joi, 31 martie 2011

La ieşirea din recesiune





PS: Ieşirea din recesiune le-a adus un cadou celor din educaţie: s-au lins pe bot de majorările de salarii obţinute în instanţă. Guvernul boc se pregăteşte să-şi asume desfiinţarea justiţiei, prin refuzul instituţionalizat de a respecta deciziile ei. Decizii luate nu că-i plac judecătorului ochii dascălilor, ci pentru că EXISTA o lege în materie de drepturi salariale.


Aşadar din vreo trei sute de mii de piepturi se înalţă, suavă, o Odă a Bucuriei!  Dar şi-o merită! Cine se înghesuia să-l voteze pe băsescu? Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită!  

Proştii primesc ÎNTOTDEAUNA ce merită!



Ambasadorii americani în România au ajuns să susţină pe faţă, cu o agresivitate şi o obrăznicie pe care doar reprezentanţii unei puteri imperiale le pot avea în colonii, interesele economice ale unor cetăţeni şi entităţi economice americane. Ieşirea lui Gitenstein de azi este, dincolo de orice, o poliţă plătită guvernului, care a avut nevoie de bani din profitul de la de la Romgaz, întâmplător întreprindere publică. Dar o parte dintre acţiunile Romgaz sunt date "Fondului Proprietatea", o altă maşină de jefuit România, iar administratorul Fondului este un american. Care nu este de acord cu modul în care se foloseşte profitul unei companii în care el, practic, n-a investit niciun ban


Sigur, Gitestein a vândut mizeria în sosul obişnuit al acuzelor de corupţie, deşi intervenţia sa publică în favoarea intereselor de afaceri ale unui american este un act de corupţie. Dar ce să înţeleagă proştii?  

Urmare




Vă povesteam aici despre modul bizar în care sunt renovate unele case din Bucureşti. Şi aminteam despre o astfel de casă, situată la puţină distanţă de sediul Televiziunii publice. Am reuşit  să-i fac câteva fotografii, "graţie" ambuteiajului din zonă. Într-un fel, eram dator cu fotografiile astea...  

miercuri, 30 martie 2011

E unul?



E unul care-o suge mai dulce decat mine?
Cu-atat mai bine ţării, şi lui cu-atat mai bine.
Apuce înainte s-ajungă cât de sus.

(Traian Băsescu)


Dacă sunteţi oarecum nedumeriţi de versuri, citiţi-l pe Tapalabă! Păi, prieteni, ăsta i-o suge Marelui Licurici mai bine decât Pulimea Sa!


"S-a pus in miscare un urias aparat propagandistic anti-Wikileaks, cu varf de lance trustul controlat de Dan Voiculescu. Acesta s-a dovedit, la fel ca in trecut in momente cheie, bastionul anti-americanismului din Romania. Din primele ore ale publicarii, s-a minimalizat, ridiculizat si aruncat in derizoriu continutul telegramelor, in special cele care vorbeau despre oligarhi, prezentati de ambasadorul SUA la Bucuresti drept "unelte ale intereselor rusesti".


"In corul detractorilor Wikileaks s-au angajat toti politicienii cu imaginea sifonata de telegrame, dar si multi altii care, neintelegand nimic din ele sau chiar fara sa le citeasca, au repetat mecanic cliseele de la televizor: telegramele nu aduc nimic nou, simple barfe, picanterii, turnatorii si chestii in general stiute. Nimic mai fals si superficial.


In capcana propagandei minimalizatoare au picat, din pacate, si cativa analisti atenti la nuante ca Andrei Plesu (Tabloidizarea diplomatiei), Florin Negrutiu (România din Wikileaks: „Bine c-a ieşit Băsescu” şi turnătoria din pasiune) si Andreea Pora (La asa tara, asa WikiLeaks).


Nota distincta in peisajul presei fac Romania Libera, TVR1 si, pe alocuri, Realitatea TV. Au pus accentele corecte si au iesit din randurile celor care manipuleaza publicul cerandu-i sa nu-si bata capul cu Wikileaks ca nu va afla mare lucru.

Dan Turturica (redactor sef Romania Libera), alaturi de Sabina Fati (comentator RL), Cristian Campeanu (comentator RL) si Rodica Culcer (sefa stirilor TVR), se numara printre putinii ziaristi roamani cu o cultura pro-occidentala solida, care isi asuma public o pozitie pro-atlantista si manifesta oroare fata de mesajele populist-antiamericane de tipul celor raspandite azi intens la televior: americani sunt interesati exclusiv de contracte si putin le pasa de soarta Romaniei.
Pe langa locurile in care se manifesta visceral, anti-americanismul e o stare latenta raspandita prin redactii si se manifesta in momente cheie, ziaristii fiind in general sedusi de tentatia populismului extrem (vezi interventia americana in Serbia, cazul Teo Peter, telegramele Wikileaks etc).

Alte doua pozitii care aduc o gura de aer proaspat in atmosfera latent anti-americana din presa romaneasca sunt comentariile publicate pe Contributors. ro de Dragos Paul Aligica (Wikileaks: Rusia, SUA, Romania) si Vladimir Tismaneanu (Wikileaks si mitul politic anti-american). Esentialul despre relevanta telegramelor il gasiti in cele doua expuneri clare...

 Pe langa interesele lor de ordin pragmatic si geostrategic, razbate din aproape fiecare telegrama preocuparea oficialilor americani fata de imbunatatirea democratiei din Romania, fata de progresele din justitie si din societate, fata de sansele unei tari mediocre din UE de a se ridica peste acest nivel etc. Ne prefacem ca nu vedem asta? Ignoram zecile de pasaje care demonstreaza implicarea majora a Statelor Unite in progresul unei tari incapatante si complicate ca Romania?


Insusi faptul ca ambasada SUA consuma atata timp si energie cu politicieni romani, majoritatea de proasta calitate, este in sine o veste buna, de salutat si subliniat. Adica, trebuie sa-ti pese cu adevarat de o tara imprevizibila ca Romania ca sa merite osteneala sa o intelegi de la surse primare, nu conspectand o presa distorsionata si dirijata de interese obscure. Vedem cum oficialii ambasadei fac ceea ce jurnalistii romani au renuntat demult: ca sa inteleaga corect un eveniment, cauta informatii de la surse cat mai diverse. De ce-ar fi, prin urmare, de acuzat americanii ca-si fac onest meseria?"...

Au iesit la suprafata din nou, in mod neechivoc, resentimentele anti-americane si figurile anti-occidentale ascunse sau cunoscute. S-a vazut, iarasi, limpede ca nu avem o masa critica proocidentala si proatlantista in randul formatorilor de opinie si ca majoritatea apeleaza la dublu discurs cand e vorba de America si americanism. Sunt cam aceiasi care sar in apararea lui Vantu, Voicu, sunt marii franari, anti-orice, anti-progres in general, apostolii baltirii si nemiscarii romanesti.


Lipsa de cultura democratica si bun simt din presa romaneasca o constatam citind portretizarea grosolana a tuturor celor intrati in dialog cu Ambasada Statelor Unite la Bucuresti: paraciosi, turnatori, ceva de joasa speta. Razbate un fior nationalist ingust din acest tip de mandrie prosteasca. Cu exceptia celor care sunau la Ambasada din proprie initiativa, in mod interesat, pentru a intoxica, pentru a denigra mintind sau din grandomanie, ceilalti politicieni, jurnalisti sau reprezentati ai societatii civile sunt simpli parteneri de dialog legitimi in orice democratie normala. Nu sunt nici turnatori, nici spioni vinovati de tradare nationala, ci parteneri de dialog, mai rafinati sau mai neciopliti..."

Bă, tată! America are acum orgasme multiple, cu Tapalabă la aparat! Şi mă gândesc cum ar fi sunat acest articol, de o imensă abjecţie, în Scânteia anilor 50, pe vremea lui Stalin! Dacă i se oferă ocazia, Tapalabă poate intra liniştit în galeria marilor torţionari, capabil de un nou "fenomen Piteşti". 

Prostituţia intelectuală are acum un simbol: Tapalabă de la oficina de net!

Români, vă ordon: deveniţi patroni!



Proasta mea preferată, madam Vass, are o explicaţie năucitoare pentru faptul că scade atât numărul şomerilor, cât şi numărul angajaţilor: românii se fac patroni! 1100 în doi ani! Timp în care au fost desfiinţate aproape un milion de locuri de muncă. Nu am înţeles însă prea bine: acum ăia de muncesc la negru se numesc "lucrători pe cont propriu"?


Uite aşa am rezolvat din condei şi problema asta: avem 2 milioane de curajoşi, care şi-au luat destinul în propriile mâini, şi nu au nevoie nici de stat, nici de corporaţii, nici de patroni, pentru a-şi câştiga pâinea. Pur şi simplu n-au nevoie! E drept că un curajos din ăsta a dat azi colţul, strivit de un zid de beton de vreo şapte tone, la o lucrare de construcţii fără niciun aviz. A făcut statul economie la ajutorul de înmormântare? A făcut! Dacă munceşte pe cont propriu, se duce la groapă tot pe cont propriu!  


Oameni buni, înţelegeţi cine sunt demenţii care ne conduc?

Scrieţi, băieţi! Nu mai scrieţi!



Nu, nu e o greşeală în titlu! Pur şi simplu rezumă tâmpenia numită "PDL: un partid popular modern. 35 de paşi necesari." Este tot ce-au putut screme minţile Monicuţei, a lui Cristian Preda şi a lui Voinescu minus Cotoi: un delir de cuvinte! Îl citiţi pe riscul vostru: puteţi muri de plictiseală!


Să înţeleg că ăştia trei cred că vor fi votaţi de cineva la paranghelia portocalie din mai? Dumnezeule mare!

Uite unde era Trio Do Re Mi al politicii!


Dacă asta poate fi o consolare...




Ei bine, nu suntem singurii pe care i-a prostit băsescu, şi l-au luat drept cine nu este. Şi americanii s-au păcălit. Aş zice că erau chiar fericiţi că a fost ales el în 2004. Evident, şi băsescu a dat cu subsemnatul la Ambasadă o lungă perioadă de timp, înainte de a fi ales. Şi a mâncat tone de căcat despre "corupţia" PSD. Iar remarca asta e de tot râsul: "In stark contrast to many of Romania’s political elite, whose lavish lifestyle occasionally is featured on tabloid front pages, Basescu has a reputation for dwelling with his wife in a relatively modest home decorated with model ships he has assembled." Vila din Băneasa, pe care o "donează" Ioanei Băsescu, era al dracului de modestă: 320 de metri pătraţi!



Teoria mea este că americanii au vrut să folosească ţările foste socialiste împotriva Uniunii Europene. Şi băsescu părea omul perfect pentru asta, în România. Ei l-au sprijinit şi pe defunctul preşedinte polonez, Lecz Kaczynski, alt eurosceptic furios.  Ideea lor era să exploateze rusofobia românilor şi polonezilor pentru a împiedica apropierea dintre UE(a se citi Franţa, Germania, Italia, în principal) şi Federaţia Rusă, inclusiv prin manipulări media. Cred că, aşa cum rezultă din telegrame, că "mogulii ne vând ruşilor!" este ideea americanilor, nu a celor de la Ctroceni. Iar băsescu a sărit pe ea pentru că l-a servit de minune, şi în 2007, când a fost suspendat, şi în 2009, când s-a reales. Şi probabil că-l va mai servi la greu, ţinând cont de imbecilitatea acestui popor.


Nu i-am văzut pe americani foarte îngrijoraţi de ruşii care sunt deja înfipţi în economia României. Ceea ce mă face să cred că ştiu că-i pot folosi, la o adică, pentru a încerca o schimbare politică la Moscova. Oligarhi de bine, coane!


Ceea ce iarăşi îmi dă mult de gândit este obsesia rusească a americanilor. Rusia nu mai înseamnă mare lucru în jocul global, cu toate armele ei nucleare. Refacerea economică a Rusiei va dura cel puţin două-trei decenii. Cu toate veniturile din petrol, nu puţine.


Sigur, ruşii sunt periculoşi într-o singură ipostază: aceea a unei mari alianţe, fie cu UE, fie cu RPChineză. Logic ar fi ca ruşii să se alieze cu UE. Dar puşi cu spatele la zid nu ar zice nu nici alianţei cu chinezii. Ca să împiedici asta, ce faci tu, american? Joci la fel cum jucai în Războiul Rece? Perfect! O poţi face, dar să vedem ce obţii din asta.


PS: cu Obama la Casa Albă, americanii au să-l iubească pe Jimmy Carter! Prietenii ştiu de ce!


PPS: Am reuşit să găsesc şi o fotografie cu "relativ modesta" casă a lui băsescu, din Băneasa. Între timp a fost vândută de Ioana Băsescu. Dacă o fi fost vândută...


Cum se apără o democraţie?



Uite aşa!

marți, 29 martie 2011

Prieteni, suntem proşti?



Prieteni, suntem proşti? Toată lumea adaugă, ori de câte ori se referă la afirmaţii din cablograme: "Dacă e adevărat"! De ce n-ar fi adevărat? Cine e dementul care să fabrice aşa ceva? Sunt mii de cablograme, în limba engleză, cu sute de personaje, române şi americane. Cât se poate de reale, ca şi subiectele la care fac referinţă ele. 


Nu ne place mizeria care transpare de aici? Nu ne place cum arătăm, ca naţiune? Ni se pare că ne vrea cineva răul? Nu, prieteni, cei mai mari duşmani ai românilor sunt românii! 


Aşa că a se scuti cu "manipularea" Nu-i nicio manipulare. Este lichelismul românesc în stare pură, este sufletul de slugă al politicienilor români. Nu ştim că băsescu e laş cu ăi mai tari ca el, şi fiară cu ăi mai slabi? Că nu-şi ţine cuvântul? Că bea de stinge?  Nu ştiam că justiţia românească se face la ordin? Că ne vindem şi sufletul pentru câţiva parai? 


Dar, atenţie! Cablogramele astea dezvălui şi slăbiciunile americanilor, incapacitatea lor de a ieşi din logica Războiului Rece, dispreţul cu care îşi tratează  "aliaţii", grobianismul cu care îşi promovează interesele, lipsa lor de înţelegere a situaţiilor complexe, ipocrizia. 


Noi nu ne făceam iluzii în legătură cu politicienii noştri, dar mai sunt foarte mulţi care-şi fac icoană din "americani". Ei bine, cablogramele astea le-au ucis icoana! Asta e!   

Pentru proştii care mai cred în piaţa liberă



Zilierul nu e om! Probabil de la ideea asta a plecat cretinul care a iniţiat "Legea Zilierului", unde a stabilit şi plata pe oră(impozitabilă cu 16%, iar sarcina plăţii revine zilierului!): între 2 lei, minim, şi 10 lei, maxim. Practic, la doi lei pe oră, salariul ar fi jumătate din salariul minim pe economie! Şi aşa au gândit cretinii care au votat-o în Parlament.


Cine s-ar duce să lucreze pentru 50 de eurocenţi pe oră, chiar şi la cules de căpşuni? Sau la cules de cucuruz...Chiar şi 2,5 euro pe oră e o plată mizerabilă, nedemnă de o ţară civilizată. 


Şi pentru că veni vorba: parcă piaţa muncii este liberă, supusă jocului cererii şi ofertei. Portocaliii încearcă să ne convingă că sunt de dreapta. Dar ei fixează preţul muncii pe o piaţă presupus liberă. Hai, să zicem că preţul minim are logică, în cazul în care există un salariu minim garantat. Dar de ce şi un preţ maxim? Şi de ce preţul minim nu este în acord cu salariul minim pe economie? Pentru că nu toţi cei care prestează muncă sezonieră sunt necalificaţi. Poţi fi şi cameristă, şi chelner, şi bucătar, şi salvamar, sau mai ştiu eu ce, în turism, spre exemplu.


PDL are de dat multe explicaţii pentru felul în care guvernează, şi mai ales despre cei în folosul cărora guvernează. Pentru că sigur legea asta nu le oferă zilierilor nicio protecţie. Şi nici nu rezolvă problemele forţei de muncă sezoniere.


PS: ştiu că zilier este o variantă acceptată pentru ziler, lucrător cu ziua. Dar nu ştiu de ce, ziler nu-mi sună prea bine. Bine, nu e un argument foarte solid. Dar limba e ca o apă curgătoare: o ia şi ea pe unde poate. 

Primăria Sectorului 1


Am trecut azi prin zona Primăriei Sectorului 1. Clădirea este în plin proces de reconstrucţie. Care se desfăşoară cu încetinitorul, după umila mea părere. E drept că incendiul ăla de acum un an, care a distrus acoperişul şi şarpanta, a complicat lucrurile. Acum se reface şarpanta. E totuşi o construcţie din lemn, de mari dimensiuni. Probabil cea mai mare din Bucureşti, din perioada post revoluţionară.


Numai că zona aia va deveni un coşmar. Degeaba s-a construit pasajul Basarab. Pur şi simplu va fi imposibil să se ajungă la el dinspre Titulescu şi dinspre Banu Manta. De la Piaţa Victoriei spre Primărie se circulă, practic, pe o singură bandă, la fel şi pe Baba Novac. Am parcurs trei sute de metri în vreo zece minute, la o oră la care fac din Piaţa Victoriei până la Sala Palatului, pe Calea Victoriei, vreo trei minute.


Iar ăia de-au inventat "anveloparea", să şi-o vâre în cur! Acum chiar sunt identice toate blocurile, lucru pe care nici comuniştii nu l-au imaginat. Uitaţi-vă la tâmpenia aia verde, peste drum de Primărie. Nu vă vine să vă duceţi? Oricum, lucrurile sunt făcute aiurea, doar să toace unii nişte bani...

La adio, tu, tu, tu...



După treizeci de ani de bune şi loiale servicii, mă mai despart de ceva ce vine din trecut: acest telefon, model 1972(Dumnezeule!).  Aşadar, adio, tu, tu, tu!



Trădarea, ca virtute



Nu ştiu cine este Silviu Crăiescu. Bănuiesc că ăştia de la Q Magazine n-au dat tocmai întâmplător de el. Văd că până acum nimeni n-a contestat faptul că a lucrat la Ambasada SUA. Ceea ce spune el în interviul despre care vorbesc cei de la EvZ(surprinzător!) este infinit mai grav decât tot ce "dezvăluie" cablogamele din lotul WikiLeaks:

  • O parte din ele sunt parcă spuse de mine cuvânt cu cuvânt, altele sunt hilare şi cred că sunt informaţii voit eronate şi necredibile. Nu se vorbeşte deloc despre americani, mai ales cei din anturajul Dlui. Cheaney, vice-preşedintele în mandatul Bush, sau foşti angajaţi ai CIA deveniţi oameni de afaceri. Aceştia făceau afaceri cu Dl. Dinu Patriciu şi, mai ales, cu statul român. Şi nimic despre afacerea Bechtel! Sau despre faptul că o parte a foştilor guvernanţi ar fi pro-ruşi. Acest lucru e o tâmpenie acreditată de consilierii prezidenţiali ai preşedintelui Traian Băsescu, dar care a dat de gândit la Washington. Deviza Palatului Cotroceni: Ori noi cu voi, ori ei cu Moscova”
  • “Toţi ambasadorii SUA s-au implicat în politica de stat a României prin mesaje şi acţiuni care au modelat parteneriatul strategic actual cu NATO, care au dus la punerea în funcţii cheie a unor demnitari romani, astfel încât SUA să deţină pârghiile necesare asigurării intereselor sale zonale privind vânzarea de tehnica militară veche, sau care au adus avantaj companiilor americane gen Ford, Bechtel, Polaris, Smithfield”
  • “Am avut ocazia să asist la momente foarte jenante şi delicate în materie de diplomaţie şi chiar acţiuni specifice de spionaj între cei doi parteneri strategici România - SUA. Am asistat la turnătorii, minciuni şi chiar războaie intre "găşti" formate din demnitarii acestei naţiuni, în fata oficialitatiilor americane, care au acceptat să ajute numai politicienii care le susţin interesele şi politica de stat. Aş putea spune că am asistat chiar la acte de înaltă trădare. [...] Niciodată S.U.A. nu ne-au privit ca partener, ci doar ca aliat conjunctural. [...] Nimeni nu vorbeşte de înţelegerea pe care România o are cu SUA., ca niciun soldat american să fie judecat pe teritoriul României sau să se supună Curţii de Justiţie de la Haga”
  • “Ambasadorul SUA., E.S. Dl. Nicholas Frank Taubman, a fost omul care l-a urât pe Traian Băsescu cel mai mult, dar în acelaşi timp l-a şi ajutat să rămână ceea ce este. În discuţiile deschise private avute cu domnul ambasador acesta mi-a relatat mai multe episoade în care domnul Traian Băsescu l-a tras în piept. Mi-a spus verbal, citez: "În acest om să nu ai încredere niciodată". Altă dată mi-a spus, citez, ca Traian Băsescu este cel mai bogat preşedinte pe care l-a avut România”
  • “Am văzut membri ai familiei prezidenţiale din România în situaţii jenante şi iresponsabile, implicaţi în schimbul de note şi scrisori între un preşedinte suspendat şi ambasadorul în funcţie. În seara destituirii preşedintelui din funcţie de către Parlament, am văzut un preşedinte într-o stare de agitaţie caracteristică unui om aflat sub influenţa băuturilor alcoolice [...] care a dat peste cap dispozitivul de securitate propriu al reşedinţei ambasadorului SUA., deoarece nu avea permis de acces aprobat şi nicio funcţie oficială. A fost derută! A venit atunci, în jur de ora 18.30, fără escortă SPP, însoţit doar de o maşină blindată de la SPP cu şofer. Am văzut un preşedinte suspendat foarte slab, moale, aflat într-o stare de intensă emoţie şi frică, plângând şi fumând în acelaşi timp, încercând să se împrietenească cu mine şi aşteptând afară, lângă garaj, până când a fost primit de ambasador în casă. Atunci a cerut ajutorul SUA şi a promis multe!”
  • “Fireşte că (n.r. ambasada) plătea (n.r. pentru informaţii), şi nu o făcea la vedere, dar puteţi vedea că majoritatea funcţionarilor publici din aparatul de stat din România, care reprezintă un vector de interes pentru SUA., sunt plătiţi prin diplome şi calificări făcute în instituţii americane. Cel mai adesea, am văzut sume mari de bani, în dolari, transportate afară din România de ambasadorii SUA, dar nu prin valize diplomatice. Aceste sume de bani erau ascunse printre lucruri şi bagajele personale, care nu sunt controlate de autorităţile statului român, din motive de imunitate diplomatică. Vă pot spune doar ca "banii" proveneau din nordul ţării şi ajungeau undeva sus, la Washington DC. [...] Am asistat la discuţii private, în cadru securizat, unde erau sugerate persoanele care urmau să fie desemnate şi, mai apoi, validate de Parlament ca şefi de servicii secrete în România, având girul partenerului american, altfel nu se putea”.
  • Am văzut elite ale societăţii civile din România care produceau dovezi asimilate serviciilor speciale, care aveau drept scop murdărirea imaginii unui candidat la scaunul de preşedinte al României. Am văzut consultanţi politici plătiţi de partide aflate în competiţie, care îşi dădeau mâna şi trădau, cu girul ambasadorului S.U.A. la Bucureşti. Am văzut biletele "uitate din greşeală" la un breakfast de reprezentanţi ai serviciilor secrete interne, după discuţii cu ambasadorul S.U.A. la Bucureşti, care ajung, întâmplător, la şeful partidului din opoziţie. Am auzit discuţii în care oficialilor americanilor le părea rău că au susţinut alegerea Procurorului General al României şi că alegerea acestuia nu a dat roade. Oficialii americani, în discuţiile private, au cochetat cu idea ca cel mai bun preşedinte pentru România ar fi fost domnul Crin Antonescu, dar a fost păcat că acesta nu era susţinut de un partid mare, la aceea data”.
  • “Oficialii americani au reiterat mereu ideea că cel mai bun prim-ministru al României, după Dl. Adrian Năstase, a fost Dl. Tariceanu care, practic, a dat tot ceea ce America a cerut, dar care a făcut o gafă de proporţii în războiul cu preşedintele Traian Băsescu, cerând, împreună cu Dl. Melescanu şi cu Dl. Vosganian, în mod nejustificat în viziunea americană, aducerea acasă a trupelor din Irak. Practic, din acel moment, cei trei au devenit automat pro-rusi şi l-au reinventat pe domnul Traian Băsescu. Acesta, deşi căzuse în dizgraţia SUA, a revenit, astfel, surprinzător, ca aliat”

Vom fi fiind noi prieteni(vorba vine, totul indică faptul că ne prezentăm şi suntem trataţi ca nişte slugi!) cu americanii, dar nişte acuze de înaltă trădare pentru câţiva dintre mâncătorii ăştia de căcat, care au făcut şi fac atât de mult rău României se impun cu necesitate. Dacă ţara asta mai vrea să fie o democraţie, votul trebuie să te legitimeze, nu un ambasador, fie el şi american, care şi-a cumpărat postul cu bani daţi pentru campaniile electorale din SUA. Care ambasador se comportă ca un comis-voiajor, având mereu ceva de vândul papuaşilor locali: o autostradă care nu se mai termină, avioane ruginite, armament perimat, sau de cumpărat, cum ar fi copii pentru adopţii. Dar cine s-o facă?


În ţara asta trădarea a ajuns o virtute şi patriotismul, un stigmat.

luni, 28 martie 2011

Cea mai potrivită alegere



Stăteam şi mă întrebam, urmărind demenţa asta cu telegramele diplomaţilor americani: nu cumva Mult Prea Fericitul Daniel a greşit amplasarea Catedralei Neamului? La câţi s-au "spovedit" la Ambasada SUA, cred că ea era cea mai potrivită alegere!


Şi zapând eu de colo-colo, dau peste Turturică(recunosc, i-a luat mai mult ca de obicei să îngroape România Liberă, important e că se află pe drumul cel bun!), care se străduieşte să demonstreze, pe TVR 1, că Ambasada e Ministerul Adevărului, că bârfele, pardon, informaţiile alea sunt absolut conforme cu realitatea, că nu încape nici urmă de subiectivism, sau de prostie, în ele.


Ce-i amuzant în toată afacerea? Ziarele portocalii, şi oficina de net, HotNews, ignoră cu superbie o telegramă, publicată de "Adevărul", în care ambasadorul Gitenstein caracterizează guvernul boc drept o "raţă schioapă" şi-l critică vehement.


Şi dacă se confirmă că unele dintre "spovedanii" erau pe bani, m-aş căca pe mine de râs să aud că mâine va fi o coadă de vreo 50.000 de oameni la poarta Ambasadei!

Abjecţia, ca stare naturală



Cât de prost poate fi Turcan? Vrând să "corecteze" o scurgere din documentele WikiLeaks, publică din stenograma unei şedinţe pe probleme de justiţie, din 2009, unde băsescu spune, cu subiect şi predicat: "Aceste dosare au fost la mine si eu le-am avizat pentru inceperea urmaririi penale si pot sa va spun ce era acolo, ca sa vedeti cat sunt de politice. Era plangerea lui Sergiu Sechelariu ca i-a dat spaga lui Adrian Nastase. Era plangerea doamnei care a fost inspector la Inspectoratul in Constructii, care si ea spunea ca pentru a fi numita a trebuit sa faca nu stiu ce. Era plangerea consulului sau declaratia consulului de la Beijing, care spunea cum domnul Adrian Nastase i-a dat 500 de mii de dolari ca sa cumpere mobilier. Si pe urma era iarasi declaratia lui Sergiu Sechelariu cu containerele din China au venit la Bacau...Politic, nepolitic, doar daca vi l-ati facut in acelasi partid. Ca domnul Sergiu Sechelariu a fost membru PSD, dansul a initiat plangerea, doamna de la Inspectoratul in Constructii a fost de la PSD, dansa a facut plangere. Consulul era numit de primul-ministru, la Beijing, deci consulii nu se numesc de presedinte, deci nu domnul Iliescu l-a numit, ci l-a numit primul-ministru. Omul asta a scris ce a trebuit. Dosarele astea au fost la mine. Deci de unde le scoateti politice? Chiar este o chestie de eleganta. Eu am aici acest dosar. Prima data cand mai aud ca dosarele lui Adrian Nastase sunt politice le fac publice ca sa ne linistim odata cu minciuna asta. V-ati facut voi de la PSD dosare unii la altii si tipati toata ziua ca e vinovat Daniel Morar si Traian Basescu"


Acele dosare NU trebuia să fie la băsescu! Nu avea de ce să reţină copii după ele! El trebuia să aprobe un Referat, făcut de nenea ăla, Diaconu, consilier la Cotroceni, şeful Comisiei care se ocupă de aşa ceva.

Crezând că-l ajută, Turcan l-a vârât şi mai tare în rahat! Dar ce mai contează! Oricum nu mai interesează pe nimeni. Ne-am obişnuit cu abjecţia lui băsescu, ne-ar lipsi, dacă s-ar schimba.

Un comisar NKVD la curtea Pulimii Sale



O lichea mai mare decât ăia din cohortele de linge-blide care au trecut pe la Ambasada SUA să-şi depună "icrele" este Cristian Preda. Cei mai mulţi dintre ăia sunt nişte neica-nimeni, săraci cu duhul,  şi nuli în politică. Cristian Preda, nu. El este dovada că ştiinţa fără conştiinţă, în cazul lui rectitudine morală şi demnitate, este infernul.


Nu-l cred atât de bou să nu înţeleagă că ceea ce a apărut până azi din telegramele WikiLeaks este produsul unei selecţii făcute la Cotroceni, menită să-l spele pe Pulimea Sa, de la care a supt şi el înţelepciune, un post de consilier prezidenţial şi unul de deputat european. Cu avantajele de rigoare, cu tot. Măcar n-a prestat degeaba, ca boii ăia care s-au înghesuit la uşa ambasadei!


Declaraţiile lui Preda de azi sunt de un primitivism înfiorător. Omul ăsta nu mai are nicio ruşine.  Dacă un politruc portocaliu îşi poate permite astfel de "analize", un om care a fost decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, nu! Acum înţelegeţi de ce avem printre tineri atâţia politicieni şi analişti de doi bani?  Pentru că sunt produsul unora ca Preda!


"La modul general, cei care erau stiuti de pro-americani sunt si in aceste analize pro-americani. Cei care sunt stiuti ca fiind mai degraba de obedienta moscovita sunt recunoscuti ca atare in analizele americane."  Deci bârfele unor tâmpiţi şi manipulările Cotrocenilor, vândute presei de la Bucueşti şi compilate de un  student american în vacanţă ţin loc de adevăr? Lumea, la Bucureşti, se împarte în pro-americani, buni prin definiţie, şi pro-ruşi, răi prin definiţie? Dar pro-europenii? Sunt şi ei pro-ruşi, că doar suntem pe acelaşi continent? Dar or fi şi pro-chinezi pe aici. Pe ei în ce oală îi băgăm? Şi ce să facem: să mergem toţi încolonaţi, să jurăm credinţă Washingtonului şi ură veşnică Moscovei? Aşa funcţionează lucrurile în secolul 21?


Un om bănuit a fi sofisticat în gândire dovedeşte un maniheism demn de un comisar NKVD! Şi atunci, cine-i bun, şi cine-i rău în ţara asta? Sau nu mai contează? Am spus, şi mă repet: halul în care arătăm acum, ca naţiune, este consecinţa mizeriei morale şi lipsei de demnitate a elitelor sale intelectuale. Până când nu vom avea alte elite, cu demnitate şi rectitudine morală, naţiunea asta nu se va schimba. Pentru că ÎNTOTDEAUNA peştele de la cap se împute! 

Peisaje extraterestre



Peisaje extraterestre, de pe planeta Pământ.

Pur şi simplu, Bucureşti!




Prea multe comentarii n-ar fi de făcut. Suntem doar în Bucureşti, capitala unei ţări presupus europene, ai cărei cetăţeni se comportă ca şi când ar fi la târlă. Că doară trăim în oraşul ciobanului Bucur. Al dracului de mândri de asta, şi păstrători de tradiţii. Acum aveţi explicaţia zecilor de mii de câini care dau din coadă pe aici, şi te capsează când ţi-e lumea mai dragă...

duminică, 27 martie 2011

Mizeria politicii româneşti, acum într-o nouă prezentare



HotNews inundă spaţiul media cu fragmente bine alese din telegramele WikiLeaks,  pe care trei jurnale româneşti urmau să le publice de miercuri. Ideea este să-l prezinte pe Pulimea Sa în cea mai favorabilă lumină. Nu reuşesc decât să să prezinte într-o lumină şi mai crudă mizeria politicii româneşti. Dar nici cu infantilismul americanilor nu mi-e ruşine!  


Oricum, pentru oricine are o fărâmă de bun simţ, poziţia americanilor nu poate provoca decât voma. Şi destulor ura. Cei care ne dau nouă lecţii de democraţie, de morală în politică, s-ar face frate cu ORICE drac, doar pentru a câştiga cât mai mulţi bani. Indiferent dacă pentru asta se şterg la cur cu ele de principii.


Sper că dezvăluirile astea să ne vindece de iluzii: americanii nu sunt cu nimic mai buni decât ruşii. Imperiile există pentru a jefui coloniile. Până la urmă nici nu contează metodele, mai brutale sau mai civilizate, câtă vreme rezultatele sunt aceleaşi: sărăcirea şi suferinţele celor mulţi. Iar slugile hegemonului, că se numesc băsescu, geeoană, chirieac, sau alţii nu merită decât dispreţul nostru. Sper că îi vom face să-l simtă, într-o formă sau asta!  

Trage, dom' băsescu!



 "În România n-au fost violențe? Asta înseamnă un singur lucru: că în România nu s-a făcut reformă! Guvernul se laudă ca a dat afară nu știu câte zeci de mii de bugetari. Dar eu cred ca a mințit. Daca erau atâția bugetari concediați, îi vedeam pe stradă. Știam cazuri (printre vecini, rude, prieteni etc.). Vedeam ca primăriile si ministerele se golesc. Si de unde! Sunt mai pline de putori ca niciodată. Se plimbă hârtiile într-o veselie, în toată România!
 
Ați văzut ce s-a întâmplat sâmbăta la Londra: peste 500 000 de oameni au manifestat împotriva tăierilor bugetare ale Conservatorilor. Si ce au câștigat? Bastoane pe gura, nimic mai mult! Si nici nu meritau altceva! Politia londoneza i-a declarat niște “mitocani fără minte”. Iar guvernul n-a renunțat la absolut nimic din măsurile de austeritate.
Nici nu avea cum: că nu mai sunt bani. Cine i-a cheltuit? Exact cerșetorii obraznici care ies in stradă acum. Şi care exact așa trebuie tratați: cu lovituri de bocanc și cu bastoanele de cauciuc în gură. În Europa nu va fi ordine si nu veți vedea revenire economică, până când cerșetorii ăștia nu sunt călcați in picioare.


Daca era cu adevărat de dreapta, Boc nu făcea pe el de frica demonstrațiilor. Ce trebuia sa facă un guvern cu adevărat de dreapta? Să nu evite conflictele. Ba chiar să le provoace, pentru ca oricum sunt inevitabile, dacă vrei să faci reforma si să tai risipa bugetară. Si cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Socialiștii nu ar trebui descurajați să iasă in stradă. Ci dimpotrivă: râcâiți, provocați, împinși să demonstreze. Lasă-i să vina toți imbecilii de stânga si in special liderii lor (sindicali sau ne-sindicali). Si in clipa când se aruncă prima piatră într-o vitrină, gata, ai mâinile libere. Poți să-i strivești cum vrei. Toți comuniștii merită sa o sfârșească in cărucioare de invalizi, cu coloana vertebrală ruptă. Cum gândește un cerșetor de stânga? Păi uitați-vă la Adrian Severin: el e cel mai bun exemplu de socialist! A fost prins cu șpaga în Parlamentul European, e acum huiduit și i s-a cerut demisia pe față, dar el se agață de salariul de parlamentar cu toate puterile. Așa fac cu toții – pentru că s-au obișnuit sa trăiască bani publici!

Cat despre liderii cerșetorilor – cine știe, poate se sinucid în închisoare si ne scapă de grijă. Doar se știe ca băieții ăștia de stânga sunt mai slabi cu nervii! Așa s-a întâmplat cu teroriștii comuniști din grupul Baader – Meinhof in anii `70. Si nimeni n-a acuzat atunci guvernul german ca e nedemocratic. Cum nimeni nu acuză acum guvernul britanic, pentru reprimarea manifestațiilor."


Dom' băsescu! Ia-l, dom'le, pe băiatul ăsta consilier la mata, la Cotroceni! Zău, să-i moară mă-sa dacă nu se potriveşte cu gândirea matale! Le rezolvă el pe toate cu pulanu', cu bocancu', cu tancu', că capul în gură e prea puţin, şi când ai şi chelie nu e recomandat!

Ce te mai încurci cu Roberta, care să fure voturi în Parlament, cu şantajarea ălora de-şi făcură partid cu Generalul Izmenelor, sau a bozgorilor? Uite, băiatu' are idei, e dinamic, e pă trend! Îl ofertează neo-naziştii de la Germanica! Nu-l scăpa, că nu mai dai peste aşa o comoară de gânditor! 

Trage, dom' băsescu! Fii un om de dreapta! Capitalism fără cadavre care va să zică că nu există! Cu cât mai multe cadavre, cu atât mai multă reformă! Hai, fă un efort! Arată tu lumii ce înseamnă cu adevărat teoria şi practica dreptei! Zi-i lu' boc să şi-l ia ideolog la partid! Ăla cu Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana, cu Albă ca Zăpada e prea moale! Aveţi nevoie de cineva dinamic, care să vă arate calea dreaptă!

Apropo: mai ieşim din recesiune pe 31 martie, sau se amână pentru o dată care va fi comunicată ulterior? Că dacă nu ieşim, creşterea producţiei de copârşee, de colive, lumânări, slujbe de înmormântare ar fi de mare ajutor PIBului.

Hai, trage, dom' băsescu! Încă o duşcă!

Fereastră de oportunitate




Îmi pare rău, Blogger a luat-o razna! Apăsaţi pe pătrăţel, imaginea merită efortul!

Magnolia îmbobocită



Magnolia mea preferată se pregăteşte să înflorească. I-am făcut ieri o vizită. Fotografiile le găsiţi, ca de obicei, pe celălalt blog.

PS: postez câteva fotografii şi aici. Din motive nedesluşite, dincolo nu apar fotografiile, ci doar nişte puncte. Dacă daţi click pe ele, apar fotografiile. Dar e ca dracu'. La fel e şi aici!





  

sâmbătă, 26 martie 2011

Logică economică



Abia m-am abţinut ca în locul titlului să pun o înjurătură de mama ştiinţei economice! Care va să zică, musiu Franks ne spune, la unison cu boc, ăsta din urmă soprană de coloratură! că ieşim din recesiune fix pe 31 martie, orele 24, iar Adrian Vasilescu, acest Goebbels din dotarea BNR ne dă lovitura de graţie: după ieşirea din recesiune urmează intrarea pentru doi ani în criză. De unde se vede că recesiunea nu e criză, şi invers, iar ştiinţa economică o cretinătate, bună să te ştergi la cur cu ea!  

Ferestre


Prea multe nu sunt de spus: ferestrele pe care le vedeţi aici sunt ale unor case în ruină, cele mai multe, situate pe Calea Griviţei sau peste drum de Hala Matache. Nu comentez, că nu prea e de comentat...

Spre capitalism în zbor




America obameză, sau cum i-am prins din urmă pe americani



Am tot auzit în anii ăştia că Obama e un comunist nenorocit, că o să facă şi o să dreagă capitalismului american. O, da!  Asta e vrăjeala cretinilor din Tea Party, care nu au după ce se căca de foame, dar vor mai multe tăieri de taxe şi impozite pentru ăi bogaţi!


Ia să vedem cât de comunist este Obama: "A stark example of the fundamental unfairness that is now so widespread was in The New York Times on Friday under the headline: “G.E.’s Strategies Let It Avoid Taxes Altogether.” Despite profits of $14.2 billion — $5.1 billion from its operations in the United States — General Electric did not have to pay any U.S. taxes last year.

As The Times’s David Kocieniewski reported, “Its extraordinary success is based on an aggressive strategy that mixes fierce lobbying for tax breaks and innovative accounting that enables it to concentrate its profits offshore.”

G.E. is the nation’s largest corporation. Its chief executive, Jeffrey Immelt, is the leader of President Obama’s Council on Jobs and Competitiveness. You can understand how ordinary workers might look at this cozy corporate-government arrangement and conclude that it is not fully committed to the best interests of working people."


Şi cum arată distribuţia bogăţiei în America obamezului? Păi, uite aşa: " There is plenty of economic activity in the U.S., and plenty of wealth. But like greedy children, the folks at the top are seizing virtually all the marbles. Income and wealth inequality in the U.S. have reached stages that would make the third world blush. As the Economic Policy Institute has reported, the richest 10 percent of Americans received an unconscionable 100 percent of the average income growth in the years 2000 to 2007, the most recent extended period of economic expansion... The current maldistribution of wealth is also scandalous. In 2009, the richest 5 percent claimed 63.5 percent of the nation’s wealth. The overwhelming majority, the bottom 80 percent, collectively held just 12.8 percent."


Păi comunism din ăsta avem şi noi aici, în România! I-am prins din urmă pe americani! Ce urmează?

vineri, 25 martie 2011

Veşti despre divorţul dintre Urinel şi Monica



UPDATE: tălmăcenizarea politicii româneşti naşte monştri! Imbecilul cu pricina, Tălmăceanu, îl trimite la muncă pe cel care îl acuza pe boc, în catedrala de la Cluj, că a dus România de râpă, şi l-a întrebat dacă poate trăi cu două sute de lei. boc i-a întor curu', iar Tălmăceanu l-a trimis la muncă. Doar că omul nostru NU AVEA MÂINI! Iar boc îi tăiase şi ăstuia amărâtul de ajutor social. Ce să muncească? Să se ducă la cerşit, cel mult! Numai pentru asta, şi indivizii ăştia trebuie luaţi cu pietre! Mai multă răutate şi cruzime, în sensul propriu al czvântului, n-am văzut în România post-comunistă. Dacă o să ajungă să ne conducă Tălmăceanu, apoi, fraţilor, e de pus mâna pe furci, coase, pari, bolovani, pe orice! Nu sunt oameni şi nu merită milă! Punct!


Această postare se dedică unei imbecile: vechea mea clientă, madam Vass.

Ştiu, sunt un ticălos! Ştiu, nu-mi fac prieteni cu ceea ce scriu! Mă doare fix în cot! Ţara asta merită tot ce-i mai rău, pentru că e plină de proşti! Dacă ignori cu superbie un Raport precum acesta, care practic nu ajunge la public, în schimb dedici ediţii speciale oricărui sughiţ al unor tâtfe sau satiri bătrâni, codoşi cu aere de playboy, înseamnă că eşti iresponsabil. 


Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii rămâne un punct luminos în marea de amatorism, de cretinism ideologic, de neprofesionalism, care ne domină la nivelul celor care trebuie să furnizeze expertiză celor care ne guvernează. Boul de boc se lasă pe mâna madamei Vass, în loc să discute cu cei de la ICCV.  Apropo, că-mi adusei aminte: până la urmă, cine a fost măgarul care l-a pus pe premier în situaţia de a-şi argumenta alegerile legate de codul muncii cu ne-spusele unui laureat al premiului Nobel pentru economie? O fi tot madam Vass?


Citiţi cu creionul în mână Raportul, care este o radiografie necruţătoare a impotenţei intelectuale şi administrative a politicului. De toate culorile, în general, dar în special al apucaţilor care ne conduc acum, şi care, lipsiţi de ORICE identitate ideologică, au construit o identitate ad-hoc, aceea a statului bun doar pentru amicii portocalii, care-l mulg fără milă. Iar jaful generalizat poartă un nume: "statul minimal". Deşi, cum veţi vedea din Raport, statul român are cea mai mică dimensiune din cele 27 membre ale UE.


Încep să citez din Raport cu aceste câteva fraze: "Suntem tot mai conştienţi că societatea noastră se confruntă cu o criză severă. Sau, mai precis, cu un complex de crize. Există însă o confuzie profundă cu privire la natura crizei din România şi, de aici, confuzia soluţiilor propuse. Soluţiile depind întotdeauna de modul în care este definită problema la rezolvarea căreia se procedează.

Deficitul de înţelegere a naturii crizei societăţii româneşti este o parte importantă a cauzei amploarei crizei şi a incapacităţii de a o depăşi cu un cost suportabil.(s.m.)


În secundar, este nevoie să ne punem şi o altă întrebare: care este cauza deficitului de gândire colectivă?(s.m.) De ce este atât de dificil să înţelegem cu claritate natura problemelor cu care ne confruntăm şi, pe această bază, să căutăm soluţiile corecte ?"

Absolut corect: dacă nu ştii natura crizei, cum dracu' poţi să dai soluţii corecte pentru ieşirea din criză? Şi da, deficitul de gândire colectivă ne-a adus unde suntem acum. 

Pentru că sunt 100% de acord cu diagnosticul, redau acest fragment din Raport, dedicat politicii economice: 

"Politica economică: un punct de intervenţie ignorat


În discuţiile actuale a devenit curentă estimarea că nu există o strategie credibilă de stimulare a unei creşteri economice semnificative şi durabile. Economia românească, sursă a bunăstării societăţii româneşti, a pierdut poziţii în competiţia internaţională, concentrându-se pe zone marginale care oferă câştiguri sărace.


După 21 de ani plătim preţul deficitului de politică economică activă. Din motive diferite, toate guvernările din acest răstimp s-au caracterizat printr-un fetişism al pieţei. Statul trebuie să se amestece cât mai puţin în economie. A făcut ce trebuia: să o privatizeze şi să o lase să se reconstruiască de la sine, ca parte a unei economii globale.


Strategia privatizării a dus însă la distrugerea capacităţilor industriale. Nu a urmat revitalizarea celor mai multe întreprinderi şi nici atragerea semnificativă, profitabilă pentru societatea românească, de investitori străini. Devenim cam târziu conştienţi de eşecul agriculturii, dominată doar de o politică haotică de restituire a vechilor proprietăţi şi de lipsa oricărei politici de suport a refacerii agriculturii.

Creşterea economică „de la sine” nu a avut rezultate semnificative. Mergând pe această linie, putem spera doar să ne târâm cu creşteri mici, deci nesatisfăcătoare – şi acestea fluctuante – sau să ne autoliniştim cu creşteri efemere pe datorie.

Fetişizarea pieţei interne a fost accentuată de fetişizarea pieţei globale. Ne-am liniştit cu iluzia efectelor pozitive automate ale globalizării. Este tot mai evident că globalizarea economiei nu a dus la o lume economic mai echilibrată, ci dimpotrivă (Stiglitz, 2003). Speranţa naivă în globalizare a fost mai degrabă justificată de lipsa unei concepţii solide a restructurării economiei româneşti.

Întreprinderile mici şi mijlocii nu au înregistrat succesele scontate. Rezultatele lor au fost mai degrabă la nivelul unei economii minore.
„Politicile active” s-au centrat mai mult pe programe de recalificare a forţei de muncă, corecte în sine, dar cu efecte dezamăgitoare în condiţiile în care oferta de locuri de muncă e în declin de două decenii.

Iluziile privind criza

În prezent, se prefigurează o iluzie a ultimilor doi ani: eliberată de presupusa povară a bugetului, economia îşi va reveni semnificativ de la sine. Folosind aceeaşi metaforă-diagnoză, putem spune că problema noastră este că omul slab e prea slab, iar omul gras este şi el jigărit. Economia românească este slăbită, dar nu în principal din pricina „grasului”, ci a deficienţelor sale structurale şi a unei politici economice nearticulate. Problema este nu că bugetul sufocă economia, ci că economia nu susţine suficient bugetul şi că nici resursele existente nu sunt orientate eficient şi după o prioritizare clară.

La acestea am mai adăuga încă trei iluzii care blochează şansa de relansare economică.

1. Iluzia că o economie dezechilibrată, redusă la zone marginale, cu zone bazate pe mecanisme parazitare, poate doar prin forţe proprii să devină prosperă, apropiată de nivelul economiilor dezvoltate.

2. Iluzia că orice investiţie duce la creştere economică. Primii ani de tranziţie s-au caracterizat prin cheltuieli economice care nu au dus la restructurare, ci la consolidarea bogăţiei private, care nu s-a transformat în capital utilizat în economia naţională. Cheltuieli de investiţii au dus mai degrabă la creşterea profitului plecat în alte economii şi la întreţinerea jocului politic.

3. Iluzia că suferinţa din strângerea curelei e urmată de prosperitate. Strângând cureaua, săracul speră că va ieşi din sărăcie, dar nu iese din sărăcie, ci devine şi mai sărac. Strategia strângerii curelei s-a redus la blamarea incoerentă a cheltuielilor sociale. Rezultatul este degradarea capacităţilor sociale ale ţării.

Regândirea strategiei de suport pentru economie este un punct vital al ieşirii din criză. Ieşirea din criză presupune în primul rând întărirea punctelor strategice ale economiei. Bunăstarea naţiunii, inclusiv consolidarea rolului sistemului public în susţinerea economiei şi a rolului complementar de producere a bunăstării, depinde de performanţele economiei româneşti şi mult mai puţin de performanţele economiei mondiale.

Este absolut necesar ca relansarea economiei să redevină un obiectiv naţional, susţinut de un larg consens social. "


Sigur că Raportul nu va interesa pe niciun cretin de la guvernare. Ce să înţeleagă unul ca Botiş din ce scriu oamenii ăştia aici? "Scoală-te, leneşule, şi munceşte!" Aşa, şi?

Din păcate, aşa cum arată şi Raportul, în spatele boilor stau indivizi a căror agendă politică vizează schimbarea cu forţa a sistemului instituţuional actual, nu în interes public, ci doar pentru a le crea un avantaj pentru promovarea intereselor lor private.

" În ultimele discursuri programatice s-a formulat cu claritate o strategie care nu era evidentă iniţial. Politica guvernamentală depăşeşte cu mult obiectivul ieşirii din criză. Obiectivul central este promovarea unei reforme în toate sferele vieţii sociale şi politice. Au fost ori sunt în curs de promovare mai multe legi structurale. Se are în vedere chiar schimbarea sistemului electoral, inclusiv a Constituţiei.



Mulţi se întreabă chiar dacă dramatizarea crizei nu a fost folosită ca un instrument de justificare a unui program ambiţios de schimbare a sistemului instituţional al României.



Promovarea prin forţă a proiectului de reformă alimentează însă conflictul politic. Problema nu mai este dacă aceste schimbări sunt sau nu necesare, ci teama că acestea sunt introduse forţat, cu ignorarea altor puncte de vedere.



Programul ambiţios de reformă s-a făcut concomitent cu o blamare generală a tuturor instituţiilor, politicienilor şi demnitarilor. Antagonizarea a tot ceea ce ţine de politică creează un spaţiu favorabil schimbărilor prin forţă, dar cu un preţ ridicat: încălcarea procedurilor standard de schimbare democratică. Parlamentul, ca for reprezentativ suprem, a devenit blocat şi, până la eventuala sa reformare, nu mai poate furniza cadrul democratic al discutării soluţiilor şi adoptării lor.


Conflictele politice se plasează dincolo de nivelul soluţiilor promovate şi de lupta pentru pârghiile puterii. Ele se deplasează la un nivel mai profund: procedura de producere şi adoptare a soluţiilor. În centrul crizei politice nu stau certurile dintre actorii politici, ci însăşi procesul public de analiză şi de luare a deciziilor strategice, iar discuţia asupra procedurii luării deciziilor politice este alimentată de structuri mai profunde de gândire. Gândirea politică actuală se fundamentează pe ceea ce se numeşte paradigma problemelor cu soluţie unică (Zamfir, 1990)."


Deocamdată, atât din Raport. Promit să revin, pentru că realmente este un punct de pornire pentru regândirea tuturor politicilor publice. 

S-a rezolvat şi asta!

Trebuie să recunoaşteţi că nu e o plăcere când vă treziţi cu un rahat de pasăre pe voi sau când vă găsiţi maşina pictată cu aşa ceva. Ei bine, savanţii americani, prieteni buni şi verişori cu ăia britanici, au inventat pasărea bionică. Deocamdată e numai un model, pescăruşul. Dar ca mâine au să apară şi porumbelul, guguştucul, vrabia, cinteza şi pitulicea, cioara(inclusiv varianta bipedă!) şi alte specii. Mai greu e să-mi imaginez cum vom pune la rotisor găina bionică. Dar poate între timp vor inventa stomacul bionic, care digeră kevlarul şi circuitele din siliciu...






Sursa.

joi, 24 martie 2011

Cu corupţia de la Cotroceni cum rămâne, Danele?


Onor Coruptului Suprem!

E bine că ăia de la DNA l-au săltat pe Petcu, de la CNSRL-Frăţia. Deşi puteau să mai aştepte, că prea se suprapune peste scandalul acuzelor aduse lui mircea băsescu, anume că a luat 300.000 de euro de la Bercea Mondial.


Dar mie mi se pare că cel mai serios caz de corupţie e ăsta: Alexanda Gătej, fost consilier prezidenţial, venită din lumea multinaţionalelor, a fost aleasă preşedinte al AmCham, organizaţia care a scris noul Cod al Muncii, al cărui suporter înfocat a fost şi este preşedintele băsescu, şi a fost asumat de guvernul boc în Parlament. 


De ce a ajuns madam preşedinte al AmCham, când firma la care este unic acţionar, Maldon & Wat, s-a înfiinţat de nici o lună? Practic, firma este o ficţiune!  Pot să mă gândesc că funcţia este o recompensă pentru lobbyul făcut pe lângă preşedinte şi guvern, atunci când era consilier prezidenţial, în scopul adoptării unei legi care aduce avantaje de miliarde de euro companiilor reprezentate în AmCham, dar îi afectează grav pe angajaţii români?


E bine să-l fluierăm pe Severin, pentru o presupusă mită de 12.000 de euro. Dar cu madam Gătej, cu AmCham, cu băsescu şi cu boc, cu moluştele care au acceptat ordinul de a legifera interesele unor afacerişti cum rămâne, Danele? Sau te caci pe tine de frică, atunci când e vorba de gaşca asta de hrăpăreţi şi trădători?

URSS în 1956





În 1956 doi jurnalişti francezi, foarte tineri, Dominique Lapierre  şi Jean-Pierre Pedrazzini, fac, împreună cu soţiile, un voiaj în URSS, de unde trimit corespondenţe pentru revista la care lucrau, Paris Match. Pedrazzini era fotograful. El urma să moară în toamna aceluiaşi an 1956, ca urmare a rănilor căpătate pe baricadele Budapestei răsculate împotriva comuniştilor. Dominique Lapierre a publicat în 2005, în semn de omagiu pentru prietenul său dispărut atât de tânăr,  o carte, "A fost odată URSS".


Cu Dominique Lapierre am corespondat la începutul anilor '90. L-am citit în adolescenţă, cu celebrul "Arde Parisul?", şi specia aia de roman document m-a atras. Când am citit "Al cincilea cavaler", un scenariu despre şantaj nuclear în New York,  comis de cine altul decât prietenul Gaddafi, am vrut să-l traduc şi să-l public. Ceea ce s-a şi întâmplat, prin 1992 sau '93. După mulţi ani, de fapt după atentatele de la 11 septembrie 2001, un flăcău a reeditat cartea, "uitând" să scrie cine-i traducătorul, ca să nu mai vorbesc despre drepturile de autor. Să-i stea în gât!
 
Puteţi vedea restul fotografiilor aici.