luni, 31 ianuarie 2011

Singurătatea învingătorului

AVPM !



Scene penibile, la ieşirea lui Zeus de la întâlnirea cu pălmaşii portocalii de pe plantaţia Parlamentului. Jurnalişti alergând după băsescu, care le-a arătat curul, ignorându-i cu un dispreţ suveran. Un om de bun-simţ, ceea ce nu e cazul cu Iubitul Conducător, ar fi spus ceva, orice, o frază, unor oameni care l-au aşteptat atât amar de vreme. Nu, el e mai cu moţ: îşi permite să facă fiţe, precum o primadonă, cam cheală, dar primadonă. 


Ce mai contează că e plătit din bani publici, şi asta îl obligă la un minim de comunicare cu "supuşii"? Ce mai contează că trebuie să dea nişte explicaţii despre prezenţa lui la şedinţa unui grup parlamentar, deloc întâmplător cel al partidului pe care încă îl conduce, deşi are nişte obligaţii, impuse de Constituţie.


Încă o mostră de guvernare după principiul "Aşa Vrea Pula Mea!" Câtă vreme pulimea tace, înseamnă că e de bine.


PS: câţi puşcăriabili la întâlnirea pedeliştilor cu puşcăriabilul suprem! Cum dracu de nu-i vede DNA?

Procesul de sărăcire în Oarja





Imbecilitatea acestui guvern, în materie de politici publice, nu mai trebuie demonstrată. Nici aceia care au format guvernele care au precedat guvernul boc nu erau mai străluciţi, dar aveau ceva mai mult bun simţ şi oarecare viziune. Ăştia de acum sunt muci!


Multe decizii proaste au fost luate, în aceşti 21 de ani, şi pentru că nu ne cunoaştem cu adevărat istoria, inclusiv istoria economică şi socială. Ceea ce am învăţat, mai puţin în comunism, culmea!, mai mult acum, pe post de istorie, este mai degrabă propagandă, cu scop manipulator, o istorie ideologizată, falsificată, ciuntită. O istorie din care nu poţi învăţa mai nimic.


Să luăm cazul agriculturii. Pe fondul creşterii preţurilor la alimente, lumea se întreabă de ce agricultura românească e la pământ, de ce nu mai produce la un nivel acceptabil. De ce importăm atât de multe alimente? Spre surprinderea mea, acum vinovat e tot Ion Iliescu. Pentru că a distrus CAP urile, şi a fărâmiţat exploataţiile agricole! Asta după ce cam aceeaşi cretini(cărora li se adaugă cohortele de imbecili ieşiţi de pe băncile unor facultăţi economice care produc rebuturi pe bandă rulantă) îl acuzau că e comunist, pentru că nu vrea desfiinţarea ceapeurilor şi nu le dă pământul înapoi ţăranilor. Dezastrul s-a numit "restituirea" pământului pe fostele amplasamente. În acest fel am reprodus automat fărâmiţarea extremă a exploataţiilor din anii 40,  cu tot ce ţine de ea.


Văd că se pregăteşte amendarea celor care nu-şi lucrează pământul. Se spune că ar exista trei milioane de hectare nemuncite. Asta în timp ce ţăranii, şi odată cu ei, noi toţi, sărăcesc. Este această pauperizare un proces de dată recentă, sau am mai trecut prin asta? Răspunsul îl găsim în studiile Institutului de Ştiinţe Sociale al României, din 1942, studii coordonate de Dimitrie Gusti. Iată un fragment din capitolul "Procesul de Sărăcire din Oarja",  care face din studiul "Dâmbovnicul, o plasă din sudul judeţului Argeş".


"În massa ţărănimii româneşti se petrec procese de o însemnătate imensă pentru viitorul acestui popor. Recensământul din 1930 a dovedit neîndoielnic existenţa unei categorii de ţărani codaşi(săraci, pauperi). 2.460.000 de gospodării(74,9% din totalul gospodăriilor) aveau pământ sun 5 ha(asta explică fărâmiţarea de acum! n.m.), în total 5.535.000 de ha(adică ceva peste 2,5 ha în medie!), adică 28% din suprafaţa lucrată în agricultură( a nu se trage concluzii greşite: aveam încă Basarabia, Bucovina de Nord, Cadrilaterul).


Categoria asta se subdivide în codaşi propriu zişi, care au între 2 şi 5 ha, în ţărani săraci, care au până la 2 ha, şi muncitori agricoli, care n-au decât munca braţelor pentru a-şi întreţine viaţa. O parte dintre aceştia au casă şi curte în vatra satului, alţii nici atât!


În cei zece ani care au urmat(1930-1940) nu s-au mai făcut noi recensăminte, dar procesul de sărăcire al populaţiei agricole a continuat într-un ritm rapid, datorită crizei actuale a a sistemului de producţie şi conjuncturii de război a economiei mondiale. La acestea se adaugă un însemnat factor biologic: înmulţirea populaţiei săteşti. E un fapt constant şi verificat că familiile ţărăneşti sunt mai prolifice decât cele urbane.


Cum s-a răsfrânt criza generală a sistemului economic asupra satului românesc? Tendinţa generală constă în înlăturarea micii producţiuni de cea mare: ruina gospodăriilor mici şi mijlocii se prelungeşte ani de zile, uneori decenii, în urma agravării condiţiilor de producţie. Această agravare se manifestă prin: a) muncă excesivă; b)subalimentare permanentă; c) creşterea datoriilor; d)reaua întreţinere a vitelor şi furajul slab; e) insuficienta cultură a ogoarelor(s.m.); f) stagnarea tehnicei.


În acest fel ţăranii codaşi şi mijlocii sunt pe cale de a fi înlăturaţi: prin foame, supra-muncă şi sub-alimentare, care au ca drept rezultat producţia primitivă."


Paradoxul României este următorul: războiul a îngheţat lucrurile la acest nivel. A urmat comunismul, şi modernizarea agriculturii după un model care nu era foarte diferit de cel din occident(de fapt, de cel american, pentru că fermele CAP aveau suprafeţe mai apropiate de cele americane, cele europene fiind mai mici). Idealizarea trecutului a distrus, după Revoluţie, o agricultură care avea toate datele ca, gestionată corect, şi retehnologizată(cu cheltuieli relativ mici), ar fi putut hrăni dacă nu 80 de milioane de oameni, oricum încă 20 de milioane în plus faţă de populaţia României.


Acum ne-am întors la situaţia descrisă în studiul din anii 40. Întrebarea este: spre ce vom evolua? Şi încă o întrebare: politicile guvernului pot îmbunătăţi situaţia, sau o vor agrava?  


 Nu mă mai obosesc să întreb de ce piaţa n-a rezolvat nimic în domeniu, în ultimele două decenii.  Tot piaţă liberă era şi în anii 30-40 şi ce-au realizat în agricultură? Asta e: trăim în România, unde raţiunea este pusă la index! 

The Rise of China



Pe mine, cel puţin, poza asta mă scuteşte de orice fel de explicaţii despre creşterea puterii Chinei în lume. Aici şi aici găsiţi în multe cuvinte ce spune poza singură. Dacă n-are orbul găinilor, poate o vede şi Pulimea Sa. Totul e să tragă concluziile corecte. Şi să nu spună că Marea Neagră a ajuns un lac chinezesc...

duminică, 30 ianuarie 2011

O soluţie elegantă



Dacă este adevărată, şi mai ales fezabilă, soluţia asta de folosire a hidrogenului drept combustibil este un uriaş pas înainte pentru a ieşi din epoca energiei provenite din combustibili fosili. Hidrogenul putea fi folosit fie în pile de combustie, fie ca atare, comprimat. În ambele ipostaze, stocarea este o mare problemă: rezervoare de înaltă presione, temperaturi criogenice, etc. Înglobarea lui în micro-granule de nano-polimeri mi se pare extrem de elegantă, şi de promiţătoare. Chiar este o veste extraordinară. Să vedem însă ce iese de aici, că am mai citit din astea, după care, nimic!

Veşti de vindecat naivitatea



Pentru cei care încă mai cred că ceea ce se întâmplă în Tunisia, în Egipt, în Yemen şi chiar şi în Iordania, e despre "democracy" şi "freedom", câteva veşti, să le treacă naivitatea

  • Frăţia Musulmană din Iordania: Arabii vor răsturna tiranii susţinuţi de SUA;
  • Stratfor: Frăţia Musulmană şi Hamas se implică intens în criza din Egipt;
  • Tunisia: un important lider islamist revine în ţară după 22 de ani;
  • ElBaradei, farul democraţiei de tip occidental, e însărcinat de Fraţii Musulmani să negocieze cu Mubarack;
  • Parisul îşi mustră un ministru pentru că a cerut plecarea lui Mubarack. 
Tare, nu?

Ceva mă face să cred că acum şi cancelariile occidentale, şi Israelul, şi ceilalţi arabi din zonă se roagă fiecare Dumnezeului lui pentru sănătatea lui Mubarack şi pentru loialitatea armatei egiptene, care să pună capăt haosului. După aia mai văd ei ce şi cum cu "democracy" şi "freedom".  

Moarte săracilor!


Prieteni, ce păcat trebuie să ispăşim, dacă în materie de economie piaţa ideilor este plină de dobitoci precum Giurgea? Care o comite iar, jubilând la gândul că săracii României au să moară de foame, pentru că vine criza crizelor peste noi: "Cererea și oferta, legea de bază a capitalismului, domnește nestingherită. Oricât a încercat statul s-o controleze...Unii vor reuși sa treacă prin criză bine-mersi (sau chiar se vor îmbogăți: pentru că s-au ivit niște ocazii minunate de profit, odată cu criza). Alții însă vor sărăci chiar mai mult decât erau înainte. Nu vor mai avea bani de căldură, curent, de haine, de mâncare, de nimic. Și vor muri efectiv de foame. De fapt au și început...Cei care vor muri de foame și de mizerie în 2011 și 2012, sunt fix abonații la sistemul de protecție socială. Sunt milioanele de oameni care au tras economia în jos timp de 20 de ani (de fapt, 70 de ani, de când s-a instalat regimul comunist). Sunt ăia care s-au bazat că “are taica statul grijă de noi”. Ei, uite că nu mai are! Că taica statul a intrat în faliment. Amuzant e că tocmai voi l-ați băgat...Trecerea la un sistem privat înseamnă că sărăntocii care nu-și pot plăti asigurări de sănătate, or să moară. Ei și? N-au fost capabili sa facă rost de bani? Nasol! Incompetenta se plătește întotdeauna. Întrebarea e doar cine o plătește: o plătește toată lumea la grămadă, sau o plătește doar ăla, incompetentul? În funcție de cum răspundeți, o să supraviețuiți sau nu, în perioada următoare."


Hai să vedem cum pun problema oameni cu scaun la cap, operă în spate, şi care chiar înţeleg ce şi cum cu economia, societatea şi raporturile dintre ele. E vorba despre Branko Milanović, economist şef la Banca Mondială, specializat în probleme legate de sărăcie şi de inegalităţi. Cartea lui, apărută luna asta, "THE HAVES AND THE HAVE-NOTS, A Brief and Idiosyncratic History of Global Inequality", este recenzată de NYT. Asta ar trebui să ne dea de gândit: "As Milanovic notes, an astounding 60 percent of a person’s income is determined merely by where she was born (and an additional 20 percent is dictated by how rich her parents were). He also makes interesting international comparisons. The typical person in the top 5 percent of the Indian population, for example, makes the same as or less than the typical person in the bottom 5 percent of the American population. That’s right: America’s poorest are, on average, richer than India’s richest — extravagant Mumbai mansions notwithstanding. "


Cum e cu iresponsabilii care nu vor să muncească şi d'aia sunt săraci? Şi cu românii care mănâncă capitalism pe pâine? Cred că realizaţi faptul că cacofoniile nu sunt în niciun caz întâmplătoare...

Fereastră de oportunitate

Fălci

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Arsenic şi dantelă

2011 nu-i 1989



Văd tot felul de exaltări şi de exaltaţi pe bloguri, cum aplaudă ei căderea "regimurilor islamiste" din nordul Africii. Şi nu mă pot abţine să nu mă umfle râsul, pentru că actualele "revoluţii" sunt islamiste, iar regimurile, dictatoriale, dar seculare. De asta le-au şi sprijinit occidentalii. Sigur, excepţie face Arabia Saudită, dar cum este rezervorul de petrol al Occidentului, o lapidare, o decapitare, câteva biciuiri, acolo, se pot trece cu vederea. Când ai de ales între a protesta pentru un amărât decapitat pentru nu se ştie ce "blasfemie" şi comenzi de miliarde de dolari pentru industria ta de armament, ce-ai alege? Protestul? Poate în mintea proştilor! 


Văd iar că mai nimeni nu-şi pune problema absenţei liderilor revoltelor(ei există, dar sunt ocupaţi să stea cu poponeţul în sus şi să se roage la Mecca!) şi a programelor politice. E doar cu "Jos dictatoru'!" Şi după? Asta explică reticenţa occidentalilor în a se angaja cumva de partea protestatarilor. Pot scăpa de Dracu', şi se trezesc că dau nas în nas cu tătâne-su!


Tinerii ăia care sunt acum pe străzi nu mi se par tocmai educaţi la şcoala democraţiei, ci mai degrabă a fanatismului religios. La fel ca în Iranul anilor 70, la căderea Şahului. Internetul nu formează democraţi, ci doar mişcă diverse informaţii de colo-colo. Şi cum noi nu le avem pe astea cu cârnăciorii, ne e greu să ştim cam ce vehiculează spaţiul virtual islamist. NSA avea, înainte de 9.11.2001, doar un singur traducător de arabă! Or fi mai mulţi acum, dar ce folos! 


Metoda similitudinilor este periculoasă. 2011 nu este anul 1989 al lumii arabe. Nu are cum. Acolo sunt probleme specifice, pe care noi, în occidentocentrismul nostru, şi în superficialitatea noastră, nu le percepem corect. Dacă aceste "revoluţii" sunt, de fapt, construite pe refuzul occidentului, dacă pun în pericol interesele noastre? Ce se va întâmpla în comunităţile islamiste, radicalizate şi fanatizate, ca urmare a eşecului integrării sociale, din ţări precum Franţa, Marea Britanie, Germania, Spania, Italia? Aţi citit presa de acolo? Se remarcă vreun entuziasm pe acolo? Sau o îngrijorare bine mascată în spatele blablaului obişnuit despre democraţie şi despre învingerea fricii? 


Joe Biden, în tradiţionalul lui stil: "ce-i în guşă, şi-n căpuşă", spunea : " “Mubarak has been an ally of ours in a number of things. And he’s been very responsible on, relative to geopolitical interest in the region, the Middle East peace efforts; the actions Egypt has taken relative to normalizing relationship with – with Israel. … I would not refer to him as a dictator.” Şi-a luat porţia de şuturi în cur de la "jurnalişti" sau "analişti". Dar Casa Albă chiar are probleme, dacă situaţia din Egipt, ţară-cheie în dispozitivul occidental de control în Orientul Mijlociu, ajunge să fie determinată de islamişti.
 
 
Poate că cel mai corect intuieşte lucrurile editorialul(nesemnat) din NYT: "All of which leaves Washington in a quandary, trying to balance national security concerns and its moral responsibility to stand with those who have the courage to oppose authoritarian rulers. American officials must already be wondering what will happen to the fight against Al Qaeda if Mr. Saleh is deposed. And what will happen to efforts to counter Iran and promote Arab-Israeli peace if Mr. Mubarak is suddenly gone? 

We won’t try to game Yemen’s politics. Even in Egypt, it’s impossible to know who might succeed Mr. Mubarak. He has made sure that there is no loyal opposition and little in the way of democratic institutions.
In the past, Washington has often pulled its punches on human rights and democracy to protect unholy security alliances with dictators, like Ferdinand Marcos of the Philippines. There came a time when it was obvious that the Marcos tie was damaging American security interests and President Ronald Reagan — along with a people power revolution — played a role in easing him peacefully out of power."

Slăbirea aliaţilor occidentului înseamnă întărirea poziţiei Iranului, care se doreşte a fi lider regional, influenţează deja lucrurile în Irak(da, da!), în Liban, în Siria, în Afganistan, şi care a fost contrat şi de Egipt, şi de Iordania, şi mai ales de Arabia Saudită. Dacă saudiţii rămân singuri în faţa Iranului, nu-i e bine vacii noastre!


Mă repet: 1989 în Europa a fost posibil pentru că modelul occidental era aspiraţia popoarelor din estul Europei, ele însele parte a civilizaţiei occidentale. Schimbarea s-a făcut simplu, la nivel politic, a existat perspectiva integrării în NATO şi în UE. Ăştia din nordul Africii şi din Orientul Mijlociu ce perspective au? Ce model, câtă vreme văd în cel occidental răul absolut? Cel iranian? Mişto!
 
 
Aşa că să şedem şi să privim, că de înţeles e mai greu. Şi om mai vedea peste ce dăm după ce trece iureşul...


PS: e bine şi cu imaginile tip "Bucureşti, 22 decembrie". Dar e bine să vezi ce-i reproşează strada egipteană lui Mubarack: alianţa cu Occidentul şi relaţiile cu Israelul. Cum era aia cu democraţia?  

Wrong way

O pizdă cu lăutari şi o şcoală



Nu ştiu dacă Nicolescu este vinovat sau nu de ceea ce zic procurorii că ar fi. Ştiu doar că, piteştean fiind eu, iar maică-mea din Câmpulung, primesc telefoane de la rude şi prieteni, furioşi pe mizeria asta cu arestarea preşedintelui Consiliului Judeţean. Una dintre rude este profesor la liceul pentru a cărui reparaţie este anchetat şi primarul Câmpulungului Muscel. Şi-mi povestea azi dimineaţă în ce hal ajunsese liceul, cum le ploua în clase, mai ales după o furtună îngrozitoare, de acum cinci ani. Banii ăia au rezolvat o mare problemă, liceul fiind şi clădire de patrimoniu.


De cinci ani nici OLAF, nici alte instituţii europene nu au avut de obiectat în legătură cu cheltuirea banilor din programul PHARE(şi verificările le fac oamenii lor, nu românaşii noştri, predispuşi la şperţ!). Şi vine unul din subordinea Nuţicăi, şi reclamă lipsa dovezii de la ISU că le ploua ălora în cap! Iar un dobitoc de procuror cere arestarea pentru că există bănuieli că firma care a refăcut şcolile este apropiată de fiul lui Nicolescu. În care pula mea Cod Penal există delictul de "apropiere de"? E fi-su acţionar la firma aia? E el acţionar?  Nu? Atunci pa! Aşa o să ajungem ca toţi banii din fonduri UE să fie adjudecaţi doar de firme din afara României.


Dar cum să nu te apuce amocul când vezi slugile de la DNA, care, în cazul elenei udrea au dat NUP şi pentru fapte care NU erau reclamate şi NU făceau obiectul plângerii penale la adresa ei, şi în acest caz, când banii s-au folosit în interes public, se văd pe ce au fost cheltuiţi, cum umilesc oameni, şi aplică principiul prezumţiei de vinovăţie.


Când pizda Nuţicăi petrece cu lăutari la Paris şi la Shanghai, spărgând milioane de euro, când dă sute de mii de euro pe-o frunzuliţă, pe post de "brand" de ţară, şi-şi plimbă curul în elicopter, plătit, zice ea, din cei o mie şi ceva de euro salariu, care nu-i ajung nici de-un fermoar de vuiton, sau un flec de gimiciu, la DNA se îmbolnăvesc toţi de orbul găinilor. Cum tot de orbul găinilor s-au îmbolnăvit şi în alte cazuri în care blonda de la Cotroceni a trecut lejer dincolo de suspiciuni întemeiate, ca în cazul ALRO.


E bine în ţara asta: pizdele care petrec cu lăutari sunt baza. Ăi de fac ceva şi pentru oameni să stea dracului la mititica, pentru că dau exemplu negativ şi bagă oamenilor prostii în cap despre ce înseamnă să serveşti şi interesul public, nu doar interesul personal.


Nu-l idealizez pe Nicolescu. Dar a făcut ceva pentru argeşeni. Până la urmă asta contează. La fel cum iarăşi contează că Nuţica n-a făcut ceva decât pentru pizda ei.

Arma viitorului

vineri, 28 ianuarie 2011

Iisus şi Mickey Mouse




Mare ţi-e grădina Ta, Doamne! Şi plină de polaci luaţi de flamă! Ce ziceţi, stimaţi spectatori şi telespectatori, de ideea asta, a unui parc religios de distracţii? Ce Dracula Park? Iisus cu urechile lui Mickey Mouse e viitorul!  Parcul se va face în Polonia, unde fondatorul Radio Maryja, Tadeusz Rydzyk, exponentul dreptei ultra-catolice, dă pe dinafară de idei creţe.  



Acum, trebuia să vină şi clipa aia în care credinţa în Iisus devine marfă. E în spiritul vremurilor. E victoria ultimă a capitalismului.  Pentru un ateu, ca mine, asta ar trebui să fie un motiv de bucurie. Nu este. Pentru că nu se rezumă totul la materie. Mai e şi spiritul pe lumea asta. Indiferent de ce formă îmbracă el. Sigur, poţi umple o biserică, sau un muzeu, şi cu concerte rock. Dar dacă nu rămân pline şi după, degeaba. Despre asta este vorba.

Un Mengele portocaliu




Astăzi s-a consumat încă o mizerie umană, care vine din demenţa portocalie, care s-a aşezat pe mintea şi pe conştiinţa profesională a unora. Este vorba de un idiot, fost senator pedelic, acum director al Serviciului Judeţean de Salvare Argeş, care spune că Nicolescu n-are nici pe dracu, a leşinat de foame: "S-a constatat ca este vorba despre Constantin Nicolescu, care acuza un disconfort toracic si acuza o stare generala usor modificata. In urma consultului medical a fost preluat si transportat la Spitalul Judetean...Nu au fost elemente medicale care pe mine ca medic sa ma faca sa cred ca viata dansului a fost acut in pericol". 


Da, cum să nu! Un accident vascular cerebral, cu modificarea geometriei feţei, cu incapacitate de a articula cuvinte, asta nu-i nimic, nu-i aşa, doctore? Din asta nu se moare? Dacă-i ordin de la partid, sigur că nu se moare!  


Să ajungi pe mâna unui astfel de medic, care-şi terfeleşte meseria, din motive politice, e ca şi cum ţi-ai trage un glonţ în cap. Pentru boul ăsta a contat mai mult funcţia pacientului şi faptul că era "duşmanul roşu" decât omul aflat în suferinţă. Rău a ajuns ţara asta, condusă de un dement, care calcă pe cadavre, deşi nu are nicio miză. Plăcerea lui e să facă rău.


PS: dacă vreţi să vedeţi de ce suntem un popor de căcat, în cazul în care mai aveţi îndoieli, citiţi comentariile scelerate de pe forumuri şi din ediţiile electronice ale ziarelor. Mustesc de ruşinea de a fi om!

Beţivii ăia nenorociţi, cu pulan



Sunt curios: cum va mai putea lucra chestorul Liviu Popa, şeful Poliţiei Române, cu oamenii din subordinea sa, dacă îi face public "beţivi şi nenorociţi"? "Este posibil sa se faca disponibilizari. Daca pe mine ma intrebati, un punct de vedere personal, eu as vrea sa se faca disponibilizari in politia romana. Pentru ca este un moment extrem de prielnic de modernizare a politiei si de asanare a mediului politienesc. Avem suficienti politisti betivi, nenorociti. Pana acum pentru nemunca niciunul n-a fost dat afara din politie...Avem peste 7.000 de politisti cercetati prealabil si sanctionati disciplinar, o parte din ei - in jur de 2.000 -  sunt sanctionati de cel putin doua ori de la aparitia Statutului politistului, in 2002"


Chiar aşa să fie: plotonierii lui sunt beţivi şi nenorociţi. Dar taci în pizda mă-tii din gură şi fă ce trebuie, nu discredita o instituţie, care şi aşa are destule probleme în raport cu cetăţenii. Fă lucrurile să meargă bine, dă-le subordonaţilor mijloacele să-şi facă datoria, şi după aia cere-le. Apoi, să nu ştii tu că peste tot în lume, în toate poliţiile, alcoolul este o problemă, din motive de stres? Ajută-i, cu consiliere psihologică, cu ce trebuie. Că e simplu să tragi de oameni până crapă, şi după aia să-i arunci. 


În plus, sancţiunile alea pot fi date pentru tot felul de motive. Dacă sunt unele care îl fac pe poliţist incompatibil cu statutul său, afară. Că nu e aşa greu.  Dar nu-l dai afară că şi-a pus caşcheta în dungă sau a avut un nasture descheiat la uniformă. Şi mai ales nu generalizezi.


Dar probabil că nu înţeleg eu strategiile de reformă a statului, clocite la Cotroceni. Aşa s-o face reforma, după ritul scoţian, că nenea ăsta cică a fost poliţist detaşat în Marea Britanie. Aş vrea să ştiu: ce se întâmpla cu nenea ăla care conduce Scotland Yard-ul, dacă vorbea aşa despre subordonaţii săi?  

Eric Hobsbawm despre Marx şi marxism, azi



TH: Crezi că ceea ce oamenii ca Soros apreciază la Marx este modul extraordinar în care acesta a descris energia, iconoclasmul și potențialul capitalismului? Că aceasta este și partea care i-a atras pe executivii de la United Airlines?

EH: Cred că este vorba de globalizare. Au fost impresionați de faptul că a prevăzut globalizarea, cum s-ar spune, o globalizare universală, care include globalizarea gusturilor și așa mai departe. Dar cred că cei mai inteligenți dintre ei au văzut și o teorie care întrevedea o evoluție în salturi către criză. Pentru că varianta oficială la acea vreme [la sfârșitul anilor '90] dezmințea teoretic posibilitatea unei crize.

TH: Iar aceasta era teoria “end to boom and bust” („încheierea fazelor expansiune-recesiune”) și evoluția dincolo de ciclul economic?

EH: Exact. Ceea ce s-a întâmplat în anii ’70, întâi în universități, de la Chicago și din toată lumea iar, în cele din urmă, începând cu anii ’80, cu Thatcher și Reagan, cred că a fost o deformare patologică a principiului pieței libere de la baza capitalismul: economia de piață pură și respingerea intervențiilor din partea statului și a instituțiilor publice, pe care nu cred că a practicat-o de fapt nicio economie în secolul al XIX-lea, nici măcar SUA. Și printre altele, aceasta intra în opoziție cu modul în care a funcționat, în definitiv, capitalismul în perioada sa cea mai glorioasă, între 1945 și începutul anilor ’70.

TH: Când spuneți „glorioasă”, vă referiți la creșterea standardului de viață din anii de după război?

EH: Glorioasă atât în sensul că obținea profit, cât și în acela că a asigurat o oarecare stabilitate politică și o populație relativ mulțumită din punct de vedere social. Nu a fost ideal, dar a fost, să spunem, un capitalism cu față umană.


TH: Și credeți că noul interes pentru Marx a fost alimentat și de prăbușirea statelor marxist-leniniste? Că în momentul în care a fost îndepărtată umbra lui Lenin ați putut reveni la esența originară a scrierilor lui Marx?


EH: O dată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, capitaliștii au încetat să se teamă și, în această privință, atât ei, cât și noi, până la urmă, am putut să abordăm problema de o manieră mai echilibrată, mai puțin deformată de înflăcărarea din trecut. Dar, mai degrabă, ceea ce a devenit evident către finalul secolului a fost instabilitatea economiei globalizate neoliberale. Vezi, într-un fel, economia globalizată a fost condusă cu eficiență de ceea ce s-ar putea numi nord-vestul global [Europa de Vest și America de Nord], care a tot promovat acest fundamentalism de piață ultra-radical. Inițial, a părut să funcționeze destul de bine – cel puțin în vechiul nord-vest – deși a fost evident de la început că genera cutremure, mari cutremure la periferia economiei globale. În America de Sud, a avut loc o enormă criză financiară la începutul anilor ’80. Iar la începutul anilor ’90, Rusia s-a confruntat cu o catastrofă economică. Spre sfârșitul secolului, s-a creat un colaps enorm, aproape global, care a traversat Rusia, până în Coreea [de Sud], Indonezia și Argentina. Cred că asta a dat de înțeles că există o instabilitate de bază în sistem, care fusese până atunci neglijată.

TH: Au fost și voci care susțin că această criză la care suntem martori din 2008, în ceea ce privește America, Europa și Marea Britanie, nu este chiar o criză a capitalismului, per se, ci a capitalismului financiar din vestul modern. Pe de altă parte, Brazilia, Rusia, India și China – „BRIC” – au, în același timp, economii în creștere bazate din ce în ce mai mult pe modele capitaliste. Sau credeți că este rândul nostru să trecem prin criza prin care au trecut ei acum 10 ani?

EH: Creșterea reală din statele BRIC este un proces care s-a desfășurat în ultimii 10, cel mult, 15 ani. Deci, în sensul acesta, poți spune că a fost o criză a capitalismului. De asemenea, cred că este riscant să presupunem, așa cum fac neoliberalii și libertarienii, că există un singur tip de capitalism. Capitalismul este, dacă vreți, o familie, cu o varietate de posibilități, de la capitalismul de stat din Franța, până la piața-liberă din America. Ar fi, prin urmare, o greșeală să se considere că ascensiunea statelor BRIC este pur și simplu același lucru cu generalizarea capitalismului occidental. Pentru că nu este: singura țară unde au încercat să importe en-gros fundamentalismul pieței libere a fost Rusia, iar acolo s-a transformat într-un eșec de proporții tragice.

TH: Ați pus problema consecințelor politice ale crizei. În cartea dumneavoastră, subliniați necesitatea lecturii textelor clasice ale lui Marx ca sursă a unui program politic coerent pentru astăzi. Dar unde credeți că ar fi potrivit astăzi marxismul ca proiect politic?

EH: Nu cred că Marx a avut vreodată, să spunem așa, un proiect politic. Din punct de vedere politic, programul specific marxist susținea necesitatea clasei muncitoare de se organiza într-o formațiune cu conștiință de clasă, care să acționeze politic pentru a dobândi putere. Dar dincolo de asta, Marx a fost deliberat extrem de vag, din cauza aversiunii sale pentru utopii. Paradoxal, aș putea chiar spune că noile partide au fost lăsate, în general, să improvizeze, să facă ce pot face, fără vreo indicație precisă. Ceea ce a scris Marx nu depășea cu mult stilul ideilor din Clauza a IV-a (1) despre proprietatea publică și nu a fost, de fapt, suficient pentru a oferi indicații partidelor sau miniștrilor. După părerea mea, principalul model pe care l-au avut în vedere socialiștii și comuniștii secolului XX, au fost economiile de război conduse de stat din Primul Război Mondial, care nu erau neapărat socialiste, dar ofereau o anumită orientare pentru o posibilă funcționare a socializării.

TH: Nu sunteți surprins de eșecul unei stângi, fie marxiste sau social-democrate, în a exploata politic criza din ultimii ani? Ne aflăm la aproape 20 de ani de la dispariția unuia din partidele pe care le-ați admirat cel mai mult, Partidul Comunist din Italia. Nu vă întristează starea în care se află stânga în momentul de față în Europa și peste tot în lume?

EH: Ba da, firește. Adevărul este, că unul din lucrurile pe care încerc să le arăt în cartea mea este că această criză a marxismului nu este doar criza marxismului revoluţionar, ci şi a celui social-democrat. Noua situaţie din noua economie globalizată a sfârşit prin a distruge nu doar marxism-leninismul, ci şi reformismul social-democrat, care nu reprezenta altceva decât clasa muncitoare exercitând presiune asupra statelor naţiune. Dar, o dată cu globalizarea, s-a redus capacitatea statelor de a răspunde eficient la această presiune. Așa că stânga s-a retras, sugerând: „Uite, capitaliștii se descurcă, tot ce trebuie să facem este să îi lăsăm să obțină cât de mult profit pot și să ne asigurăm că ne primim și noi partea.”
Iar lucrurile au mers atâta vreme cât o fracție din acea parte a însemnat crearea statelor sociale, dar începând cu anii ’70, acest lucru nu a mai funcționat și ce le-a mai rămas de făcut atunci a fost, practic, ceea ce au făcut Blair și Brown: să îi lase să facă cât mai mulți bani și să spere că o parte suficientă din aceștia vor asigura populației, printr-un efect de cascadă, un nivel bun de trai.

TH: Credeți că problema constă parțial, în ceea ce privește stânga, în dispariția unei clase muncitoare conștiente și identificabile care a fost tradițional esențială pentru politica social-democrată?

EH: Din punct de vedere istoric, este adevărat. Guvernele social-democrate și reformele s-au cristalizat în jurul partidelor clasei muncitoare. Aceste partide nu au fost niciodată, sau foarte rar, exclusiv ale clasei muncitoare. Ele au reprezentat întotdeauna într-o oarecare măsură alianțe: alianțe cu anumite tipuri de intelectuali liberali sau de stânga, cu minorități, minorități religioase și culturale, chiar mai multe state cu diferite tipuri de meseriași sau muncitori necalificați. Cu excepția Statelor Unite, clasa muncitoare a rămas un grup semnificativ, recognoscibil pentru multă vreme, cel puțin până pe la jumătatea anilor ’70. Cred că ritmul accelerat al dezindustrializării acestei țări a fost un iad nu numai pentru numărul clasei muncitoare, dar și pentru conștiința acesteia. Și nu mai este în prezent nicio țară în care clasa muncitoare pur industrială în sine să fie suficient de puternică.

Rămâne totuși posibilitatea ca această clasă muncitoare să formeze, cum s-ar spune, structura unor mișcări extinse de schimbare socială. Un bun exemplu în acest sens este, pentru stânga, Brazilia, care are un exponent clasic pentru finele secolului al XIX-lea, de Partid Laburist fundamentat pe o alianță între sindicate, muncitori, sărăcimea generală, intelectuali, ideologi și diferite tipuri de [aripi ale] stânga, care au realizat o remarcabilă coaliție de guvernare. Și nu se poate spune că nu are succes după opt ani de guvernare, cu un președinte care la final de mandat are o cotă de popularitate de 80% în sondaje. Ideologic, astăzi mă simt mai acasă în America de Sud, pentru că a rămas acel colț de lume unde oamenii încă discută și fac politică în vechea limbă, în termenii de secol XIX și XX ai socialismului, comunismului și marxismului."



Interviul îl puteţi citi în întregime aici. Sigur, discuţia asta are lor în Marea Britanie. În România ea este imposibilă. Pentru că nici marxişti nu avem(e mai uşor să citeşti CanCan decât Capitalul!), nici capitalişti. Cât despre clasa muncitoare, ea merge în paradisul occidental, nostalgică, aşa cum o ştim, după comunism. Şi uite aşa se construieşte la noi raiul neo-liberal, cu băsescu, boc, porcuşorul rozaliu şi Fecioara din Pleşcoi, sub veghea ideologică a lui Patapipi, a lui Liicheanu, Pleşcu, Cotoi şi A Lu'Gică. Titani ai gândirii, ce mai!

Drum de ţară



De aici.

joi, 27 ianuarie 2011

Danele, asumute-ţi copoii!




Danele, vezi, mă, că-ţi scapă infractoru' de la Piteşti! A simulat un infract, şi un puişor de AVC şi e la Floreasca, dacă n-ai aflat! Şi-l consultă un alt infractor notoriu, profesorul Brădişteanu! Asmute-ţi, mă, copoii! Trimite-l pe Ţuluş, să-i facă el anamneza, cu lampa în ochi! Aveţi experienţă: i-aţi măsurat deja rotula lui Vântu. Afirmă-te! Fă ceva! Deschide-l, să vezi ce are. Patria îţi va fi recunoscătoare!

Dominoul nord-african



După Tunisia, a venit rândul Egiptului să-şi ia porţia de "revoluţie pe Facebook". Demonstraţii sunt şi în Yemen. Înţeleg că se pregătesc Libia, Algeria şi poate şi Marocul. E bine şi cu asta, şi cu democraţia, dar dacă se porneşte scandalul în toate ţările astea, unde fundamentaliştii islamici sunt primii câştigători ai  "revoluţiilor", cine mai poate controla haosul şi potenţialele războaie civile în zonă? Aşa e când crezi că în realitate e ca în jocurile pe calculator!


A nu se înţelege că sunt de partea ălora care conduc acum ţările respective. Dar ei au fost şi creaţia Occidentului. Care s-a făcut că apără drepturile şi libertăţile cetăţeneşti în respectivele ţări, dar au contribuit din greu la consolidarea regimurilor autoritare din zonă, din motive de control al imigraţiei ilegale, dar şi din motive economice: erau buni clienţi pentru armamentul şi mărfurile occidentale. Ia să vedem, acum vor putea să le refuze noilor "democraţi" dreptul de liberă circulaţie? Cu "Fraţii Musulmani" la conducere la Cairo, să zicem?


Lucrurile sunt mai cotoioase decât credem. Ce se va întâmpla dacă la Cairo vin la putere nişte prieteni ai Iranului? Că doar proştii pot crede că ElBaradei va controla ceva în Egipt, dacă pică Moubarak. Ce se va întâmpla în Algeria? Când te joci cu aşa ceva, te întrebi şi dacă poţi gestiona lucrurile. "Fuga dictatorului" e partea cea mai uşoară. Ce urmează e mai greu. Şi nu suntem în România, unde în 1989 toată lumea era picată în limbă după Occident. Nu e cazul în zona despre care vorbim. Cum spuneam, orice soluţie naşte noi probleme. Unii se opresc cu gânditul la soluţie, uitând că problemele de după sunt mai importante.

Tot cianura e soluţia




Nenea ăsta este Decanul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială al Universităţii Bucureşti şi unul dintre cei care îi bagă tot felul de tâmpenii în cap Iubitului Conducător.  Pentru unul născut la ţară, şi absolvent de Politehnică(sociologia a venit după Revoluţie) e al dracului de neo-liberal, sau, mai pe româneşte, i se rupe'n paişpe de statul social. Şi de realităţi, în general, statisticile fiind mai importante decât orice.   


Omul nostru dă un interviu pentru ZF. Îl puteţi citi aici. Poate sunt eu răutăcios, dar după cum gândeşte musiu, principalul curs la Asistenţă Socială este cel privitor la metode rapide de eutanasie! Mama lor de români nesimţiţi, şi de comunişti cretini! Cum le-a crescut lor durata de viaţă, şi cum stau ei mai mult cu mâna întinsă la stat! Lasă, jupâne, că s-a terminat şi cu asta: peste tot în lume, odată cu dispariţia Statului Bunăstării, scade şi speranţa, şi durata de viaţă, revin bunele şi eficientele boli sociale, SIDA zburdă şi ea pe câmpii, şi dacă mai dă o mână de ajutor şi etnobotanica, s-a rezolvat! Statul poate respira uşurat! Şi o să avem în loc de o societate-mineralier ruginit, una şalupă fâşneaţă, de mare viteză. Pentru deştepţi ca tine şi ca ăla de-l pupi în cur la Cotroceni. Ăluia doar pileala îi strică scorul! Pentru restul s-a inventat tratamentul la Viena!


Când eşti profesor universitar şi sociolog pe deasupra, nici în glumă nu vorbeşti despre o generaţie ca despre "decreţei". Ştiu, americanii au babyboomerii, dar termenul nu are nimic peiorativ, defineşte doar o realitate: explozia demografică de după WW II. Termenul "decreţei" este cât se poate de peioratv, aşa cum peiorativ este cel de "căpşunari". Ruşinică!!!


Asta m-a dat gata: "Trebuie să ne învăţăm să cerem mai puţin. Dacă vrem model suedez, atunci să-l facem cu suedezi - să se muncească, nu să se întindă mâna. Asta este şansa României. Văd această şansă în generaţia neafectată de comunism, în cei care şi-au început un business, care au plecat din ţară sau au rămas, dar au spirit de iniţiativă. Văd o schimbare a României de jos în sus, dinspre organizaţii profesionale, dinspre aceste grupuri care formează acum «majoritatea mută», dar care pot fi unite de o idee. Pentru că nici partidele actuale, nici sindicatele şi nici patronatele româneşti care există acum pe scena publică nu oferă o soluţie. Sunt acele organizaţii şi oameni despre care spun că iau poziţie publică doar dacă au un interes propriu."


 

Orice dobitoc din ţara asta, când îşi atinge limitele incompetenţei, o dă pe anti-comunism. Şi pe românii leneşi, care stau cu mâna întinsă. Băi, boule, aşa cum remarca şi un cititor al interviului, ANOFM oferă 7000 de locuri de muncă în România, şi 60.000 de locuri de muncă în străinătate! Cu salarii de cel puţin trei-patru ori mai mari ca în Românica! Şi te miri de ce 45% dintre românii între 45 şi 65 de ani nu sunt ocupaţi, şi multora li se plăteşte pensia anticipat?  Să nu ştii tu, ditai şeful de comisie prezidenţială, că în România sunt peste 1,6 milioane de oameni ocupaţi la negru, şi să nu te intereseze de ce nu se poate aduce munca la negru în legalitate? Să ignori că cel puţin tot atâţi români lucrează în străinătate? Adunându-i pe toţi, vezi că, de fapt, dacă am fi o ţară normală, cu o economie cât de cât funcţională, raportul activi-pensionari ar fi binişor supraunitar. Dar e mai simplu cu "Jos comunismul!" şi cu "Huo, milogilor!" 


În rest, dacă vă era dor de clişeele Pulimii Sale, le puteţi reciti în discursul individului, care are şi el obsesii cu presa, cu politicienii care vorbesc prea mult la televizor. Iar să speri ceva de la o generaţie care nu este contaminată de comunism, ce-i drept, ci de manelism, incultură, obişnuită să-şi rezolve problemele cu paru', cuţitu', şi pistolu',  iar puţinii ei reprezentanţii de calitate fug mâncând pământul, unde văd cu ochii, înseamnă să nu ştii despre ce vorbeşti. Tot cianura e soluţia...



Despre milostivenie şi politici publice




Ştiu că am să devin odios multora prin ceea ce am să scriu, dar eu, unul, m-am săturat să citesc anunţuri umanitare, de genul: "Grav bolnav, am nevoie de zeci sau sute de mii de euro pentru tratament afară!" Să nu mă înţelegeţi greşit: ştiu foarte bine ce înseamnă suferinţa, ştiu şi cât costă  sănătatea în minunata noastră patrie. Ca atare sunt alături de toţi cei în suferinţă. Dar nu pot fi de acord cu aceast fel de rezolvare, pentru că, şi aici este mizeria morală a acestei abordări, a apelului la milostivenie: câştigă cel care ştie să se roage mai frumos, să impresioneze mai bine publicul, să-l manipuleze(fie şi pentru o cauză bună!), să folosească noile tehnologii. 


Şi bolnavii care nu pot face asta au dreptul la viaţă, şi lor trebuie să li se dea o şansă. Iar asta trebuie să vină ca urmare a unor politici publice, şi nu ca urmare a unor chete. E bine să donăm, dar şi mai bine să obligăm puterea publică să folosească banii nopştri, până la urmă, pentru a rezolva aceste cazuri. Nu mă mai întreb de ce piaţa, aia cu cererea şi oferta, în care cred toţi cretinii, nu a făcut ca în România să avem măcar o clinică privată care să trateze astfel de boli, tot mai des întâlnite, şi la copii, şi la tineri. Chiar dacă un tratament costă 60.000 de euro, sau 100.000 de euro. Oricum "capitaliştii" ştiu că românii nu au bani pentru aşa ceva, statul nu le decontează, sau o face pentru prea puţini, asigurările private sunt prea puţine, pentru că şi bogaţii României, cu rare excepţii, sunt săraci pentru astfel de costuri. Aşa că s-au specializat pe siliconat tutele. Profit garantat, mare şi fără bătăi de cap. E ţara plină de blonde! Excepţiile să mă scuze!


Ce face puterea publică? Păi, ea alungă medicii din ţară, desfiinţează nu doar spitale obişnuite, ci şi centre de excelenţă, puternic specializate, fix în domenii de care ar fi mai mare nevoie, sau le lasă să moară din insuficientă finanţare. Şi noi stăm ca boii pe coadă şi asistăm rumegând la distrugerea oricărei şanse de a mai avea parte de un tratament decent în România.


Nu-i nimic! În curând vom face chetă pentru o pastilă de cianură, care vindecă tot şi radical. Nici pe asta nu ne-o vom mai permite din fonduri publice sau din banii noştri. Să trăiţi bine!


PS: dacă tot e să facem solidaritate în reţea, nu încercăm să forţăm mâna guvernanţilor, să înfiinţeze clinici specializate în ţară, în loc să arunce bani pe săli de sport în sate fără copii, pe borduri, pe maşini şi alte alea? Şi asta face parte din datoria noastră de cetăţeni şi de oameni, nu numai milostivenia. Dar ştiu: eu sunt comunist!

miercuri, 26 ianuarie 2011

Leul în iarnă

Sloganuri




Azi îmi spunea cineva despre situaţia tensionată din DNA şi din DIICOT. Băieţii au primit ordin să atace opoziţia cu toate mijloacele din dotare. Nu contează pentru ce, totul este să-i aducă la cercetări, să se scrie despre ei în context negativ, să fie văzuţi cu cătuşe. Mă rog, cunoaşteţi scenariul. Care a fost aplicat până acum cu oarecare fereală. De acum încolo se pare că nici păstrarea aparenţelor nu mai contează.  Aţi văzut cum un dosar care trenează vreo doi ani se transformă peste noapte şi duce la reţinerea lui Nicolescu, preşedintele Consiliului Judeţean Argeş. Şi ăsta e doar începutul! A, uitam, în ăst timp madam Ridzi, bolnavă-moartă, face şoping la Viena, deşi se zice că ieri a suferit o biopsie sub anestezie generală! Cum era cu boala lui Vântu?


Evident, unii procurori mârâie, pentru că se mai gândesc şi la viitor. La schimbarea puterii, poate la anu', poate nu, dar schimbarea o să vină, ce se va întâmpla cu ei, dacă fac acum prostii? Mârâieli provoacă şi povestea de ieri, de la Curtea Constituţională, cu invalidarea conducerii CSM. Dacă oranjgutanii pun mâna pe CSM şi-l folosesc împotriva celor care nu sunt de acord cu băsescu şi gaşca lui, scandalul este asigurat.


Supărarea vine şi din altceva. Este vorba de modul în care procurori sau politicieni care au călcat pe bec sunt şantajaţi pentru a face ceea ce li se cere. E ceva de genul: "Băi, ştim ce-ai făcut astă-vară, ce şpagă ai luat de la ăla sau de la ălălalt. Eşti cuminte şi faci ce ţi se spune, am uitat totul. Cum nu faci, cum ne revine memoria".


Sloganul puterii este acum "Totul pentru PDL, totul pentru victorie!" Dar ştiu şi eu? Poate că sloganul se va schimba în "Tot PeDeLe-ul la mititica, totul pentru democraţie!" Ei, asta cum sună?  

Pilat din FMI




Jeffrey Franck o dă pe glume cretine: "Operaţia reuşit, pacientul e mort!". Da, mă băiatule, dar nu uita că la operaţie tu ai fost mâna'ntâi! Nu da vina pe boc: el e un simplu felcer, duce găleata cu membrele amputate la crematoriu. Măcelarul-şef tu ai fost. Nu te poţi spăla pe mâini de eşecul ăsta. Sigur, boul ăla de boc ştie să primească, şi de la tine, şi de la băsescu, şi de la Nuţica. Este sacul de box perfect. Dar nu de boc e vorba acum, ci de o întreagă naţiune, care suferă pentru că tu n-ai învăţat nimic din dezastrul pe care l-ai patronat în Argentina. Nu poţi să te porţi ca şi cum nu ai nimic să-ţi reproşezi.  Dar şi tu, ca şi ăla de la Cotroceni, sunteţi în esenţă nişte laşi: toţi sunt vinovaţi, numai voi nu!


PS: reiau ce am scris despre asta acum vreo câteva zile. "Ce vă spuneam eu mai acum câteva luni? Că musiu Franks o să ne arate deştu' şi o să dea vina pe noi pentru că economia nu merge? Ei bine, uite că iepuraşul a prins glas, şi ne bate obrazul. Fin, că doar nu se cuvine să-i bagi direct în pizda mă-sii pe ăia care îi jupoi de ultimul bănuţ. "Absenţa creşterii economice este marea dezamăgire acum când ne apropiem de finalul acestui acord. La fel de adevărat este că reformele ar fi putut merge mai repede, însă chiar şi aşa au făcut ajustări foarte importante, s-au implementat politici corecte şi s-a revenit pe calea disciplinei fiscale".


Acum, stau şi mă întreb: individul chiar credea că măsurile impuse prin Acord României puteau duce la creştere economică? Pentru că dacă totuşi crede, şi nu e cinic, înseamnă că e bou, unul mult mai mare decât boc. Măcar boc are scuza imbecilităţii. Franks nu, că el e mare sculă pe basculă, licenţiat al fabricilor americane de diplome, care scot genii economice pe bandă rulantă, ce conduc lumea, nu-i aşa?

După ce a pus două ţări pe butuci, Argentina şi România, cred că a venit vremea să primească un Nobel pentru economie. Păi cum altfel?"

GDS e gospodar prevăzător



Credeţi sau nu, carul din poză a crescut în curtea GDS, de pe Calea Victoriei 120. Semn că elitiştii noştri dragi sunt prevăzători, şi şi-au făcut car iarna, cum cere regula. Deşi unii mai răi de gură ar zice că e carul care a răsturnat nişte proşti în buricul Bucureştilor. Depinde de unde priveşti lucrurile...

marți, 25 ianuarie 2011

Dreptul la auto-apărare



Am crezut că Mihai Giurgea este un simplu idiot, care face şi el valuri, ca să-l ia cineva în seamă. Acum cred că omul nostru e dement, şi are nevoie urgentă de un tratament cu duşuri scoţiene şi cu o cămaşă cu mânecile legate la spate.  Pentru că numai un dement poate gândi aşa:


"România n-o sa iasă niciodată din criză, dacă nu permite (de fapt, dacă nu încurajează) exploatarea angajaților. Exploatare înseamnă profit. Toate așa-zisele victorii ale așa-zisei “clase muncitoare” din secolul 20, trebuie să dispară. Și garantarea locului de munca, și garantarea salariilor, și ziua de munca de 8 ore, și 1 Mai, și tot restul. Toate astea n-au făcut decât să crească costurile de producție, așa că mărfurile românești, care erau deja proaste, au devenit și scumpe. România a devenit total necompetitivă în comerțul internațional. Iar acum, România moare de foame: nu mai poate plăti pensiile și salariile decât din mila FMI-ului. Era evident!...


Contractele de muncă sunt o aberație: ele trebuie să fie contracte de prestări servicii. Garantarea salariului prin lege și stabilitatea locului de muncă sunt o prostie. Cine are garantat salariul si jobul nu mai muncește.

 
Într-o economie normală, legea trebuie sa permită nu doar grevele, ci și angajarea spărgătorilor de grevă. Regula de bază care ține in viață o economie, e cererea și oferta: nu-ti convin condițiile? Pleacă! Simplu. Iar dacă regula asta e blocata prin Codul Muncii, adio competiție economică! Adio bani!



Iar dacă greviștilor nu le convine să fie înlocuiți și îți ocupă compania cu forța, e normal să ai dreptul să-i împuști. Pentru că firma e proprietatea ta privată și a fost încălcată. Așa s-a întâmplat la uzinele Ford, când abia se construia capitalismul american. Așa s-a construit prosperitatea occidentală, aia la care se uită acum românii cu gura căscată. Cu muncă până la moarte și cu sânge. Nu cu protecție socială, nu cu concedii de boală, nu cu zâmbete rozalii și dulcege. Prostiile astea au venit abia mai târziu, iar acum e timpul să dispară. Trebuie să ne întoarcem la rădăcinile capitalismului...


Reforma nu s-a făcut nicăieri în lume fără violență. Cu excepția Poloniei în 1990, pentru că polonezii sunt anticomuniști și catolici (dar nu e cazul românilor). Ce ar trebui să facă un guvern serios? În primul rând, să le spună românilor clar și pe față, ce planuri are cu țara: și cu Codul Muncii, și cu Codul Fiscal, și cu Constituția. Adică să fie corect!


Dar să pregătească și bastoanele de cauciuc. Să-i concedieze pe loc pe toți jandarmii, polițiștii, ofițerii cu simpatii comuniste, care în condiții de luptă refuză să îndeplinească ordinele (cum s-a întâmplat la Costești, când au atacat minerii). Să-i trimită la coadă la șomaj! Daca e nevoie, chiar să ceară sprijinul trupelor străine (dar sa fim serioși, nimeni n-o să riște șomajul).


După care, nu numai că nu ar trebui să evite lupta de stradă, ci dimpotrivă, chiar să o provoace. E oricum inevitabilă, și cu cât mai repede, cu atât mai bine. Cu cât trece timpul și se acumulează presiunile sociale, cu atât numărul oamenilor nemulțumiți crește. E pierdere de vreme orice dialog social cu comuniștii, pentru că ideile lor sunt total anti-economice. Ei au condus România timp de 20 de ani și rezultatul e falimentul. Ce să mai discuți cu ei?


Problema statului social român nu se va rezolva decât cu bastoane de cauciuc peste gură."


Nu ştiu ce facultate a terminat dementul ăsta, dar dacă i-a dat o diplomă, merită desfiinţată şi toţi care i-au fost profesori trimişi cu şuturi în cur în şomaj. Nu poţi scoate un astfel de monstru, dacă tu nu gândeşti ca el. Să inviţi la reforme impuse cu mitraliera este deja prea mult. România parcă era un stat european, şi în UE parcă funcţiona o Constituţie, şi în ea era cuprinsă şi o Declaraţie a Drepturilor şi Libertăţilor Cetăţeneşti. Şi parcă în 1989 nu pentru a deveni sclavii patronilor s-a murit, ci pentru libertate şi o viaţă mai bună.

 
Bine, omul nostru poate invoca aici dreptul la opinie, deşi este clar vorba de o incitare la violenţă şi la încălcarea drepturilor şio libertăţilor cetăţeneşti. Şi nu cred că dacă cineva îi rupe capul dementului poate invoca după aia dreptul la auto-apărare. Deşi fix despre asta ar fi vorba! 

Proştii plătesc!



Sorin Ovidiu Vântu este unul dintre oamenii care, alături de traian băsescu, îmi întorc stomacul pe dos ori de câte ori îl văd sau aud. Dar la fel de multă greaţă îmi provoacă  campania dusă împotriva lui SOV prin intermediul oficinelor portocalii, RL şi HotNews, dar mai ales modul în care se amestecă justiţia în războiul dintre SOV şi băsescu. Pentru că nu cred că e cineva atât de bou să creadă în setea de dreptate a judecătorului care îl ameninţă cu puşcăria pe SOV, pentru că s-a internat în spital şi nu s-a prezentat azi la Tribunal.


Şi nici descinderea procurorilor la Spitalul Floreasca, să verifice ei actele şi diagnosticul pus de medici lui SOCV nu mi se pare în regulă. Pur şi simplu băsescu foloseşte statul pentru a regla conflictul lui cu SOV. Unul personal, s-o spunem p'a dreaptă. Şi dacă Justiţia chiar e croită să facă dreptate, poate îl întreabă pe SOV şi câţi bani negri a folosit pentru a susţine campania lui băsescu, şi în 2004, dar şi în 2009. Bag mâna în foc că SOV a cotizat la băsescu. De ce s-au supărat e treaba lor. Modul în care se foloseşte de justiţie, abuziv, băsescu, este treaba noastră, a tuturor. Că noi plătim războiul ăsta, nu ei doi!

Vânând talibani cu stomacul gol



Priaprismul războinic al României continuă. Azi CSAT a aprobat trimiterea a încă 183 de militari în teatrele de operaţii, în special în Afganistan. Un război inept, care nu are cum fi câştigat de NATO şi de americani. Nu discut acum motivele pentru care acest război nu poate fi câştigat. Dar în timp ce alţii, care, ca şi noi, s-au dus acolo ca oile, urmând măgarul american, s-au vindecat de iluzii şi se cară discret, noi, rupţi în cur şi cu armata pe butuci, din lipsă de bani, mai trimitem nişte fraieri să se plimbe, ţinte vii, pe şuşelele din Afganistan, pentru a vedea ce le mai cacă mintea localnicilor în materie de DEI(dispozitive explozive improvizate). De fapt, nu lor, ci iranienilor, care-şi poartă micul lor răzbel cu americanii prin interpuşi, lucru pe care îl fac, în diverse forme şi mai subtile, şi ruşii, şi chinezii, dar şi mai grobian, ca să zic aşa, ăia din Pakistan.


Decizia CSAT vine în plin scandal al pensiilor militarilor. Un scandal care are efecte dincolo de ceea ce vedem acum. Dacă şi până acum Armata avea probleme grave cu recrutarea, după desfiinţarea serviciului militar obligatoriu, aceste probleme se vor accentua. Cine dracu se mai duce să se angajaze, când statul rupe contractul cu militarii când îi tună lui, şi te lasă cu curucucu în baltă când ţi-e lumea mai dragă? Iar dacă se aplică şi "reforma lui Igaş", aceleaşi probleme de recrutare le va avea şi Poliţia.   


Asta e "reforma" statului, atât de dragă lui băsescu? Ce vom face? Vom angaja mercenari, dacă românii nu vor mai vrea să aibă de-aface cu statul lor, care-şi bate joc de ei?  


Apropo: nu văd pe nimeni din "societatea civilă", altminteri foarte ageră în a număra băşinile parlamentarilor, să protesteze faţă de creşterea prezenţei noastre în Afganistan şi faţă de războiul ăsta cretin, care nu ne aduce nici mai multă securitate şi nici bărboşilor ălora de acolo mai multă prosperitate.


Dacă Occidentul vroia să demonstreze cât de ipocrit şi lipsit de morală este, nu putea alege o cale mai bună decât să se ducă în Afganistan. Şi să se sinucidă...Nu ştiu dacă realizaţi, dar operaţiunile militare au început în octombrie 2001. Adică durează de zece ani, şi va mai dura cel puţin patru. Deja a depăşit, ca timp, cele două războaie mondiale. Şi noi vom fi cei care vom stinge lumina acolo? Ca să ce? Să suplinim lipsa de performanţă internă cu astfel de atitudini slugarnice faţă de americani? Ca să ajungă şi Pulimea Sa să dea mâna cu Obamezul?

Mizerabile vremuri trăim!


PS: ce-or avea japonezii cu noi, de ne pun în capul listei celor care vor muri de foame în Europa? Ăsta n-ar fi trebuit să fie subiect de analiză în CSAT? Sau cei din CSAT sunt din gaşca importatorilor de alimente?

Popor de manelişti

După ce mai acum vreo săptămână citeam pe undeva că anul ăsta salariile angajaţilor de la "Dacia" urmează să fie mărite cam cu trei sute de lei net(nu e o sumă prea mare, totuşi!), azi văd un miting ca la mama lui, al aceloraşi angajaţi. Unde se strigă din toţi plămânii "Jos băsescu!" şi "Jos Guvernul!"  şi unde se protestează împotriva noului Cod al Muncii, împotriva creşterii preţurilor, inclusiv la benzină, şi în general, băieţii le cam fut muma'n cur la toţi! Ceea ce este firesc: are cineva care trăieşte din ce munceşte sau din ce-a muncit vreo bucurie în ţara asta?


Două mici amănunte: băieţii nu zic nimic de patronii lor de la Renault, aşa cum nici patronii lor de la Renault nu par foarte deranjaţi că muncitorii hăulesc prin cele pieţe, în loc să tragă la şaibă, deci 1-0 pentru Sarkozy! Şi al doilea amănunt: în piaţă la Mioveni se cânta de mama focului o manea, "Internaţionala!" Aia cu: "Hai la lupta cea mare!" Popor de manelişti, dom'le!


PS: o readucere aminte a versurilor nu strică...






PPS: o proastă de la Realitatea Tv, Cristina Şincai, se miră ca vaca, apropo de demonstranţi: "Uite, maică, deşi lucrează la privaţi, protestează împotriva guvernului!" De parcă politica tembelă a Guvernului nu-i atinge decât pe angajaţii de la stat! P'ăia de la privat nu-i atinge creşterea preţurilor administrate? Bulibăşeala din sistemele publice de educaţie şi sănătate? Lipsa infrastructurilor? Ei nu cotizează la stat, şi banii lor nu sunt risipiţi de Nuţica?

luni, 24 ianuarie 2011

Fata morgana

Democraţia lui lăzăroiu



Pentru sebastian lăzăroiu democraţia se rezumă la libertatea de a huidui. Şi dovada supremă că traian băsescu nu e un tiran este faptul că n-a pus jandarmii să le spargă protezele amărâţilor ăia care-l huiduiau, la Iaşi şi la Focşani. Nimic însă despre faptul că şeful lui încalcă legi şi Constituţie, că e doar preşedintele unei găşti de afacerişti lacomi, că se substituie premierului, că decide el şi doar el ce e bine şi ce e rău pentru noi, că împarte societatea în buni şi în răi, că învrăjbeşte societatea, că a scos practic ţara din UE, că etichetază pe toată lumea, că foloseşte serviciile secrete şi justiţia împotriva adversarilor politici, că oamenii sunt ascultaţi cu anii, că li se inventează vini, şi sunt purtaţi pe la DNA, ca să li se distrugă credibilitatea, astea nu se pun? Aşa o arăta o democraţie, după mintea idiotului de lăzăroiu?