalu' ăla de la STS dă vina pe pesedişti că la alegerile prezidenţiale din 2009 nu s-a implementat nu'ş ce sistem-minune al Serviciului, care să împiedice votul multiplu: "La acea vreme, Ministerul Internelor era condus de domnul Dan Nica, Ministerul Educatiei de doamna Ecaterina Andronescu, Ministerul Comunicatiilor de domnul Gabriel Sandu, STS era condus tot de mine, iar Autoritatea Electorala era condusa de domnul Octavian Opris, ca sa vedeti filiatia politica a celor care nu sunt militari. (...)"

Bă, pulă cu stele! Nu pesediştii n-au vrut! Ce treabă avea cu asta Abramburica? Faptul că secţiile de votare se organizează de regulă în şcoli? Şi ce, nu vroia ea să vă vadă în şcoli? Ce pierdea? Boule! Tu eşti în CSAT! Dacă derbedeul ăla pe care îl pupi tu în cur, Genialul Conducător, vroia sistemul, decidea în CSAT. Iar în guvern se discută, dar deciziile le ia premierul. Tu ai auzit de boc? Văd că-l uiţi la enumerare. Că de la el vin banii! Dacă n-a vrut cineva, acei cineva sunt băsescu şi boc, nu Abramburica, nu mistrul de interne, sau al comunicaţiilor. Tu ce Constituţie ai citit, vacă neagră?

Şi, apropo: sistemul l-aţi avut, şi a funcţionat, vezi scenele alea cu porcuşorul rozaliu, Videanu, care ştia tot ce mişcă, de la voi. Acum vreţi să-l oficializaţi, ca nu cumva să daţi cu subsemnatul la schimbarea puterii? Care se va schimba, mai devreme sau mai târziu, vreţi sau nu vreţi voi.

PS: tot din ciclul "cine mă enervează azi". Este vorba de Săftoi. Două catastrofe! Madam Săftoiu îşi dă cu părerea despre toate, într-un interviu-ghiveci, şi ne explică de ce n-au românii încredere în Parlament. Simplu, madam! Că e populat de tembeli ca tine! Hai, pa!

Ce mă enervează azi



  • Primo: înmormântarea tatălui lui boc. De fapt, modul absolut indecent în care este mediatizată, pentru că Ioan Boc  nu este persoană publică. Cu toate astea pe la Răchiţele s-au perindat toţi marii mahări ai statului, în frunte că băsescu. Distracţia a fost plătită din bani publici. Da, am înţeles participarea, în calitate oficială, a preşedintelui la funerariile lui Havel. O înţelegeam şi pe asta, dacă se duceau în calitate neoficială. Şi nu pe banii mei, pe banii lor. Ceea ce nu e cazul. Nu este o dovadă de insensibilitate din partea mea, dar derbedeii au profitat de un eveniment ca ăsta pentru a ieşi în public fără să fie huiduiţi.
  • Secundo: scurgerile de informaţii din dosarul proxenetului ăluia de la Bacău, care i-a plasat-o pe  Monica Gabor lui Urinel. Nu văd rostul amănuntelor, gen violul la vârsta de 16 ani. Bănuiesc că toate astea au un scop: să-i folosească lui Urinel în războiul pentru custodia copilului, care nu mi se pare unul încheiat. Dar memoria mea nu vrea să uite faptul că Urinel avea, pe vremea când era mu-mu-mu cu Monica, o "agenţie de modele". Adică un bordel de lux, care cu aşa ceva se ocupa. Ciudat cum Procuratura nu e mai curioasă în materie. Ar da de multe "cadavre" prin tot felul de dulapuri. 
  •  Tertio: Imbecilitatea celor care comentează funerariile lui Kim Jong-Il. Bine, a fost un dictator, iar Coreea de Nord e ultimul dinozaur stalinist. Ştim. Nu trebuie să facă mişto pe tema asta tot felul de imberbi, care vorbesc din auzite. Nord coreenii trăiesc o tragedie, care nu e moartea lu' nea ăla, ci viaţa lor. Nu e cazul să facem noi, nişte mămăligi, mişto de ei. În rest, sper că ăla de dădu colţul se va întâlni cu tac'su în Iad, la un program special de re-educare...
  • La şi altele: Cartianu, istoric(Dumnezeule mare!), Dinu Patriciu, economist şi casandră(Dumnezeule şi mai mare!) şi zvonistica despre noul iPhone 5. Iar la auzul numelui Zăvorancei mi se face rău!

Ce cretin!



"Tăria Americii vine din credinţa ei în democraţia liberală(avem şi altfel de democraţie, i-liberală?), în domnia legii şi în economia de piaţă!", Ian Bremmer dixit! Ce cretin!

Sigur, dacă le compari cu China, SUA sunt o culme a democraţiei. Dacă le compari cu idealul pe care propaganda americană ni-l vinde de aproape un secol, SUA sunt un dezastru, din toate punctele de vedere. Democraţia liberală este un simulacru: banul face diferenţa, şi pune bariere în faţa oricui vrea să intre în cercul îngust din care se recrutează elitele conducătoare. Faptul că mai apare câte un Obama este doar spectacol pentru proşti! Ce a reuşit să facă din ce şi-a propus? Nimic! Să mai amintesc de "Patriotic Act" şi de alte limitări ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti?

Domnia legii? Să fim serioşi! A, că nişte proşti şi-o iau din prima, pentru că n-au averi de cheltuit pe avocaţi, e una. Că din când în când câte un Maddof e dat de exemplu, nu e decât acelaşi circ pentru proşti. A fost adus în faţa justiţiei şi condamnat măcar un singur vinovat de dezastrul economic pe care l-a provocat Wall Street întregii lumi? Să fim serioşi!

Putem discuta şi despre libertatea de a întreprinde, care nu e chiar atât de liberă pe cât pare. Sigur, să înfigi cârnatu'n chiflă nu pune mari probleme. Cu treburile serioase e mai greu. Ca să nu mai vorbim despre scăderea generalizată a calificării mâinii de lucru, şi despre multe alte slăbiciuni ale economiei americane, incapabilă să mai creeze joburi.

De fapt, tăria Americii este dată de forţa ei armată. O armată pusă în slujba dominării lumii prin forţă. E suficient să vezi programele lor de armament, ca să înţelegi ce vor elitele conducătoare americane. Doar pentru armată se cheltuiesc anual, în ţara cu cei mai mulţi săraci din lumea occidentală, 600 de miliarde de dolari, iar două războaie inepte, duse în două ţări păduchioase, au costat deja 3.000 de miliarde de dolari. Şi risipa banilor continuă în Afganistan, în timp ce Pentagonul pregăteşte un nou război, cel din Iran.

Da, asta este adevărata faţă a Americii: "The new century began with contested ballots and a presidential election decided in court, a spectacle that made it harder for Americans to champion democracy abroad. The September 11 attacks generated support around the world, but the opening of Guantánamo Bay prison, the Abu Ghraib scandal, and civilian deaths following US drone attacks inside Pakistan have done lasting damage to America’s ability to defend international law and human rights. Meanwhile, the collapse of Enron and WorldCom; the 2008 financial crisis; and bail-outs for American International Group and automakers have undermined confidence in US-style capitalism. As the US economy struggles to restore lost jobs, China has rebounded."

Să crezi că Obama, şi cu atât mai puţin un dement de la republicani, vor putea schimba natura agresivă, dominatoare, a puterii americane este pură imbecilitate. Doar agresivitatea mai poate ţine America pe linia de plutire. Nu democraţia sau valorile ei.

Dă bine la galerie să scrii astea: "In the coming year Barack Obama and his Republican opponent in the presidential election will have extended debates over the nature of US power. It will not be easy to find differences on the details of their plans for Middle East peace, China, Iran or North Korea, but differences in their visions of America’s role in the world will be all too apparent. Mr Obama will argue that restoring the nation’s economic health is necessary for the US to project power abroad, and that values without strength cannot sustain a foreign policy. He will not use the politically clumsy phrase “leading from behind,” but he will herald the principle of limited commitment that toppled Muammer Gaddafi with no loss of American life and a minimal taxpayer contribution.

His challenger will counter that strength without values leaves America without purpose, that it is and must remain an “exceptional” nation, and that it must defend its values everywhere they are challenged. Mr Obama’s vision will fail to inspire. His opponent’s will simply ignore a decade’s damage to US credibility, its leverage and US public tolerance for new commitments overseas."

Dar care mai sunt idealurile Americii, alea care să ne inspire, şi să o menţină în rolul de naţiune indispensabilă? Alea promovate de unul dintre ambasadorii ei, ce şi-a cumpărat, liberal şi democratic, postul, şi care cere unei naţiuni libere şi democratice să-şi schimbe legislaţia, pentru a permite unei slugi a Washingtonului să rămână în post? Hai sictir!

miercuri, 28 decembrie 2011

Cum pizda mă-sii?!!!



Interesantă ideea lui Barbu Mateescu, posesorul blogului "Sociollogica", de a prezenta evoluţia indicelui Gini, care, în esenţă, măsoară gradul de inegalitate(de polarizare) al unei societăţi.  Firească, zic eu, creşterea indicelui la începutul anilor '90. E perioada de început a acumulării capitaliste, a şomajului masiv, a arbitrariului în stabilirea salariilor în sectorul public, al afacerilor la negru. Mi se pare la fel de firească evoluţia lui în guvernarea Năstase: creşte cu doar un procent în patru ani. Politicile redistributive, de tip social-democrat, îşi spun cuvântul.

Graficul confirmă şi afirmaţia celor care spun că introducerea cotei unice de impozitare a dus la creşterea accentuată a polarizării sociale: în trei ani, între 2005 şi 2007, indicele Gini  creşte cu 29%, asta în condiţiile în care cresc pensiile şi salariile. Tot în acest timp creşte numărul celor care trăiesc sub pragul de sărăcie

Interesantă este scăderea între 2008 şi 2010 a indicelui Gini, de la 37,8 la 33,3. De ce? Suntem o societate mai "egalitară", "graţie" crizei? Cum pizda mă-sii, după ce pensiile au scăzut, în termeni reali, cu circa 15% numai din inflaţie, la care se adaugă 5,5% CAS, salariile bugetarilor cu 25%(veniturile cu mult mai mult!), salariile din privat au scăzut şi ele, etc, etc.? Câţi bogaţi are România şi cu cât au sărăcit ei? Unii dau vina pe prăbuşirea imobiliarelor. Poate, dar nu cred. Pur şi simplu e vorba de multă evaziune fiscală, de micşorarea doar pe hârtie a unor venituri. 

Ar fi cea mai mare greşeală ca scăderea indicelui Gini să fie prezentată drept o victorie a guvernului boc. Atunci austeritatea va fi prezentată drept cea mai bună cale de reducere a inegalităţilor, ceea ce este o minciună. Egalitatea în sărăcie nu e nicio consolare, pentru nimeni. Oricum aştept o explicaţie mai plauzibilă pentru scăderea asta a indicelui Gini sub  boc. Ceva pute aici, şi nu prea ştiu ce...  

Cruzimea anului


Prietenul Ando îmi trimite această caricatură, întrebându-mă dacă e de râs, sau de plâns. După mine, deşi poate fi caricatura anului, sigur câştigă titlul de cruzimea anului. Asta merităm. Pentru toate laşităţile noastre, pentru nepăsarea noastră, pentru egoismul şi pentru lipsa noastră de solidaritate.

Aş fi vrut să nu mă iau de boc acum. Dar nu mă pot abţine. În timp ce taică-su îşi dădea sufletul pe patul de spital( spre deosebire de sute de mii de ţărani care nu mai ştiu ce e ăla spital sau medic), boc al nostru mai dădea nişte ordonanţe de urgenţă, prin care se mai taie nişte bani din ajutoarele sociale. Asta e doar începutul. Nimeni nu spune cum a fost calculat indicatorul social de referinţă, de ce e mult sub salariul minim pe economie, de ce, atunci când eu contribui la fondul de şomaj cu un procent din salariu, ajutorul este plătit ca un procent din acest indicator? Pentru că astfel ajutorul de şomaj scade dramatic? Şi mai face boc economii pentru a îi da Fecioarei din Pleşcoi bani pentru tot felul de fantezii "investiţionale"? Voi vreţi să am compasiune faţă de o astfel de jigodie?

marți, 27 decembrie 2011

Pă ce, mă, pă ce?



Bugetul general consolidat al statului(deci cu transferurile către bugetele de pensii şi de asigurări de sănătate, şomaj şi alte prestaţii sociale) a avut, în noiembrie, un deficit de 2,9% din PIB. În noiembrie deficitul a crescut cu 0,5% din PIB. Iar la sfârşitul lui decembrie deficitul va ajunge la 4,4% din PIB.

Aşadar, dragilor, scumpilor, nesimţiţilor, jigodiilor, pă ce pula noastră cheltuiţi voi într-o lună, în care toată lumea fute vânt, peste 7,6 miliarde de lei, adică vreo 1,8 miliarde de euro? Pă ce, mă, pă ce?  Că m-apucă pandaliile!  Şcoli, nu, spitale, nu, şosele şi autostrăzi, nu, trenurile circulă cu viteze de pe la mijlocul secolului XIX, când circulă, salariile sunt de căcat, pensiile, şi mai de căcat, asistenţă socială, ciuciu, armată, vai, mama ei, poliţia, o alcătuire de mucava, şi aşa mai departe. Pă ce, mă, pă ce?

Şi asta nu e tot: în luna ianuarie 2012 statul se pregăteşte să mai împrumute 4,4 miliarde de lei. Dar n-ar fi mai bine să nu mai cheltuiască atât în decembrie? E musai să toace banii ăia? Pă ce, mă, pă ce?

Dacă am fi o ţară normală, cu oameni normali, cu opoziţie şi societate civilă, acum guvernanţii ar fi fost strânşi de coaie, să spună ce fac cu banii. Dar noi ne luptăm cu porcu'! În timp ce porcii portocalii jefuiesc banii publici. Să ne fie de bine!

Herăstrău # 2


Cum vă povesteam ieri, am făcut un nou set de fotografii pe malul lacului Herăstrău. Le puteţi vedea aici. Merită să aruncaţi o privire.

Numai lanţurile...


Sunt doar două opinii, apaţinând unor intelectuali publici, ambii formaţi în cultura economică, socială şi morală anglo-saxonă. Amândoi vorbesc despre inegalităţi şi despre pericolul adâncirii lor, în chiar lumea anglo-saxonă, respectiv SUA şi Marea Britanie.

Ambii se exprimă în FT, şi dacă până şi FT are tresăriri de conştiinţă când aude de inegalităţi, şi le acordă atenţie, înseamnă că e groasă, că avem o problemă cu ele. Una cu consecinţe economice, în primul rând. 


"People will disagree over why rising inequality matters and what should be done about it. I suggest it matters most, at least in the high-income countries because it both undermines hopes for any reasonable degree of equality of opportunity and cements the inequalities in power that have, in turn, allowed the preservation of a wide range of privileges, particularly in taxation.

These outcomes should matter even to those who have no concern for equality of outcome. I would add that some – perhaps a great deal – of the ultra-high incomes at the top are almost certainly the fruit of rent extraction facilitated by a breakdown in the control exercised by principals – outside investors – over their agents – corporate executives and financiers. Huge rewards then are both unjust and inefficient.

What is to be done? That demands a huge agenda. It must cover employment, education, corporate governance and financial reform and, however difficult, also elements of redistribution. It will be unavoidably divisive. So be it. This debate cannot be avoided if western democracies are to stay legitimate in the eyes of their peoples. That may not be true in the US. It is surely true in the UK. Warren Buffett has argued that “there’s been class warfare going on for the last 20 years and my class has won.” The remark has not made him popular with his peers. But he was surely right."

Fac o paranteză: am scris, poate pentru prima oară în presa română post-decembristă, despre "noua luptă de clasă", şi despre faptul că prăbuşirea "comunismului"( de fapt, un capitalism preponderent de stat) a fost semnalul pentru ca bogaţii să-şi ia revanşa faţă de săraci. Existenţa alternativei "comuniste" i-a obligat să-şi "rupă de la gură", pentru a-şi cumpăra pacea socială, în Occident. Acum cred că se află la adăpost, că au învins, şi că nu trebuie să mai plătească pentru a menţine stabilitatea socială. Ei bine, s-ar putea să şi-o ia mai zdravăn, şi mai curând decât cred!

Revenind: al doilea care scrie despre inegalităţi, cu trimitere la "lupta de clasă", este Michael Ignatieff, profesor la Universitatea din Toronto. El crede că ăsta va fi subiectul central al alegerilor prezidenţiale din 2012, din SUA. "This year inequality became the issue driving democratic politics. 2012 will be the year when voters in America have to decide what to do about it.

The economic battle will be about whether to increase taxation on top earners and what this will do to incentives and innovation. The cultural battle will be about what government should do to protect the American Dream for a disillusioned middle class. The ideological battle will be about the role of government as guarantor of equal opportunity in a market society...


The politics of class are devilishly complex for both parties. Republicans have to oppose higher taxation on the rich without appearing captives of an arrogant business elite, while Democrats have to support higher taxation without appearing to threaten the middle class. Both have to hold onto their ideological base while gaining votes from the moderate middle. The rhetoric will alternate between rousing appeals to the base and moderate appeals to the middle, but there is no doubt that this will be the most ideologically polarised election in a generation.

The victor in November 2012 will inherit not just an economic mess at home and abroad but a gathering crisis of public faith in the fairness of society. Wealth itself is not the issue, rather it is wealth that ducks responsibility for financial chaos and wealth that buys political privilege. The fairness problem in capitalist societies is compounding their economic problem. The new president will discover that societies where millions feel the deck is stacked against them are tough to govern."

Nu e vorba despre "pomeni sociale", despre "leneşi", care nu vor să muncească, despre "asistaţi". Este vorba despre obligaţia de a echilibra lucrurile între muncă şi capital, în primul rând. Fără muncă, nu ar exista profit, şi nici capital. De fapt, când vom ieşi din ceaţă şi vom face o analiză lucidă, la rece, a acestei crize, vom constata că la baza ei a stat refuzul capitalului de a recompensa munca la adevărata ei valoare. Deşi PIB a crescut dramatic în ultimii treizeci de ani, veniturile din muncă(salarii) au scăzut, în termeni reali, sau în cel mai fericit caz au stagnat. Cei mai afectaţi au fost cei din clasa de mijloc. În acest timp cheltuielile cu sănătatea, cu educaţia, cu hrana, cu locuirea, au crescut la fel de dramatic. La ce foloseşte faptul că s-ai ieftinit plasmele?
În aceste condiţii, pentru menţinerea unui standard acceptabil de viaţă s-a recurs la creditul de consum. Care a dus la o supra-îndatorare a gospodăriilor, ce urma să fie agravată de dezindustrializare, care a dus la dispariţia unor locuri de muncă relativ bine plătite şi înlocuirea loc cu altele foarte prost plătite.

În continuare cecitatea bogaţilor, şi lăcomia lor ineptă, împiedică o soluţie rezonabilă, şi negociată, a problemelor. Nu-i nimic: lupta de clasă va răspunde la apel, dacă altfel nu se poate. N-o spun numai eu: o spun şi bogaţii cărora banii nu le-au luat minţile definitiv. Care chiar au ce pierde. Ăilalţi, vorba lui Marx, parcă, numai lanţurile...

băsescu, boc, citiţi şi învăţaţi!


Minunata republică bananieră, şi far al "democraţiei" mondiale, SUA, ne mai dă o lecţie, de data asta de felul în care se pot frauda alegerile, promovând legi împotriva...fraudelor electorale. băsescu, boc, citiţi şi învăţaţi! Voi doar cu Legea comasării alegerilor vreţi să câştigaţi? Nu, tată! Luaţi exemplu de la americani, şi aduceţi-i la vot doar pe ai voştri

Asta e de colecţie: "William O’Brien, the speaker of the New Hampshire State House, told a Tea Party group earlier this year that students are “foolish” and tend to “vote their feelings” because they lack life experience. “Voting as a liberal,” he said, “that’s what kids do.” And that’s why, he said, he supported measures to prohibit students from voting from their college addresses and to end same-day registration. New Hampshire Republicans even tried to pass a bill that would have kept students who previously lived elsewhere from voting in the state; fortunately, the measure failed, as did the others Mr. O’Brien favored."

În fond, puteţi da şi voi o lege, prin asumarea răspunderii, prin care votul să nu mai fie secret, iar cine vrea să voteze cu opoziţia să fie obligat să plătească pe loc o amendă de 10.000 de lei. Şi veţi lua 100% din voturi. Nu ar mai fi nevoie să se strofoace presa portocalie să demonstreze că voi aţi luat-o în sus în sondaje, iar opoziţia în jos, nu va mai trebui să faceţi propagandă unor succese inexistente, şi nici să cheltuiţi bani aiurea pe pomeni electorale, gen găleţi şi pufoaice. Hai, că se poate! Pe ăia din UE îi doare în pulă de ce faceţi voi, câtă vreme ne pot lua, cu ajurtorul vostru, banii. Pe americani îi doare şi mai tare tot acolo, de vreme ce-şi pun rachetele în bătătura noastră, şi ar fi culmea să ne bată Putin obrazul pentru lipsă de democraţie! 

Hai, respiraţi! Metode pentru a ieşi din căcat există! Totul e să vrei!

luni, 26 decembrie 2011

Amintirea trecutei veri # 7

Care e problema lor?



Îmi place să fotografiez. Este una dintre puţinele plăceri care nu (prea) costă, în societatea noastră de consum pe sponci, că suntem o ţară de sărăntoci, şi aşa o să murim. Ei bine, cred că e un soi de blestem al fotografului: care cum te vede cu aparatul în mână, îndreptat spre o casă, sau puţă din beton şi sticlă, are, n-are legătură cu măgăoaia, se simte obligat să te întrebe de ce o fotografiezi. "Uite aşa, de-al dracului!" 

Azi, amintindu-mi de o mai veche postare de pe Internet(sincer, nu mai ştiu a cui, poate era pe "Rezistenţa urbană) în care erau  prezentate turnurile din nordul Capitalei, şi de remarca unui cititor, care pomenea de blocul "Grivco", de pe malul lacului Herăstrău, şi cum eram prin zonă, am zis să fac câteva fotografii. Cu atât mai mult cu cât clădirea e interesantă. 

Le-am făcut. N-am pătruns pe teritoriul lor: acolo este şi un drum de acces la una dintre ecluzele salbei de lacuri din zonă, deci domeniu public. Tot s-a repezit un vigilent să mă întrebe de sănătate. Asta n-a fost tot. La ieşire mă mai aştepta un vigilent, care mi-a făcut şi o fotografie cu telefonul. Fericit că, dacă sunt un paparate, are să le prezinte şefilor lor mutra "infractorului". 

Tot nu înţeleg care e problema indivizilor ăstora. Că nu este vorba doar incidentul de azi. În Piaţa Amzei sunt deja suspect  dat în consemn vigilenţilor lui Chiliman. La Vodafone, în Piaţa Charles de Gaulle, cum scoţi aparatul, cum apar gealaţii. Prin parcuri, la fel. Ieri, la Grădina Icoanei, jandarmii erau cu ochii pe mine, ca pe butelie. Astă vară era s-o iau grav pe coajă, pe la Autogara Filaret, pentru că am fotografiat din stradă o coşmelie. Înţeleg, din ce mai povestesc şi alţii pe Internet, că şi ei  au avut astfel de experienţe.

Sincer, nu mă duce mintea să dau un sens acestei isterii anti-fotografi. Ăla de e paparate nu se joacă el cu o cameră de doi lei, are ditai tunul! Şi nici nu iese ca păduchele în frunte, dacă vrea să "pescuiască" ceva. De unde atâta suspiciune şi intoleranţă?

PS: ăia de vor să-l înjure pe Dan Voiculescu sunt invitaţi să se abţină. Am serioase îndoieli că drumurile lui şi cele ale celor doi vigilenţi de azi-dimineaţă s-au intersectat vreodată. 

duminică, 25 decembrie 2011

Sărbători bine udate



Mă deranjează profund modul cretin în care sunt tratate sărbătorile în presă, indiferent că sunt laice sau religioase. Întotdeauna vor fi idioţi care vor sări calul, vor mânca sau vor bea mai mult, îşi vor sparge scăfârliile, se vor lipi, beţi pulă, cu maşinile de alte maşini sau de diverse elemente din peisaj. Ei, şi? Astea se petrec doar de sărbători? Adică o luăm pe arătură doar la zile mari? Tabloidizarea presei româneşti este un fenomen galopant, şi o duce spre mormânt. Să-i fie cerneala uşoară!
Se uită, cel mai adesea, că de sărbători asistenţa medicală cade toată în sarcina serviciilor de urgenţă, şi multe cazuri, banale, ar fi putut fi rezolvate de medicii de familie. Pe care nu poţi pune mâna, că şi e oameni şi stă cu porcul, sau mielul, sub nas. Aşa că statisticile par să confirme imaginea apocaliptică a unui popor de nebuni, care mănâncă până moare şi-şi bea minţile. Aşa o fi?

Ce înseamnă 30-40 de oameni care se prezintă la un spital de urgenţă, la Iaşi, de Crăciun? Ce înseamnă 1000 de apeluri la Salvare în Bucureşti, oraş cu peste două milioane de locuitori? Cu cât sunt mai multe decât într-o zi normală? Cu 5%? Cu 10%? E mult? Eu zic că nu.

Sărăcia a temperat radical excesele românilor. Credeţi-mă, ştiu ce spun! O să vedeţi ce rezultate mizerabile vor avea toţi cei din comerţ. Deja băieţii fac pe mortu'n păpuşoi când sunt întrebaţi de cifra de afaceri pe decembrie. Niciodată n-am petrecut atât de puţin timp la casele de marcat, în hipermarketuri sau în magazinele din Piaţa Amzei ca anul ăsta. Sunt ore la care numărul vânzătorilor îl depăşeşte copios pe cel al cumpărătorilor. 
Nu putem compara ce se întâmplă la noi cu fenomenul inimaginabil al beţiilot de weekend din Marea Britanie. Sunt scene halucinante, dar care pentru britanici au devenit banale. Până într-atât încât poliţia londoneză a trebuit să apeleze la reclame şocante, pentru a-i mai trezi pe petrecăreţii de Crăciun.




Nu am ajuns acolo. E o constatare, nu o satisfacţie. Dar nici mult nu mai avem, în rândul tinerilor, mai ales. Este vorba despre consumarea unor frustrări, cel mai adesea. Dar nu numai. Dorinţa de evadare dintr-o realitate tot mai constrângătoare denine presantă. La noi a apărut şi fenomenul etno-botanicelor. 

Din păcate nu există politici publice care să se adreseze acestui rău social. În numele libertăţii, evident, nu se mai mişcă niciun deget. Fiecare este liber să facă ce vrea cu viaţa lui, ni se spune. Corect. Până la un punct: acela în care interferează cu viaţa celorlalţi, şi le-o afectează, nu de puţine ori dramatic. Dar e mai simplu să faci clipuri, decât să cauţi soluţii. Valabil peste tot în lume...

Oraşul, ca o garnizoană

Oraşul ăsta devine pe zi ce trece un soi de garnizoană, ca aceea în care mi-am petrecut fericite nouă luni din viaţă, ce-i drept, urmărit peste tot de citate din regulamente şi de lozinci mobilizatoare. Aşa e acum oraşul: plin de tăbliţe indicatoare, de gazete de perete, de inscripţii inepte, care ne reamintesc numele idioţilor pe care, în marea noastră prostie, i-am ales primari. Că sunt acolo unde sunt, şi ne chelttuiesc cu vor pulile lor banii, pentru că noi le-am dat această putere, noi i-am ales.

După Piedone, şi Onţanu îşi pune în operă fanteziile edilitare de garnizoană. Distrugând două parcuri: Grădina Icoanei şi Ion Voicu. Fotografiile le vedeţi mai jos. Cutiile alea poştele, firmele de la intrarea în parc, barierele, plasa de becuri întinsă peste brad, sunt tot ce poate fi mai hidos în materie de design urban.






Aceleaşi plăcuţe inutile şi la intrarea în Herăstrău. Ceva mai spălate, mai design. Numai că acolo bomboana pe colivă o pun panourile de afişaj reclame. Care iau tot farmecul locului. Pescăruşul ăla de inox de la intrare e strivit de suprafaşa uriaşă a panourilor. Se duce dracului tot farmecul. 







Din peisaj nu putea lipsi dragul meu primar de sector, Chiliman. Care pune şi el panouri, dar mai discret, mai cu stil. Suntem doar în Sectorul 1, ce pizda mă-sii!


Dacă vreţi să vedeţi cât de frumos poate fi Herăstrăul şi acum, iarna, aveţi câteva fotografii pe celălalt blog.

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Crăciun fericit!

Un regal fotografic


Anul ăsta Moş Crăciun a fost darnic cu mine: ieri am primit acest album cu fotografii de epocă, excepţional, din toate punctele de vedere: selecţia fotografiilor, condiţii grafice, tipar, aparat critic. Cu o excepţie: cuvântul introductiv al lui Mihai Oroveanu. 

Pe scurt: acum toţi tâmpiţii cred că dacă nu înjuri comunismul, degeaba te-ai mai apucat de o astfel de treabă. Nu este text de genul ăsta care să nu cuprindă măcar o înjurătură la adresa comunismului. Oroveanu, în marea lui "înţelepciune", opreşte modernizarea României la 1949. Asta, probabil, pentru a se pupa cu 1859, că altă raţiune nu văd. Regimul comunist s-a instaurat la 6 martie 1945. 

După 1949 modernizarea României s-a încheiat, sugerează el, gata, pa şi pusi! Este o mistificare la fel de imbecilă precum cea comunistă, pe care Oroveanu o combate cu atâta foc în prefaţa albumului. Multe dintre fotografiile din album au fost folosite şi în perioada comunistă. Sigur, nu chiar cu aceleaşi "explicaţii" la subsol.

Cei de la ING Bank, sponsorii şi editorii albumului(pe care îl folosesc în scop de reclamă) puteau pune piciorul în prag, şi tăia avântul ideologic al prefaţatorului. Erau mai utile nişte note istorice solide, care să prezinte caracteristicile epocii, sfidările care stăteau în faţa românilor, structura socială, mă rog, lucruri care să-i ajute pe cei care nu cunosc istoria României să înţeleagă mai bine ce văd.

Păcat. Pentru că albumul, în sine, este un regal, o încântare, şi o reuşită de excepţie. Am râs noi de "Eterna şi fascinanta Românie", dar imaginile spun mai mult decât un fluviu de cuvinte. Iar madam Udrea şi-ar putea lua notiţe: ING Bank a făcut mai mult, cu albumul ăsta, decât frunza ei, care a costat o avere. Asta e!

Cum spuneam, se vede treaba că am fost cuminte, de vreme ce Moşul mi l-a adus... 

Ce ne aduce Moş Merkozy?


Voi mai ştiţi ceva despre cei doi păcălici? Ce mai fac ei după ce au "salvat" Europa? Nu vi se pare suspectă tăcerea lor? Ce "cadou" ne mai pregăteşte Moş Merkozy? Şi mai ales cât o să ne coste următoarea "salvare"?

vineri, 23 decembrie 2011

Colindă




Ce s-a schimbat de atunci?

Curaj, Pulimea Ta! Se poate!


Pulimea Ta! Să ştii că orice ai avea de gând cu Opoziţia, cu democraţia, cu Constituţia, cu ce vrea pula ta, se poate! N-o să-ţi zică nimeni nimic, şi dacă zice, tot nimic nu se întâmplă. Uită-te la prietenul tău, Orban. I-a zis UE de dulce în legătură cu două legi, el le-a trecut bine-mersi, prin Parlament. I-a zis UE de dulce în legătură cu Legea Presei, pe Orban l-a durut în cur: a închis ultimul post de radio al opoziţiei. Iar azi l-a arestat pe liderul opoziţiei socialiste. De ce? Pentru că POATE! 

Şi tu poţi! Hai, fă un efort! Fă-ne să fim mândri de Tine! Pune România în rândul lumii bune, aia care se cacă pe ea de democraţie! 

PS: că tot a luat Ialomiţeanu titlul de "ministrul de finanţe al anului". Uite, vinde-i  ministrului-minune ideea asta a lui Orban. Să impoziteze toţi "papagalii"(parcă avea şi Pulimea Ta nişte zburătoare din astea) din PDL! Să te ţii atunci buget echilibrat!  

Invitaţie



"Domnul X, repausat întru Domnu, şi îndurerata sa sa soţie, copiii, nepoţii şi Coana Mare au plăcerea să vă invite la înmormântarea celui plecat dintre noi, care are loc la Cimitirul Pătrunjelul. Ţinuta nu e obligatorie, în schimb fotografiatul cu telefonul mobil, da. Cele mai sugestive fotografii vor fi premiate cu o invitaţie la parastasul de 40 de zile. Pomenirea celui dispărut are loc la "Căţeaua leşinată", cârciuma de suflet a iubitului meu soţ. Dumnezeu să ne ierte!"

Echipa de zgomote sau colinde urbane








Nu, nu eu am împuşcat "ursul"!

Reforma sănătăţii pe înţelesul proştilor


Nişte unii, crezând ca proştii că România a intrat deja în raiul capitalist, au investit ceva bani(nu prea mulţi, dar destui) într-un domeniu de "viitor": sănătatea. Ceva clinici private(populate cu medici şi cadre medii de la stat!), un spital-două, ceva ambulanţe(vezi BGS), vreo trei-patru elicoptere medicalizate, poate şi un avion-două(cu traseul Bucureşti-Viena în memoria calculatorului pilotului automat!).  Doar că piaţa cărora se adresează aceste servicii a fost din start foarte îngustă. Iar criza a îngustat-o şi mai mult.

Cei care ar putea susţine un sistem privat, precum cel olandez, pe care vrea să ni-l bage pe gât băsescu, nu depăşesc, ca număr, un milion. Sunt în general tineri, deci nu trec prea des pe la clinică. Se şomează în draci. Iar cazurile cu adevărat complicate tot la stat se rezolvă.

Băieţii au nişte bani de returnat, pentru investiţiile făcute. Au făcut tot felul de acrobaţii, pentru a avea acces la banii din sistemul public. Au oferit servicii scumpe şi proaste. Pot depune mărturie, şi nu sunt singurul. Ce le mai rămânea? Să pună mâna pe banii din sistemul public, prin lege. Şi atunci au investit în coruperea unor politicieni. În frunte cu băsescu. Şi le-a ieşit. Au pus deja mâna pe banii noştri. O să urmeze asumarea răspunderii în Parlament, peste vreo două-trei luni. O simplă formalitate. După care banii vor curge valuri. Băieţii deştepţi din sănătate au de ce puse şampania la rece!

Restul sunt poveşti pentru proşti.

joi, 22 decembrie 2011

Muzica iernii

Umor englezesc



Revista The Banker, parte a grupului FT, îl declară pe Ialomiţeanu "ministrul de finanţe al anului în Europa". Tot ce pot să sper este că ni se oferă o mostră de umor englezesc, altminteri Ialomiţeanu este un nimeni în materie de finanţe, a făcut doar ce-a zis FMI, care gândeşte în locul lui. Dacă îi dădeau titlul de "sluga FMI a anului", pentru modul în care a pus în operă imbecilităţile fmi-ste, da, ar fi fost un titlu meritat. 

Am ajuns bătaia de joc a tuturor!  

Ziua vrajbei naţionale


22 decembrie, zi care ar trebui să fie una a mândriei naţionale, pentru că, indiferent ce credem noi despre evenimentele din 1989, ne-am cucerit libertatea şi drepturile cetăţeneşti, luptând pentru ele, a devenit ziua vrajbei naţionale. Ce s-a întâmplat azi, la manifestările comemorative, este inacceptabil. Oricât de mari ar fi nemulţumirile unora şi altora, cei care au murit pentru ca noi să fim liberi TREBUIE să fie respectaţi. Începând cu şeful statului, care face pe mortu'n păpuşoi, cu premierul, şi terminând cu ultimul cetăţean.

Campania cretină a unor frustraţi, care se străduiesc, de două decenii, să demonstreze că milioane de români au participat la o lovitură de stat în decembrie 1989, care, cu sau fără voie, îl reabilitează pe ceauşescu, şi mai ales Securitatea, îi fac pe români, mai ales pe cei tineri, să nu se simtă legaţi de acest moment al istoriei recente, să-l respingă, să-l dispreţuiască. Fără să aibă dreptul moral s-o facă.

România s-a schimbat, şi adunând binele cu răul, ieşim pe plus. Dar cu atât de puţin, încât diferenţa poate fi ştearsă foarte uşor. Suntem pe muchie de cuţit. De ce? Pentru că noi nu am ştiut ce vrem, după ce l-am înlăturat pe ceauşescu. Plusul ăla nu e meritul nostru, e fructul întâmplării. Nu am avut un proiect, nimic.

Ştiu, veţi spune că au fost partidele istorice. Care ce ne propuneau: revenirea la ordinea interbelică? Să zicem că se putea. Dar ne-ar fi folosit? Ar fi rezolvat ceva? Uitaţi-vă la agricultură: structurile ei sunt IDENTICE, acum, cu acelea interbelice. O mână de mari exploataţii capitaliste, ultra-echipate, încadrate cu specialişti, şi  ultra-productive, şi milioane de exploataţii de subzistenţă, lucrate ca în Evul Mediu. Uitaţi-vă la ordinea socială, la cât este de polarizată, economic şi social, societatea actuală. Aşa era şi în perioada interbelică. Uitaţi-vă la starea educaţiei, sănătăţii, la infrastructuri. Porţiuni tot mai mari ale teritoriului naţional sunt rupte unele de altele. Localităţi întregi sunt izolate. Uitaţi-vă la sistemul politic, la starea lui, la calitatea politicienilor, la fragilitatea democraţiei, la gradul tot mai redus de participare la vot.

Putem spune că, într-un fel, asistăm la triumful postum al lui Coposu asupra lui Iliescu. Iliescu, cel care, indiferent ce am avea să-i reproşăm, a propus românilor un program de modernizare, de occidentalizare a României. Îl găsiţi, printre altele, înscris în Constituţie, pe care acum vor s-o distrugă alţi nostalgici ai perioadei interbelice. Dar acest triumf postum conţine în el germenii distrugerii bilanţului pozitiv, oricât de mic şi de pricăjit ar fi el.

Dacă stau să mă gândesc, Revoluţia s-a transformat în Restauraţie. Poate ăsta e mersul lucrurilor. Poate că trebuie să urmeze un soi de 1848, care să facă ireversibile schimbările induse de Revoluţia din decembrie 1989. Poate asta e soarta Revoluţiilor: ştii când încep, nu ştii când se termină. 

Indiferent ce credem şi ce simţim acum, un lucru nu trebuie făcut: acela de a ne bate joc de memoria celor care s-au jertfit în decembrie 1989...

Cea mai greţoasă formă de laşitate



Previzibil, Moţiunea de Cenzură a USL a fost respinsă. Previzibil, imbecilii de la PDL, UDMR, UNPR şi minorităţi au refuzat să voteze. Este cea mai greţoasă formă de laşitate! Oriunde în lume Moţiunile de Cenzură sunt un prilej pentru a verifica dacă Guvernul mai este sprijinit de majoritatea parlamentară. Numai la Românica nu! Că noi, sun băsescu, am ajuns cu adevărat o "democraţie" originală, cu parfum de dictatură!   

Deşi nu sunt uşă de biserică, în scris, nu apreciez limbajul dur al politicienilor, însă de data asta chiar îl înţeleg şi-l aprob pe Ponta. Da, boc este la fel de stupid şi de incapabil ca Emil Bobu. Discursul lui boc a fost o culme a stupizeniei, nesimţirii, aroganţei şi dispreţului. Televizorul meu iar a avut noroc că n-am puşcă!  Eu aş fi avut mai multe de spus, şi aş fi făcut-o, fără nicio jenă! Pentru că o sfidare mai mare la adresa Constituţiei şi statului de drept decât comasarea alegerilor, fără niciun motiv, e greu de imaginat!

Sigur, faptul că vrăjitoarea Vanessa s-a predat la arestul Cercetărilor Penale, faptul că nişte aleşi locali lacomi poposesc şi ei la mititica, sunt evenimente mai interesante pentru presă decât abuzul de putere al Guvernului, care nu mai poate fi controlat şi cenzurat de Parlament. 

PS: partidul Generalului Izmenelor mai face o achiziţie. Liliana Mincă, fosta şefă a Loteriei Române şi ceva şefă prin PC, a sărit în barca UNPR. De ce? Simplu: avea nişte tinichele de coadă, şi se pune la adăpost. Numai boul de Tapalabă se revoltă că băselu s-a dat la DNA. N-a înţeles în ce piesă joacă Pulimea Sa! Pur şi simplu i-a mustrat că nu mai recrutează deputaţi şi senatori pentru majoritate, ca să-şi  treacă şi modificarea Constituţiei. Cu băieţii la mititica, băgaţi de DNA, PDL rămâne şi fără bani, şi fără aleşi. Aşa, doar agăţaţi cu un dosar, servesc mai bine cauza decât pe post de exemple ale luptei anti-corupţie.  Gândeşte în perspectivă, nea Tapalabă! Şi nu mai juca scena indignării, că nici tu nu eşti un monument de principialitate!

Ce muscă l-a pişcat pe băsescu?



Ce i-a venit lui băsescu să se ia de procurori? Nu tuna el şi fulgera împotriva Parlamentului, că nu-i lasă pe ţuluşi să le dea la cap corupţilor? Nu semna el ca pri...prostul, pe bandă rulantă, destituirile miniştrilor pe care îi încondeia DNA cu dosare fabricate? Nu aplauda el când Monica şi Pippilica cântau în duet aria "prezumţiei de vinovăţie" pentru politicieni(pe care o fredonează şi acum, ca boul, unu' de la Adevărul!)? Nu se agita acum câteva săptămâni Monica să determine un vot automat în Parlament, FĂRĂ examinarea dovezilor din dosarele DNA?

Ce muscă l-a pişcat pe Pulimea Sa? Şi-au luat-o în cap ţuluşii? Nu mai ascultă de el, ci doar de Ambasada Americană? Au dat ăia de la FBI şi de la CIA, care mişună prin România ca Vodă prin lobodă, de ceva care-l priveşte, şi nu mai poate controla mersul evenimentelor? Încearcă să-i discrediteze(nu că ţuluşii ar avea cine ştie ce credibilitate, dar orişidecât!)? E o manifestare de panică a Iubitului Conducător şi Mare Machitor? Au venit ăia de la PDL şi i-au pus sula în coaste: "băsescule, ţi-ai băut minţile? Ăştia ne decimează! Nu mai luăm la anu' nici cât ţărăniştii! Ţine-ţi dulăii în lanţ!" Sau s-o fi convins de faptul că madam Macovei şi echipa ei de zgomote joacă pentru alţii, nu pentru România? Cum zicea clăpăugul ăla cu crosa din Secuime: "Ţinutul Secuiesc, nu România a bătut Ungaria!"? Aşa şi cu Monica: ea a bătut România la Bruxelles, şi nu justiţia, care a făcut ce-a putut, cu ce i-au dat ţuluişii.

Sigur că nu ne este indiferent motivul acestei ieşiri fără precedent. Dacă băsescu ar fi un om de bună-credinţă, şi consecvent în poziţiile sale, discursul de ieri ar fi credibil. Dar aşa, chiar corect fiind discursul, nu-l mai crede nici dracu' pe Marele Cârmaci, care e doar un cârpaci oportunist.

PS: Pulimea Ta, e simplu. Dacă ai mustrări de conştiinţă(greu de crezut, lipsindu-ţi conştiinţa!), e suficient să-i spui lui Păcuraru: "Scuză-mă, am fost un dobitoc!"