duminică, 31 iulie 2011

România, un mort frumos



Ori Jeffrey Franks a înnebunit de-a binelea, ori îl doare în pulă şi face mişto de noi! Pentru că doar un cretin, sau un cinic, poate spune asta: "Semnalul pe care ţara dvs o trimite pe piaţă este unul pozitiv. România a făcut progrese remarcabile faţă de 2009 când aveaţi una dintre cele mai slabe economii,  ar acum vă situaţi într-o poziţie mult mai bună decât alte ţări din UE." Zău, Franks?

Să nu ne îmbătăm cu apă rece! După trei ani cu FMI, România este un mort(economic vorbind) frumos. Pe hârtie cifrele arată bine. În realitate lucrurile sunt aproape de dezastru.  Şi nu mă refer la acea parte a economiei care este a marelui capital occidental, care a "integrat-o în globalizare". Aia funcţionează, câtă vreme găseşte aici proşti să-i plătească de toată jena, cu câteva mărgele şi sclipici. Cum nu mai scot profitul(uriaş) scontat, se cară unde găsesc alţi proşti să lucreze pe mai puţine mărgele. Vezi cazul Renault, care, pentru modelul Popster, a construit o uzină în Maroc, unde nu sunt nici sindicate, unde nu e nici democraţie, şi unde Mediterana nu are gropi, în care să dea trailerul cu maşini destinate Occidentului. Iar acelaşi Renault îşi construieşte, după ce a cumpărat "Lada", o uriaşă bază de producţie în Rusia. Semn că uşor, uşor, au să plece de la Mioveni.

Ce facem cu economia autohtonă, aia care chiar depinde de buna guvernare a politicienilor autohtoni? S-a schimbat aia cu ceva din 2009 încoace? Sunteţi proşti? În economia aia e chiu şi vai!

Arierate, pierderea pieţelor, falimente, şomaj, scăderea drastică a salariilor. Bine, unii au prosperat: afacerile de partid şi de stat. În rest, Dumnezeu cu mila!

Sectoarele publice de sănătate, de educaţie, infrastructurile, Poliţia, toate sunt la pământ! În aceşti trei ani nu s-a investit în mai nimic, în afară de borduri şi floricele, terenuri de sport în localităţi în care cel mai "tânăr" locuitor bate spre 70 de anişori, şi multe alte tâmpenii de acest gen. Construim biserici, şi închidem întreprinderi, şcoli şi spitale. Ne ducem spre Evul Mediu, în aplauzele FMI, BM şi UE! 

Cum dracu' să avem o economie performantă, când aproape toţi banii investiţi de stat se duc afară, noi nefiind în stare să mai producem până şi banalul bitum! Medicamente nu, maşini şi utilaje de transport şi de construcţii, nu, macarale, nu, tractoare, nu, utilaj agricol, nu, şi lista cu ceea ce nu mai producem este lungă.

Nu am înţeles nici de ce România trebuia să împrumute 20 de miliarde de euro. Cum nu înţeleg de ce trebuie să avem peste 35 de miliarde de euro în rezerva BNR. Noi ne împrumutăm scump, pentru a da bani cu împrumut, ieftin, SUA? Că alt motiv serios nu există! 

Sigur că tembelul ăla de Franks trebuie să-şi treacă în CV şi un succes(deşi TOATE acţiunile FMI sunt succese, chiar dacă lasă în urma lor pământul pârjolit!). Dar sunt prea mari nesimţirea şi aroganţa acestui dobitoc. Care a susţinut un guvern de căcat, pentru că acesta a făcut tot ce-a spus el, fără să-i pese de consecinţe. Iar Franks a închis ochii, în schimb, la furăciunile lui Udrea & Co. Apropo: voi l-aţi auzit vreodată zicând ceva de combaterea corupţiei?

Sigur, Supremul Cur nu putea să nu emită şi el o băşină populistă: "o ducem mai bine ca alţii!" Care alţii, Pulimea Ta, că din UE până şi bulgarii o duc mai bine! Iar grecii sunt boieri, comparaţi cu noi! Hai sictir şi tu, jigodie!    

Orwell, ruşinează-te!



S-a spus despre "1984" a lui Orwell că este o anticipare a viitorului într-o societate comunistă, şi o critică a ei şi a propagandei, care, în roman, este instrumentul de manipulare şi de control social. Ei bine, dacă ar mai trăi, şi ar afla despre "Nexus 7", proiectul finanţat şi dezvoltat de DARPA, bietul Orwel ar fi roşit de ruşine şi s-ar fi lăsat dracului de scris!

Ideea este simplă, consecinţele pot fi dezastruoase pentru democraţie şi pentru drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Revoluţia tehnologică actuală pune la dispoziţie unui guvern care, deşi marţi poate intra în încetare de plăţi, un instrument de control absolut şi de dominare a lumii. 

Ca să învingi într-un război, trebuie să-ţi cunoşti adversarul mai bine chiar decât se cunoaşte el. Pentru asta trebuie să treci de multe obstacole: limbă, diferenţe culturale, religioase, de regim politic, de tradiţii şi obiceiuri, de felul în care se structurează relaţiile sociale. 

Până acum se spunea că nu-i poţi urmări pe toţi, întotdeauna. Acum se poate: tehnologia oferă o multitudine de senzori: camere fixe, camere mobile, programe de detectare a feţei, drone, radare, senzori de mişcare, senzori termici, urmele lăsate pe Internet, semnalul de la telefoanele mobile, etc. 

Întrebarea este: cum scoţi semnalul util din marea de informaţii? Cumm le corelezi? Ce faci cu datele? 

Să zicem că într-un mediu ostil, la prima vedere ai nişte lideri formali, cu care intri în contact. Este cazul Afganistanului, unde se şi testează proiectul. Dar dacă alţii sunt liderii de facto ai comunităţii? Cum îi afli? Păi, urmărind pe toată lumea, ajungi să cunoşti nodurile diverselor reţele sociale. Eliminând nodurile familiale, poţi afla ce te interesează. 

Mai mult, urmărind alţi parametri, poţi avea indicii că se pregăteşte ceva, că a crescut neliniştea socială, poţi măsura impactul diverselor măsuri luate de tine sau de colaboraţioniştii locali.

Tehnologia asta poate fi folosită împotriva oricui. Poate face imposibilă orice încercare de revoltă, orice rezistenţă împotriva unui guvern abuziv. 

SUA vor să domine lumea, pentru a-i drena resursele. Fără această dominare, fără spolierea resurselor celorlalţi, s-ar prăbuşi, economic şi social. Ne place sau nu, asta este realitatea, şi deocamdată nimeni nu vrea să facă nimic pentru a o schimba...    

sâmbătă, 30 iulie 2011

De veghe în lanul de floarea soarelui

Revino-ţi, drăguţă!



"Sunt absolut şocat cum stăm şi ne uităm ca proştii, sunt mâniat cum ne uităm ca proştii cum ne pleacă cu zecile, cu sutele, medicii din ţară."  Cine credeţi că e şocatul? Cristian Preda, care a profitat de prezenţa în eminiunea lui Ciutacu, la A 3, pentru a juca scena balconului.

Dar revino-ţi, drăguţă! Nu e cazul să te şochezi! Nu a zis Supremul Cur, ăla de care îţi ţii tu buzele lipite până şi atunci când mimezi "dizidenţa" , că statul n-are bani să-i plătească, aşa că e cazul să-şi caute de drum? 

Ce vrei să fac eu, idiotule, să-i opresc? Să-i plătesc eu mai bine? Să deschid eu spitalele închise de Supremul Cur, cu mâna Umilului Cur şi a bozgorului ăla împuţit, care cică-i ministrul Sănătăţii? Să anulez eu acordurile scelerate cu FMI, care prevăd distrugerea sistemului public de sănătate, pentru că nişte unii vor să se îmbogăţească şi din suferinţa românilor? Sictir, bă! Colindă pe la altă masă!   

vineri, 29 iulie 2011

Janis Ian

Noua maşină a Sănătăţii

Jeffrey Franks vorbeşte în parabole. Ca să facă mişto de noi. Azi ne-a servit parabola rablei de la Sănătate, care consumă coişpe mii de litri la suta de kilometri şi e poluantă. Pentru deficit, vezi bine. Şi care trebuie schimbată, de la anu', cu alta nouă, care să funcţioneze cu apă chioară, dacă se poate. Rămâne doar ca noi să alegem modelul. O fi cel de sus? Că de altceva n-avem bani. Şi oricum suntem prea mulţi, aşa că trebuie să adaptăm demografia la economie. 

PS: ce alt popor, în afară de ăsta al nostru, popor de căcat, acceptă să-i facă proiect naţional din mărimea deficitului bugetar un cretin precum Franks?  

Mondo Cane # 4


Un apărător al creştinătăţii, vizibil emoţionat după ce l-a citit pe urmaşul papei Urban.


joi, 28 iulie 2011

Vreau şi eu un Motan ca ăsta!



PS: Ştiam eu că vă doare fix în cot de constipaţia aia economică din postul anterior! 

Despre buna folosire a pragului în economie



"Economiştilor le place să vorbească despre praguri, sau limite, care, odată depăşite, marchează începutul problemelor. În general există un sâmbure de adevăr în spusele lor. Dar publicul reacţionează adesea exagerat la spusele lor. 

Să luăm în discuţie raportul datorie pe PIB, care ţine acum capul de afiş al ştirilor  în Europa şi în SUA. Auzim adesea spunându-se, uneori în aceeaşi frază, că datoria Greciei reprezintă echivalentul a 153% din PIB ul său anual şi că Grecia este insolvabilă. Adăugaţi acestor declaraţii ultimele reportaje de televiziune, care arată revoltele violente de pe străzile Atenei. Ce efect obţinem?
 
Aici, în SUA, asta poate semăna cu o imagine despre viitorul nostru, de vreme ce datoria publică se apopie periculos de nivelul de 100% din PIB anual şi continuă să crească. Dar nu cumva această imagine este doar produsul exagerat al imaginaţiei noastre? Chiar este posibil ca o ţară să devină insolvabilă pentru că datoria sa trece de pragul de 100% din PIB?

Bineînţeles că nu. Până la urmă, datoria(care este exprimată în unităţi monetare) şi PIB(care este măsurat în unităţi monetare pe unitatea de timp) produce un raport în unităţi de timp. Nu există niciun motiv special să folosim anul ca unitate pentru datorie. Un an este timpul care îi este necesar Pământului să facă o rotaţie în jurul   Soarelui. Excepţie făcând industriile sezoniere, precum agricultura, acest raport nu are o semnificaţie economică specială.  

Să ne amintim de ceea ce am învăţat la liceu, la cursurile de ştiinţe exacte: trebuie să fim întotdeauna foarte atenţi la unităţile de măsură. Dacă ne înşelăm în privinţa unităţii de măsură, putem trage concluzii total false.   
Dacă economiştii nu respectă regula generală care care cere anualizarea datele trimestriale ale PIB şi înmulţesc PIB trimestrial cu patru, raportul datorie pe PIB al Greciei ar fi de patru ori mai mare decât cel actual. Dimpotrivă, dacă ar exprima PIB în termeni decenali, înmulţind PIB trimestrial cu 40 în loc de patru, ponderea datoriei în PIB ar fi de doar 15%. Din punctul de vedere al capacităţii de rambursare a datoriei greceşti, astfel de unităţi ar fi mai pertinente, pentru că Grecia nu trebuie să ramburseze întrega datorie într-un an(doar dacă actuala criză nu face imposibilă refinanţarea actualei datorii). 

 De altminteri o parte a datoriei suverane a Greciei este o datorie faţă de propriii cetăţeni.În această situaţie, mărimea datoriei subestimează în foarte mare măsură obligaţiile pe care grecii le deţin faţă de alţii(mai ales sub formă de obligaţii familiale). În orice moment al istoriei, raportul datorie pe pibul anual a depăşit copios 100%. Cei mai mulţi oameni nu se gândesc la astea când reacţionează la cifrele îndatorării, publicate de presă. Sunt ei cu adevărat atât de stupizi să se lase băgaţi în ceaţă de aceste cifre? Prin prisma experienţei mele personale, aş putea spune că este posibil, pentru că până şi eu, economist de profesie, trebuie să fac eforturi pentru a evita acest tip de greşeală.

Economiştii care aderă la modelele bazate pe aşteptări raţionale n-ar admite asta niciodată, dar multe evenimente de pe pieţe sunt reflectarea prostiei în stare pură, sau mai degrabă al neatenţiei, dezinformării în legătură cu lucrurile fundamentale şi ale unei prea mari insistenţe în jurul poveştilor puse acum în circulaţie.

Ceea ce se petrece cu adevărat acum în Grecia este rezultatul unui mecanism social. Ceva a făcut ca investitorii să înceapă să se teamă că datoria Greciei are un risc de insolvabilitate pe termen lung puţin mai mare. Cererea ceva mai scăzută pentru datoria Greciei a provocat prăbuşirea preţului său, ceea ce a antrenat o creştere a randamentului său în termeni de dobândă a pieţei. Dobânzile mai ridicate au complicat, prin scumpire, refinanţarea datoriei greceşti, generând o criză fiscală, care a obligat guvernul să impună măsuri de austeritate severe. Aceste măsuri au generat tulburări sociale şui o prăbuşire a economiei, care au încurajat şi mai mult scepticismul investitorilor în privinţa capacităţii Greciei de a-şi onora serviciul datoriei.

Această reacţie nu are nimic în comun cu faptul că raportul datorie pe PIB anual depăşeşte un anumit prag, doar dacă persoanele care au generat această reacţie nu cred în el. Sigur, raportul este un factor care ne ajută să evaluăm riscurile unor reacţii negative, căci guvernul trebuie să refinanţeze datoria pe termen scurt mult mai rapid, şi dacă actuala criză creşte dobânzile, autorităţile vor fi constrânse să adopte, mai devreme sau mai târziu, măsuri de austeritate fiscală. Dar raportul de îndatorare nu este cauza acestei reacţii.  


Un articol scris anul trecut de Carmen Reinhart şi Kenneth Rogoff, intitulat “Growth in a Time of Debt,” a fost citat de numeroase ori pentru analiza sa, care priveşte 44 de ţări, pe o perioadă de 200 de ani, care dovedeşte că atunci când datoria guvernamentală depăşeşte 90% din PIB, ţările suferă de un ritm mai scăzut de creştere economică, pierzând cam un procent din rata anuală de creştere.   

Am putea deduce greşit că, pentru că 90% este foarte aproape de 100%, lucruri teribile se întâmplă ţărilor care trec de acest prag .Dacă citim cu atenţie articolul, vedem că Reinhart şi Rogoff au ales cifra de 90% aproape arbitrar. Ei au ales, fără explicaţii, să împartă rapoartele datorie pe PIB în intervalele următoare: mai mic de 30%, 30-60%, 60-90% şi mai mult 90%. Şi se dovedeşte că ratele de creştere diminuează în toate aceste intervale când raportul datorie pe PIB creşte, şi doar peste 90% scăderea este puţin mai mare.
Există şi o problemă de cauzalitate inversă. Rapoartele datorie pe PIB au tendinţa să crească în ţările care cunosc dificultăţi economice. Dacă asta explică în parte de ce rapoarte ridicate datorie pe PIB corespund unei creşteri economice mai scăzute,  există mai puţine motive să credem că ţările trebuie să evite rate mari de îndatorare. Într-adevăr, teoria keynesiană demonstrează că austeritatea erodează, în loc să stimuleze, performanţa economică.
 
Problema fundamentală căreia trebuie să-i facă faţă o mare parte a lumii este aceea că investitorii reacţionează de o manieră exagerată la gradul de îndatorare, temându-se de un prga magic, şi pentru asta cerând programe de austeritate fiscală prea rapide. Ei cer guvernelor să taie cheltuielile într-un moment în care economiile sunt încă foarte vulnerabile. Gospodăriile se tem, reducându-şi la rândul lor cheltuielile, iar întreprinderile sunt descurajate să împrumute pentru a finanţa cheltuielile de capital.
Lecţia este simplă; ar trebui să ne facem mai puţine griji în legătură cu ponderea datoriei în PIB şi cu diversele praguri, şi mai mult în legătură cu incapacitatea noastră de a vedea în aceşti indicatori ceea ce sunt: construcţii artificiale, şi adesea nepertinente."
Articol publicat pe Project Syndicate de Robert J. Shiller, profesor de economie la Universitatea Yale. Traducerea după varianta franceză îmi aparţine. Vă întrebaţi de ce am făcut efortul? dracu' ştie! Poate sunt masochist, şi încă mai cred că există şi alţi români care nu înghit pe nemestecate propaganda unor economişti tembeli. 

miercuri, 27 iulie 2011

Rezervorul de forţă de muncă, aşteptând măsurile lui Lăbăroiu


Rezervorul de forţă de muncă al lui Lăbăroiu se odihneşte pe pragul unui magazin de lux din centrul Capitalei, care magazin, sătul de atâta mizerie, îşi ia zborul spre locuri în care e "secetă" de astfel de specimene. 

Ministrul Muncii cu Gura continuă să  debiteze inepţii despre "leneşii" de români, care nu muncesc destul, că d'aia a fost necesară "flexibilizarea" forţei de muncă, prin noul Cod al Muncii. Numai că statisticile îl contrazic: timpul de lucru săptămânal este cel mai mare din UE în România, românii fiind pe penultimul loc şi la zile de concediu, şi la sărbători legale. Şi asta este ce se vede. În realitate timpul de lucru este mult mai mare, de unde şi sporurile ălea de "productivitate" din industrie, spre pildă, de zici că e plină Românica de roboţi!

Are şi propaganda limitele ei...

Regele Coaie, traian băsescu!


SIE a mai tocat nişte bani degeaba! Clismăneanu şi încă vreo şaisprezece ciumeţi, de aici şi din America, publică peste Marea Baltă un Omagiu Supremului Cur, sau cum zic ei, "o radiografie non-partizană a aspiraţiilor, realizărilor şi frustrărilor din prima preşedinţie Băsescu".

Şi în dulcele stil: "Laudă-mă, gură!", Clismăneanu continuă: "(e) o lucrare indispensabilă înţelegerii a ceea ce s-a cristalizat ca un proiect politic care urmareşte modernizarea instituţională, consolidarea statului de drept, reducerea corupţiei şi de-comunizarea."

băsescu e democratu' care declara luni la TVR că "Sunt trei puteri: executivă, legislativă, judecătorească. Toate aceste trei puteri au în vârf pe unul care se numeşte şeful statului. Nu-l pot împiedica pe şeful statului să-şi exprime puncte de vedere, cu atât mai mult cu cât acestea reflectă corect nişte realităţi ale justiţiei. M-am cam săturat de sensibilităţile lor excesive!"?

 
Prieteni! Sunt în plin absurd! Omul care a făcut cel mai mare rău democraţiei, care a desfiinţat, prin decredibilizare sistematică, TOATE instituţiile statului de drept, este "vândut" americanilor drept o minune a democraţiei? Şi asta pe banii noştri?

Banii cheltuiţi de pomană de statul român(că scribii ăia n-au făcut muncă patriotică!) puteau fi investiţi mai inteligent! Amuzant este că Volodea nu poate trăi până nu pupă un cur de preşedinte! Să-i fie de bine!

Mondo Cane # 3


"În România sunt trei puteri: executivă, legislativă şi judecătorească, şi toate au un cap. Pe mine!"

Citat, aproximativ în formă, riguros exact în fond, din traian băsescu.

Fotografie de Cristina Garcia Rodero

marți, 26 iulie 2011

Ce bine se ţine!

Cine vă mai crede?



Acum vreo lună, la întâlnirea dintre băsescu şi şefii USL, Ponta şi Antonescu, preşedintele României l-a şantajat public pe Ponta cu un contract pe care acesta l-ar fi avut cu Termocentrala Turceni. Ponta n-a avut aşa ceva, dar nu contează. Azi aflăm că ANAF a trimis la DNA "dosarul", pentru a fi cercetat şi el, şi Dan Şova.

Problema este că Danel, şeful DNA, tocmai l-a atacat public pe şeful PSD. În acest moment se pune foarte serios întrebarea "cât de obiectivă şi neutră mai poate fi instituţia", când îl cercetează pe Ponta?

De ce trebuia să ştie băsescu amănunte dintr-un dosar al ANAF, care atunci era abia la început? Mai crede cineva că băsescu nu foloseşte instituţiile statului împotriva celor care, de la putere sau din opoziţie, au curajul să-l înfrunte? Se mai îndoieşte cineva de faptul că olandezii au dreptate când afirmă că România nu mai este un stat de drept?

Aşadar, Ponta da, cercetat de DNA, Blejnar, nu, el face dosare altora. Ce ţară mişto! 

luni, 25 iulie 2011

O labă tristă: revizorul de la FMI...



1. Acordul cu FMI a produs un efect pervers, care afectează deja grav economia şi societatea românească. Pur şi simplu a transformat un parametru al criteriilor macro-economice, deficitul bugetar, în proiect naţional, care face abstracţie de realităţi, de nevoi şi face imposibilă atingerea celorlalte obiective din acordul semnat de România.

Nu mă refer atât la „austeritate”, un concept abstract, care poate lua orice formă, deşi aşa cum a fost aplicată de actualul guvern, austeritatea este o farsă tragică, ea având un singur efect: accentuarea polarizării sociale.

Cred că nimeni nu crede serios că reducerea drastică a cheltuielilor cu educaţia şi sănătatea, desfiinţarea şcolilor şi spitalelor, reducerea personalului din ministerul de Interne, printre altele, vor genera creştere economică şi mai multă bunăstare în viitor. Acest discurs, comun şi FMI, şi actualului guvern, este unul cinic şi chiar dispreţuitor faţă de români.

2. Cred că şi în ceea ce priveşte relativa îndeplinire a angajamentelor din Acord, lucrurile stau altfel de cum le prezintă guvernul. Este o puternică nemulţumire în rândul firmelor române şi străine care operează în România faţă de neplata obligaţiilor pe care le are statul român. Multe firme sunt blocate. Mai mult, această amânare a generat adevărate reţele de corupţie, legate direct de înalţi funcţionari guvernamentali, pentru plata preferenţială a acestor datorii. Nu văd o atitudine critică faţă de aceste fenomene.

Intervenţia de azi a lui băsescu, în discuţiile cu Franks, este pur şi simplu demenţă! Vezi Doamne, el îi iubeşte pe pacienţi, nu le vrea moartea, dar e mai important asfaltul, decât medicamentul. Managerii din sănătate să se descurce! Să găsească alte surse de finanţare! Dar banii de la CAS unde se duc? La acoperirea deficitului? Ca să ne încadrăm în acord? Aşa cum plătim taxe de drum de vreo trei ori, aşa o să plătim şi la sănătate.

3. Nu cred că serveşte României acceptarea unor condiţii irealizabile fără aceste artificii, până la urmă penibile. Este important să ţinem deficitele sub control. Este important să reducem datoriile publice. Dar este ne-realistă viteza de reducere a deficitului, asumată de guvern. Ce anume, din experienţa Fondului, a ţărilor europene, a altor ţări, făcea credibil angajamentul guvernului? De ce se minte FMI?

4. În România există, practic, două economii: una a capitalului străin, care are prea puţin de aşteptat din partea Guvernului, abstracţie făcând de cazul în care nu li se plătesc datoriile, şi un a capitalului autohton. Dacă analizăm numai acea parte românească a economiei, vom vedea adevărata stare a economiei româneşti şi impactul devastator al angajamentelor luate de guvern în acordurile cu Fondul. Întreprinderile româneşti, cele mai multe dintre ele, sunt afectare de reducerea dramatică a puterii de cumpărare, de creşterea taxelor şi impozitelor, de corupţia guvernamentală, de reducerea investiţiilor publice.

Acestei părţi a economiei, cea care ar trebui, totuşi, să contribuie la creşterea economică, fără de care obiectivele asumate de guvern nu pot fi atinse, nu i se adresează nici o măsură de stimulare. Banii publici merg tot spre investiţiile multinaţionalelor, care nu prea mai generează locuri de muncă în România.

5. Nici până în acest moment guvernul nu a prezentat public schema de ajutor în cazul anulării subvenţiilor pentru încălzire. Anularea lor poate genera un nou şoc în economie, fără a mai vorbi de şocul social.

6. Dacă exemplul Spaniei, care închide iarăşi piaţa muncii pentru cetăţenii români, va fi urmat şi de alţii, România va avea mari probleme. Lăzăroi bate câmpii, şi-l doare în cur de ce se va întâmpla cu aceea care până acum se descurcau lucrând în străinătate.

7. Trebuie să analizăm impactul eşecului de a vinde pe Bursă o parte a acţiunilor deţinute de stat la Petrom. A fost o acţiune prost gândită, prost pregătită, şi pusă în aplicare într-un moment prost ales. Asta pune în discuţie un aspect pe care nu îl discutăm suficient: proasta guvernare a actualei puteri, lipsa ei de expertiză.

8. Este important să nu se repete un astfel de eşec şi în cazul altor întreprinderi cu capital de stat. Asta ar duce la devalorizarea lor şi la efecte contrare celor scontate.

9. Înţeleg că s-a evocat revizuirea în scădere a ritmului creşterii economice, ceea ce ar fi o veste proastă, la fel, se evocă şi renunţarea la creşterea salariilor bugetarilor în 2012, ceea ce ridică noi probleme de legalitate şi constituţionalitate. Pun o întrebare: care sunt, de fapt, adevăratele performanţe ale economiei româneşti, pentru că există o serioasă neîncredere în statisticile oficiale?

10. Problema absorbţiei fondurilor europene rămâne critică, din motive pe care le cunoaştem cu toţii. Mai mult, alocarea fondurilor publice de co-finanţare a devenit în mâinile guvernului un instrument al luptei politice. Colectivităţi întregi sunt pedepsite pentru că nu au votat cu partidul aflat la guvernare. Asta ridică o altă problemă: deteriorarea guvernării democratice în România. Este motivul pentru care guverne precum cel olandez se întreabă dacă România mai este un stat de drept.

11. Apropo de proiectele finanţate din bani europeni: sunt mirat de faptul că la Bruxelles se pot aproba investiţii de genul 20 de terenuri de golf, într-o ţară în care 1 din 2 locuitori nu are acces la apă curentă şi canalizare, unde de două decenii nu s-a mai construit un spital. Ar trebui re-evaluate criteriile de eligibilitate şi priorităţile de finanţare. Banii europeni nu trebuie cheltuiţi pe orice.

12. Din banii europeni s-au cheltuit peste medie fonduri pentru formarea profesională. Cu toate astea lipsa forţei de muncă este o problemă, reclamată atât de investitorii români, cât şi de cei străini. Şi acesta este un exemplu de proastă gestiune a fondurilor europene, dar mai ales un punct critic în creşterea economică.

O labă tristă, inspecţia lui Franks. Un exerciţiu de amăgire în comun, care ne costă pe noi. Pe ei îi doare fix în pulă de noi...

Intelectualul lui băsescu şi "fundamentalismul creştin"



Un nebun, extremist de dreapta, a ucis peste 90 de oameni în Norvegia. Iar un cretin, pe care noi îl plătim din bani publici, şi care-şi zice şi intelectual, nu găseşte un cuvânt de compasiune pentru victime, că, de, au primit ce merită, fiind de stânga. Pe Limbăieş, că despre el e vorba, îl fute grija de sintagma folosită de Poliţia norvegiană pentru a-l descrie pe nebun: "fundamentalist creştin". Pentru Limbăieş, fundamentalişti sunt doar alţii, în orice caz nu creştinii. De parcă am fi şters cu buretele cruciadele, războaiele religioase, masacrul indigenilor în Americi, sclavia, Inchiziţia. Toate astea au făcut zeci de milioane de victime.  La populaţia de atunci a globului, este mai rău ca un genocid.

Iar comentariile celor care-l divinizează pe Limbăieş(vă puteţi imagina aşa ceva? Ei bine, la Românica se poate!) fac toţi banii! Suspectez că mulţi dintre cei care studiază anormalul psihologic au în comentatorii EvZ un material de lucru suculent şi exemplar!

"Un articol bine facut. Felicitari! Prezenta pe acest forum de discutii a unor scelerati marxisti agnostici, asa cum bine ii numiti, dovedeste ca aveti dreptate. Acesti indivizi isi urasc propria civilizatie in care s-au nascut si pentru care inaintasii lor si-au jertfit vietile, adorand un gen de politically corectness care ne va distruge. Ei fac, in fapt, un mare serviciu islamului radical si prozelitismului islamic in Europa. Faptul ca in unele tari a fost intrezis valul islamic dovedeste ca politicienii, macar o parte dintre acestia, constientizeaza pericolul real al islamizarii Europei. Din pacate aceasta realitate duce la alienarea unora. Care inteleg sa-si transmita mesajul prin crima. Ceea ce este intolerabil. Cine poarta responsabilitatea acestor derapaje? Elitele politice de stanga care, in numele mondializarii si al multiculturalismului, distrug mai mult sau mai putin constient insasi civilizatia din care fac parte si pe care, cel putin teroretic, ar trebui s-o reprezinta. Marxismul de astazi a capatat forme cu mult mai perverse si mai periculoase. Si-a pastrat insa una dintre caracteristici: ura pentru religia crestina. E factorul ce ajuta nesperat islamul radical si pe reprezentantii acestora, care vor sa ne converteasca sau sa ne omoare pana la ultimul." Sau:

" Hai sictir! Dumneata ai macar idee cine si ce-au fost legionarii? Pune mana si documenteaza-te! Dar lasa istoria lui Roller! Sau e prea traziu? Deja ti-au intrat in cap tiparele mentale din care nu mai poti iesi. Legionarii au fost niste patrioti. Dumneata in mod cert esti doar o mizerie de om care, din pacate pentru acest neam, te-ai nascut aici, in Romania. Cu cozi de topor ca tine tara asta n-o sa ajunga niciodata prea departe. "Fundamentalist crestin"? Esti bolnav bolsevicule! Marii oameni pe care i-a avut acest popor au fost crestini si si-au aparat tara fie si cu pretul vietii lor. Gunoaie ca tine s-au ocupat exclusiv cu tradarile."

Sigur, azi cei mai mulţi dintre comentatori i-o trag la greu lui Limbăieş, semn de înaltă stimă şi mândrie pentru intelectualii lui băse. O fac cu argumente, şi de pe poziţia unor valori pe care nu le vedem prea des afirmate în spaţiul public autohton. sem că lumea nu prea mai înghite propaganda ieftină a unor sinecurişti de partid şi de stat. 

PS: cât de prost să fii să te bucuri că un vânător de pliznoţi prin Africa, auto-intitulat "istoric", îl urăşte pe Ion Iliescu? Atât de prost

duminică, 24 iulie 2011

Iluzia democraţiei digitale



Toată lumea este nemulţumită de politică şi de politicieni. Democraţia reprezentativă este în criză, şi toată lumea caută soluţii pentru această criză. De obicei soluţiile au efect contrar celui scontat, adăugând probleme celor deja existente. Putem exemplifica asta cu România, unde neşte "iluminaţi", care se dădeau bale în acvariu, au impus un sistem de vot ce a produs cel mai prost, ineficient şi detestat Parlament din istoria post-decembristă.

După criza care a făcut praf "visul american", cel puţin pentru americani, creşte şi acolo paramponul împotriva politicienilor. Şi, ca de obicei, apare o "a treia cale", ceva între Partidul Democrat şi Partidul Republican, un soi de "centrism radical", cum îl numeşte Thomas L. Friedman, într-un editorial din NYT de azi. Ăştia, radicalii de centru, vor un "partid" pe Internet, că la dracu' s-a mai inventat ciripeaua şi feisbucul?

"Thanks to a quiet political start-up that is now ready to show its hand, a viable, centrist, third presidential ticket, elected by an Internet convention, is going to emerge in 2012. I know it sounds gimmicky — an Internet convention — but an impressive group of frustrated Democrats, Republicans and independents, called Americans Elect, is really serious, and they have thought out this process well. In a few days, Americans Elect will formally submit the 1.6 million signatures it has gathered to get on the presidential ballot in California as part of its unfolding national effort to get on the ballots of all 50 states for 2012.

The goal of Americans Elect is to take a presidential nominating process now monopolized by the Republican and Democratic parties, which are beholden to their special interests, and blow it wide open — guaranteeing that a credible third choice, nominated independently, will not only be on the ballot in every state but be able to take part in every presidential debate and challenge both parties from the middle with the best ideas on how deal with the debt, education and jobs."

Ideea indivizilor din "Americans Elect" este aceea de a avea un proces deschis de selecţie a candidatului la preşedinţia SUA, folosind, evident, Internetul. Introducând, o, cum să nu! ADEVĂRATA concurenţă între candidaţi! Vezi să nu!

Chiar nimeni nu vede că marea problemă a democraţiei reprezentative este faptul că politicienii şi-au făcut-o singuri, lăsând statul fără mijloacele de intervenţie, stat cu care cetăţenii se identifică şi îi identifică? Câtă vreme politicienii, împotriva intereselor celor mulţi, au distrus, pentru a face pe plac celor care-i finanţează, mecanismele de solidaritate socială, au distrus funcţia redistributivă a statului, au făcut din stat o maşină de distrus locuri de muncă, de redus veniturile, o maşină de naţionalizat pierderile entităţilor private, despre ce mai vorbim?

Sigur, e frumos să ne imaginăm torwente de biţi, care simbolizează "voinţa poporului", şi care vor duce la Casa Albă un nene care nu e nici măgar, nici elefant. Ei, şi? Ce schimbă asta? Tot voinţa unei minorităţi, foarte active, şi cu obiective bine definite, dar de obicei ascunse publicului, o va reprezenta. Pentru că el nu va fi decât o rotiţă, într-un sistem rodat de cel puţin două secole, şi pe care nimic, în afara unei alte Revoluţii, care să-l distrugă din temelii, nu-l va putea disloca.

Asta e! Când se împut lucrurile, se porneşte maşina de fabricat ceaţă şi de produs speranţe deşarte...

Pândind clientul ce greu mai vine

sâmbătă, 23 iulie 2011

Păsări de foc

Axa Antonescu - Horthy a declaraţiior revizioniste


De ce să fie doar un cretin revizionist în spaţiul carpato-danubiano-pontic? Că doar se rezolvaseră toate problemele României, iar guvernanţii şi politicienii mureau de plictiseală! După ce băsescu l-a "re-evaluat" pe Antonescu, care i-a reuşit perfect, adunând un şuvoi de înjurături pe care nu le va uita uşor, a venit rândul lui tokes să-l "re-evalueze" pe Horthy, ceea ce o să-i iasă pe nas. Borşul, dacă mă înţelegeţi...

"..este si putin daca ne gandim la cat de putine am realizat, mai ales daca punem in balanta realizarile predecesorilor nostri precum Horthy Miklos, Bethlen Gábor. Unde suntem noi fata de realizarile lor? Suntem tot in fata unei perioade post Trianon, post comunism. Daca ma gandesc la Romania, suntem doar in faza de postsecurista." Ce a făcut amiralul fără flotă? Păi, Diktatul de la Viena şţi crimele feroce împotriva românilor, după cedarea Ardealului de Nord!


Tuşnadul şi Universitatea aia de vară au devint o Academie Revizionistă Maghiară. Unde tot felul de complexaţi îşi exhibă visele umede, obsesiile şi frustrările. Cei mai mulţi dintre cei care trec pe acolo n-au aflat că, între timp, omenirea a ieşit nu doar din Evul Mediu, ci şi din modernitate. Noi o ardem cu post-modernitatea, ăsta o ia de la Adam! 

Am ferma convingere că actualul guvern de la Budapesta mizează pe eşecul Uniunii Europene şi are un scenariu de re-desenare a graniţelor în Europa, re-desenare pe care o pregătesc şi caută sponsori pentru ea în rândul unor puteri europene, dar şi în SUA, care nu văd cu ochi buni existenţa UE. 

Spusele lui Tokes şi prezenţa insistentă la Tuşnad a oficialilor de la Budapesta este parte a scenariului, care are drept scop să demonstreze că Ardealul este administrat în comun de Bucureşti şi de Budapesta: "...noi vrem sa cerem de la partea romana, daca tot a putut fi partener strategic al Ungariei si daca Basescu sustine ca este polticianul care s-a apropiat cel mai mult de maghiarime, atunci le cerem romanilor sa discutam ca de la natie la natie. Nu de la majoritate la minoritate. Avem nevoie de cooperare intre neamul romanesc si cel maghiar...Raportul Tismaneanu a condamnat crimele comunismului. Atunci, cerem autoritatilor sa ne fie reparate traumele Trianonului si cele post-comuniste.  Daca am pierdut teritoriu atunci, in schimb, cerem drepturi. Este o cerere minimala. Pentru teritoriul pierdut vrem drepturi. Cerem autonomia in toate felurile. Cerem autonomia Ardealului, a Tinutul Secuiesc si a regiunii Partium."  Cred că vă este clar că nu vorbeşte în numele maghiarilor din România, ci în numele puterii de la Budapesta.

Parcă Orban Viktor rămăsese printre puţinii sprijinitori ai României în UE. Da, cum să nu!  Ia citiţi ce declară dementul: "In privinta reorganizarii Romaniei, nu a venit momentul in care Guvernul de la Budapesta sa se manifeste. Poate va veni acel moment. Deocamdata trebuie sa spun ca comunitatea maghiara trebuie sa adopte o pozitie comuna si sa comunice asta Guvernului de la Bucuresti. (...) Dupa ce va fi o pozitie comuna care ne va fi comunicata si noua vom decide daca trebuie sa intervenim."

Cum era morala bancului ăla tâmpit? Nu oricine te scoate din căcat îţi vrea binele...

Statul-penitenţă, varianta cretin-portocalie



Imbecilii din dotarea guvernului boc, precum Funebriu şi madama aia furioasă, de-i şopteşte boului din fruntea ministerului Educaţiei ce să spună în public, că pe el nu-l duce mintea, şi gramatica, cred că au găsit soluţia la  problemele educaţiei: Big Brother!

După ce au montat camere de luat vederi în şcoli şi în sălile de examen la bacalaureat, acum vor să doteze şcolile cu acces pe bază de cartele magnetice. Aşa cred cretinii că pot rezolva absenteismul şi abandonul şcolar. La ţară şcolile au căcăstoare în fundul curţii, bănci descleiate, table vai mama lor, copiii vin cu lemne de acasă, profesorii arată mai degrabă a cerşetori, dar vor avea sisteme de supraveghere nou-nouţe! 

Rezolvă asta problemele economice ale familiilor, care generează abandon şcolar sau lipsă sistematică de la şcoală?  La ţară copiii merg la şcoală în funcţie de calendarul lucrărilor agricole, pleacă de la ore pentru a munci. Mulţi sunt vânduţi de părinţi drept slugi. Şi ce face guvernul? Montează cititoare de cartele magnetice? Huo, jigodiilor!

Asta este politica de drepta, iresponsabilă: distruge statul-providenţă, şi se adresează problemelor sociale cu măsuri de forţă: închisoare, tăierea ajutoarelor sociale, lagăre de muncă forţată, cum vrea să facă Orban în Ungaria, camere de supraveghere peste tot, limitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, sub diverse pretexte. De la statul-providenţă la statul-penitenţă. O evoluţie firească, într-o lume fără memorie...

Prostia se plăteşte!



Spălarea pe creier, virulenţa "anti-comunismului", propaganda libertariană au prins peste tot în minunata noastră Europă, care nu a învăţat nimic din ceea ce a suferit în secolul trecut, din aceleaşi motive de miopie, prostie, lichelism politic, iresponsabilitate.

Aşa se face că dai peste tot de trepanaţi, care pur şi simplu salută gestul unui dement ce, la Oslo, a deschis focul într-o tabără de tineri, organizată de Partidul Muncitoresc din Norvegia, aflat la guvernare, partid de stânga. O reacţie din "Le Figaro" e exemplară: 

"Sans vouloir accuser personne, Il n'y pas que Al-qaïda: La Norvège est un pays quasi-socialiste (la propritété privée fait encore semblant d'exister), qui prend soin de ses citoyens, qui sont d'ailleurs tous si heureux de payer près de 80% d'impôts...Le film "Norway of life" dresse un certain tableau critique de ce bonheur à la norvégienne.
L'état s'occupe de tout et de tous dans ce pays, et un peu trop peut-être: On se souvient qu'en 2005, le véritable vainqueur des éléctions parlementaires était un parti politique qui veut mettre un terme à ce socialisme enfantilisant (et au demeurant appliquer une politique hostile aux minorités lapones). Ce parti politique est arrivé en seconde position, il s'appelle le "Parti du Progrès". C'est un parti d'extrême droite. Parmi ceux qui leur donne régulièrement plus de 20% des suffrages, on peut supposer que certains groupuscules (pas forcément le parti lui-même) seraient prêt à faire bouger les choses à leur manière..."

Evident, nu puteau lipsi şi "conspiraţii" de genul ăsta: "Il se pourrait aussi que ce soit un complot ourdi par les norvégiens de gauche contre les norvégiens de droite "populiste. Il suffit qu'ils aient payé un dingue qui déclare qu'il est de droite, juste pour faire baisser la montée populiste en Norvège."


Bine, dincolo de răfuiala cu Eva Joly, care vrea să le taie francezilor plăcerea paradei militare de 14 iulie, ideea ar fi că, dacă eşti de stânga, poţi fi asasinat, pentru că, nu-i aşa, socialiştii trebuie şterşi de pe faţa pământului.
Pe de altă parte nici cu lăturile aruncate în capul musulmanilor nu mi-e ruşine. Chiar nu vrem să înţelegem că musulmanii sunt în Europa şi vor rămâne aici. Dacă le lipim automat eticheta de "terorişti", fără să vedem despre ce e vorba, iar ne batem singuri cuie în talpă. 

Cert este că o criză identitară agită Europa, de la Nord la Sud şi de la Est la Vest. Iar politicieni de doi bani, precum Merkel şi Sarkozy, cuplul de comici cretini care a ajuns să conducă şatra europeană, nu fac decât să toarne gaz peste foc. Să ne fie de bine! Au fost votaţi de nişte proşti la fel de mari precum cei care l-au ales pe băsescu. Întotdeauna prostia se plăteşte!

Ăsta-i arianul care a ucis peste 87 de oameni.

PS: iată câteva date despre măcelarul care a ucis optzeci de adolescenţi, şi a pus bomba din centrul oraşului Oslo: " Anders Behring Breivik (32) qui a été arrêtée pour la bombe dans le centre-ville, et le meurtre de masse de la vermine, a vécu dans le West End d'Oslo dans sa vie, avant qu'il annonce la relocalisation de Hedmark pendant un mois.

VG a reçu confirmation de plusieurs sources indépendantes qu'il était Anders Behring Breivik, qui a été arrêté par la police armée après les meurtres de masse de Utøya vendredi. VG était également présent lorsque l'équipe de secours a pris des mesures contre le plat 32 ans l'ouest susceptibles d'Oslo. Plusieurs médias étrangers ont également appelé Breivik comme l'auteur. Inconnu de la police.

D'après ce que VG a rapporté Breivik est inconnu de la police avant. Il doit avoir été reconnu coupable de trafic de mineurs pour des questions de plus de 10 ans. Il n'a pas d'expérience dans l'armée, en dehors du service militaire normal. Un ami d'enfance de Breivik dit à VG Nett qu'il aurait dû être d'extrême droite à la fin des années 20, et affiché une série d'opinions controversées sur Facebook. Le profil de son a été deaktiviert après un certain temps. Plus tard, il a créé un nouveau profil où il est principalement affiché des liens vers des vidéos de musique. Peu avant minuit, la police est entrée en action contre l'appartement comme un West 32 ans susceptibles d'Oslo. Breivik doit y ont vécu avec sa mère. - J'ai mis la télé à la maison et lire les journaux. Soudain, la police est venue à la porte et on nous a demandé de quitter l'appartement immédiatement. Je n'ai pas rencontré en personne, mais l'ai vu quand il rend visite à sa mère, a déclaré voisine Hemen Noaman (27), qui vit sur le même étage. Critical à l'Islam dans les débats en ligne des marques Anders Behring Breivik ainsi lire, et une avec des opinions bien arrêtées sur la Norvège la politique. Il favorise une opinion très conservatrice, dont il a également appelé nationaliste. Il s'exprime fortement opposé au multiculturalisme - que les différences culturelles peuvent vivre ensemble dans une communauté. Breivik a eu beaucoup de postes sur le site, un site Document.no Islam-critique qui publie des nouvelles et des commentaires. Dans l'un des postes, il déclare que la politique en jours ne tourne plus autour du socialisme contre le capitalisme, mais que la lutte est entre le nationalisme et l'internationalisme. Il a exprimé un soutien clair à la mentalité nationaliste. Anders Behring Breivik a également commenté les articles de nouvelles suédois, où il indique clairement qu'il croit que les médias ont échoué en n'étant pas "NO" Islam-critique. Création de compte Twitter Pendant six jours auparavant, il éteint son message premier et le seul sur le site de réseautage social Twitter, où il a exposé une citation célèbre par le philosophe britannique et socialliberalisten John Stuart Mill. "Une personne avec une croyance est égale à la force de 100 000 des intérêts de jardin OMS uniquement." Sur Facebook offrir Breivik pour être le directeur de son Geofarm propre entreprise. Il prétend qu'il a une formation en finance et en religion, mais ne divulgue pas ce qu'il devrait universités ont étudié à. La seule école qu'il donne sont d'Oslo Haendel. entreprise propre disque Breivik établie GeoFrame cabinet en 2009, et a déclaré que l'entreprise doit s'engager dans la culture des légumes, racines et tubercules. La société dans cette industrie, vous pouvez accéder à de grandes quantités d'engrais. La fin de Juin / Juillet, il s'est déplacé hors de l'appartement à Oslo ouest et rurales Rena à Hedmark. Parmi les autres intérêts déclare son admiration pour Winston Churcill, la musique classique et Max Manus. L'homme de 32 ans a été actif dans les jeux vidéo et a été impliqué dans le jeu en ligne World of Warcraft. En liaison avec ce jeu, il a affiché une photo d'un pistol."


Este tradus în franceză cu Google, deci e uşor incoerent. Dar se înţelege cam despre ce vorbim...

PS: încep să se trezească şi "serviciile", şi povestesc ce ştiu despre pericolul extremei drepte europene. Până acum neo-naziştii or fi fost doar nişte oiţe rătăcite, care pasc şi ele ce pot.
  

vineri, 22 iulie 2011

Nori negri deasupra Europei



Atentat la Oslo, în paşnica şi aşezata Norvegie, cu bunăstarea ei de invidiat. Nimeni nu prea înţelege cine şi de ce ar fi făcut asta, cu atât mai mult cu cât pe norvegieni nu-i dă afară din casă zelul războinic. Sigur, nici de pămpălăi nu pot fi luaţi, dar sunt mai degrabă reticenţi, când este vorba să folosească forţa, chiar dacă Norvegia este în NATO.

Este primul atentat din Norvegia. Dar un amănunt mă face să mă gândesc că norvegienii poate nu trebuie să-i caute prea departe pe autorii atentatului: la un miting al tineretului laburist(că dacă zic muncitoresc, mă înjuraţi că-s comunist!), la care trebuia să participe şi premierul, un individ, îmbrăcat în poliţist, a deschis focul, ucigând patru persoane.  Anti-comunismul începe să lucreze, nu-i aşa?

Extrema dreaptă se afirmă viguros în Europa, mai ales în ţările bogate. Nu cred că am dat suficientă atenţie unui gest care în alt context ar fi părut barbar: Rudolf Hess, mâna dreaptă a lui Hitler, mort în închisoarea Spandau, a fost scos din mormânt, ars, iar mormântul distrus, pentru că devenise loc de pelerinaj pentru neo-nazişti. 

Ea a făcut breşe importante în Olanda, în Danemarca, în Franţa, în Italia, în Austria, în Germania. Este rasistă, xenofobă, islamofobă, antisemită, intolerantă, antidemocrată. Are un discurs populist, se adresează în special celor lăsaţi în urmă de o societate tot mai polarizată. Şi, atenţie, statele despre care vorbim sunt unele egalitare, unde polarizarea socială este temperată de politicile redistributive ale statului. 

Dacă în ţările citate neo-naziştii doar dau târcoale guvernării, în Ungaria ea este la putere. Şi lucrează la înfiinţarea lagărelor de muncă, deocamdată pentru duşmanii bugetului, asistaţii sociali. Cum bugetul este al statului, atunci asistaţii sociali sunt şi duşmani ai statului. Uşor, uşor, vor fi urmaţi de cei de stânga, de jurnalişti, de orice om care se va opune, indiferent de motiv, partidului domnului Orban Viktor. 

Indiferent cine va fi fost în spatele atentatului de la Oslo, neo-nazismul este o realitate, şi o forţă politică în rapidă ascensiune, într-o Europă condusă de nişte pigmei politici, în care intelectualii au abdicat de la misiunea lor publică.  

Nenea tata lu' şpionii

Nenea tata lu' şpionii,

Nu ştiu dacă aceste modeste şi cam agramate rânduri vor avea onoarea să cază sub ochii domniei voastre. Da' în cazul în care se întâmplă vreo minune, am plăcerea să vă semnalez cum arată un agent de influenţare al guvernului maghiar, care se dă lebădă imparţială la şcoala de vară de Tuşnad. Unde, apropo, guvernul maghiar este prezent în păr(deşi e şi unii chelioşi pe acolo), şi unde se emit tot felul de enormităţi. Şcoala asta de vară este o bună oportunitate pentru serviciul pe care îl conduceţi(cel puţin formal) să facă ceva economii: e inutil să tragi cu urechea la Budapesta, când băieţii spun gratis ce au în scăfârlie în Românica.

Pe tip îl cheamă Christopher Bell, şi ditai profesorul de economie la, na, poznă, am uitat, mă rog, ceva care rimează cu pitpalac . Ei bine, deşi zice că nu e expert nici în Românica, nici în Grecia, şi în general nu prea ştie cu ce se mănâncă zona noastră, băiatul are păreri ferme despre autonomia Ţinutului Secuiesc, din Principatul Transilvania(pardon!?): e bine să existe, să fie pe criterii etnice, iar secuii să-şi facă propria politică fiscală. 

" HN: Avand in vedere ca suntem la BALVANYOS 2011, trebuie sa vorbim si de problema autonomiei. Din perspectiva economica, autonomia Tinutului Secuiesc ar fi benefica sau, dimpotriva, aceasta zona trebuie integrata intr-o regiune mai mare?
C.Ball: Daca vorbim de o unitate administrativa care sa se autoguverneze, cred ca din punct de vedere eonomic ar fi mai bine pentru Tinutul Secuiesc sa fie autonom. Eu sunt un adept al autonomiei locale, in sensul traditional al autonomiei etnice. In acest sens cred ca Tinutul Secuiesc trebuie sa fie in mod clar autonom.

Cred ca este exista destule argumente ca principatul Transilvania sa includa si o regiune ca Tinutul Secuiesc autonom. Sunt aspecte care duc la concluzia ca este o chestiune logica. Ingrijorarea mea este aceea ca oamenii cred ca, daca vor primi autonomie, totul va fi perfect a doua zi dimineata si nu este asa.

Economic, cred ca trebuie sa vedem circuitul economic. Daca schimburile comerciale sunt in majoritatea lor in Tinutul Secuiesc, atunci avem si argumentul economic. Astfel este normal sa ai o regiune separata. Daca schimburile comerciale ale Tinutului Secuiesc se fac cu alte regiuni din Romania, atunci este mai putin important din punct de vedere economic daca are sau nu autonomie.

Parerea mea este ca ar fi o ideea buna ca Tinutul Secuiesc sa fie autonom pentru ca politicile fiscale sa fie realizate aici. Cu siguranta este o ideea mai buna din perspectiva poltica si culturala ca aceasta zona sa primeasca autonomie decat cealalta varianta, adica integrarea intr-o regiune mai mare."

Poate învaţă şi băieţii matale ceva: citez din CV ul flăcăului, care se dă virgin în materie de zonă. " Responsibilities: Research fellow; research focused on the local development (economic,governmental, and societal) of Hungarians living in Hungary and Romania; analysis was economic-journalistic. Regular reports were written by myself. They were edited and published by the Institute of Current World Affairs..
Organizational Description: The Institute funds individuals to live abroad and research topics of their own interest. Emphasis is placed on writing and language skills in addition to good analytical abilities.
Project Consultant, Hungarian Atlantic Council, Budapest, Hungary (July 1996 to 1998) Responsibilities: advising Council on organizational structure, and planning.

Contact: His Excellency Géza Jeszenszky (Ambassador to United States, 1998-2002); Organization Description: Hungarian Non-Governmental Organization (NGO) focusing on foreign policy issues in CEE in general and Hungary in specific. Its activities include publishing foreign policy related information in Hungarian and English, arranging conferences and seminars and acting as an information source in Hungary on NATO and other integration-related issues.

Project Director, Hungarian Atlantic Council, Budapest, Hungary (January 1995 to July 1996)

Responsibilities: Developing and managing projects; organizing international conferences; furthering connections with foreign NGO and business community in Hungary; editing all English publications."

Altminteri, obiectiv individul, nu? Vedeţi, tata lu' spionii, cum se face un lucru cuşer în materie de agenţi de influenţare? Nu că n-aţi şti, dar, ca pe orice rrom(ân), vă omoară practica.

Trag nădejde că nu există, în NATO, o olimpiadă a şpionilor. Că ne-am face dracului de râs!

PS: noi mai avem agenţi de influenţare, sau şi-au dat cu toţii "demisia", văzând ce stat de căcat au de "promovat"?

joi, 21 iulie 2011

Muzica verii

Sictir, Franks!


Călăul şi tabloul lui de vânătoare

Mă calcă pe nervi jigodia asta de Jeffrey Franks. Care are tot atâta moralitate şi empatie faţă de victimele sale cât un gardian din lagărele de exterminare. Acum joacă scena balconului şi vezi, Doamne, îl fute grija de români, care trebuie să simtă "creşterea economică". Care creştere, boule? Unde dracu vezi tu creştere economică în România? Unde vezi tu "revenire"?

Te faci că nu nu ştii de muntele de arierate din economie? Pune-le la socoteală, şi să vezi cât e deficitul! Sunt mii de firme pe care statul nu le plăteşte. Fondurile de la UE aproape nu mai vin. Suntem campioni la inflaţie.

Da, vacă neagră! O să vedem binefacerile "creşterii" cât de curând, când se retrag subvenţiile la căldură, când au să crească preţurile la gaze şi la electricitate. Şi în statisticile demografice, când au să dea colţul bolnavii de cancer şi de diabet.  De binele ăsta să ai parte tu cu familia ta, cretinule!

Nu, prieteni!


Nu, UE n-a salvat pe nimeni: nici pe greci, nici pe irlandezi, nici pe portughezi! A salvat nişte bănci lacome, iraţionale,  în care statele au băgat deja sume astronomice. Oricum, Grecia pare că nu scapă de o încetare parţială de plăţi. Mie mi se pare că această  încetare are mai degrabă rol pedagogic pentru bănci, pentru a le forţa să contribuie şi ele la "planul de salvare".


Cu riscul de a mă repeta şi de a vă plictisi, pompatul banilor în curul băncilor, concomitent cu "implementarea" austerităţii bugetare nu fac decât să agraveze situaţia. Pentru că principala problemă rămâne, şi anume capacitatea economiilor vizate de a rambursa datoriile. Iar asta nu se rezolvă peste noapte. Şi nu cu  "planuri de salvare", ci cu investiţii serioase. Pe care statele nu le mai pot face, iar sectorul privat nu are de ce le face, dacă scade drastic cererea de bunuri şi servicii, pe fondul scăderii puterii de cumpărare. Capitalismul este în budă, dar nu vrea să recunoască...

"Salvaţi Bucureştiul!" loveşte iar




Un ONG fanatizat(nenea ăla care-l conduce are sigur un loc rezervat la glumeţi!), "Salvaţi Bucureştiul!" reuşeşte să mai pună la pământ o investiţie. Este vorba de un parc acvatic, undeva în zona Parcului Tineretului.

Aviz amatorilor de investit în imobiliare: "Băieţi, înainte de orice, treceţi pe la "Salvaţi Bucureştiul!" şi decartaţi. E puşculiţă de partid. După aia nu aveţi dureri de cap. Francezii să se abţină! Nu sunteţi bine-veniţi la Românica!"

Proprietarii de ştranduri păduchioase, cu ape puturoase şi nisip amestecat cu sticle sparte, rahaţi de câine, mucuri de ţigară vor aprecia înnăbuşirea din faşă a concurenţei civilizate.

miercuri, 20 iulie 2011

Pericolul galben, maică, se prăvale pe noi!



A dracu' pielea pe mogulul cel rău: face propagandă deşănţată chinezilor! Iar USL, dacă vine la putere, va fi ţinută acolo de banii chinezilor!

După ce s-a fâsâit aia cu "USL, sluga ruşilor!", apare asta cu pericolul galben. Disperare mare la portocalii, dacă apelează la cretinisme din astea!

Peştişori în acvariul corporatist


Oare tipelor ăstora le-o păsa de Raportul de ţară? De mecanismul MCV? Nu aş zice!

Pa, capitalism!



Din gândirea teoretică şi practică a lui traian băsescu, dreptaciul cel mai de dreapta al dreptei româneşti(hă, hă, hă, hă!!!!!): via HotNews: "Traian Basescu a cerut public guvernului sa nu plateasca arieratele catre furnizorii de medicamente pana cand nu va fi rezolvata problema achizitiilor publice in spitale si farmacii. "Probabil ca lobby-ul furnizorilor de medicamente e atit de mare, ca nimeni nu reusete sa stavileasca arieratele."

Capitalism, da?!   Stat de drept, da?! Ţară membră a UE, da?! Sictir!

PS: furnizorii de medicamente nu cotizează încă la partid? Ce imprudenţă din partea lor!

PPS: asta mi-a scăpat! Deci noi cerem Bruxellesului să nu ne mai dea bani? Nu mai trimitem facturi spre decontare? Ce-ai cu ţara asta, Pulimea Ta? Ce rău ţi-am făcut?!

De ce?



traian băsescu s-a dus(îmbrăcat foarte casual, ca să zic aşa) să se "reculeagă" la căpătâiul călugărului Arsenie Papacioc, prezentat de cei mai mulţi ca un soi de duhovnic al României, sau cam aşa ceva. În plus, şi nu vreau să fiu greşit înţeles, Papacioc a fost legionar, şi înainte de a-l aresta comuniştii, a făcut acelaşi lucru mareşalul Antonescu. Îşi asumă şeful statului, prin omagiul adus lui Papacioc, şi această apartenenţă a sa? Se recunoaşte în ideile lui?

Vă mai amintiţi de corul de maici care-i cânta altui călugăr, Iustin Pârvu, "Sfântă tinereţe legionară"? S-a întâmplat ceva după? De fapt, ce vrem? Ce a vrut să demonstreze cu asta şeful statului? De ce era nevoie de acest gest? Poate că trebuie să citim altfel acum şi declaraţia recentă privitoare la repetarea ordinului de trecere a Prutului, dat în urmă cu şapte decenii de Antonescu. Poate avem un extremist de drepta în fruntea ţării, şi abia acum aflăm. Ştiu şi eu?


PS: moartea unui om este întotdeauna, indiferent de biografia lui, un moment de tristeţe. Dumnezeu să-l odihnească pe Papacioc! Nu despre el este vorba mai sus, ci despre cel din fruntea statului. Care trebuie să se gândească, atunci când face gesturi publice.