vineri, 30 aprilie 2010

Londra

România mărului putred. De corupţie

Tâmpenia de mai sus reprezintă pavilionul României de la Expoziţia Mondială din China, de la Shanghai. Un soi de măr, din care lipseşte o bucată, prezentă şi ea ceva mai hacana. Vezi Doamne, România Verde! Ţara munţilor de pet-uri, a gunoaielor aruncate peste tot, a budelor care-ţi întorc stomacul pe dos, ţara spitalelor de unde pleci mai bolnav decât intri, din cauza jegului, în fine, România, ţara care şi-a distrus aproape în totalitate livezile de meri, iar cele care au rămas sunt pe cale de dispariţie, de boli şi de bătrâneţe!
Aveţi aici, din L'Expansion, un top al celor mai reuşite zece pavilioane naţionale din expoziţie, fiecare cu ideea din spatele lui. Tocmai ideea lipseşte pavilionului românesc. Nu-mi aduc aminte să fi fost un concurs, o dezbatere publică. Dar toată imbecilitatea a costat 6,5 milioane de euro, dacă nu s-au depăşit costurile iniţiale. Deşi pariez că aşa s-a întâmplat! Ca un amănunt de culoare: priviţi fântâna aia arteziană din ipsos! Manelismul în arhitectură, studiu de caz, nu alta!
Multe se explică, dacă ne gândim că în afacerea asta şi-au vârât coada caţavencii, prin intermediul M&C Strategy Development, parte din grupul Realitatea-Caţavencu şi deţinută de Dragoş Nedelcu şi Sorin Freciu. De când un birou de marketing politic face şi arhitectură? Mă rog, suntem în România...
Atâta poate arhitectura românească, sau atât poate corupţia? Asta-i întrebarea!

joi, 29 aprilie 2010

Tot Londra

Londra

Cum am promis, postez câteva fotografii făcute de Cătălin şi de Roxana la Londra. Sunt, cum vă spuneam, peste 1200. Am ales unele mai neutre. Dacă vă plac, mai postez.

Un act ratat

Recunosc, nu mă pricep la psihanaliză. Şi regret. Pentru că nu-mi pot explica acest act ratat al lui Videanu: numirea fostului şef al cimitirelor din Bucureşti pe postul de director adjunct în cadrul Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI). Că economia României e în comă, o ştim. Dar parcă era pe perfuzii cu bani de la FMI. Se profilează deconectarea de la "aparate" şi eutanasierea ei, de vreme ce avea nevoie de un specialist în locuri de veci?

Mozart, by şatra!

Să ne înţelegem: nu e boul ăsta primul care foloseşte muzica lui Mozart. Mai jos este o variantă celebră, cântată de Sylvie Vartin. Superbă. Dar să faci din Mozart manea e deja prea mult! S-a mers prea departe! Ce urmează? "Odă bucuriei" dans din buric?

PS: încă vreo câteva incidente ca acelea de la spitalele din Craiova şi Piteşti şi pentru mulţi români sloganul "Cel mai bun ţigan este ţiganul mort!" va suna firesc. Situaţia este scăpată de sub control, iar organizaţiile "civice" ale ţiganilor se fac că plouă. Tulburări rasiale ne mai lipseau, că în rest aveam tot ce ne trebuie! Chiar nu înţeleg că şi răbdarea noastră are o limită, că nu pot trăi cum le tună lor?

miercuri, 28 aprilie 2010

Cine sapă groapa altuia...

Eu, unul, mă bucur că dobitocii din PDL adoptă "Legea lustraţiei". Nu pentru că ar rezolva ceva acum, la mai bine de douăzeci de ani de la căderea comunismului. Ci pentru că vor crea un precedent care va permite curăţarea, legală, a României de toate dejecţiile portocalii care au sufocat statul, afacerile, care distrug vieţi şi cariere, care se comportă precum comuniştii înaintea lor. Mai devreme sau mai târziu au să piardă puterea, şi nici Pulimea Sa nu e veşnic pe pământ sau la Cotroceni. Ştiţi cum e: cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.

Cum ne vindem viitorul

Înţeleg că drepturile de poluare(altă tâmpenie a liberalismului care transformă orice în marfă, ca şi în cazul ăsta, care ar fi de râs, dacă n-ar fi o propunere scelerată) sunt ultima speranţă a bocilor din Guvern pentru a ţine deficitul bugetar în limitele convenite cu FMI, pentru a primi următarea tranşă din împrumut. Aşa că Guvernul a dat liber vânzării certificatelor de emisii de CO2, introduse de Acordul de la Kyoto, pe care-l respectă doar proştii, aşa, ca noi.
Sigur, veţi zice, luăm bani pe nimic, deci să fie primiţi. Nu e tocmai aşa. Vânzând aceste certificate, fără să avem o strategie economică şi industrială pe termen lung, ne vom trezi fie că nu mai putem opera anumite industrii fără investiţii extrem de costisitoare în depoluare, ceea ce va duce la pierderi de valoare şi de locuri de muncă, fie că devenim necompetitivi şi neatractivi pentru investiţii, pentru că cerinţele de mediu ar face preţurile de producţie prohibitive, deci alte locuri de muncă şi altă valoare pierdute. Ăia care cumpără acum de la noi scutesc foarte mulţi bani, de vreme ce ne dau circa două miliarde pe ceva ce nu se vede.
Există şi o altă problemă: este cel mai bun moment să vindem, acum, când la nivel global se observă o reducere semnificativă a activităţii industriale, implicit a emisiilor de CO2? Nu cumva ne facem socoteli proaste?
Dar ce contează: porcuşorul rozaliu va mai avea nişte bani de risipit...

marți, 27 aprilie 2010

SIE suferă de constipaţie şi de impotenţă

Cât de cretin să fii să pui pe siteul de licitaţii publice, sub sigla SIE, cereri pentru laxative şi pentru hormoni sexuali? De ce ai face aşa ceva? Ca să râdă de tine şi cu curu' o lume întreagă? Cine se teme de nişte spioni cu disfuncţii erectile sau constipaţi? Cum v-am spus: o ţară de tâmpiţi!

Concurs de legiferare-viteză!

Dacă vreţi să vedeţi cum arată democraţia după Pulea Vodă, luaţi de aici: "Camera Deputaţilor va da votul pentru noua Lege de funcţionare a ANI miercuri la ora 12". Nici mai mult, nici mai puţin! Pulimea Sa a ordonat ca legea să fie gata în zece zile, roaba sa... mă rog, i-am uitat numele, aia care e preşedinta Camerei Deputaţilor pentru că ştie să facă plăcinte cu mere, a depăşit deja planul! I-o dă într-o zi. Legea, ho, nu vă gândiţi la prostii!
Ce rost au toate legile, toate regulamentele, toată frăsuiala, tot zbuciumul unora şi altora? România nu are organ pentru democraţie şi pace! Ea are nevoie de un Vodă şi de biciul lui. Şi de circ mediatic! Ambele ne scutesc de efortul de a gândi. Şi ne lasă foarte mult timp pentru a sparge în dinţi seminţe de floarea soarelui, în speranţa că vom câştiga o sută de euro pe oră.
Toţi boii vor fi fericiţi că ANI chipurile îi purecă pe unii politicieni la averi. Şi-i dau limbi în cur lui traian băsescu, care a demontat cumplitul complot ce era să ne lase fără draga de ANI. Ne merităm soarta, mai mult, merităm să ni se întâmple şi mai rău!

Scârba de politică

Am aflat azi o cifră care spune multe despre monstrul care a devenit sistemul financiar bancar: dacă în 1970 activele băncilor engleze valorau circa 50% din PIB, acum ele au sărit, în numai patru decenii, la incredibila valoare de 550% din PIB ul Regatului Unit. Este o evoluţie fulminantă, care nu are nicio legătură cu realitatea economiei britanice, ce a cunoscut cel puţin două decenii de grave probleme şi a avut în acea perioadă o creştere economică aproape nesemnificativă. Asta în timp ce fondurile proprii ale băncilor au scăzut în ritm accelerat. Evident, randamentele au crescut, dar şi volatilitatea lor. A fost un festival al lăcomiei, inconştienţei şi iresponsabilităţii. Care continuă şi acum.
Orice încercare de a reforma sistemul se loveşte de o rezistenţă încrâncenată, în care politicienii nu mai apără interesul public, ci interesele industriei financiare. Şi o fac pe faţă, fără ruşine, pentru că fără banii industriei financiare ar fi zero într-o lume în care o campanie electorală pleacă de la câteva milioane bune de dolari.
Nu se va schimba nimic, pentru că forţele schimbării nu acţionează aici, într-un domeniu opac, care deţine puterea asupra tuturor: şi asupra sistemului politic, şi asupra economiei, şi care se simte imun. Mai mult, vom vedea în lunile şi anii ce vin o implicare tot mai mare a banului public în "salvarea" sistemului financiar bancar.
Nu pot şti ce ne rezervă viitorul. Dar bine nu poate fi, pentru că această criză nu ar fi fost posibilă fără criza statului şi a intrumentelor sale de intervenţie. Văd că tot mai mulţi cred că soluţia este desfiinţarea statului. Că dacă tot nu face nimic, măcar să nu-l mai plătim. E o tâmpenie: nu statul este vinovat, noi suntem vinovaţi, pentru că fără pasivitatea noastră, fără ignoranţa noastră, nu am fi ajuns aici.
Scârba de politică este mediul de cultură al crizelor actuale şi viitoare. Iar scârba asta, deşi are motive reale, este în cea mai mare parte indusă, şi întreţinută cu bună-ştiinţă de cei care au interes să nu aibă în stat, adică în cetăţeni, o contraputere. Asta e realitatea, ne place sau nu...

luni, 26 aprilie 2010

Noi, dictatorul!

Ce drac de ţară e România? Pentru orice om normal la cap, ţara asta e o imposibilitate, o non-entitate. Pentru că în care ţară preşedintele invită partidele să se consulte asupra unei probleme şi, cu două ore înainte de consultări, Guvernul spune: "Pardon! Noi am rezolvat problema, fraierilor!" Bine, şi atunci la ce bun consultările? Doar pentru a avea de unde veni o serie de inşi, în principiu ocupaţi, de vreme ce sunt şi parlamentari, şi şefi dfe partide, şi miniştri?
Tot în ţara asta cetăţenii se reped să voteze un primar care provine fix din partidul al cărui reprezentant, în calitate de primar al aceluiaşi oraş, a ajuns la mititica pentru corupţie? Cum era aia? Că politicienii şi partidele sunt sancţionate la urne? Poate la alţii, în România ei sunt recompensaţi de poporul cârtitor, care altminteri nu are după ce se căca de foame, taman din motive de proastă guvernare şi de corupţie!
În aceeaşi ţară judecătorii aprobă cercetarea în stare de arest a unui învinuit pentru a obloji rănile sufleteştui ale procurorilor, care declară candizi că sperau o recunoaştere a vinovăţiei din partea individului. Nu recunoaşte, să stea la beci pân-o face! Iar societatea civilă aplaudă decizia şi face bezele procurorilor!
Iar dacă n-aţi aflat, totul se face în numele dumneavoastră, al poporului român, care va să zică! Nu-i aşa că vă place? Vă gâdilă orgoliul! În fond, cum să nu aplauzi întoarcerea la dictatura proletariatului? Ne-a cam plăcut, nu-i aşa? Chiar dacă noi, dictatorul, eram futuţi cu sârmă ghimpată de adevăratul dictator şi de o mână de profitori ai sistemului. Ca şi acum. Dar ce contează! Suntem la putere, ce pizda mă-sii!

duminică, 25 aprilie 2010

Carnavalul anti-corupţie şi distrugerea democraţiei

Văd că pe nimeni n-a deranjat modul în care au reacţionat tembelii ăia de la ANI la sentinţa CCR, mai mult, au luat partea derbedeilor, pe motiv că ei luptă cu corupţii. Şi, ca de obicei, au început să curgă valuri de căcat în capul politicienilor.
Înainte a de a-i apluda pe ţuluşii lui Morar sau pe dobitocii lui Macovei, cum luptă ei cu corupţii şi cu putregaiul din politică, ar trebui să stăm şi să medităm la ce a produs, de fapt, operaţia "Mani pulite". Care, departe de a fi distrus corupţia din politica italiană, n-a făcut decât să deschidă calea lui Berlusconi şi partidelor extremiste, separatiste şi neo-fasciste.
Mai mult, îndepărtând pe oameni de politică, operaţia "Mani Pulite" a distrus, practic, orice şansă de construire a unei alternative. Abia acum se observă în Italia un soi de trezire a conştiinţei civice, dar timidă şi nu foarte clar definită. E mai degrabă un fel de a spune că unora le-a ajuns cuţitul la os, dar nu ştiu ce să facă să îndrepte răul.
Şi la noi se încearcă o operaţie de acest gen, fie la presiunea unora din afară, fie din motive de ordin intern, legate de dorinţa luui traian băsescu de a controla scena politică la modul absolut.
DNA şi ANI sunt două instrumente prin intermediul cărora se încearcă punerea sub control a scenei politice, lipsirea de autonomie a partidelor politice, eliminarea tuturor obstacolelor din calea instaurării unui regim unipersonal. Au fost gândite aşa de o serie de minţi totalitare, de genul Monicăi Macovei. Ea(sau cei din spatele ei) este cea care a proiectat, cu atribuţii, structură şi misiuni, atât DNA, cât şi ANI. Ea a convins UE că fără cele două instituţii se alege praful de România. Acum chiar se alege, pentru că ele s-au angrenat într-o luptă pentru putere fără milă, în care nu se iau prizonieri. Şi mă tem că în acest joc este angrenat şi SRI, ceea ce face şi mai grav pericolul la adresa democraţiei.
"Sunt vreo 100 si ceva de parlamentari, un sfert din Parlament, de aceea astept cu maxim interes dezbaterea din Parlament a noii legi a ANI", spunea recent Cătălin Macovei, cu trimitere la dezbaterea noii legi a ANI, după ce CCR a declarat neconstituţionale unele articole din actuala lor lege de funcţionare. Este un santaj pe faţă: ori o faceţi cum vrem noi legea, ori vă umplem de căcat!"
Schema este cunoscută, au folosit-o şi în cazul judecătorilor de la CCR. După sentuinţă au dat pe surse că şapte judecători sunt cercetaţi de ei. Oficial nu există nimic, iar judecătorii nu au fost înştiinţaţi. La fel se va întâmpla şi cu parlamentarii: suta aia va creşte, pe măsură ce se va apropia momentul votului, oficina de Net şi oficioasele vor deborda de "informaţii pe surse", linşajul public va funcţiona din plin.
Ce va fi? Păi, uitaţi-vă la prezenţa la vot la alegerile parţiale pentru Parlament şi primării. Uitaţi-vă la haosul din politică, la starea jalnică a partidelor, care nu mai au sprijinul cetăţenilor, nu mai sunt credibile. Uitaţi-vă la slăbiciunea extremă a statului, la refuzul românilor de a mai fi cetăţeni. Şi vedeţi dacă avem mai puţină corupţie în politică, şi în societate, în general.
Ce am câştigat de pe urma "carnavalului" anti-corupţie? Nimic! Ne-am distrus viitorul, fericiţi că nişte unii din politică sunt daţi pe mâna "justiţiei" poporului. Timp în care acelaşi popor tembel este deposedat de orice urmă de putere şi de bunăstare de păpuşarii care trag sforile în acest carnaval. Păpuşari care o duc din ce în ce mai bine, deşi, teoretic, ei ar trebui să fie "clienţii" celor două stabilimente.
Carnavalul anti-corupţie nu a făcut decât o singură victimă în România: democraţia. Asta e, ne place sau nu...
PS: cum nu poate lipsi martie din post, nici Pulimea Sa nu putea rata carnavalul anti-corupţie. De fapt, este unul dintre sponsori şi regizor al carnavalului, dacă ne gândim bine. Face muncă în folosul "societăţii", să i se uite păcatele în domeniu... Să trecem.
Deci şi-a chemat slugile la ordin, la Cotroceni, pentru indicăţii în legătură cu ANI. Şi i-a împărţit pe căprării: putere şi opoziţie. Opoziţia la matineu, puterea la oră de maximă audienţă.
Dacă tot e nevorbit, nu mai bine îi chema să discute despre criza economică? Nu de altceva, dar nu se dă dusă, a dracului criză, nici cu slujbă la Patriarhie! Sau nu-i este la îndemână să vorbească despre frânghie în casa spânzuratului?

Fotoghicitoare

Ce prezintă fotografia de mai sus?
PS: este fotografia unei diaporame, sursa a dat-o Beranger. Am postat-o pentru că este remarcabilă capacitatea autorului ei de a reproduce realitatea. Practic, dacă nu ştii despre ce este vorba, poţi crede că e o fotografie din anii 50. Celelalte, care reprezintă scene de zi, îţi pot da de gândit că ceva nu se potriveşte. Asta nu, fiind o scenă de noapte.

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Prin cenuşa vulcanului

Fotografia asta are o mică istorie. Joia trecută Cătălin, fiul meu, şi prietena lui, Roxana, au plecat la Londra, pentru trei zile. Urmau să se întoarcă duminică, 18 aprilie. A urmat povestea cu vulcanul şi cu închiderea spaţiului aerian deasupra Europei. În loc de duminică s-au întors miercuri, când s-a deschis aeroportul londonez Luton. Fotografia este luată pe drumul de întoarcere, când avionul a traversat norul de cenuşă. Priveliştea nu e tocmai liniştitoare, ca să zic aşa.
Cum timp au avut(deşi au cam tras mâţa de coadă, ei făcându-şi alte socoteli!) au luat Londra la pas şi au făcut peste 1200 de fotografii. Am să postez şi eu câteva dintre ele, care mi-au plăcut în mod special.

vineri, 23 aprilie 2010

O aventură spaţială uitată

Merită să citiţi povestea asta. Este despre singurul astronaut afgan şi despre meandrele concretului. Şi despre imposibila civilizare a unei naţiuni care vrea cu tot dinadinsul să rămână în Evul Mediu.
Aveţi aici câteva imagini în plus.