miercuri, 30 septembrie 2009

Dan Nica la Cotroceni

Dan Nica se află la Cotroceni, la unul mic cu Traian Băsescu. Pentru că în afară de a bea un şpriţ, nu văd ce ar putea să facă Băsescu şi Nica împreună. De ce ar renunţa Nica la portofoliu? Că-l roagă Băsescu? Sau că-l şantajează cu ceva, să-l determine să plece?
E încă o dovadă că Traian Boc este cu spatele la zid, că nu are soluţie, că s-a băgat singur în căcat. Şi, laş ca întotdeauna, nu vrea să-şi asume consecinţele deciziilor sale. Asta e realitatea, de care nu poate, nu are cum fugi.
Tot ce pot spera este ca Nica să aibă demnitate şi să nu cedeze, indiferent de rugăminţile sau şantajul lui Băsescu, pentru a-i da o lecţie.
PS: întâlnirea a fost scurtă, dovadă că Nica s-a ţinut tare. Acum Băsescu trebuie să spună ceva, că e laie, că-i bălaie. Asta tot nu-mi lămureşte la ce foloseşte existenţa purtătorului de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale.
PPS: Acum aflu că, de fapt, Băsescu l-a chemat pe Nica să-l strângă cu uşa, pentru a demisiona, scoţându-l astfel pe el din căcat. cum spuneam, mare caracter şi viteaz Iubitul nostru Conducător! Care ai un Emetiral?

Boc e tâmpit?

Cine l-a făcut pe Boc profesor de drept constituţional, şi, în general, cine l-a trecut la examene, de-a devenit licenţiat în drept? Nebunul adoptă o Ordonanţă de urgenţă care obligă Parlamentul să răspundă în 20 de zile cererii Marelui Machitor, aceea de a organiza un referendum pe tema Parlamentului unicameral. Las la o parte ironia tezei lui de doctorat, aia în care demonstrează superioritatea bicameralismului. Dar Ordonanţa o să ajungă direct la Curtea Constituţională, pe motiv de conflict între puterile statului. Şi să te ţii circ!
Ministerul Administraţiei şi Internelor n-a avizat năzbâtia, Ministerul Justiţiei, da. Ceea ce spune multe. Dar Consiliul Legislativ l-au întrebat? Sau de când le-a zis că sunt agramaţi şi ilogici, nu mai vor să audă de el? Bine, nici până acum nu s-au sinchisit prea tare de el.
Una peste alta, Ciorbea s-a scos! Nu mai e el cel mai prost prim ministru al României. Felicitări!

Tapalabă e un jeg!

Ştiu, nu este o noutate pentru nimeni, dar acum merge cu abjecţia prea departe. Şi poate nu mă deranjam să-mi pierd timpul cu el, dacă nu era reacţie lui la reproşurile pe care i le fac nişte cititori. Citiţi la Turambar, la Ovidiu Voicu şi la Cristi Pârvan obiecţiile celor lezaţi de aşa zisa "anchetă sociologică" a unui nesimţit de la HotNews, care şi-a uzurpat identitatea de sociolog. E dreptul lor să-şi apere statutul, cu atât mai mult cu cât credibilitatea este un capital esenţial pentru breasla lor.
Ce răspunde Tapalabă criticilor unuia dintre ei? "Am admis ca am comis o mica eroare, publicarea integrala a numelor, pe care am rectificat-o imediat. Insa restul cu restul aprecierilor nu sunt de acord Argumentul 1: Sondajul nu e sondaj si nici nu are pretentia sa fie. E o incursiune in mintea unor primari pentru a afla cum gandeste cu adevarat baza PSD despre iesirea la guvernare. Alta metoda de a afla adevarul, din prisma interesului public, nu exista. Vei vedea, in zecile de sentinte CEDO ca orice metoda jurnalistica e acceptata, chiar cu riscul unor exagerari, daca e facuta cu buna credinta si in intres public. Aici, buna credinta si interesul public cred ca sunt evidente. Iti recomand sa citesti sentinta CEDO in cazul Bacanu condamnat in Romania intr-un proces cu Vacaroiu. Vei vedea ca ziaristul de la RL a facut chestii mult mai nasoale si CEDO i-a zis ca e ok pt ca a urmari interesul public. I-a dat dreptate ziaristului si a condamnat statul roman. Nu e singurul caz...Argumentul 3: Accept ca metoda e discutabila, pana la un punct. E discutabila numai si numai in situatia in care e folosita cu rea credinta si pentru a satisface un interes particular. Cata vreme, repet, ea e folosita cu buna credinta si justifica un interes public, vorba lui Dostoievski, totul e permis. Asta daca vrei, ca platitor de taxe, sa afli exact cum te pacalesc cei care te conduc. Daca nu, putem face seminarii foarte lungi si inutile despre moralitate. Cum altfel poti afla din gura lor vor sa ramana la putre pentru bani? Crezi ca trebuia sa-i sunam si sa le spunem: buna ziua, suntem de la HotNews.ro, cum ganditi voi cu adevarat?"
Ori cei de la CEDO au ajuns o adunătură de cretini, ori jurnaliştii lu' peşte interpretează abuziv sentinţele date de ce CEDO. Eu merg pe varianta interpretării abuzive. Deşi nici cu CEDO nu mi-e ruşine! Ce e aia "bună credinţă"? Cine defineşte buna credinţă, de unde pleacă şi unde se transformă în rea credinţă?
Dar ce-i mai grav este că boul nu se întreabă o clipă: "Bă, da de ce mama dracului nu ne răspund ăştia, dacă le spunem că suntem jurnalişti? N-om avea şi noi vreo vină, ceva, dacă ne tratează ca pe ciumaţi?"
Ei bine, cei care gândesc ca Tapalabă au dus jurnalismul în impas. Să le fie de bine! Hai Rapid!
PS: urarea n-are nicio legătură cu subiectul, aşa cum n-are legătură Tapalabă cu deontologia profesională. Aşadar rapidiştii sunt rugaţi să stea liniştiţi.
PPS: de ce e Tapalabă un jeg? Pentru că deontologul practică şi cenzura, deşi face paradă de "principii". În schimbul de replici dintre el şi Ovidiu Voicu, acesta din urmă spune: "Într-o perspectivă mai largă, ca cititor de presă aş prefera ca în ziarele (scrise sau online) pe care le citesc să nu găsesc metode pe care nu le aprob, moral. Dacă le găsesc, uneori schimb ziarul, alteori reacţionez, depinde cât îmi pasă. Am încercat să reacţionez şi cu un comentariu la articol, dar n-a trecut de moderare(s.m.). Poate am fost prea vehement sau poate… dar să nu intrăm în altă discuţie despre principii."
Să nu intrăm, că nu are rost. E doar ipocrizie...

PSD joacă bine!

Pe toate televiziunile, analişti, ziarişti şi gurişti politici se dau de ceasul morţii să demonstreze cât de prost a jucat PSD în această criză. Ceea ce mă face să cred că PSD a jucat foarte bine! Nu că m-ş topi eu de dragul PSD, dar de data asta pesediştii au reuşit să-l aducă pe Traian Băsescu cu spatele la zid. Pentru că acum doar Traian Băsescu poate rezolva, parţial sau total, criza. Parţial, dacă îl demite pe Dan Nica. Pentru că după asta urmează formarea unei noi majorităţi, a unui nou guvern, o întreagă tevatură. Total(asta până la criza următoare!), dacă refuză să semneze demiterea lui Nica.
Şi într-un caz, şi în altul, Traian Băsescu este responsabil de ceea ce se va întâmpla de aici încolo. Exact ceea ce n-a dorit: să-şi asume responsabilităţi într-un astfel de context, în care o criză politică se adaugă crizei economice. Soluţiile propuse de el sunt evident nişte non-soluţii, pentru că un ministru "neutru" politic este, de fapt, un ministru al PDL, ca şi în cazul Predoiu, ceea ce strică echilibrul în raporturile dintre cele două partide, iar un ministru de la opoziţie este un non sens democratic. SRI şi SIE, cu care se fac analogii, nu sunt părţi ale sistemului de instituţii politice, şi nici ale Executivului. Au un statut special, irelevant în cazul de faţă.
De data asta sforăriile lui Băsescu se întorc împotriva lui. Iar acum chiar nu mai are cum scăpa de răspundere. Orice întârziere în luarea unei decizii joacă în defavoarea lui. Ştie acest lucru. Dar nu are o soluţie care să-i permită să iasă învingător din acest clinci. Acum are de ales răul cel mai mic. Dar nu are cum şti care e acela: să-i scoată pe pesedişti de la guvernare, sau să-i ţină în continuare acolo?

Alt posibil viitor

Un posibil viitor

marți, 29 septembrie 2009

Un model sfârşit

Să uităm puţin de ţigănia politicii româneşti, şi să ne oprim la rezultatele alegerilor din Germania şi Portugalia. În Germania social-democraţii au avut cel mai slab rezultat de după cel de-al Doilea Război Mondial. În Portugalia, socialiştii au câştigat alegerile cu peste 40% din totalul voturilor. Ca o constatare generală, social-democraţia este într-o gravă pierdere de viteză peste tot în Europa, spre bucuria a tot felul de tâmpiţi, care văd în asta un soi de revanşă istorică a dreptei politice şi ideologice.
Indubitabil, social-democraţia este în criză. Spuneam că, într-un fel, motivul acestei crize este unul de înţeles: şi-a epuizat modelul. Iată ce spune azi Laurent Bouvet, profesor de politologie la Universitatea din Nice: " La crise de la social-démocratie est une triple crise. La social-démocratie est en crise parce que, d'une certaine manière, elle a réalisé son projet historique, c'est-à-dire la mise en place de l'Etat-providence et d'une forme d'économie sociale de marché dans tous les pays où elle a exercé le pouvoir. Son programme est achevé historiquement. Elle a aussi réussi en ce qu'elle a survécu au communisme, qui était l'autre grande voie vers la réalisation du socialisme. Donc la social-démocratie ou le socialisme démocratique est le vainqueur du combat historique engagé après la Révolution de 1917 contre la version révolutionnaire du socialisme. Mais là aussi, la perte de cet ennemi intime a conduit la social-démocratie à se retrouver seule face au capitalisme et au libéralisme. Et la troisième crise de la social-démocratie, c'est qu'elle a échoué face au libéralisme et au capitalisme, soit parce qu'elle n'a pas su leur résister, soit parce qu'elle en a délibérément épousé les contours. C'est ce qu'on appelle le social-libéralisme. Donc la crise est profonde, elle n'est pas simplement conjoncturelle."
Afirmaţiile sale explică doar criza social-democraţiei occidentale şi deschide o discuţie referitoare la ţările din Estul Europei, inclusiv România. Şi-a epuizat modelul şi în aceste ţări? Au aceste ţări un Stat-providenţă demn de acest nume? Economiile lor sunt economii sociale de piaţă? Evident, nu! Cele două obiective nu doar că nu sunt atinse, dar nici nu-şi propune nimeni să le atingă. De două decenii ţările din Est se străduiesc să devină nişte imitaţii ale "capitalismului" ultraliberal anglo-saxon, un soi de continuatoare ale revoluţiei reaganiene, neo-conservatoare. Ce le-a reuşit este o caricatură cu accente sud-americane, societăţi super-polarizate, care risipesc resurse şi distrug destine.
Şi atunci de ce social-democraţie e pe năsălie şi în Est, nu doar în Vest? " Au niveau européen, la droite domine parce qu'elle a su capter une partie importante du vote populaire. Elle a su le faire en "triangulant" les valeurs de la gauche : le travail, le modèle social familial, la nation, l'identité nationale… La reconquête pour les gauches européennes passe par la reconquête des couches populaires. A la fois sur le programme économique et social (quelle sortie de crise ?) et sur les valeurs, les mêmes que celles que la droite a réussi à capter. On peut appliquer peu ou prou ce raisonnement à l'ensemble des pays européens, comme au niveau de l'Union européenne elle-même. Quelle que soit la taille du pays."
Cu alte cuvinte, nu mai ştie cui şi cum să se adreseze, pentru că nu are un discurs adecvat noii realităţi sociale, creată de tranziţia la economia de piaţă. Şi mai ales nu are, din punctul meu de vedere, un discurs critic la adresa capitalismului, care este, culmea, mai virulent, deşi ipocrit, la dreapta. Ne place sau nu, capitalismul rămâne singurul model de structurare a vieţii economice. A-l accepta aşa cum este, cu slăbiciunile şi excesele lui, înseamnă a accepta, într-o democraţie, dominaţia unui sistem totalitar, care se comportă ca atare. Bătălia pentru reformarea capitalismului este o bătălie pentru supravieţuirea democraţiei. O luptă pe care stânga social-democrată pare să nu şi-o asume.
Cine va lua locul social democraţilor, dacă aceştia se vor scinda între un soi de social-liberalism şi o stângă mai radicală? O întrebare căreia nu i se poate da un răspuns cât de cât precis acum. Şi nici într-un viitor apropiat...
PS: ăia care ne tot futeau la cap cu Coreea comunistă sunt rugaţi să ne lase! Iubitul Conducător local, un fel de Mare Machitor al lor, a eliminat din Constituţie(la ce le-o folosi lor Constituţia?) orice referire la socialism şi comunism. Au rămas cu Ciuciu...Bun şi ăla!

Să vină extratereştrii!

Portretul noului ministru de interne
Traian Băsescu s-a cretinizat total! Aşa zisele lui soluţii dovedesc un singur lucru: că n-are nimic de propus, că a fost pus cu spatele la zid de propria lui prostie, de iluzia că poate face şi desface orice. Cum poţi să ceri numirea unui independent, sau a unui politician din opoziţie, când ştii că nu se poate aşa ceva! Mai bine cerea un ministru extraterestru!
Guvernul ăsta este un guvern politic. Atunci? De unde ideea că poate propune orice, şi lumea trebuie să înghită pe nemestecate tâmpeniile lui?
De fapt, visul lui Băsescu este partidul unic. Sistemul politic cu partid unic este singurul pe care îl cunoaşte cu adevărat şi îl înţelege. Restul sunt vorbe! Iar "soluţiile" sunt, cel puţin din punctul meu de vedere, voit inacceptabile. Teatru de prostă calitate, ca să se scoată din rahatul în care a intrat.
PS: discursul lui a fost ipocrit până la greaţă. Ca şi timpul pe care şi l-a acordat până la semnarea decretului. Iar această amânare, dar mai ales criticile aduse PDL, dovedesc laşitate. Boc cel Mic şi Tâmp nu se duce nici să se cace fără aporobarea lui, şi acum se apuca din senin să-l dea afară pe Dan Nica? N-om fi fiind toţi tâmpiţi, să credem minciuna asta!
Ca de obicei, a acţionat la primul impuls, convins că PSD nu va îndrăzni să-l înfrunte. Uite că a îndrăznit! Şi l-a pus în defensivă. Iar acum nu are bărbăţia să îşi asume eşecul şi dă vina pe Boc şi pe Geoană.
Are să urmeze o perioadă foarte urâtă, care va îndepărta şi mai mult lumea de urna de vot. Şi praful se va alege de democraţie, dacă nebunul ăsta mai stă cinci ani la Cotroceni!
PPS: mă aşteptam ca Boc să spună dracului şi el ceva! N-a scos un diftong, parcă nici nu a existat în aşa-zisa negociere de la Cotroceni. Pentru el a vorbit Traian Băsescu. Care, evocând cele două "soluţii", i-a redus marja de negociere la zero. E o dovadă în plus a faptului că Boc este doar o marionetă, dotată cu personalitatea şi carisma unui rahat în ploaie! Ăstuia Băsescu a reuşit să-i închidă gura!

O dambla costisitoare

Criza asta politică este o fatalitate. De când s-a format alianţa guvernamentală, şi ăl mai tâmpit dintre români ştia că era o alianţă cu criză inclusă. Eşecul ei era programat. Şi cel care l-a programat este Traian Băsescu, distrugătorul de coaliţii. De ce o face? Am mai scris despre asta: el e scorpion, şi ca orice scorpion(vezi fabula) nu se poate abţine. Îi place să înţepe. Numai că de data asta se află pe spinarea broaştei, la mijlocul lacului, şi, cât e el de marinar, s-ar putea să se scufunde odată cu această coaliţie, pe care a distrus-o din prea puţină minte.
Nu ştiu ce se va întâmpla. Să zicem că formează un guvern minoritar, sau unul cu UDMR(tot minoritar, dar ceva mai puţin). va fi un guvern de tranziţie, care să asigure cât de cât stabilitatea necesară organizării alegerilor parlamentare. Nu va fi un guvern de perspectivă, deci nu va lua niciun fel de decizii pe termen lung, dar mai ales nu va putea elabora şi prezenta parlamentului Bugetul pe 2009. Pentru că nu s-ar găsi o majoritate care să-l voteze.
Deci 2009 se dovedeşte un an pierdut pentru România, pentru că aşa a vrut muşchiul Marelui Machitor. Anul 2010 se află sub proaste auspicii. Dar cel mai grav lucru ar fi realegerea lui Traian Băsescu. Omul nostru este pus pe răzbunare. Şi nu-şi va uita niciunul dintre adversari. Asta este singura lui politică: răzbunarea.
România este mai dezbinată şi mai violentă decât oricând. Traian Băsescu este un tip conflictual, şi a modelat şi viaţa politică după chipul şi asemănarea sa. Nu sunt un tip absurd, şi recunosc că multele tâmpenii pe care le-a promovat au acoperit, din păcate, şi câteva lucruri importante, care , dacă Marele Cârmaci ar fi ştiut să construiască un larg consens în jurul lor, ar fi dus România mai aproape de normalitate. Dar nu sunt convins că e conştient de ceea ce a ratat din prea mult orgoliu şi din dispreţ faţă de democraţie.
Astfel a ratat o mulţime de oportunităţi pentru a lucra în favoarea naţiunii. A lucrat doar pentru el, pentru obsesiile şi ranchiunile lui, şi pentru buzunarul lui şi al apropiaţilor lui. Este un demers egois şi meschin, şi fără orizont. Prea puţin pentru un lider demn de sfidările care stau în faţa României.
Şi-a atins obiectivul, unul de moment. O să aibă acum şi guvernul pe care şi-l dorea: unul portocaliu de sus până jos. Şi? Vom avea o guvernare mai bună? În niciun caz! Are mai multe şanse să obţină un nou mandat prin plecarea PSD de la guvernare? Greu de spus, mai degrabă nu. Dar şi-a făcut damblaua? Şi-a făcut-o! Să trăiţi bine!

luni, 28 septembrie 2009

Rezumatul zilei pe înţelesul pulimii

Cum şi eu fac parte din pulime, fiind şi mai greu de cap, am încercat să-mi explic pe scurt tot circul de azi,(bine, ziua nu s-a terminat, dar ce dracu' s-ar mai putea întâmpla în politica românescă la ora asta, decât nişte chiolhanuri cu pretenţii de "negocieri"?), că n-am nervii atât de tari s-o iau pe îndelete.
Aşadar, Marele Machitor s-a sculat azi cu faţa la cearceaf, dovadă că fie ficatul îi protestează tot mai des, fie că trebuie să mărească doza. Şi şi-a adus aminte că are neşte alegeri de câştigat, lucru fără de care multe belele îl aşteaptă la cotitură. Dar cum poţi câştiga alegerile cu unul ca Boc premier, cu o criză cât casa pe cap, şi mai ales fără un ministru portocaliu la conducerea departamentului care se ocupă de organizarea alegerilor? Aşa că trimise după Boc cel Mic şi Tâmp.
"Băi Boc, recunosc, prostia se plăteşte, eu i-am adus pe pesedişti la guvernare, eu îi scot, şi-l pun pe Buldog la interne, că-i de-al meu, consumator fruntaş, cu ficat-martir! Dar cum îi dau afară?
"De unde să ştiu eu, sefu'?"
"Păi, dacă tot am zic că-s un preşedinte jucător, o să mă joc puţin cu nervii pesediştilor, să-i fac o bucurie prostănacului. Ia dă-le tu mutarea în plic! Zi-le să-l schimbe până mâine pe Nica! Să vedem ce iese. Poate pleacă singuri, să-i arătăm cu deştu' că sunt iresponsabili şi să le punem şi criza în cârcă."
"Bine, şefu', am înţeles! Îl dau afară. Dar dacă nu vrea să iasă? Ce facem mai departe?"
"Cum nu vrea să iasă?"
"Uite aşa, nu vrea să iasă!"
"Nu mă interesează, îi dai pe toţi afară!"
"Şi cum guvernăm?"
"Vezi că bozgoru' abia aşteaptă să intre la guvernare!"
"Păi, nu ne ajung doar voturile lui."
"Mă, tu te-ai dat cu pesedeii! Executarea!"
"Bine, sefu', şi după asta urmez eu? Că umblă vorba în târg..."
"Hai mă, tu aşa mă ştii pe mine? Nerecunoscător?"
"Sigur n-o pui pe Elena în locul meu? Am şi eu demnitatea mea."
"Să fii sănătos! Hai pa, că mă cheamă datoria!"
Şi o luă agale către budă, lăsându-l pe Boc perfect nedumerit: îl schimbă sau nu cu Fecioara din Pleşcoi?
Criza mai poate aştepta. Distracţia, înainte de orice! O filosofie sănătoasă, într-o ţară ca a noastră!
PS: şi ce distracţie e aia fără focuri de artificii? Băune nişte unii deasupra blocului meu, de zici că-i la Revoluţie! Aşa de repede sărbătoresc oranjgutanii victoria asupra tiranului din Kiseleff?

Sinuciderea din muncă

După sărăcia din muncă(despre care am scris de mai bine de zece ani, şi pe care o descoperă acum şi Comisia prezidenţială), avem o nouă consecinţă a unei viziuni total deformate despre muncă şi despre relaţiile dintre angajaţi şi angajatori. La noi fenomenul nu este foarte bine cunoscut, pentru că nimeni nu se mai ocupă de condiţiile de muncă în România. În Franţa fenomenului, care a luat o amploare neaşteptată după 2007, când au explodat sinuciderile de la Renault şi Peugeot. Acum în centrul scandalului este France Telecom, unde azi s-a sinucis cel de-al douăzeci şi patrulea salariat din 2008 încoace.
Lumea încearcă să înţeleagă de ce s-a ajuns aici. Le Monde publică tot azi un interviu cu Christophe Dejours, psyhanalist, autorului unei cărţi dedicate subiectului, care spune că dacă nu regândim munca, ne putem aştepta la lucruri şi mai rele decât sinuciderile. Ideea de la care pleacă, pentru a explica ce se întâmplă, este aceea că logica gestionară în care sunt abordate problemele în inteprinderi a distrus ţesutul social, a făcut să dispară solidarităţile, i-a lăsat pe oameni singuru în faţa problemelor. Iată câteva fragmente din interviu.
"Dans votre ouvrage, vous invalidez la défaillance individuelle comme seule raison du suicide... Il y a des cas de suicides que l'on ne peut imputer à des difficultés dans l'espace privé : troubles névrotiques, psychotiques, dépressifs, des symptômes précurseurs, ni à un terrain de vulnérabilité particulière. C'est même là aussi une bascule pour la psychopathologie générale. Ce qui est surprenant c'est que nous avons des personnes qui vont très bien et qui se suicident. On ne peut les expliquer avec les références habituelles de la psychiatrie. Il y a une bascule dans l'ordre social, dans le fonctionnement de la société, c'est aussi le signe d'une rupture dans la culture et la civilisation : les gens se tuent pour le travail. Cela oblige à repenser les catégories habituelles de notre discipline et à revoir ce que les sociologues du suicide disent, en particulier Emile Durkheim dans son livre Le Suicide qui contestait les positions des psychopathologues. Du coup, on est obligé de revenir à ce qui se dit sur la solitude. On avait donc un peu raison.
Vous écrivez qu'il y a trente ans, il n'y avait pas de suicide au travail pour deux raisons : la résistance à l'effort et des solidarités plus fortes... Oui, il y avait les autres, un collectif de travail, des stratégies de défense. On ne laissait pas un type s'enfoncer. J'ai vu des ouvriers alcooliques qui ne pouvaient pas monter sur les toits pour travailler. Les copains lui demandaient de rester en bas. Ils faisaient le boulot à sa place. Vous vous rendez compte de ce que cela veut dire en termes de prévention de l'accident, de prévention du suicide, de prévention des troubles psychopathologiques ? C'est impensable aujourd'hui ! On apprend aujourd'hui le pire alors qu'on apprenait le meilleur hier : la solidarité. C'est parce qu'on a adopté de nouvelles méthodes au travail que l'on a aujourd'hui un désert au sens arendtien du terme : la solitude totale.
C'est ce que vous appelez le passage du critère "travail" au critère "gestion du travail"... A partir des années 1980, les gestionnaires se sont imposés dans le paysage, en introduisant l'idée que l'on pouvait faire de l'argent non pas avec le travail mais en faisant des économies sur les stocks, les ratés, les retouches, les effectifs. Tout ce qui est à la marge peut être l'objet d'économies. Partout, on vous apprend que la source de la richesse c'est la gestion des stocks et des ressources humaines, ce n'est plus le travail. Nous le payons maintenant ! Cette approche gestionnaire croit mesurer le travail, mais c'est conceptuellement et théoriquement faux ! Il n'y a pas de proportionnalité entre le résultat du travail et le travail. C'est très grave, car cela signifie que la comptabilité est fausse. D'où la contestation.
C'est donc le décalage entre la réalité du travail et la vision gestionnaire qui augmente le stress des salariés ?

Les gestionnaires qui ne regardent que le résultat ne veulent pas savoir comment vous les obtenez : c'est un contrat d'objectif, disent-ils. C'est comme ça que les salariés deviennent fous, parce qu'ils n'y arrivent pas. Les objectifs qu'on leur assigne sont incompatibles avec le temps dont ils disposent...
L'idéologie de France Télécom, c'est de casser les gens, les faire plier. Les gens ne comprennent plus. D'un côté, on demande aux cadres de virer des gens, de l'autre, on leur dit, vous êtes responsables de dépister les gens qui ne vont pas bien. La responsabilité incombe à ces managers tiraillés entre recevoir l'ordre de casser les gens et d'en assumer la responsabilité. Ils tombent malades. Mais il y a aussi le suicide, l'infarctus, l'hémorragie cérébrale. Pour en sortir, il faut un accord négocié sur la démarche et sur la cohérence par rapport à la politique de l'entreprise."
Şi fiindcă veni vorba de France Telecom, metodele lor idioate au poposit şi în România, Orange fiind a lor. Mi-au ajuns la urechi o mulţime de plângeri referitoare la presiunile la care sunt supuşi salariaţii. Mulţi pleacă de cum se iveşte prima ocazie. Unii au probleme în familie.
Ce poate fi mai grav decât sinuciderea? Dejours evocă sabotajele la locul de muncă, şi dă exemple de incidente petrecute în centrale nucleare franceze. La noi cel mai elocvent caz este cel al situaţiei de la CFR, unde lucrurile stau să explodeze. În accidentul de lângă Craiova se evocă posibilitatea unui sabotaj. Vor fi fiind şi alte cazuri, de care noi nu ştim. Dar ar fi momentul ca statul să-şi facă datoria şi să dea atenţia cuvenită acestor fenomene. Dar când tu vrei să dai afară 400.000 de oameni peste noapte, fără să-ţi pese de nimic, ce lecţii poţi da altora?

Începe demenţa!

Povestea asta cu furatul alegerilor şi cu turismul electoral începe să mă calce pe nervi. Pentru că este o gogoriţă, o imbecilitate pornită de la un dobitoc care vroia să se bage în seamă, Cristian Pârvulescu, de la ProDemocraţia, şi care s-a dezvoltat pe principiul "bulgărelui de zăpadă". eu nu spun că nu se fac mânării, se fac. De exemplu: voturile anulate, care sunt de ordinul sutelor de mii şi sar uneori şi peste milion, dar asta nu îngrijorează pe nimeni. Nu cred că în România sunt sute de mii de tâmpiţi care ies din casă iarna(că de cele mai multe ori alegerile sunt programate iarna, dracu ştie de ce) să voteze, şi-şi anulează ca boii votul, punând ştampila aiurea. Dacă sunt, atunci să facem ceva să-i luminăm, că e păcat, mai ales că sunt din specia tot mai rară a celor cu spirit civic.
Mi se pare suspectă insistenţa celor băgaţi în afacerea asta a "supravegherii" alegerilor de a reduce posibilele fraude la votul multiplu. Dan Nica, un soi de Zăroni al PSD, se lăuda că poliţiştii lui au descoperit peste 3000 de cazuri de vot multiplu, dar nu le pot transforma în dosare penale, că nu ştiu ce liste nu le dau cei de la AEP(Autoritatea Electorală Permanentă). Ăia de la AEP, care cercetează şi ei "fenomenul", pe aceleaşi liste, n-au găsit decât 48 de astfel de cazuri.
Deci facem crize de nervi şi să ne isterizăm pentru 48 de papagali care au votat de două ori(la o prezenţă la vot de circa şase milioane de persoane, asta înseamnă 0, 0000125%!) şi nu ne interesează că între 10% şi 20% din totalul voturilor exprimate sunt anulate? Hai că suntem duşi rău cu capul!
Măcar pentru tâmpenia asta, şi Nica îşi merită şutul în cur! Pe de altă parte, şi reacţia băşicată a lui Boc cel Mic şi Tâmp nu este tocmai inocentă şi "principială". Se pare că a fost atins fix unde-l doare de declaraţia lui Nica, aia cu autocarele. De aia l-a şi dat afară din guvern. Şi-l înlociueşte cu Vasile Blaga. Buldogul portocaliu va face ceea ce trebuie!
De fapt, nu despre votul multiplu este vorba, ci despre altceva: e vorba despre rezerva de voturi. Dacă Iubitul Conducător e în dificultate, şi asta o poţi şti de la institutele de sondare, care fac sondajele la ieşirea de la vot, e bine să ai o rezervă sigură de voturi, pe roţi. Opreşti autocarul la o secţie specială şi eşti sigur că ăia toţi votează( încadraţi fiind de activiştii portocalii). Excursia trebuie plătită cumva, nimic nu-i gratis în viaţă!
Ăsta e "turismul electoral": o formă perversă de mobilizare la vot. Costă, dar se pare că are balta peşte, de vreme ce se vorbeşte despre cotizaţia de un milion de euro de organizaţie judeţeană a PDL la campania Măreţului Cârmaci.
Începe demenţa! Ne aşteaptă o gravă criză politică, cu consecinţe imprevizibile. Mai ales în plan economic şi social. Nu ştiu dacă realegerea lui Băsescu merită preţul pe care îl va plăti societatea românească. Cert este că PDL a fost prins cu chiloţii în vine de declaraţia lui Nica şi a luat decizii la furie. Asta înseamnă că la Cotroceni disperarea este la cote maxime. Şi la disperare omul face orice!

duminică, 27 septembrie 2009

I-au pus cătuşe lui Polanski!

Nu ştiu cum trebuie să privesc vestea că regizorul Roman Polanski a fost arestat în Elveţia, pe numele lui existând un mandat de arestare pentru că în urmă cu 31 de ani a făcut sex cu o minoră de 13 ani în SUA. S-a făcut dreptate, sau e o doar o parodie?
I-am văzut primul film, "Cuţitul în apă", copil fiind, prin '64. Era o atmosferă stranie, şi abia mai târziu am înţeles tensiunea din acel triunghi amoros apărut dintr-o întâmplare. Poate că şi aventura lui cu puştoaica a fost un pervers joc al întâmplării. Poate era o inconştientă refulare a tragediei prin care trecuse, după asasinarea soţiei sale însărcinate, Sharon Tate.
Şi ceea ce a urmat este un exemplu de justiţie anapoda. A pledat vinovat pentru unul dintre cele şase capete de acuzare, anume sex cu o minoră, a stat vreo 42 de zile în închisoare, pentru evaluare, apoi între judecător şi avocat a început un scandal juridic: avocatul considera că acele 42 de zile sunt întrega pedeapsă, judecătorul dorea o pedeapsă mai lungă(se poate ajunge şi la 20 de ani) şi deportarea voluntară. În timp ce avocatul se păruia cu judecătorul, Polanski s-a întors în Franţa, al cărei cetăţean era.
Acum se redeschide o afacere care nu mai are, după 31 de ani(apropo, nu s-a prescris?) nicio miză legală, ci doar va face deliciul tabloidelor. Unii vor profita de ocazie pentru a demasca viguros coruperea moravurilor şi pentru a cere creşterea pedepselor pentru astfel de cazuri. Numai că lucrurile sunt mult mai complicate.
Într-o lume îmbibată de sexualitate, care are drept deviză "sexul vinde!", o lume cu moravuri aproximative, linia dintre normalitate şi abuz este foarte subţire, şi uşor de trecut. Ca şi în cazul pedofiliei, mărirea pedepselor nu rezolvă nimic. Pentru că am asistat pasivi la transformarea tuturor aspectelor vieţii în marfă. Care are un preţ, pe o piaţă fără milă. Câtă vreme există indivizi dispuşi să plătească preţul, oricât de mare ar fi el, lucrurile nu au cum se schimba. Şi oricum arestarea lui Polanski nu are cum servi de exemplu şi pentru a-i descuraja pe amatorii de astfel de lucruri.
Poate omul Polanski este un porc, moral vorbind. Rămâne însă cineastul. A cărui operă va dura, cu sau fără mâna lungă a justiţiei americane. Care l-a mai alergat, pentru fix aceleaşi motive, sex cu o minoră, şi pe Charles Chaplin. Fără prea mult folos, de vreme ce Polanski n-a învăţat nimic din păţania lui Chaplin. Aşa se întâmplă când justiţia se face mai ales în paginile jurnalelor şi pe ecranele televizoarelor, iar cei implicaţi sunt setoşi de publicitate. Orice fel de publicitate...

Un Gâgă cu fustă

Cred că trebuie să deschis o rubrică specială, "Duşi cu capul!", pentru că tot mai mulţi politicieni şi tot mai multe persoane publice fac declaraţii demne de Gâgă, lipsite de logică, de demnitate şi de bun simţ. Şi o pun cap de listă pe madam Macovei, care se dovedeşte sluga perfectă a Marelui Machitor. Cum râgâie ăla de la Cotroceni o tâmpenie, hop! madam să-l susţină şi să justifice!
Ce zice idioata, întrebată cum se manifestă corupţia la parlamentari? "Cum se exercita aceasta coruptie in randul parlamentarilor? Aranjeaza pentru diverse locuri de munca prin ministere sau diverse institutii ale statului, sau pe anumite proiecte de legi pe care le avanseaza cu un scop anume".
Ascultă, fă, că altminteri nu-ţi pot spune! Ce zici tu se numeşte nepotism, se practică peste tot în lume şi nu cred că e inclus printre faptele de corupţie, pentru că dacă ar fi, primul cercetat pentru corupţie ar trebui să fie Boc cel Mic şi Tâmp, care şi-a făcut făcut şoferul consilier personal şi şi-a angajat nepoata la Guvern!
Da, Parlamentul este acela care aprobă structura Guvernului, înfiinţează şi desfiinţează instituţii ale statului. E o faptă de corupţie, vacă neagră? Şi n-ai aflat încă vestea că legile se votează pentru a satisface nevoi şi interese specifice, cele cu caracter general fiind de regulă mult mai puţine? Dacă parlamentarii votează, la iniţiativa unor deputaţi care reprezintă interesele apicultorilor, la cererea acestora, o lege doar pentru ei, este o faptă de corupţie? Toate legile sunt avansate cu un scop anume, pentru că în Parlament nu se face artă pentru artă, idioato!
Şi mai zice Macovei: "Cred ca, fiind mai putini, creste si raspunderea lor, si reprezentativitatea. Asta se cupleaza cu votul uninominal, asa cum s-a aplicat acum. Votul uninominal, incepand sa se exercite mai des, si oamenii obisnuindu-se cu asta va creste aceasta relatie de raspundere, ca asta este ideea, Parlamentarul sa dea socoteala in locul in care a fost ales".
Ţi se face silă să vezi că tuta asta, care a fost ministru al justiţiei, nu ştie lucruri elementare, inclusiv din Constituţie. Mandatul parlamentarului NU este imperativ. Circumscripţiile nefiind egale, ca număr de votanţi, numărul de voturi cu care este ales cineva este IRELEVANT pentru reprezentativitate. Şi dacă avem trei sute de parlamentari, dar vin la vot doar 10% dintre votanţi, ăia sunt mai nereprezentativi, conform logicii lui Macovei, decât 475, votaţi de 55% dintre alegători. Ceea ce este o tâmpenie, cum am mai spus. Sunt votaţi, adio şi-un praz verde! Sunt reprezentativi. În plus, votul uninominal creşte presiunea exercitată de votanţi asupra aleşilor pentru trafic de influenţă, pentru că votanţii văd în parlamentari un soi de super-primari. A protestat madam Macovei când Boc le-a dat parlamentarilor bani pentru bisericile din circumscripţii? Nu este tot corupţie, pe bani publici? Şi ce zicea că face votul uninominal?
Acum, că tuta susţine şi dezincriminarea consumului de droguri uşoare e doar un mizilic pe lângă panseurile mai sus pomenite. Să prizaţi bine! Asta, dacă vreţi să nu vi se aplece văzând-o pe madam Macovei.
PS: un număr mai redus de parlamentari e o mană cerească, în vremuri de criză, pentru cei care ar vrea să facă legi cu dedicaţie. Le micşorează drastic costurile, pentru că trebuie să cumpere mai puţine voturi. Cum se vede, tot ăia cu bani au noroc cu obsesiile lui Băsescu!

Mare caracter, Kovesi!

Sunt fanul absolut al tuturor oficialilor care încep să dea pe goarnă abia când primesc un şut în cur! Mă topesc de admiraţie în faţa caracterului lor de granit suedez(înţeleg că ăsta-i cel mai tare!). Uite aşa am ajuns şi fanul başchetbalistei. Madam Kovesi, căreia CSM i-a dat aviz negativ pentru un al doilea mandat de Procuror al Republicii, îşi dezleagă limba şi acuză că i se plăteşte o poliţă, că secţia de procurori din CSM nu uită că a îndrăznit să ceară aviz pentru arestarea unor procurori corupţi, şi CSM i l-a refuzat. Mai mult, acum corupţii se răzbună.
Păi, madam! Nu erai pe toate televiziunile? Nu te iubea Marele Machitor, pentru că-i hăituiai oponenţii? De ce n-ai scos un singur diftong, de ce nu i-ai demascat pe ticăloşi? Păstrai asta pentru la o adică?
De fapt, peste ranchiuna madamei se suprapune o ofensivă de discreditare a CSM. Dirijată de la Cotroceni. Traian Băsescu are multe alte calităţi, pe lângă lipsa de caracter: e şi răzbunător. Ofensa pe care i-a adus-o CSM, când a fost luat la întrebări de Mona Pivniceru, dar şi Dan Lupaşcu, probabil şi de alţii, nu se uită.
Pe lângă miorlăielile başchetbalistei trebuie să ţinem cont de intrarea în luptă a Monicăi Macovei. Vizita ei la Cotroceni n-a fost de florile mărului. Aseară Macovei a atacat dur CSM în emisiunea lui Turcescu. Şi a venit cu o idee absolut idioată, din punctul meu de vedere: în CSM să fie mai mulţi oameni din afara sistemului. Dă drept exemplu SUA, unde în CSM ul lor sunt şi juraţi, adică cetăţeni traşi la sorţi, doar că acolo judecătorii şi procurorii sunt aleşi, inclusiv pe criterii politice.
De fapt, se doreşte desfiinţarea CSM şi recâştigarea controlului justiţie în favoarea factorului politic. Dacă citim asta împreună cu propunerea lui Băsescu, de trecere la un sistem unicameral, dar şi de alte idei de modificare a Constituţiei, care duc spre o Republică Prezidenţială, suntem în prezenţa unui proiect autoritarist, care-i vine mănuşă lui Băsescu. Nu ştiu dacă şi României. Dar cui îi pasă de asta? Răvăşitul oilor ne împiedică să vedem răvăşitul democraţiei.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Curva asta de presă!

În principiu, ar fi cazul să nu mă mai enervez din cauza tembelismului şi lipsei de profesionalism ale presei româneşti. În principiu, pentru că în fapt cum dracu' să nu-i bagi în origini pe idioţii care fac jurnale şi mai ales pe cretinii care planifică emisiunile de ştiri sau aleg temele tocşourilor, când vezi că pentru ei nu există nici alegerile de mâine, din Germania, aşa cum n-a existat nici summitul G 20 de la Pittsburgh. Despre summit a scris foarte bine Corina, aşa că vă invit s-o citiţi.
Ambele evenimente ne privesc direct. N-am ieşit din criză, iar ăia de-i înjurau cetăţenii furioşi de pe străzile Pittsburghului sunt fix cei de care depinde şi ieşirea noastră din căcat, pentru că aşa-numitul "program anti-criză" al lui Boc cel Mic şi Tâmp ocupă un pe deplin meritat loc trei în rândul celor mai proaste astfel de programe din lume. Să nu intereseze pe nimeni din România ce decid respectivii lideri? În schimb să am parte de delir pe tema legalizării prostituţiei şi al depenalizării consumului de droguri, teme parazite şi marginale pe agenda publică, care are pe primul loc milionul ăla de şomeri, care abia aşteaptă să pună mâna pe par? Că asta se discuta şi pe Antena 3, şi pe Realitatea Tv, fix la aceleaşi ore!
Cât priveşte alegerile din Germania, nimic nu-i jucat, deşi mulţi se grăbesc s-o dea învingătoare pe Angela Merkel. Frank-Walter Steinmeier, liderul SPD, partidul social-democrat, deşi pare o persoană ştearsă, este un politician care stăpâneşte bine dosarele şi e foarte competent, cunoaşte maşinăria guvernării şi este omul consensului, ca şi Merkel, de altminteri.
Dar mai important decât asta este ceea ce va semnifica victoria stângii sau dreptei în Germania. Dacă stânga social-democrată germană eşuează, efectele eşecului se vor generaliza la nivelul continentului. Şi vor determina o recompunere a stângii, o stângă mai radicală şi care se va întoarce la marxism.
Social-democraţia e în criză de o bună bucată de vreme, din diverse motive: eşecul comunismului, conformismul, renunţarea la valorile ei, abandonarea intervenţionismului statului, destrămarea clasei muncitoare, etc. Mai mult, dreapta i-a preluat fără ruşine şi temele, şi soluţiile, fiind chiar mai etatistă decât stânga social-democrată. Cine şi-ar fi închipuit că un lider social-democrat va fi directorul FMI?
La stânga SPD este, în Germania, Die Linke, condus de un fugar din SPD, Oskar Lafontaine. Care a permis fostului partid comunist est-german să prindă rădăcini serioase şi în partea de vest a Germaniei mai mult sau mai puţin reunite. Dacă Die Linke face o figură bună, asta poate da idei şi altor partide de stânga, care până acum au fost umbrite de social-democraţi, să-şi facă auzite programele radicale.
În fond, mâine vom vedea cine pierde şi cine câştigă politic de pe urma crizei şi de ce. Nici formarea guvernului de la Berlin nu va fi uşoară, după intrarea în ecuaţie a stângii radicale. Este posibilă continuarea actualei formule de mare coaliţie, cum este posibilă o alianţă între creştin-democraţi şi liberali.
Nu e de neglijat pentru Europa, în general, cine conduce la Berlin. Un guvern dominat de social-democraţi va obliga noua Comisie Europeană, în curs de formare, să dea o atenţie şi mai mare problemelor sociale. În acelaşi timp cuplul franco-german va avea la ce medita. Dacă rămâne dreapta la putere, Berlinul va face presiuni asupra Bruxellesului pentru reîntoarcerea la rigoarea bugetară şi la reducerea deficitelor, ceea ce ne va afecta şi pe noi, în mod direct.
Nu meritau discutate cele două teme? Dar cu târfele, curvele de ziarişti fac mai mult rating! Şi asta contează! Restul? Nici măcar la capitolul "fapt divers" nu merită trecute...

Brassai

Portretul lui Pablo Picasso
Portretul lui Henri Matisse în atelier
Brassai la lucru
Azi vă prezint câteva lucrări ale lui Brassai, pe numele lui adevărat Gyula Halász jr, născut în 1899 la Braşov, dar crescut şi educat la Paris. Un oraş pe care l-a iubit şi a arătat asta în fotografiile sale.

Opriţi focul!

Hotărât lucru, ghinioanele se ţin lanţ de Băsescu! Nici n-a apucat să "recomande" ieri mai puţină reţinere la folosirea armelor de către poliţişti, că băieţii i-au făcut pe poftă. Şi au tras după un nene care încerca s-o şteargă, fiind dat în urmărire. Acum, nu se ştie prea bine unde l-au nimerit: unii zic că în cap, alţii că în mână. Cert e că l-au băgat în spital.
Acum, ce să zic? Poate că folosirea mai viguroasă a forţei de către poliţişti nu e o idee tocmai rea, de vreme ce le râd infractorii în nas. Teama mea vine din altă parte: "curcanii" noştri trag ca nişte cizme, din lipsă de practică, gloanţele fiind, nu-i aşa, scumpe! Şi dacă mai sunt echipaţi şi cu "renumitul" pistol "Carpaţi", trebuie să te fereşti de ei ca de ciumă!
Aşa că mai bine nu! Dacă e cazul să se deschidă focul, e de preferat s-o facă oameni pregătiţi, de genul celor din SPIR. Restul să se abţină ! Că nu se ştie ce boroboaţe mai fac!

vineri, 25 septembrie 2009

Vin alegerile!

Producţia de legi la hectar

Unul dintre cele mai cretine argumente în sprijinul cererii lui Băsescu, de a se trece la un Parlament unicameral, este aceea că astfel ar creşte eficienţa legiferării. Cu alte cuvinte, ar creşte producţia de legi la hectarul de pădure tăiat pentru a face hârtie din copaci. Întrebarea de bun simţ este: cantitate sau calitate?
Dacă România suferă de ceva, acel ceva este supralegiferarea. Iar ea derivă din calitatea slabă a legiferării, din lipsa de perspectivă şi, de ce nu, din sentimentul foarte românesc, acela al zicalei că "cine face şi desface are tot mereu ce face!"
În acest moment cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă Parlamentul este raţionalizarea şi simplificarea cadrului legislativ, baterea lui în cuie pentru mai lungă perioadă. Un motiv(ce-i drept deloc marginal) pentru care românul nu respectă legea este că nu prea ştie care mai e valabilă.
Pe de altă parte sunt probleme grave de tehnică legislativă. Nu oricine poate scrie legi, şi cu toate astea tot mai mulţi diletanţi se dau cocoşi în domeniu. Lui Boc nu i-a plesnit obrazul de ruşine când a trimis mormanul ăla de legi agramate şi ilogice la Parlament. Şi ca el sunt legiuni de politicieni, dar Boc e pe deasupra doctor în drept, nu cârnăţar sau bişniţar, care şi-a cumpărat şi el un loc de deputat sau senator.
Am spus şi nu voi obosi să repet: dacă vom continua să vedem în deputaţi şi senatori nişte banali funcţionari, care freacă menta pe bani ceva mai mulţi decât alţii, vom avea un haos legislativ. În loc să avem aşteptări fanteziste de la Parlament, ar trebui să-i cerem un singur lucru: să pună ordine în haosul legislativ. Asta dacă ne pasă. Dar ne pasă, sau vrem doar să avem satisfacţii meschine?

Ţara imposibilei democraţii

Reacţia străzii, a "societăţii civile" şi a majorităţii politicienilor în cazul propunerii lui Traian Băsescu demonstrează un singur lucru: că România este ţara în care democraţie este o imposibilitate organică. Îmi pare rău, sunrt român, mă doare să spun asta, dar suntem programaţi să fim slugi, ne bucurăm când suntem conduşi cu biciul! Democraţia înseamnă ceea ce urâm noi mai mult: responsabilitate. Nu ne place să ne asumăm responsabilităţi, să luăm decizii. Deciziile trebuie să le ia alţii pentru noi, şi de preferinţă străinii. Noi ne urâm temeinic, nu avem încredere unii în alţii, dar mai ales nu avem încredere în legi şi reguli. Nu pentru că sunt constrângătoare, ci pentru că nu le vedem rostul.
Am trăit, în istoria noastră, fără reguli. Suntem o naţiune şi un stat modern de prea puţină vreme. 150 de ani nu sunt suficienţi pentru a crea o cultură a respectării regulilor şi pentru consolidarea statului şi instituţiilor sale. Şi mai este ceva: democraţia modernă nu este produsul gândirii antice. Democraţia de acum nu are nicio legătură, în afară de nume, cu vechii greci, ci este produsul Revoluţiei Industriale. Care a atras după ea urbanizarea masivă, crearea unui sistem de educaţie nediscriminatoriu, crearea unor speţii de libertate personală şi de autonomie economică. Pe scurt, Revoluţia Industrială a creat condiţiile transformării individului în cetăţean şi gloatei în naţiune.
România nu a suferit, până la capăt, această metamorfoză, care în statele occidentale era o realitate acum o sută şi mai bine de ani. Premizele acestei transformări au fost fost întrunite abia în anii 60-70 ai secolului trecut. Şi transformarea n-a fost dusă până la capăt, procesul fiind întrerupt în decembrie 1989. Decembrie 1989 este prima dovadă că gloata devenise naţiune şi individul cetăţean. Ceea ce a urmat a fost o tragedie, din punctul de vedere al viitorului democraţiei. Întreruperea industrializării şi urbanizării, întoarcerea la realităţile din trecutul interbelic au făcut imposibilă democraţia în România. Avem forma, dar nu avem conţinutul.
Mi se pare înfricosătoare ura asta împotriva Parlamentului, ca instituţie cheie a democraţiei, garant al libertăţilor individuale şi colective, şi nostalgia după guvernarea de mână forte. Şi mai grav este că ura împotriva Parlamentului a fost cultivată cu metodă în special de către elitele intelectuale ale României, care au o gândire totalitară şi vădită admiraţie faţă de extrema dreaptă interbelică. Ideologii extremei drepte româneşti sunt maeştrii elitelor actuale, ceea ce este o veste proastă pentru democraţie.
Parlamentul nu dă nimănui nici carne, nici lapte, nici brânză, nici ouă. Nu dă contracte babane "regilor asfaltului" Nu, Parlamentul produce bunuri simbolice, legi şi reguli de bună conduită. Exact ce nu vrea să respecte gloata română, şi aici poate fi găsită o explicaţie a urii populare împotriva Parlamentului. Orice încercare de a pune ordine este interpretată drept un act de corupţie, de vreme ce este considerată instituţia cea mai coruptă a statului român, ceea ce este o aberaţie.
În plus, câtă vreme ai o tută şefă a Camerei Deputaţilor, şi de legiferat legiferează Executivul, şi mai nou şi Preşedintele României, scoaterea din joc a Parlamentului i se pare firească bizonului român, bombardat zilnic cu ştiri despre "excesele parlamentarilor".
De fapt, mai degrabă această neputinţă a românilor de a accepta democraţia şi costurile ei ar trebui să ne îngrijoreze. Şi nu golăniile lui Băsescu. Pentru că oricât de bine ar funcţiona Parlamentul şi oricât de mult ar fi populat cu oameni de excepţie, dacă românii nu-i văd rostul, el devine inutil. Şi votează cu golanul, chiar dacă ştiu ce-i poate pielea. Din păcate...Pentru că responsabilitatea nu face casă bună cu românul.

joi, 24 septembrie 2009

Reforma clasei politice

Traian Băsescu se vrea apostolul reformării clasei politice. Şi la ce se rezumă reforma lui? La promovarea unor tute, unele care au trecut prin patul lui, în funcţii importante în stat? Vi se pare că Roberta Anastase, a cărei singură calitate este titlul de "Miss România", este demnă de funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor? Monica Iacob-Ridzi şi Elena Udrea-Lupescu şi-au câştigat pe merit portofoliile de ministru? Golanul ăla de Boureanu este demn să ocupe un portofoliu în Parlament? Sau foştii lui şefi din Securitate să conducă instituţii ale statului? EBA este o dovadă de reformă, sau de nepotism? Asta înseamnă reformarea clasei politice? Eliminarea oricăror criterii de merit şi promovarea pe criterii de obedienţă, de nepotism şi pe favoruri sexuale?
Un parlament monocameral nu înseamnă reformă, aşa cum nici reducerea numărului de parlamentari nu înseamnă reformă. Pentru că nu orice schimbare poate fi numită reformă. Reformă ar fi dacă selectarea şi promovarea liderilor politici s-ar face exclusiv pe criterii de merit. Ceea ce a făcut şi face Traian Băsescu este contrarul acestui imperativ, al selectării pe criterii de merit. Aşa că totul este un act demagogic. Şi expresia dorinţei de a obţine cât mai multă putere pentru el, ca şef al statului.
Asistăm la încă un episod din sordida luptă pentru putere între politicieni tot mai rupţi de realităţi, care surfează pe valul nemulţumirii sociale pentru a acumula mai multă putere şi influenţă în folosul lor şi al grupurilor de interese pe care le reprezintă. Îl doare pe Băsescu fix în cur de reforma statului şi de cea a clasei politice! Pe el îl interesează să obţină un nou mandat, pentru a fi sigur că se prescrie orice faptă din "Dosarul Flota" şi pentru a continua să se îmbogăţească. Pentru că de când e "clasă politică" a dovedit că un simplu bugetar poate face minuni cu salariul ăla de căcat pe care-l primea şi în calitate de ministru, şi de parlamentar, şi de primar. Nici ca preşedinte nu primeşte cine ştie ce. Şi cu toate astea s-a descurcat peste aşteptări!
Aşa că nu despre reforma clasei politice este vorba, ci de un truc trivial, pentru a obţine mai multe voturi, o încercare de a canaliza votul negativ dinspre el spre Parlament şi parlamentari. S-ar putea să-i iasă, pentru că oastea de strânsură care mai vine la vot, cu rare excepţii, nu este o culme a civismului şi nici nu are o educaţie pentru democraţie care să treacă dincolo de genunchii broaştei. Resentimentele lor sunt mai puternice decât raţiunea. Motiv să-l mai voteze, doar pentru a se răzbuna pe democraţie. Care este ţapul ispăşitor ideal pentru toate relele României.
Dacă nici acum nu se formează o opoziţie explicită împotriva lui Băsescu, şi care să spună clar că la un moment dat, dacă unul dintre cei trei contracandidaţi ai lui Băsescu: Antonescu, Geoană şi Oprescu, se detaşează în sondaje şi este sigur că va intra în turul doi, ceilalţi doi se retrag şi el rămâne candidatul unic al taberei anti-Băsescu, vom mai avea cinci ani cu dementul. Eu, unul, nu cred că mai rezist încă cinci ani cu Băsescu. Şi aşa România a pierdut cinci ani cu tâmpeniile lui. Încă cinci ani sunt de neconceput.
Şi dacă poporul vrea reforma clasei politice, păi să dea un semn şi să înceapă de la cap, de acolo de unde se împute peştele. Dacă n-o face, înseamnă că-i convine mizeria de acum, şi atunci nu mai are dreptul moral să fie nemulţumit.
PS: sunt curios ce-au să facă PSD şi PNL: aprobă sau nu cererea lui Băsescu în Parlament?