sâmbătă, 31 iulie 2010

Una fără alta nu se poate!



Prieteni, nu sunt în cea mai bună dispoziţie pentru scris. Acum stau mai mult pe drumuri, la spital cu tatăl meu. Dar din când în când vă voi mai semnala câte ceva ce-mi atrage atenţia, cum este editorialul lui Bob Herbert din NYT. "Un păcat şi o ruşine", şi nu se putea un titlu mai potrivit: păcatul este distrugerea locurilor de muncă, sub pretextul că este criză, iar ruşinea o constituie scăderea dramatică a salariiilor şi veniturilor muncitorilor americani, în timp ce profiturile corporaţiilor au crescut ameţitor.

" The recession officially started in December 2007. From the fourth quarter of 2007 to the fourth quarter of 2009, real aggregate output in the U.S., as measured by the gross domestic product, fell by about 2.5 percent. But employers cut their payrolls by 6 percent.


In many cases, bosses told panicked workers who were still on the job that they had to take pay cuts or cuts in hours, or both. And raises were out of the question. The staggering job losses and stagnant wages are central reasons why any real recovery has been so difficult.


“They threw out far more workers and hours than they lost output,” said Professor Sum. “Here’s what happened: At the end of the fourth quarter in 2008, you see corporate profits begin to really take off, and they grow by the time you get to the first quarter of 2010 by $572 billion. And over that same time period, wage and salary payments go down by $122 billion...In short, the corporations are making out like bandits. Now they’re sitting on mountains of cash and they still are not interested in hiring to any significant degree, or strengthening workers’ paychecks.

Productivity tells the story. Increases in the productivity of American workers are supposed to go hand in hand with improvements in their standard of living. That’s how capitalism is supposed to work. That’s how the economic pie expands, and we’re all supposed to have a fair share of that expansion.
Corporations have now said the hell with that. Economists believe the nation may have emerged, technically, from the recession early in the summer of 2009. As Professor Sum writes in a new study for the labor market center, this period of economic recovery “has seen the most lopsided gains in corporate profits relative to real wages and salaries in our history.”


Aş pune pariu că lucrurile se petrec la fel şi în România, cu o violenţă şi mai mare, pentru că sălbăticia capitalismului românesc întrece multe limite. Dar la noi lucrurile astea nu sunt discutate, pentru că nu are cine deschide o astfel de discuţie. Aici nu este vorba de stânga sau de dreapta, este vorba de valori morale, de echitate, dar mai ales de modul în care funcţionează lucrurile. Mai devreme sau mai târziu un sistem de acest gen, care exploatează fără neruşinare munca oamenilor, care-i pune cu spatele la zid, se va prăbuşi sub presiunea violenţei sociale. 

Pacea socială are nişte costuri. Chinezii sunt pe cale să afle şi ei acest adevăr. Până acum China a fost un soi de paradis al celor care distrugeau locuri de muncă în ţările lor, pentru a maximiza profiturile. Ei bine, şi acest paradis se cam duce dracului. Chinezii descoperă acum că lupta de clasă nu e doar o lecţie din manualul de marxism. Şi că maoismul nu avea legătură cu marxismul, ci cu efortul de a schimba rapid o societate majoritar rurală. Abia această industrializare galopantă oferă premizele luptei de clasă în China. Şi atunci unde va mai fugi capitalul nomad? Pe cine va mai prosti cu trei mărgele?

Poate mă înşel, dar suntem mai aproape de atingerea idealului exprimat de sloganul "Proletari din toate ţările, uniţi-vă!" acum, când mişcarea comunistă este moartă şi îngropată, decât niciodată. Şi poate asta nu are legătură cu comunismul, ci doar cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. Unele lucruri se schimbă, altele nu. Unul este lăcomia capitalismului, celălalt lupta de clasă. Cum era cântecelul ?

"Love and marriage,love and marriage,
Go together like a horse and carriage
This, I tell you brother
You can't have one without the other."

Nu poţi avea lăcomia capitalismului fără lupta de clasă. Asta e, vă place sau nu...

vineri, 30 iulie 2010

Tandreţe

Un nou concept



Plecând de la noul logo, am o idee: aşa cum cei mai mulţi folosesc conceptul "all inclusive", de ce nu ne-am afirma noi cu un concept revoluţionar: "rom inclusive"? Că dacă tot ai în logo  asta ROMânia, poţi citi şi "rom în ea". Şi, slavă Domnului, romii sunt singura atracţie naţională în acest moment. Să profităm, deci!

joi, 29 iulie 2010

Ce ne scapă



Circoteca "brandului de ţară" are şi o parte mult mai serioasă, care ne scapă: aceea a imposibilităţii de a spune lumii ceva despre noi. De asta producem tot felul de tâmpenii: fabulospirit, landofcioisul, garbage garden, despre care credem că ne reprezintă. În fond, ce să creadă alţii despre noi, dacă noi nu ştim pe ce lume suntem? Ce avem de arătat lumii despre noi? Că suntem români? Ce presupune asta?

Până nu ne lămurim în legătură cu identitatea noastră, cu mesajul pe care vrem să transmitem, vom tot da chifle şi vom cheltui bani pe himere. Şi vom face mişto de unii şi de alţii, fără să fim conştienţi că ne batem joc de noi.  

Integraţi-i voi, deştepţilor!



Dovadă a relaţiilor seculare de prietene franco-române, urmaşii lui Asterix şi Obelix ne-au dat un şut în cur pe motiv de ţigani. Care au ajuns să-i aducă şi pe ei în pragul unei crize de nervi la nivel naţional. Şi vor să-i uşuie de pe pământul sfânt al Franţei înapoi în ţigănia Republicii Absurde România. Uitând de Libertate, Egalitate, Fraternitate. În ideea, sănătoasă, că astea trei nu sunt de la sine, trebuie să meriţi, dacă vrei să te bucuri de ele.

Ce nu ne spun băieţii e cum să-i integrăm. Criza de nervi a francezilor are o explicaţie: au ajuns la concluzia că nu au CUM să-i integreze, că ORICE metodă ar aplica, eşecul este garantat. Pur şi simplu NU pot fi integraţi. Am mai spus asta: ţiganii sunt rasişti, ei vor ca noi să ne schimbăm, şi când spun noi mă refer la toţi europenii, nu doar la români. Dacă occidentalii, cu identităţi naţionale şi culturale marcate, puternice şi rezistente la şocuri, nu vor să se schimbe, noi, frunză în vânt, am început de ceva vreme să ne ţiganizăm. Şi probabil că aici integrarea va fi sinonimă cu ţiganizarea totală.

Poate nu scriam despre asta, dacă nu dădeam piept cu procesul într-un loc în care nu prea ai chef de proastele obiceiuri ale ţiganilor: spitalul. Ieri seară l-am internat pe taică-meu la Floreasca, după ce problemele respiratorii i s-au agravat brusc. Lucrurile s-au desfăşurat normal, şi când spun normal spun că nu au fost niciun fel de probleme: echipajul de pe ambulanţă a venit cu tot ce era nevoie, i-au făcut EKG acasă, au luat primele măsuri, apoi la camera de triaj i-au făcut rapid toate analizele, radioscopie, mă rog, ce ştiau ei că trebuie să facă. 

Evident, încă de la intrarea în spital te întâmpină cel puţin o şatră. Care n-are mamă, n-are tată. Nu le pasă de nimeni şi de nimic, fac scandal, mănâncă pe unde apucă, mă rog, dacă n-ar fi ăia de la pază, ar fi şi mai rău. 

După ce l-au mutat la terapia intensivă de la cardiologie, azi dimineaţă m-am dus să-i dau doctoriţei nişte acte medicale mai vechi, să poată vedea evoluţia bolii,  şi am adus nişte medicamente din medicaţia lui obişnuită. Spitalul, după renovare, arată impecabil, dacă treci de uşile secţiilor. Curat, echipament nou, aer condiţionat, personal care nu arată aşa hăituit cum arată prin alte spitale, politicos, şi care îţi mai şi explică despre ce este vorba. Şi mă bucur că sunt fermi în legătură cu rudele bolnavilor. Nu foloseşte nimănui forfota de pe coridoare şi agitaţia.


Lucrurile se schimbă când e vorba de spaţiile comune. Fiecare etaj cu şatra lui. Trebuie să fii atent să nu calci pe vreun ghiul, pe vreo cruce de un kilogram, pe vreo fustă creaţă. Un ţigan, în lift, ca să nu coboare un etaj(liftul oprea la etajele pare) a tras de uşi şi l-a oprit la trei. Nu i-a păsat de ceilalţi: el vroia la trei. Ce conta că liftul se putea defecta, că bolnavi care nu pot face asta ar fi trebuit să urce pe jos! Aşa vrea muşchii lui! Şi muşchi avea, şi tatuaje! 

Poate pentru noi astea sunt mizilicuri. Ne-am obişnuit cu ele, iar ţiganii, prin atitudinea lor ostilă, la intimidare, vor să domine, printr-un soi de şantaj cu violenţa potenţială.  "Bă, te strivesc ca pe o gânganie! Sunt ţigan şi nu-mi pasă de nimic!" Pentru alţii sunt o încălcare a regulilor, şi este tratată ca atare. De asta nu-i acuz pe francezi că ni-i trimit înapoi. Francezii sunt nesimţiţi pentru că au folosit pretextul ţiganilor pentru a plăti nişte poliţe(dracu' ştie ce firmă franceză nu şi-a primit tainul) şi au legat problema lor de aderarea României la Spaţiul Schengen. 

Problema e ce facem cu ei după ce vin. Metoda aplicată până mai ieri de francezi: "vă plătim să ne lăsaţi în pace" nu funcţionează. Şi noi oricum nu avem bani pentru asta. Locuri de muncă nu sunt, şi oricum munca nu-i de nasul lor. Probabil că au să ajungă să ne dea în cap, pur şi simplu.  
  
Abia de acum încolo încep adevăratele probleme cu ţiganii. Iar una dintre probleme va fi exprimarea evidentă a rasismului latent al ambelor părţi, pentru că nu doar ţiganii sunt rasişti. Dar dacă rasismul ţigănesc este programatic, activ, rasismul românilor va fi unul reactiv.  Şi nu ştiu ce ne poate rezerva viitorul.

Amânarea dezbaterii pe tema asta se răzbună. Practic, nu ştim ce să facem. Cred că nu-i nimeni atât de tâmpit să creadă că un post de secretar de stat pentru integrarea ţiganilor rezolvă lucrurile. Sau nişte ajutoare sociale. Sau închisul ochilor în cazul micii infracţionalităţi. Sau tot felul de bizarerii, gen preşedintele, regele, voievodul ţiganilor. Astea au agravat lucrurile, nu le-au rezolvat. Ce urmează? Ştie cineva?

Evident, nu! Dar o să aflăm când imnul României va fi: "Republică, Măreaţă Şatră!"

Se putea?





Cu Nuţica nu ne plictisim! Nici nu s-a lansat noul logo al campaniei de promovare a României, că au şi apărut problemele. Frunza din logo este ciordită dintr-o altă campanie, a unei firme engleze de transport. Mizeria asta a costat aproape milionul de ieuroi? Noi suntem sănătoşi? Şi vrem să mai cheltuim vreo 73 de milioane de ieuroi pentru "implementare"? Ne-a lovit cu copita boala vacii nebune?

miercuri, 28 iulie 2010

Slogan alternativ



Ca în povestea cu găina babei, care a cotcodăcit de-a ameţit tot satul, ca să "nască" o mărgică, aşa şi fecioara din Pleşcoi a cotcodăcit un an de zile şi a scos un slogan de toată jena: "Explore the Carpathian Garden". Cu trimitere, probabil, la tâmpenia aia cu "România, grădina Maicii Domnului". Şi au să înţeleagă mintenaş aluzia chinezii confucieni, că bazaconia asta se lansează la Expoziţia Universală de la Shanghai. 

După cum arată minunata noastră patrie, Republica Absurdă România, sloganul alternativ ar fi cu mult mai potrivit: "Explore the Carpathian Garbage". Că de gunoi vor da turiştii lu' peşte prin Carpaţi, dar şi pe malul mării, şi, în general, peste tot.  

Înainte de slogan, nu era mai bine să fi investit noi în infrastructuri, într-o industrie a divertismentului, în atracţii pentru turişti? Pare mai logic aşa, că vinzi ce ai, nu ce ai putea avea, dar n-ai. Dar logica nu s-a simţit niciodată la ea acasă în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Spre ghinionul nostru... 

marți, 27 iulie 2010

Lolita de România, faza pe tabloide



Dacă aşa crede EvZ că se va relansa, linşându-l pe Cristi Tabără, atunci am pus-o de mămăligă! Chiar dacă ar fi adevărat ce scriu ei, în faza asta a cercetării penale nimic nu ar fi trebuit să fie public, dar trăim în România, ce pizda mă-sii! Dar dacă nu e adevărat? Ce se va întâmpla cu fata? Ce se va întâmpla cu familia ei? Cu Cristi Tabără?

Şi cretinii ăia de Bruxelles nu au de gând să spună ceva şi despre practicile astea criminale ale unora din Justiţia română de a vinde informaţii presei, sau de a le da la ordin, încălcând grav garanţiile procesuale şi drepturile cetăţeneşti? Pentru că asta e cu adevărat o problemă, nu fanteziile lor despre o instituţie tembelă, ANI.

Nu sunt adeptul unei Legi a presei, nu pentru că ar fi inutilă, ci pentru că ar fi interpretată şi aplicată abuziv. Dar nici situaţia de acum, în care nimeni nu zice nimic despre astfel de practici, nu e normală. Faptul că presa scrisă e în pragul falimentului nu e de bine, e de rău. Şi e acolo nu pentru că o boicotează cititorii, ci pentru că nu mai au bani să cumpere ziare. Dacă ar fi rezultatul unui boicot, falimentul ar avea virtuţi curatoare. Aşa nu se schimbă nimic. Ăi de scapă de faliment se vor comporta fix la fel ca dobitocii de la EvZ...

Ce bou nerecunoscător sunt!



Zău aşa! Cât de bou pot fi, dacă n-am reuşit să pricep ce pefect guvern avem, şi ce noroc a căzut pe capul meu, odată cu numirea lui boc premier?  Foarte bou, se vede treaba!(nu vă chinuiţi să-mi reproşaţi cine ştie ce "greşeli", sunt intenţionate!). Foarte bou şi foarte nerecunoscător, pentru că după ce nu văd fericirea de a fi contemporan cu cel mai perfect guvern al României post-decembriste, îl şi muşc de cur pe Piticul de Grădină Preferat al Pulimii Sale. Şi asta doar pentru că sunt orbit de ură, că prejudecăţile politice mă împiedică să fiu obiectiv. Sigur, faptul că suntem în recesiune de doi ani şi că îmi tot scade puterea de cumpărare dramatic sunt simple amănunte, care nu au cum umbri perfecţiunea guvernării.


Ia să-mi fac eu autocritica: "Păi se poate, musiu? Unde te trezeşti? Ia, marş în faţa guvernului şi pune-ţi cenuşă în cap! Mulţumeşte-le Iubiţilor şi Stimaţilor Conducători şi Pulimii Sale pentru viaţa minunată pe care o duci! Nerecunoscătorule! Păi dacă era ceauşescu, acu' putrezeai la Canal! Boule!"

Am fost destul  de convingător? Că dacă nu o să văd eu pe dracu!

Cine în spinarea cui stă



Fără prea multe comentarii, ştiţi teoria Măreţului Cârmaci: grasul de bugetar stă în spinarea slabului de privat, şi consumă bani care nu există. De aceea se împrumută statul, ca să dea salarii bugetarilor şi pensii ticăloşilor de moşi şi de babe, care nu mai produc nimic, ci doar consumă, şi nu vor nici de-ai dracului să moară.

Doar că ieri Dragă' Stolo o spune p'a dreaptă: ""Ungaria a întrerupt împrumutul de la FMI pentru că îşi poate finanţa singură deficitul, ceea ce din păcate nu se poate spune despre România. Împrumutul de peste 20 de miliarde de la FMI şi Comisia Europeană a fost făcut de România în primul rând pentru datoria externă făcută de sectorul privat. Ştiu că nu sună bine, dar aşa stau lucrurile. A trebuit să finanţăm mai întâi datoria sectorului privat şi abia apoi alte chestiuni precum partea bugetară." Cu alte cuvinte, "slabul" stă în spinarea "grasului", şi "grasul" este penalizat pentru erorile şi excesele "slabului". Care slab e gras, de fapt, dacă ne uităm câţi din banii împrumutaţi îi sunt destinaţi. 

Veţi zice că "slabul" din mintea lui băsescu va duce greul rambursării datoriei. Mă tem că nu va fi aşa, şi tot greul va cădea pe umerii bugetarilor şi pensionarilor. Care nu au cum face evaziune fiscală, spre deosebire de cei din mediul privat, care se duc imediat în zona neagră. Cum vedeţi, deja a început pregătirea psihologică pentru neplata pensiilor şi salariilor bugetarilor.

Nu-mi fac iluzii că se va schimba ceva în România. Nu se va schimba. Pentru că aceia care ar trebui să fie agenţii schimbării se comportă ca agenţi ai disoluţiei democraţiei şi solidarităţii sociale. Sigur, peste tot în lume criza atacă valorile sociale, dar răspunsul societăţii este acolo altul, de respingere a disoluţiei, nu de amplificare a ei, ca la noi.

Slabe speranţe



Bogdan Glăvan este economist şi predă la Universitatea Româno-Americană. Are şi un blog, "Logica economică". Are şi o idee, proastă şi fixă: ORICE se întâmplă rău în economie şi societate are o singură explicaţie, anume existenţa statului. Dacă n-ar exista statul, ar fi Raiul pe pământ. Dar cum statul intervine în economie şi în societate, am cacarisit-o.

În ceea ce mă priveşte, am un profund respect pentru obsesii. Sincer! E greu să îţi cultivi o obsesie până se face mare şi devine productivă. Şi mai greu e să-ţi faci o turmă de susţinători, care să-ţi venereze obsesiile. Bine, veţi spune, România are în fruntea ei tot un obsedat, şi s-au găsit peste 5,5 milioane de veneratori, care i-au mai dat un mandat de preşedinte. Pe lumea asta sunt obsesii şi obsesii. Şi apoi Glăvan nu are încă o tribună de dimensiunea celei de la care a predicat Pulimea Sa. Cine ştie, poate el e viitorul.

Sunt printre cei care comentează producţiile intelectuale ale domnului Glăvan şi oameni inteligenţi, cu care poţi fi sau nu de acord, dar care au o gândire articulată şi argumente. Dar sunt şi apucaţi, care şi-ar avea locul mai degrabă la balamuc. Oameni al căror discurs este de o violenţă şi de o intoleranţă care ar merita atenţia Procuraturii, într-o ţară normală. Pentru că nu poţi lăsa nesancţionate afirmaţii de genul: "Da, sunt periculos cand te atingi de ce este al meu fara sa ai avizul meu expres. Poti veni si cu ordonanta de guvern, ca ti-o gauresc in fata, nu inseamna nimic pt. mine .



Cat despre anarhism… mai degraba pe tine te pot acuza de acest lucru, din moment ce refuzi sa-mi accepti dreptul inalienabil la libertate. Crede-ma ca pt. el as ucide “femei, copii, batrani” si alte lepre socialiste, NIMENI nu e stapan pe viata mea afara de mine, dar daca vrei sa-mi incalci dreptul P, fi pregatit de retaliere . Ma voi bate pt. libertatea mea si cu prietenul tau imaginar daca e nevoie, si cu asistati social ca tine, cu babi schizofrenici ca Gheorghe si altii. Nici macar o cruciada a papei, cum a fost macelul cunoscut drept “cruciada copiilor”, nu poate stopa niste adevaruri independente de om. Asta e o lege a fizicii: orice actiune are o re-actiune" .


Cum vedeţi, obsesia prezidenţială a "asistaţilor" a luat dimensiuni apocaliptice în mintea unor demenţi. Care declară public că ar omorâ pe oricine cred ei că le-ar aduce atingere dreptului lor de a face fix ce vor.  
 
 
Aşa că ameninţările pe care mi le adresează direct un apucat, care semnează cu Dan mi se par o încununare a libertarianismului de mahala, şi un triumf al omului nou, capitalist, că în ţara asta fiecare regim politic a avut obsesia asta: să făurească omul nou. Reuşind doar să genereze câţiva monştri şi o mare de lichele.
 
 
Aşadar, mi se promite o moarte sub roţile Merţanului, care, pentru dobitocul cu pricina, este semnul absolut al statutului social şi al puteri: "@CG MORI mai bab jegos, schizofrenic batran de 60 de ani! Masina sa dea peste cine tii tu cel mai mult. Nu ma duc nicaieri, ci voi baga glontul in cap gunoaielor tale sociale care incearca “democratic” sa ma fure. Lepra jegoasa, daca te vad pe strada, dau cu mertanul peste tine . Inainte, inapoi, inainte, inapoi, pana iti dau kilogramele alea de grasime jos (de pe creierul tau idiot cel putin, poate inveti ceva ce un socialist nu stie… adica sa gandeasca) . Eu nu ma supun nimanui – nici lui Dumnezeu, nici religiei, nici statului si cu siguranta nici tie si proletarilor tai de rahat. Nici in scoala nu m-am supus majoritatii, ba chiar m-am luat la tranta cu ea, si cam toti ma stiau de frica.


Democratia nu are ce cauta in drepturile individuale, mai babuin de nimic ce esti. Altfel, si Hitler tot democratic i-a ucis pe evrei ca asa au vrut germanii acelor vremi. Si oare azi cati romani n-ar dori aceeasi soarta cu ungurii? PUTEREA conteaza, iar tu, bai batran grasan ce esti, NU AI PUTEREA. Te provoc la razboi armat, pe viata si pe moarte. Numai unul dintrre noi sa ramana viu. Ai curajul lepra socialista si jegoasa ce esti? Sau ti-e frica si preferi sa apelezi la democratie sa-ti salvezi fundul ? Gheorghe, poti veni tu cu 10 bodyguarzi SPP-isti deodata daca te simti mai in siguranta, dar crede-ma ca tot iti iau gatul, cu tot cu SPP-istii . Am munitie destula. Numeste locul unde vrei sa ne luptam, ca in vestul salbatic, si spune-mi, cum iti place mormantul (ti-l platesc eu, sa nu zici ca sunt baiat rau ) ".
 
 
Sigur, posesorul blogului n-a scos un cuvânt pe tema asta. Bănuiesc că este de acord cu cititorii lui care proferează ameninţări cu moartea. Sigur, este poziţia unui om responsabil, care formează alţi oameni, în minunatul nostru sistem educaţional. Care, se vede treaba, va scoate nu doar tâmpiţi, ci şi ucigaşi, de vreme ce un educator nu găseşte de cuviinţă să nu fie de acord cu astfel de poziţii. 
 
"Viitor de aur ţara noastră are!" Da, dar cu alţi cetăţeni. Cu ăştia de acum, slabe speranţe!  

PS: ce-or zice americanii despre ei? Sunt comunişti, pentru că ţara lor e o democraţie?

luni, 26 iulie 2010

Plouă!

Aligică, şezi blând!



Aligică o comite iar. Tipul ăsta mă amuză. Prost nu e, doar că dogmatismul îl face de rahat. Iar dacă se trezeşte că trebuie să lupte pentru "cauză", el fiind unul dintre "ideologii" populismului popular(sic!), rezultatele sunt de-a dreptul comice!

Acum i s-a sculat împotriva marxismului. I se pare lui că asistăm la o resurecţie a marxismului. Nu asistăm la nimic, chiar dacă Zizec se dă de ceasul morţii să se vorbească de el. Dar în spatele lui e un mare gol, pe care n-o să-l umple nici dracu'. Pentru că jupân Marx e un tip care se lasă greu descoperit, trebuie să pui mâna pe carte, şi până acum nimeni n-a sintetizat "Capitalul" pentru o postare pe tuităr! Aşa că băieţii lipesc etichete: nu eşti de-al nostru, nu esti labertarian, eşti marxist, ce mai! Adică un bou colectivist, nu un geniu individualist.

Şi onania intelectuală se desfăşoară cu o frenezie demnă de o cauză mai bună. Uitând că nici Marx, nici Hayek, nici Mises, nici Keynes nu au pretins că sunt Nostradamus şi că pot proiecta starea economiei pe un mileniu înainte! Nu, fiecare a oferit soluţii, mai bune sau mai proaste, unor probleme economice punctuale, iar când s-au apucat să filosofeze, au făcut-o cu gândul la servirea unei tabere politice, motiv pentru care, în timp, poziţiile lor devin irelevante. 

Marx, mai mult decât ceilalţi citaţi, a construit o metodă de a citi realitatea. Bună, rea, nu ştiu, nu sunt marxist. Câtă vreme ea rămâne validă şi nu duce concluziile în bălării, e la fel de legitimă ca şi altele. Iar cei care o folosesc nu au de ce fi demonizaţi. Cum nu au de ce fi demonizaţi cei care folosesc alte grile de citire a realităţii. Oricum aceste grile sunt adesea irelevante, pentru că reduc prea mult  complexitatea, din imposibilitatea de a o descrie coerent. Asta este, cel mai adesea, sursa slăbiciunilor şi eşecului lor.

Modelele coerente care descriu lumea, o explică, sunt cele mai atractive, dar şi cele mai periculoase, pentru că pot fi transformate uşor în dogme, iar dogmele nu mai permit modelului să evolueze, să iasă din trecut, să se adreseze realităţii la zi.

Poate că marxismul abia acum are cu adevărat o şansă de afirmare, dacă se renunţă la dogmă şi modelul originar al lui Marx, nu vulgatele leninist-staliniste, devine unul deschis, adaptiv, iar asta este sarcina adepţilor săi. Poate o să vă surprindă următoarea afirmaţie, dar eu cred că Marx nu trebuie să fie citit şi adaptat la realităţi neapărat de stânga. Ca şi Keynes, de altminteri. Care nu a fost favoritul "stângii", pentru că detesta comunismul, iar motivul pentru care şi-a dezvoltat teoriile a fost acela de a-l delegitima. 

De fapt, în acest moment cea mai mare eroare a stângii ar fi să-şi lege discursul economic de economişti morţi şi filosofia de filosofi aşişderea. Stânga este confuză şi în pierdere de viteză nu pentru că e în continuare marxistă, că nu e! Motivele sunt mult mai simple: este conservatoare, citeşte realităţile cu grile perimate.

Lucrurile s-ar simplifica pentru ea dacă ar purcede la o limpezire a ideilor şi mesajelor. Plecând de la câteva elemente simple, de la un sistem de valori care să fie recunoscut de oameni care trăiesc în secolul 21. Iar elementul central al demersului său trebuie să rămână promovarea şi apărarea democraţiei. Pare paradoxal, dar cei mai mari duşmani ai democraţiei nu sunt adepţii lui Marx, ci cei ai lui Hayek, Mises, Friedman şi alţii de la dreapta. Motivul este simplu: individualismul dus la extrem este un dizolvant al democraţiei, pentru că în democraţie există şi ideea binelui comun. Doar totalitarismul îl neagă în fapt, deşi îşi justifică existenţa prin nevoia promovării acestui bine.

 Vedeţi în ce hal de atomizare a ieşit societatea românească din totalitarismul ceauşist. Şi ce fac dobitoci de genul Patapipi, Aligică şi compania? Propăvăduiesc un idividualism feroce, condamnă orice acţiune care aduce a "colectivism" şi se miră ipocrit că lucrurile nu merg cum trebuie. Iar ca remediu propus şi mai mult individualism, la limită distrugerea brumei de stat social care mai există încă.  Este reţeta care ne va duce la eşec, şi, culmea, Marx nu are niciun amestec în asta!

Aşa că musiu Aligică, şezi blând! Nu ne paşte niciun pericol! Marx este ultima preocupare a românilor! E drept că mie, în locul lui, mi-ar da fiori vestea că acum 41% dintre români l-ar vota pe ceauşescu, dacă ar mai putea candida. Sigur, ar fi un vot de sancţiune. Inclusiv pentru "elite" ca Aligică. Poate au bunul-simţ să-şi asume şi ei acest "succes" al celor două decenii de "capitalism", "democraţie" şi "individualism".   

Mizeria războiului





Doar vă semnalez, că nu am nici timp, şi nici chef să comentez, ce publică azi NYTimes despre războiul din Afganistan. Este poate cea mai semnificativă scurgere de informaţii de la publicarea, de către acelaşi NYT a "Pentagon Papers", un studiu al relaţiilor americano-vietnameze din 1945 până în 1967, care a dezvăluit adevărata implicare a americanilor în zonă şi minciunile oficiale legate de subiect.  


Astăzi este vorba despre mizeria războiului din Afganistan, despre care toată lumea ştia câte ceva, dar nu avea nimeni întreaga imagine. Am scris şi eu despre implicarea serviciilor secrete din Pakistan în sprijinirea talibanilor. Doar cu sprijinul lor talibanii şi-au construit un sanctuar în Pakistan,  s-au antrenat şi s-au echipat. iar acum atacă tot mai dur forţele NATO şi ale SUA din Afganistan.  Înţeleg că talibanii au fost dotaţi cu rachete sol-aer, ca în anii 80, când americanii i-au echipat cu "Stinger" pe mujahedini ."  Nu m-aş mira să aflu că în spatele acestei manevre se află chinezii, un aliat de lungă dată al pakistanezilor. Şi care nu-i vor pe yankei în curtea din spatele casei. Cum ar veni "doctrina Monroe" rescrisă cu idiograme!


Articolele din NYT pică la doar câteva zile de la publicarea unei anchete-mamut a ziarului Washington Post despre behemothul serviciilor secrete americane, scăpat de sub orice fel de control al societăţii civile, dacă acest control a fost vreodată o chestie serioasă.

Evident, toate astea au legătură şi cu mişcările din sânul armatei americane, şi cu luptele de putere de la Washington, printre altele. Şi nu prevestesc nimic bun. Oricum de promisiunile lui Obama  s-a ales praful...     

duminică, 25 iulie 2010

Or mai fi mulţi proşti?



Or mai fi mulţi proşti, dispuşi să pună botul la populismele Fecioarei din Pleşcoi? Care iar a pus mâna pe uneltele cameristei şi s-a apucat să trebăluiască prin sediul organizaţiei de Bucureşti a PDL. Evident, cu toate televiziunile lipite de curul ei, că fără ele ce rost ar avea efortul? Aşa că declaraţia ei, cum că nu mai pune mâna pe mop, orice ar fi, e încă o minciună pioasă. Femeia asta va pune mâna pe ORICE şi va face ORICE poate s-o ajute să-şi satisfacă ambiţiile.

Şi orice înseamnă şi un pupic duios pe bucile Pulimii Sale, cu care, nu-i aşa, sunt datori toţi urmaşii lui traian: "Este o mare onoare şi o mare responsabilitate pentru că PDL Bucureşti este cea mai mare organizaţie a PDL, nu numai că este cea mai mare, dar este o organizaţie care a dat de trei ori primarul general al Capitalei şi de două ori preşedintele României. Această istorie a organizaţiei ne obligă pe toţi cei de aici la performanţă şi cred că este important să se ştie că personal nu am venit la organizaţia PDL Bucureşti pentru a candida la Primăria Capitalei. Misiunea mea este să recâştigăm împreună încrederea bucureştenilor şi să facem în aşa fel încât bucureştenii să devină din nou implicaţi în rezolvarea problemelor pe care le avem cu toţii în acest oraş care creşte de la o zi la alta aşa cum se întâmpla pe vremea lui Traian Băsescu...Cu timpul în ultimii ani am renunţat la modelul Traian Băsescu şi cred că este momentul ca PDL Bucureşti să se reîntoarcă la bucureşteni, să facem politica Bucureştiului împreună cu ei."

O, da, Nuţico! Dacă ne lipseşte ceva, nouă, bucureştenilor, apoi acel ceva este traian băsescu la Primărie! Cum creşteau ele, bordurile, cum li se umflau buzele ciuhabilor, nu pentru că se aplica legea şi erau obligaţi să intre în legalitate, ci pentru că le dădea un cap în gură Iubitul Conducător. Dar cel mai mult îi simt lipsa maidanezii, care se vor mănuşi, nu-i aşa? 


Ce politică a făcut băsescu împreună cu bucureştenii? El, marele maestru al referendumurilor, a convocat la consultări bucureştenii măcar o SINGURĂ dată pe probleme de interes general? De exemplu când a promovat proiectul pasajului ăla de la Basarab, care a ajuns acum să coste 320 de milioane de euro. 160 de milioane kilometrul. Sau gâlmele alea de lângă molurile lui Puiu Popoviciu, că şi alea sunt tot opera lui.

Miza Bucureştilor este bugetul oraşului, şi vă daţi seama că dacă 36% din PIB se fac aici, şi bugetul este pe măsură. De ce credeţi că se vrea desfiinţarea consiliilor de sector şi alegerea primarilor sectoarelor din rândul consilierilor generali? De ce vrea PDL câştigarea alegerilor în Bucureşti? Pentru că ne iubesc de nu mai pot? Păi, şi acum au majoritate în Consiliul General şi fac ce vrea muşchii lor! Vă daţi seama ce ar fi dacă ar reuşi să facă ce-şi propun? Şi dacă mai aprobă şi proiectul Marelui Bucureşti, cunosc eu vreo câţiva care vor deveni miliardari în euro peste noapte!

Aşadar câţi proşti vor mai pune botul la vrăjeala portocalie?

Clasa de mijloc? R.I.P.



Clasa de mijloc este pe moarte, peste tot în lume, iar ucigaşul poartă un nume: neo-liberalismul. Care a distrus sistematic toate mecanismele care au făcut posibilă existenţa sa. Clasa de mijloc este un produs al lumii industrializate, dezvoltate, care a inventat statul bunăstării. Culmea este că în România tocmai membrii incipientei clase de mijloc(un avorton, până la urmă, cum ne demonstrează actuala criză) sunt cei care doresc moartea statului social, deşi fără el nici existenţa lor nu este de conceput.

Aveţi mai jos motivele pentru care clasa de mijloc este sistematic scoasă din scenă în SUA, ţara care se identifica drept port-drapelul acesteia:


 • 83 percent of all U.S. stocks are in the hands of 1 percent of the people.



• 61 percent of Americans "always or usually" live paycheck to paycheck, which was up from 49 percent in 2008 and 43 percent in 2007.


66 percent of the income growth between 2001 and 2007 went to the top 1% of all Americans.


36 percent of Americans say that they don't contribute anything to retirement savings.


• A staggering 43 percent of Americans have less than $10,000 saved up for retirement.


• 24 percent of American workers say that they have postponed their planned retirement age in the past year.


• Over 1.4 million Americans filed for personal bankruptcy in 2009, which represented a 32 percent increase over 2008.


• Only the top 5 percent of U.S. households have earned enough additional income to match the rise in housing costs since 1975.


• For the first time in U.S. history, banks own a greater share of residential housing net worth in the United States than all individual Americans put together.


In 1950, the ratio of the average executive's paycheck to the average worker's paycheck was about 30 to 1. Since the year 2000, that ratio has exploded to between 300 to 500 to one.


• As of 2007, the bottom 80 percent of American households held about 7% of the liquid financial assets.


• The bottom 50 percent of income earners in the United States now collectively own less than 1 percent of the nation’s wealth.


• Average Wall Street bonuses for 2009 were up 17 percent when compared with 2008.


• In the United States, the average federal worker now earns 60% MORE than the average worker in the private sector.


• The top 1 percent of U.S. households own nearly twice as much of America's corporate wealth as they did just 15 years ago.


• In America today, the average time needed to find a job has risen to a record 35.2 weeks.


More than 40 percent of Americans who actually are employed are now working in service jobs, which are often very low paying.


• or the first time in U.S. history, more than 40 million Americans are on food stamps, and the U.S. Department of Agriculture projects that number will go up to 43 million Americans in 2011.


• This is what American workers now must compete against: in China a garment worker makes approximately 86 cents an hour and in Cambodia a garment worker makes approximately 22 cents an hour.


• Approximately 21 percent of all children in the United States are living below the poverty line in 2010 - the highest rate in 20 years.


• Despite the financial crisis, the number of millionaires in the United States rose a whopping 16 percent to 7.8 million in 2009.


The top 10 percent of Americans now earn around 50 percent of our national income.


Găsiţi toată povestea aici.

sâmbătă, 24 iulie 2010

Căldură mare!

Festivalul ipocriziei româno-maghiare


Şuşaneaua aia cu ifose intelectuale de la Tuşnad, organizată de extremiştii din Secuime, n-ar fi meritat atenţia care i se dă. Hai s-o spunem p'a dreaptă: fiecare dintre cei care au vorbit acolo, români şi maghiari, ştie că în spatele vorbelor se află un proiect, la unguri, şi nimic, la români.

Proiectul maghiar este autodeterminarea, chiar dacă de vorbit se vorbeşte despre orice altceva.  În fond, maghiarii nu vor accepta niciodată consecinţele Trianonului, indiferent dacă au dreptate sau nu. Că imaginea maghiarilor despre ei, şi modul la care se raportează la ceilalţi sunt greşite sau deformate, că sunt rupte de realitate, nu are nicio importanţă pentru ei. Monomaniacii cred că numai ei au dreptate, şi toţi ceilalţi greşesc. Şi atunci ce dracu' poţi discuta cu ei? Ce dracu' poţi înţelege din delirul lui Tokes: "Şi naţionaliştii români greşesc atunci când cred că noi încă vrem să luăm Ardealul. Nici nu ne trece prin cap aşa ceva. Să discutăm cu cărţile pe masă şi vă atenţionez că nu ne place să jucăm cu cărţi false. Ardealul îşi imaginează o independenţă care ar putea fi similară în Muntenia şi Oltenia, un regionalism asimetric, aşa ne imaginăm noi autonomia secuiască. Pe lângă suveranitatea României, vrem şi noi să avem dreptul să ne gestionăm singuri problemele". Şi oracolul din Dephi ar fi fost mai explicit!   


Discursurile de azi au fost pentru uz intern, şi n-au atins nici una dintre problemele reale ale relaţiilor bilaterale. Orban, respectiv Tokes, s-au adresat alegătorilor lor, băsescu "defuncţilor" săi alegători. Dacă credeţi că veţi găsi ceva de substanţă în delirurile fiecăruia, treaba voastră. Dar vă pierdeţi timpul.

Ce-i mai amuzant în bâlciul ăsta vine din pretenţia ungurilor că ei s-ar descurca mai bine decât românii, dacă ar fi lăsaţi să se administreze singuri. Păi, ăia din ţara-mamă tocmai şi-au vârât şi ei căruţa în gard, şi au luat o palmă peste bot de la FMI şi UE. Care palmă are şi alte motive decât taxa aia pe cifra de afaceri a băncilor. 

Ca şi la Românica, şi la Ungarica economia e pe butuci, şi funcţionează cât de cât rezonabil doar partea deţinută şi gestionată de multinaţionale. Iar dacă multinaţionalele o iau din loc, şi Românica, şi Ungarica sunt în căcat până peste cap. 

Secuimea e condusă de secui. Pădurile din HarCov sunt tăiate de Vereştoi Chereştoi, nu de români. Comunele şi oraşele din zonă au primari secui, nu români. Vi se pare că e vreo diferenţă notabilă de bună administrare în zonă? Să fim serioşi! E aceeaşi veselă cumetrie, diferă doar limba în care se dă şi se ia sfânta mită. 

Vi se pare că ministerele de la Bucureşti, conduse de maghiari, sunt mai performante decât cele conduse de români? Credeţi că guvernul Orban va fi mai bun decât precedentul, condus de social-democraţii de la Budapesta? Şi atunci despre ce vorbim? 

Delirului maghiar i s-a opus delirul Pulimii Sale, care a avut o intervenţie de Gâgă: "Toti care traim pe pamant avem o sansa. Sansa este ca pamantul este rotund si fiecare dintre noi poate considera ca punctul in care se afla este centrul pamantului. Daca privim la sistemul solar la care ne aflam, noi toti spunem ca planetele se invart in jurul pamantului. Imaginati-va ca am fi pe Marte: am spune ca pamantul se invarte in jurul lui Marte. Din acest punct de vedere semnul intrebarii isi pastreaza valabilitatea. Insa l-as da deoparte cand vorbim de importanta Europei Centrale." 

Atât poate specialistul în canibali din dotarea Administraţiei Prezidenţiale? Jalnic. Şi mai jalnic e modul în care îl umileşte băsescu pe boc: "Ma intrebati cand va avea Romania un premier ca Viktor Orban. Nu v-a spus Viktor ca-i bun si premierul nostru?" O fi bun, nu zic nu, dar pentru orice altceva, nu pentru a conduce România.

Festivalul ipocriziei româno-maghiare va continua cu acelaşi elan, an de an. Din păcate reconcilierea româno-maghiară nu se poate construi pe aşa ceva. Ci pe recostrucţia încrederii, care nu se poate face cu declaraţii cretine de genul celor în care s-a specializat Laszlo Tokes, şi nici cu taberele de antrenament ale Gărzii Maghiare din Secuime. Şi nici cu tot felul de cereri absurde de partea maghiarilor.


 Cât ne priveşte pe noi, o bună guvernare a ţării ar fi suficientă pentru a contribui la procesul de reconciliere. În fond, ce nevoie au maghiarii să ştie româneşte? Nu le foloseşte când, ca şi românii, se cară din ţară, să-şi facă o viaţă mai bună. Ca să înveţe româna maghiarii trebuie să aibă o motivaţie puternică, de vreme ce aia cu "obligaţia de a şti limba oficială a statului" nu funcţionează. Cum ar fi aceea de a lucra în ţară, undeva unde se câştigă bine, la, să zicem, Constanţa, Craiova sau Iaşi. Acum nu e cazul nici pentru români, nici pentru maghiari.

Pupăturile schimbate de Tokes şi de băsescu la Tuşnad nu ţin loc de dialog româno-maghiar, şi nici de reconciliere. E doar spectacol ieftin, pentru proştii de ambe etnii.  

vineri, 23 iulie 2010

Se confirmă



Ştirea asta confirmă: suntem un popor de tâmpiţi! Noi distrugem tot ce putem, cu o furie absolut inexplicabilă, în timp ce alţii profită de pe urma a ceea ce făceam nu cu mulţi ani în urmă. În timp ce la Câmpulung Muscel se moare de foame, toată industria oraşului fiind pe butuci, în Cehia se fabrică...ARO!

Iar firma are şi reprezentanţe, şi serviceuri. Mai mult, vrea să cumpere marca, după ce corbii care se încaieră pe cadavrul fabricii de la Câmpulung termină procesul. Nu puteam face noi ce fac cehii? Noi nu avem piaţă, ei au. Şi maşina nu costă chiar puţin: ajunge şi la 20.000 de euro. Şi dacă se cumpără, înseamnă că sunt amatori, deci maşina are calităţi.

Dar caprele râioase din Românica nu-şi pot pune cururile decât în maşini de...autostradă(că de teren nu sunt!) germane. Ele urăsc cu metodă tot ce-i românesc. Există şi o explicaţie: complexul de inferioritate. Neputinţa lor de a face ceva în libertate trebuie ascunsă prin distrugerea trecutului, prin demonizarea lui, prin prezentarea lui exclusiv în negru. 

Şi aşa am ajuns ca alţii să păstreze o marcă românească, iar noi s-o distrugem nepăsători.  

Scâncete de mâţe chioare



Ce spunea domnul Cristian Preda, eurodeputat PDL, cu ocazia nominalizării lui Laszlo Tokes pentru funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului european? "Ca vicepreşedinte al Parlamentului European, Tokes poate deveni şi un simbol al reconcilierii româno-maghiare, într-o Europă a toleranţei şi a deschiderii." A dracului reconciliere, cu secui chemaţi să-şi revendice autonomia pe criterii etnice în stradă!

Cât de prost să fii să crezi că Tokes este porumbelul păcii? Hai să nu ne mai ferim de cuvinte: dacă în 20 de ani n-ai înţeles cine este Tokes şi ce joacă el, eşti prost. Punct. Iar dacă ai înţeles, şi scrii ce-ai scris pentru că ai sarcină de partid, atunci esti jiogodie. Caz în care prostia te face onorabil!

Numai că domnul Cristian Preda perseverează nu în prostie, ci în jigodism, şi crede că poate face uitat sprijinul acordat lui Tokes printr-o postare vag ironică pe blogul său: "Orice apropiere între Kosovo, Catalonia și Transilvania contrazice chiar decizia Curții de la Haga. E păcat că Laszlo Tokes nu a citit respectiva decizie înainte de a chema secuimea în stradă. S-ar fi economisit astfel câteva patimi naționaliste. Pe căldura de afară, orice exagerare topește bruma de energie care nu a fost încă distrusă de criză." Ceva de genul: "Circulaţi! Nu-i nimic de văzut!"

Din păcate decizia Curţii de la Haga spune că ORICE secesiune pe criterii etnice este legitimă, de vreme ce nu încalcă nicio prevedere a dreptului internaţional. Să reamintim cum a început conflictul din Kosovo? Nu naţionalismul sârb se află la originea conflictului, ci naţionalismul albanez. Reacţia sârbilor a fost legitimă, în anii 80, când au redus prerogativele autonomiei kosovarilor. Acolo se produsese un proces de curăţare etnică, similar celui din secuime: şi sârbii, şi ţiganii, şi alţii din republicile iugoslave au fost forţaţi să plece din zonă, inclusiv pentru că erau obligaţi să ştie albaneza pentru a ocupa funcţii publice.

Să mai spun că UCK a fost la început organizaţie teroristă, după care americanii şi occidentalii au integrat-o în planul lor de distrugere a Serbiei? Că au cauţionat un conflict interetnic, intervenind de partea kosovarilor, fără girul comunităţii internaţionale? Că decizia de a recompensa o organizaţie teroristă şi o parte dintr-un război etnic este o monstruozitate?

A nu se înţelege că-i aplaud pe sârbi. Departe de mine gândul. În fosta Iugoslavie NIMENi nu-i inocent! Toţi s-au purtat ca nişte animale: sârbi, croaţi, musulmani, kosovari! Dar din motive absolut ignobile americanii şi occidentalii decid să recompenseze unele dintre animale, pentru că aşa cer interesele lor, în loc să-i pedepsească pe toţi la fel.

Şi dacă mâine interesele lor cer secesiunea Cataluniei, Ţării Bascilor, Ţinutului Secuiesc? Apartenenţa la UE şi la NATO ne pune la adăpost de astfel de dezvoltări periculoase? Mă tem că nu. Aşa că nu cu ironii infantile trebuie combătut Tokes. Numai că, atâta vreme cât oranjgutanii sunt la putere şi sug de la ţâţa Bugetului numai datorită susţinerii UDMR, în loc de voci tunătoare vom auzi doar scâncete de mâţe chioare...  

Veşti bune



Veşti bune din agricultură: din cele două milioane de hectare cultivate cu grâu s-au recoltat doar un milion de hectare. Asta la sfârşitul sezonului optim de recoltare. Dar e bine! Şi mai bine e că din producţia estimată obţinută de pe milionul ăla de hectare, de trei milioane de tone, doar un milion de tone sunt panificabile, restul e câh! 25% din producţie este grâu deja încolţit. Restul nu are calităţi panificabile. 

Cum se vede, România este plină de succesuri. Unul mai succes ca altul. Sigur, nu se pune problema că nu vom avea pâine. Ungurii fac agricultură, nu ca noi. Avem de unde lua grâu. Şi sârbii fac agricultură, şi bulgarii fac agricultură, şi ucrainienii fac agricultură. Toţi fac agricultură, numai noi facem succesuri în agricultură.  Şi atunci, de ce dracu' l-am împuşcat pe ceauşescu?

joi, 22 iulie 2010

Cum spuneam...



Cum spuneam, madam Vass este o tâmpită. Şi continuă, cu o perseverenţă demnă de o cauză mai bună, să comită analize, de fapt dovezi de imbecilitate cu aere savante. Ultima dintre ele priveşte reducerea cotei unice la 10% sau 12%. Asta deşi singură recunoşate că: "O cota unica redusa la 10% incepand cu anul 2011 ar genera pierderi imediate la incasarile bugetare de circa 3,4 miliarde lei la impozitul pe profit si de 5,7 miliarde lei la impozitul pe venit - adica un total de 9,1 miliarde lei, sub 2 miliarde euro sau 1,8% din PIB. In scenariul unei cote unice reduse la 12%, incasarile s-ar contracta imediat, in 2011, cu 6,4 miliarde lei sau 1,25% din PIB, din care 2,3 miliarde lei din impozitul pe profit, iar 4,1 miliarde lei din impozitul pe venit." 

Ca să compenseze aceste pierderi, logic, Guvernul trebuie să taie în continuare cheltuielile publice. Şi cum de la gura firmelor de partid nu vrea să ia, cei care o vor lua-o peste bot vor fi "vinovaţii" de serviciu, bugetarii şi pensionarii. "Acum noi traim cu o datorie bugetara care se ridica la 6,8% din PIB, si asta doar daca reusim sa operam ajustarile actuale severe din punct de vedere social, de circa 2,3 miliarde euro. In anul 2011, deficitul bugetar trebuie redus sub 5% din PIB, adica e nevoie de un plus de ajustari ale cheltuielilor publice si crestere a veniturilor bugetare. Or diminuarea cotei unice, de pilda la 10%, ar dubla acest efort in anul urmator, adica noi ajustari de cheltuieli ce se ridica la 3,6% din PIB."


Acum vine tâmpenia: "Totusi, nu m-as grabi sa renunt la aceasta idee pe care o port inca din 2006. De ce? Pentru ca principala provocare in fata economiei romanesti sta in reluarea cresterii economice sanatoase si evitarea intrarii intr-o perioada prelungita de stagnare. Or atractivitatea fiscala si efectul psihologic al increderii investitiilor private in Romania, fie ele externe sau interne, ar fi acceleratorii relansarii de care avem nevoie.  Mai concret, cu o politica industriala orientata spre tehnologii de varf si valoare adaugata ridicata atasata - dezbatere declansata in acest sens la Ministerul Economiei cu expertii de profil - am putea grabi relansarea economica cu cel putin doi ani si am fi mult mai competitivi in atragerea capitalului strain in investitii productive si in industrii orientate cu precadere spre export, in industrii rezistente la crizele economice, precum industria alimentara, farmaceutica sau in energie. "


Idioata asta crede că într-un an de zile poate schimba dramatic structura aparatului productiv al ţării, astfel încât să obţină 3,6% din PIB din taxele, impozitele şi alte obligaţii ale investitorilor care se presupune că vor da năvală în România? Cât de tută poate fi? 

De ce multinaţionale, care îşi planifică investiţiile cu ani buni înainte, ar renunţa peste noapte la planul de afaceri prestabilit, şi s-ar repezi în România? Doar pentru că micşorăm impozitele? Ştie idioata cât costă o fabrică de microprocesoare? Ultima investiţie de acest tip, programată în Taiwan, va costa 3,8 miliarde de dolari, şi, atenţie, nu este de la zero!  Se adaugă unui mamut, de câteva zeci de miliarde de dolari!

Utilajele din industriile de vârf se comandă, la rândul lor, cu mulţi ani înainte, cel mai adesea sunt unicat. Urmează pregătirea forţei de muncă, testarea, omologarea producţiei. Cel puţin eu nu vorbesc din carte. Am experienţa a două transferuri de tehnologie, transferuri masive. Cucoana asta habar nu are despre ce vorbeşte.

Ea crede că economia este un picioruş de broască, la experimentele de biologie. Îl cuplezi la bornele unei baterii, se contractă. Răspunsul este imediat. Câţi ani le-au trebuit celor de la Renault(care nu veneau la nimic!) să atingă actuala capacitate de producţie? Unsprezece ani! De când se coiesc ăia de la Ford, care nici ei n-au luat-o de la zero? De vreo trei ani, şi mai cer un an amânare pentru a ajunge la parametrii din contract. 


În plus, nu ştiu ce aduce bun un război fiscal în zonă, în care singurul avantaj al unei ţări ar fi doar impozitarea? În afară de sărăcie, care este însoţitoarea turturor acestor reduceri fiscale. De ce nu ne explică madam creşterea sărăciei după introducerea cotei unice, deşi economia creştea şi ea în draci? 


Şi uite aşa ajungem unde vrea, de fapt, madam: la privatizarea serviciilor publice: "Evident, aceste eforturi nu ar fi suficiente. Ramane la latitudinea decidentilor politici sa hotarasca cat se poate extinde baza de impunere fiscala, ce active ale statului pot fi privatizate sau care servicii publice pot fi externalizate si descentralizate, care sunt programele publice ineficiente, care presupun risipa banului public si la care s-ar mai putea renunta.
Ramane la latitudinea legiuitorilor sa creeze cadrul legislativ necesar dezvoltarii unor sectoare private puternice in zona educatiei, a sanatatii, a pensiilor etc. sau pentru a pune punct alaturi de institutiile abilitate pentru controlul spagii la nivelul tuturor serviciilor publice. Spatiu e suficient pe fiecare canal strategic de actiune."

Alte comentarii sunt de prisos: cu un preşedinte dus cu pluta, care se afundă pe zi ce trece în mlaştina obsesiilor lui, cu un premier analfabet în materie de economie, sfătuit de duduci de genul ăsta, care nu înţeleg că până şi un copil are un ciclu de fabricaţie de 9 luni, şi în procesul cu pricina nimic nu este de înaltă tehnologie, şi visează la cai verzi pe pereţi, ce şanse avem, în afară de a fugi din ţara asta, sau de a ne pune ştreangul de gât?

Separatişti din toate ţările, bucuraţi-vă!



Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga consideră că declararea unilaterală a independenţei Kosovo nu încalcă dreptul internaţional. Aşa o fi, nu sunt în drept să judec această decizie. Poate fi o "sentinţă" perfect în acord cu dreptul internaţional. Deşi exprimă mai degrabă justiţia învingătorilor, dar asta e o altă poveste. Nu ştiu dacă este şi o decizie oportună, când peste tot în lume agitaţia separatistă este în creştere.

Las la o parte Caucazul de Nord. Vă daţi seama că ruşii aplaudă din toată inima decizia. Ipocrizia celor care au sprijinit independenţa Kosovo, dar le bat ruşilor obrazul pentru Abhazia şi Osetia, va fi şi mai jenantă şi neconvingătoare. Dar acolo sunt şi alte mişcări separatiste. Iar decizia de la Haga n-a făcut cine ştie ce mare bine nici Republicii Moldova.

Mult mai periculoase mi se par consecinţele pentru UE. Spania are problema bascilor şi catalanilor, deşi idei au şi alţii. Belgia stă să se rupă. Nici în Italia lucrurile nu sunt foarte oable. Practic, întreaga arhitectură statală poate fi pusă în discuţie în Europa, pentru că nu există stat care să nu aibă minorităţi, mai mult sau mai puţin omogene.

Iar multe dintre motivele pentru secesiune şi declararea unilaterală a independenţei sunt deja exacerbate de criza economică. Începe să se manifeste violent egoismul regional.  Inclusiv la noi, în România. Toată lumea caută soluţii individuale, nu vrea să mai fie solidară cu ceilalţi. Mă tem că nici SUA nu sunt la adăpost de procese secesioniste. Care se vor accentua, pe măsură ce se schimbă compoziţia rasială, în defavoarea albilor.

Nu ştiu ce mă face să cred că următoarea secesiune va fi cea a Ţinutului Secuiesc. Lucrurile sunt mult mai avansate decât credem, iar decizia Curţii de la Haga este o primă de încurajare pentru cei din secuime.

Acum plătim toate erorile din ultimele două decenii, când am lăsat "piaţa" să facă ceea ce trebuie să facă un guvern responsabil şi o naţiune care vrea să aibă un viitor. Personal nu cred că naţiunea română mai are vreun viitor. Proiectul României Mari a cam luat sfârşit, şi un eveniment precum proclamarea independenţei Ţinutului Secuiesc, în siajul Kosovo, va oficializa această realitate. Şi nu ungurii sau alţii sunt vinovaţi de acest eşec, ci noi, românii, care NU VREM să fim o naţiune. Şi nimeni nu ne poate face naţiune cu forţa, dacă noi nu vrem să fim. 

Poate vi se pare fantezist scenariul meu, dar decizia de azi a Curţii de la Haga a deschis o cutie a Pandorei, care va aduce din nou Europa în pragul unui război civil...

UPDATE: vedeţi că nu bat câmpii! Iată ce-a declarat Laszlo Tokes azi, imediat după anunţul Curţii de la Haga: " "Kosovo si-a obtinut independenta, noi nu am putea sa obtinem autonomia?", s-a intrebat retoric Tokes.

Europarlamentarul a mai declarat, joi, ca Tinutul Secuiesc ar trebui sa urmeze modelul catalan, afirmand ca, asa cum au iesit catalanii pe strada, si secuii ar putea iesi in strada pentru autonomia lor."

miercuri, 21 iulie 2010

Drumul spre Iad

Keynesieni şi rigorişti



Există de la o vreme ideea că salvarea economiei vine din austeritate, din rigoare. Cu cât cheltuim mai puţin, cu cât tăiem din pensii şi din salarii, cu cât protecţia socială este mai anemică, ei bine, cu atât redresarea economiei va fi mai rapidă şi mai viguroasă. Locul monetariştilor în disputa cu keynesienii a fost luat de "rigorişti", de "austerieni"(ştiu, e un barbarism, dar n-am găsit altă rimă!), adică nişte monetarişti daţi în dambla!

Ce-i frumos în toată această dispută e faptul că "austerienii", "rigoriştii" uită să ne spună şi cum se relansează economia prin comprimarea drastică a consumului gospodăriilor şi al statului. Keynesienii măcar au o schemă, a fost probată, a dat rezultate, cu limitele de rigoare(ptiu!)  .

Din turma "austerienilor" face parte, mai nou, şi Isărescu, obsedat de ţintele lui de inflaţie. Ştiu, inflaţia e de porc, e furt, e răul absolut. Aşa gândeau şi ăia care au fabricat Marea Depresie din 29-33, şi după aia şi-au blestemat zilele cu deflaţia care a urmat!

Văd că se întinde ca râia ideea asta că românul nu munceşte din pricina unei protecţii sociale excesiv de generoase. "Daca avem constrangeri bugetare slabe descurajam in continuare munca, nu avem cum sa iesim, nu se iese asa din recesiune, iar cresterea economica nu este un dat in jurul caruia se invart toate celelalte, ci este un rezultat".

Când ai ditai conacul în mijlocul a sute de hectare de viţă de vie, şi salariu de mii de euro pe lună, e uşor să numeri dumicaţii şomerilor! Ia să trăiască el cu ajutorul de şiomaj de 100 de euro pe lună, să-l vedem, mai predică virtuţile rigorii bugetare?

Unde să muncească românul? Asta este întrebarea la care NU a răspuns Isărescu. Nu ne spune de ce economia României NU este capabilă să genereze suficiente locuri de muncă. Ce vrea? Să aducă românul în pragul disperării, să accepte orice salariu, doar pentru a supravieţui?

De fapt, şi în asta stă ticăloşia lui Isărescu, este vorba despre altceva: bogaţii României au o oportunitate de a deveni şi mai bogaţi, exploatând crunt munca românilor. Dar trebuie să vândă cumva această mizerie. Şi o fac cu vocea lui Isărescu. O voce care are încă, din păcate, o oarecare credibilitate. Nemeritată, după mine.

Cum spuneam într-un comentariu, soluţiile la problemele noastre nu vin de la economişti morţi. Aşa că vă invit să-l citiţi pe flăcăul ăsta. O mai ia şi el pe arătură cu accente liricoide, dar, pe fond, are dreptate.

Deshumarea totalitarismului



Deshumarea asta a lui ceauşescu este simbolică, şi poate fi echivalată cu ieşirea din lampă a duhului totalitarismului. În cazul nostru duhul se întrupează în două persoane: ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, şi fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei. Care, într-un fel sau altul, vor să consfinţească în Constituţie prezumţia de vinovăţie.

Ce zice Predoiu? Că pentru persoanele care ocupă funcţii publice să nu se mai aplice principiul prezumţiei dobândirii licite a averilor, pentru că, vezi Doamne, de asta nu pot fi ele controlate, că nu permite Constituţia.

Practic, prin ceea ce propune Predoiu se instituie INEGALITATEA cetăţenilor în faţa legii. Dacă eşti Bercea Mondialu', şi furi la greu, obţii bani din şantaj, din afaceri ilegale, Constituţia îţi apără averea, că Mondialu' n-are funcţie publică. În schimb un primar, consilier local sau judeţean, deputat, senator, ministru, integri, că sunt şi din ăştia, sunt prezumaţi hoţi prin însăşi Constituţia României, dacă e după capul dobitocului.  Citez: " S-ar putea sa se impuna si modificari de ordin constitutional, sa scoatem prezumtia de liceitate a dobandirii averilor si sa o transformam intr-un act normativ inferior. Trebuie sa o eliminam din Constitutie pentru cetatenii care detin o functie publica si sa o pastram pentru cetatenii care nu exercita functii publice".  

Unde a făcut Dreptul boul ăsta? Cum de nu le e ruşine de el profesorilor lui?  Numai pentru că poate gândi aşa şi ar trebui transformat într-un paria în profesia lui! Numai că se vor găsi legiuni de cretini care să-l aplaude şi să-l felicite!

Să fii "clasă politică" şi să afirmi, senină, cum o face Monica Macovei, că "E clar ca nu e vointa politica, clasa politica nu vrea sa se duca la inchisoare, nu vrea sa-si arate averile, vrea sa fure in continuare si sa se apere", ţine de nesimţirea cea mai crasă. Te du la puşcărie, madam! Dă-ne un exemplu de voinţă politică!

Legea ANI este produsul minţii acestui om, care a rămas în gândire un procuror comunist, pentru care drepturile şi libertăţile cetăţeneşti nu valorează nici cât o ceapă degerată.

Din păcate nu avem nicio reacţie faţă de aceste accese totalitare din partea nimănui. Nu mai sper de mult în reacţia "societăţii civile". Mai speram în bunul-simţ al unora dintre personalităţile din mediul juridic. Văd că au fost şi ele puse cu botul pe labe: tăierile de pensii şi de salarii le-au adus la tăcere.

Românii oricum nu au nimic în comun cu democraţia şi, din ură faţă de "clasa politică" aplaudă acum belirea politicienilor. Să vedem ce-or face când va începe belirea lor...  Deşi de la ceauşescu încoace ştim ce fac oile autohtone în caz de belire: închină ode Iubitului Belitor!