luni, 30 iunie 2008

Dâncu este gol!
Nu am vrut să comentez întâlnirea conducerii PSD de la Mamaia, unde, vorba unui participant, cei din sală erau doar cu fizicul acolo şi cu mintea la cele lumeşti, de la mici la micile sirene care dădeau din poponeţ pe plajă! Nu comentez nici deciziile luate acolo, că oricum sunt un soi de frecţie cu Diana la piciorul de lemn al democraţiei de partid!
În principiu, deşi justificată totuşi de rezultatele obţinute în alegerile locale, dizolvarea conducerilor unor organizaţii teritoriale ale PSD nu rezolvă ABSOLUT nimic! Pentru simplul motiv că nu poţi dizolva fantome! Căci, în ultimă instanţă, astea sunt organizaţiile dizolvate, mai ales cele din Transilvania. Şi aşa ajungem la esenţa problemei: grupul de la Cluj.
Grupul de la Cluj este şi el, sau în primul rând el, o fantomă politică. Ceea ce mulţi salutau, la începutul anului 2005, drept marele proiect reformist, capabil să facă din Baba Hârca stângii româneşti o Ileană Cosânzeană, cu nimb de 12 stele europene, s-a văzut că are fix consistenţa nisipului din care unii îşi construiesc castele în Spania!
"Ideologul" acestui grup este Vasile Dâncu. Nu judec aici performanţele sale ca sociolog şi cadru universitar. Dar ca om politic şi ca "ideolog" omul nostru este un dezastru! Împăratul ideologilor de stânga este GOL!
Să ai oportunitatea de a dispune de un mediu de stânga propice unor construcţii ideologice elaborate, să activezi într-un oraş universitar, cu un public de stânga numeros, e vorba de tineri, de studenţi, şi să nu faci nimic pentru a-ţi apropia acest public, pentru a-ţi pune la încercare determinările ideologice, să nu ideologizezi dezbaterea publică în Cluj, când îl ai adversar pe şeful partidului de dreapta care îţi este principal competitor politic, ei bine, ce descriere mai bună a incapacităţii lui Dâncu de a fi lider politic mai vreţi?
În interviul acordat HotNews, Vasile Dâncu face o afirmaţie, pe care nu o explică: "rezultatele sunt proaste din motive structurale." O explicaţie de domnul Goe! În fond, şi dacă abordăm lucrurile din perspectiva "New Labour" , atât de admirată de "ideologii" PSD, tot acolo ajungem: cel mai de stânga public ar trebui să fie în Transilvania. Transilvania este este mai urbanizată decât vechiul Regat, are o tradiţie de stânga, de pe vremea "marxismului vienez" din Imperiul Austro-Ungar, are o "clasă muncitoare" în sensul clasic al cuvântului şi o clasă de mijloc mai întinsă decât în restul României. Şi cu toate astea Transilvania este dominată fără drept de apel de dreapta.
Veţi zice că, de fapt, PD-L nu este de dreapta, ci de stânga. Mă îndoiesc. De fapt, PD NU a avut, încă de la desprinderea din FSN, o identitate ideologică, ci doar a mimat, în funcţie de calcule politicianiste. A fost membru al Internaţionalei Socialite doar pentru a pune tălpi PDSR. Acum este partid popular doar pentru că vântul puterii bate în pânzele dreptei populiste europene. Dacă pendulul se mută spre stânga, totul e posibil la PD-L!
De ce nu reuşeşte, în aceste condiţii, un partid de stânga, să-şi treacă mesajul în Transilvania? Pentru că nu face NIMIC pentru asta! Politica nu se face de la şi la catedră! Se face între cetăţeni, împreună cu ei. Nu cu documente civice! Să fim serioşi!
Politician de succes este acela care este sensibil la problemele cetăţenilor, le înţelege şi le oferă soluţii. Mazăre sau Oprişan or fi ei baroni locali, dar, spre deosebire de Dâncu, au făcut şi fac ceva pentru oameni. Le rezolvă probleme concrete, care-i dor! Domnul Dâncu scoate stiloul şi mai scrie un Memorandum! Îi urăm succesuri multe, multe!
UPDATE: ca ridicolul atitudinii lui Vasile Dâncu să fie complet, el postează pe blogul său chestia asta. Să dai de înţeles că eşti un soi de erou al luptei anti-fasciste(pardon, antipesediste!) precum Julius Fucik, şi că scrii reportajul propriei execuţii este o dovadă de prost gust. Asta ca să fiu politicos! Şi, rămânând politicos, afirmaţiile astea de Gâgă îl îi pun la îndoială şi inteligenţa, că de bun simţ nici vorbă!
Mai e de comentat acest fragment, care spune multe despre ipocrizia sa şi despre lipsa de caracter: "Nu înţeleg cum a putut participa Miron Mitrea la acestă înscenare? El este un om inteligent şi cu un simţ de orientare ieşit din comun. El gândeste bine prospectiv şi ştie că guvernele făcute la betţe, de dinainte de alegeri, nu au nici o şansă. Nu cred că a vrut să-şi sacrifice prietenii, dar nici nu înţeleg cum l-au convins să se bage."
Păi cum dracu să nu-l cunoască Dâncu pe Mitrea şi să nu-i "aprecieze" simţul de "orientare"? Nu Mitrea a făcut posibilă înlăturarea lui Ion Iliescu de la conducerea PSD, în aprilie 2005? Voi cum l-aţi convins să se bage? Aşa şi ei! Şi cine a trădat o dată, va mai trăda! Aşa că, de! Unde e iluziile mele, care le-am avut?
Visul american, acum într-o nouă prezentare!

sâmbătă, 28 iunie 2008

Un act de canibalism modern Fotografia provine de aici.
După cum merg lucrurile, vom avea cât de curând un nou sport olimpic: trasul cu urechea! Nebunia ascultării telefoanelor se întinde la scară planeatară. De la o necesitate, legată fie de siguranţa naţională, fie de crima organizată, ascultarea telefoanelor a devenit o obsesie! Nu mă pricep, dar am impresia că nevoia asta de a pătrunde în intimitatea celuilalt, de a-i poseda gândurile, dorinţele, spaimele, obsesiile, viciile vine din vremea când ne mâncam duşmanii. Este un soi de act de canibalism modern, pe care înalta tehnologie şi decăderea morală îl fac posibil.
Ultima victimă "canibalizată" este Silvio Berlusconi. Nu mi-e deloc simpatic Berlusconi. Nu pentru că n-am să ajung niciodată să ling îngheţată cu el, pe străzile din Milano, ci pentru dezlănţuirea de rasism din Italia şi pentru incitarea la acte discriminatorii împotriva românilor. Dar nu cred că discuţii telefonice private, fără absolut nicio legătură cu cauza pentru care parchetul din Napoli ceruse mandat de ascultare aveau ce căuta în presă. Ce interes legitim al cetăţeanului era servit astfel?
Să fim oneşti: ce nu ştiau italienii despre slăbiciunile lui Berlusconi? Era aşa o mare noutate faptul că-i plac starletele de cinema şi de televiziune şi că le "promovează", inclusiv în Guvern?
Urmarea acestei imbecilităţi de presă? În iulie Parlamentul italian va adopta o lege care limitează cazurile în care Parchetul poate cere ascultarea telefoanelor şi instituie pedepse de până la trei ani de închisoare pentru jurnaliştii şi directorii de gazete care le publică abuziv. Şi încă ceva: vineri la Roma a fost adoptată o lege prin care în timpul mandatului împotriva preşedintelui, premierului şi celor doi preşedinţi ai camerelor Parlamentului Italiei se sistează orice urmărire în justiţie. Motivul? Altminteri Berlusconi n-ar mai putea guverna, pentru că ar sta mai mult pe la Parchet sau pe la Tribunal.

vineri, 27 iunie 2008

PVC
Proştilor, v-am tras-o!
Timp de 18 ani, fie ploaie, fie vânt, fie criză de sciatică, depresie, sictir, revoltă, descurajare, greaţă, mi-am făcut datoria de cetăţean. Şi am votat. Că doar am vrut(chiar am vrut!) democraţie. Vă scutesc de citatul cu cel mai bun sistem politic dintre cele proaste! Chiar nu fac parte dintre naivi şi în consecinţă nu m-am iluzionat în legătură cu ceea ce va urma după căderea lui Ceauşescu. Despre criza democraţiei reprezentative se discuta încă din anii 70-80 ai secolului trecut, şi dezbaterea asta era accesibilă, mai direct, mai prin intermediari(cu o sticlă de votcă sovietică aveam acces nelimitat la aşa-zisul fond secrtet de la Biblioteca Centrală a Armatei!) şi în România! Şi inginerii nu sunt chiar paraleli cu ştiinţele sociale(istoria, ştiinţele politice şi sociologia au fost cursuri, facultative sau obligatorii, la Politehnică!) încât să nu înţeleagă ce citesc.
Ceea ce a rămas astăzi, după 18 ani de "construcţie democratică", din posibilele modele de evoluţie democratică, pe care mi le imaginam în ultimii ani ai domniei lui Ceauşescu, este un adevărat coşmar! Coşmar de care sunt şi eu vinovat, pentru că am fost suficient de prost să cred că votul meu contează! Nu, nu contează! Poate ar conta bâta mea, bolovanul aruncat în geamurile "puterii", un Molotov, două, orice violenţă temeinică, numai votul nu!
Cum am oroare de violenţă şi nu o consider un instrument legitim pentru atingerea unor obiective de natură politică, economică sau socială, nu-mi rămâne decât soluţia "vot canci!" E mai mult o non-soluţie, dar la altceva nu mă duce capul! Şi, cinstit să fiu, mă simt bine ştiind că aparţin celui mai mare partid al ţării: "Partidul Vot Canci!" Care-şi ţine Congresul la fiece patru ani şi nu alege pe nimeni în fruntea sa, deci nu greşeşte!
Şi de ce ar face-o? Păi bucureştenii se duc la vot să-l aleagă pe Sorin Oprescu, nu pentru că ar fi el Alesul, Primarul Minune, ci pentru că au vrut să dea un semnal, anume că s-au săturat de proasta guvernare a oraşului, de corupţii care l-au condus până acum. Şi de bine ce au înţeles semnalul, reprezentanţii tuturor partidelor în Consiliul General l-au ales viceprimar cu 51 de voturi pentru şi două împotrivă pe reprezentantul lumii interlope a Bucureştilor, Răzvan Murgeanu. Şi cu 34 de voturi pentru pe celălalt viceprimar, reprezentantul mafiei imobiliare, a MISA şi al OTV, specialistul "verde" în Elodia Robert Ionescu. Şi se justifică prin nevoia de continuitate! Ia hai sictir, jigodiilor!
Ce formă mai mare de dispreţ faţă de votul bucureştenilor decât alegerea acestor personaje drept paznici la stâna banului public? Şi atunci, de ce nu am îngroşa rândurile PVC? Adică ale Partidului Vot Canci! Nu este cea mai responsabilă atitudine, dar mai iresponsabili decât noi sunt liderii partidelor care ne bagă pe gât cu forţa votului majoritar astfel de puşlamale!
Aşa încât sloganul toamnei va fi: "Trăiască victoria în alegeri a PVC!"
PS: o veste proastă pentru mulţi din Primăria Generală şi de la proaspăt înfiinţata alianţă PD-L-PNG-CD: Sile Pietroi a fost arestat!
Puterea banului
Făt Chelios de la Cotroceni arucă buzduganul indignării în curtea Parlamentului şi cere sesiune specială pentru a-i da pe mâna justiţiei pe Mitrea şi pe Năstase. Dar nu l-am auzit să scoată o vorbă despre performanţeler aceleiaşi justiţii în cazul Sile Pietroi, bolovan pe care unii îl leagă de gâtul lui Liviu Negoiţă, primarele de la trei. Sau în cazul legăturilor de notorietate între Răzvan Murgeanu şi lumea interlopă.
Dar poate cele scandaloase lucruri în legătură cu justiţia sunt încălcările legii comise de copii de bani gata, Poponeţi plini de succesuri, care înseamnă morţi şi răniţi în accidente de circulaţie, trafic şi consum de droguri, prostituţie, toate muşamalizate pe bandă rulantă.
Aţi mai auzit ceva despre accidentul fiului vitreg al Elenei Udrea, care a omorât doi oameni pe DN1? Banii Cocoşului şi influenţa politică a Fecioarei din Pleşcoi rezolvă lucrurile!

Acum avem un nou tembel de bani gata, care făcea curse pe Dorobanţi, conducând o maşină de sute de mii de euro. A lovit o maşină în care se aflau două tinere, pe care le-a băgat în spital. Spital la care s-au prezentat mama şi cei doi avocaţi ai familiei domnişorului, să muşamalizeze lucrurile. Inclusiv prin scurtarea duratei de spitalizare pentru victime!

Şi cine sunt părinţii ipochimenului? Plapcianu tatăl se ocupă şi cu afaceri cu alcool. Ai spus alcool, ai spus evaziune fiscală. Ai spus evaziune fiscală, ai spus prietenie cu mai marii din Poliţie. Aşa se face că alţi copii, de chestor de poliţie, sunt acum copii de vilă gata. Dată de Plapcianu tatăl progeniturilor chestorului Sorescu!

Despre toate astea Băsescu nu suflă un cuvânt. Poate unde fata lui plină de succesuri conduce şi ea un Range Rover Sport care bate şi el suta de mii de euro, cumpărat din bani veniţi de nu se ştie unde! Ăsta e cu adevărat sistemul ticăloşit, şi el produce monştri, care se află la adăpostul puterii banului! Şi de acest sistem ticăloşit Traian Băsescu nu se va atinge niciodată! Prietenii ştiu de ce!

joi, 26 iunie 2008

Curăţă zgura din suflet

Iarăşi despre preţul petrolului
Răspunsul săracului la criza energetică
O ştire ne spune că OPEC vede preţul petrolului la 170 de dolari în această vară, deşi el a scăzut uşor, după anunţul privitor la creşterea stocurilor americane. Dar scăderea nu a durat decât o zi: miercuri. Joi reţul barilului a trecut de 140 de euro la Bursele din New York şi Londra! una peste alta, ar însemna o creştere de circa 28%-30% în următoarele două luni, în condiţiile în care Arabia Saudită este gata să-şi mărească producţia zilnică.

Este plauzibilă o creştere atât de substanţială în următoarele două luni? Da, cu o condiţie: să ştim dacă o criză, cea a creditelor ipotecare cu risc, mai ascunde ceva surprize. Părerea mea este că da, ne putem aştepta la noi surprize în sistemul bancar, de fapt în sistemul paralel de finanţare, care scapă oricăror încercări de reglementare. Şi atunci specula pe materii prime, în special purtători de energie şi alimente, va continua din plin.

Interesantă este concluzia unui cabinet de consultanţă, Arthur D.Little, care ia în calcul costul total al exploatării unui autoturism, care ţine cont de amortizarea preţului de cumpărare, întreţinerea, asigurarea, carburantul, taxele şi regementările. În acest total, carburantul repreintă circa o treime. Ei bine, cu toată creşterea abruptă a preţului carburantului, costul exploatării este încă mai mic cu 30% până la 35% faţă de cel din 1984. "Ar trebui, spun analiştii citaţi de Le Monde, ca preţul benzinei să atingă 2,5 euro pe litru pentru a egala costurile din 1984, adică barilul la 200 de dolari."

Într-un fel, veştile de genul acesta ne spun că lucrurile sunt clare: există un consens al producătorilor şi consumatorilor asupra unui preţ de echilibru al petrolului, de circa 200 de dolari barilul, care să permită trecerea la alte tehnologii energetice, cum ar fi pilele de combustie pe hidrogen sau "energia verde". Nu există practic firmă producătoare de autoturisme care să nu anunţe pentru viitorii 2-3 ani modele hibride sau total electrice. Se pare că a venit vremea ca banii investiţi în cercetare să se întoarcă la investitori.

Asta ridică o serie de întrebări: cum se va ajunge la preţul de 200 de dolari pe baril? Gradual, sau printr-un şoc? Dacă se va ajunge gradual, care va fi perioada maximă de timp în care se va ajunge la acel nivel? O jumătate de an, un an, un an şi jumătate?Dacă se va face brusc, ce eveniment va determina şocul? Atacarea Iranului? Un dezastru natural de tipul uraganului Katrina?

Sunt pregătite societăţile occidentale să renunţe la dependenţa lor de energia ieftină? Sunt gata să accepte o scădere dramatică a nivelului lor de trai? Va mai rezista pacea socială unui astfel de cataclism economic?

Sunt întrebări la care nu avem încă toate răspunsurile. Probabil că societăţile dezvoltate, cu state puternice, avansate tehnologic, vor trece mai uşor peste şoc. Sunt mai prospere, mai stabile şi bogăţia este mai echitabil distribuită, deşi în ultimele două decenii polarizarea socială şi economică s-a accentuat dramatic, relativ la standardele postbelice. Există un lucru care totuşi poate da de gândit: primele şocuri petroliere s-au petrecut în perioada Războiului Rece, şi asta a determinat statele occidentale să fie solidare. Acum, când Imperiul Răului ni mai există, solidaritatea s-a cam evaporat şi fiecare joacă după cum îi cer interesele specifice.

Şi ca lucrurile să fie şi mai complicate, sunt la cheremul fostul duşman, care stă cu o mână pe robinetul conductei de gaze. Şi cu cealaltă pe robinetul conductei de petrol. Asta schimbă datele problemei pentru mulţi. Summitul Rusia-UE, care a început joi seara la Hantî-Mansiisk, un orăşel din Siberia, este consacrat în primul rând stabilirii cadrului negocierilor pentru semnarea unui nou acord de parteneriat strategic între cele două părţi, dar şi dezbaterilor pe teme energetice.

Oraşul Hantî-Mansiisk este capitala districtului autonom omonim din tundra siberiană, ce asigură 7,5% din producţia mondială de petrol. Aşa încât alegerea lui ca loc al desfăşurării summitului semestrial Rusia - Uniunea Europeană este cât se poate de semnificativă, în condiţiile în care energia rămâne unul din subiectele dominante ale relaţiei ruso-comunitare. Cu această ocazie se aşteaptă să fie anunţată lansarea negocierilor privind noul acord de bază dintre Moscova şi Bruxelles.

Negocierile se anunţă dificile, date fiind viziunile diferite pe care Rusia şi Uniunea Europeană le au în privinţa documentului, dar şi poziţiile specifice ale unora dintre ţările membre ale UE, care au probleme cu Rusia, ca în cazul Poloniei şi al ţărilor baltice. Moscova doreşte să se ajungă întâi la semnarea unui acord-cadru juridic obligatoriu, care să fie ulterior completat cu acorduri sectoriale, oficialii UE vor un document care să conţină clauze juridice obligatorii concrete, inclusiv principiile Cartei energetice, ne-ratificată de Rusia.

Comisarul european pentru comerţ, Peter Mandelson, susţine într-un interviu publicat în "Kommersant" că Rusia şi UE trebuie să creeze o bază legislativă corespunzătoare, pentru ca la baza înţelegerii energetice bilaterale să fie aşezate principiile securităţii furnizorului şi consumatorului, deschiderea pentru investiţie şi garantarea libertăţii tranzitului de energie.

Acestea fiind zise, lucrurile se văd extrem de clar: nu se schimbă nimic! Ruşii cu energia, ceilalţi cu dorinţe specifice, cu declaraţii ferme şi negocieri separate, fiecare pentru sine, şi România plătind gazele mai scump decât toţi! Vesele vremuri!

Manipularea unei tragedii
foto Mediafax
Ieri, pe DN 1, în localitatea Tâncăbeşti, un dement, şoferul unei basculante de mare tonaj, cu remorcă, ingnorând semnalele celorlalţi şoferi, a trecut cu bena RIDICATĂ pe sub pasarela pietonală, dărâmând-o pe şosea. Un autoturism a fost strivit de pasarelă, o persoană a murit şi două sunt grav rănite.
Din motive pe care deocamdată pe pun pe seama imbecilităţii fătucilor din dotarea Realităţii TV şi a Antenei 3, discuţia pe marginea "vinovăţiilor" se mută de la actul de inconştienţă al unui tembel, care credea că toată şoseaua e a lui, la "pasarelă". Că de ce n-a fost sudată? Că de ce s-a prăbuşit? Că, că, că...
Culmea mizeriei o reprezintă acest pasaj dintr-o ştire Mediafax: "O pasarelă pietonală s-a prăbuşit pe DN1, în localitatea Tâncăbeşti, la câţiva kilometri de Bucureşti, căzând peste două maşini aflate în trafic...". Deci, soferul inconştient, care a acroşat pasarela, e de fapt şi el victimă a prăbuşirii, din vicii de proiectare sau de construcţie a pasarelei ,se insinuează în ştire.
Nu mai contează faptul că din violenţa şocului elementele de prindere a benei de capul tractor s-au rupt, bena alunecând pe şosea câteva sute de metri, şi numai întâmplarea a făcut să nu fie şi alte victime. Nu mai contează nici faptul că autobasculanta fără benă s-a oprit pe câmp, după ce a dărâmat un zid, aflat la câteva sute de metri de pasarelă.
În această mizerie, manipularea duce către Miron Mitrea, pentru că pasarelele au fost construite pe vremea când era ministru al transporturilor, şi Ludovic Orban, pentru că e în conflict cu sindicatul transportatorilor.
Şi când vezi modul jegos în care sunt tratate astfel de subiecte, prostia crasă a "moderatorilor", îţi trece pofta să-i mai înjuri pe senatorii care au votat amendamentul echilibrului temelor din Legea Audiovizualului. Unanimitatea prostiei nu e monopolul Senatului. Jurnaliştii îi întrec de departe pe senatori, când e vorba de prostie, rea credinţă, mizerie morală, corupţie.

miercuri, 25 iunie 2008

Poştăriţa Trăienel

UPDATE:

Nu descoperirea la bătrâneţe a deliciilor stilului epistolar îl face pe Traian Băsescu să publice scrisori după scrisori, ci un joc de imagine de cea mai joasă speţă. Acum, când Parlamentul şi partidele politice intră în vacanţă, vrea să ocupe spaţiul mediatic. Şi profită de ocazie pentru a da ordine Parlamentului să se întrunească în sesiune extraordinară, ca să-i execute pe Adrian Năstase şi pe Miron Mitrea. Şi, ca un bonus, să mai dea o copită credibilităţii Parlamentului şi parlamentarismului, deci democraţiei.

De fapt, Traian Băsescu face ceea ce ştie el cel mai bine: scandal! A devenit previzibil şi penibil, de aceea plictisitor. Numai că purtat de umori şi de un ego supradimensionat, dar şi de cantităţile tot mai mari de alcool pe care le consumă, Traian Băsescu face greşeli care îl vor costa, în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2009.

Schimbul de scrisori de ieri, cu preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, reprezintă încă o dovadă a amestecului lui Traian Băsescu în actul de justiţie şi a faptului că DNA este un instrument folosit de şeful statului împotriva adversarilor săi politici. Dacă a văzut că în Camera Deputaţilor avizul pentru începerea urmăririi penale a lui Miron Mitrea şi a lui Adrian Năstase întârzie, Traian Băsescu a cerut slugilor lui de la DNA, care a devenuit un soi de Direcţia antiNăstase Adrian, să găsescă o cale de ocolire a Parlamentului. Şi a inventat chestia cu "Trofeul Calităţii", spălarea de bani, despre care am scris acum câteva zile.
De acum încolo nu mai este vorba de nevoia de a se face dreptate, ci de dorinţa aprigă a lui Traian Băsescu de a scăpa de cel mai puternic competitor pentru Cotroceni, în 2009: de Adrian Năstase. Ce-l face să fie atât de disperat? Faptul că nu se mai poate baza pe "coloana a cincea" din PSD. Pesediştii adulmecă victoria şi beneficiile guvernării, mai mult, nu se mai tem de PD-L. Ei sunt pe val, nu oamenii preşedintelui. Promisiunea ciolanului îi mobilizează şi îi solidarizează mai abitir ca DNA!
În plus, Adrian Năstase are şi varianta candidaturii independente la Preşedinţie în 2009, ceea ce face imposibile orice aranjamente cu unii de prin defunctul "grup" de la Cluj, pentru a-l împiedica să candideze din partea PSD.
Jocul de-a poştăriţa Trăienel o să-l coste zdravăn pe Traian Băsescu. Nici nu ştie ce pierde pentru că a ratat un bun prilej de a-şi ţine gura!
PS: M-am săturat de idioţii care repetă mereu aceeaşi cretinătate, aceea că Mitrea şi Năstase trebuie să ceară ei să meargă în justiţie, pentru a-şi dovedi nevinovăţia! Într-o democraţie aşa ceva nu există! Nu te duci tu să-ţi demonstrezi nevinăvăţia, ci Procuratura trebuie să-ţi demonstreze, dacă poate, vinovăţia, iar tu te aperi, şi arbitrul neutru, judecătorul, decide!
Încă ceva: de ce Procurorul General al României, Laura Codruţa Koveşi, a fost ocolită de DNA şi nu a semnat cererea către Parlament, aşa cum cere Constituţia? DNA a ajuns stat în stat? Morar se temea să nu-i fie infirmate elucubraţiile din dosare?

marți, 24 iunie 2008

La mulţi ani, Corina! Pentru buna şi loiala mea prietenă, Corina Creţu, de ziua ei, cele mai bune gânduri şi urări de bine!
O labă tristă!
Traian Băsescu i-a invitat la Cotroceni, pentru consultări, pe liderii partidelor politice parlamentare. Tema consultărilor: creşterea preţurilor la petrol şi alimente.
Eu pot înţelege multe şi pot accepta că Băsescu, un lider populist prin excelenţă, poate face demagogie pe marginea oricărui subiect. Dar, pentru Dumnezeu, nu mai suntem în SSMD, când economia se subordona politicului! Acum economicul cumpără politicieni la snop!
Şi care ar fi urmările acestei întâlniri? Suspendarea Constituţiei şi fixarea arbitrară a preţurilor? Sau doar o labă tristă, un exerciţiu de imagine pentru un Traian Băsescu depăşit la încredere de Sorin Oprescu?
Tăntălăul şi ambasadorul
Tăntălăul este un oarecare Traian Bujduveanu, român stabilit în sublima democraţie a Marelui Licurici, care a încercat să dea şi el lovitura şi să-şi împlinească visul american, cu arme americane vândute Iranului. Boul îşi închipuia că ceea ce le-a fost permis lui Oliver North şi lui Ronald Reagan îi va fi pemis unui amărât de emigrant rupt în cur?
Ambasadorul, ei da, cu el e altă poveste! Dar tot cu arme. Chinezeşti, de pe vremea lui Pazvante Hodgea, vândute, gata ruginite şi expirate, de alţi închinători la sliţul Marelui Licurici, albanezii, armatei afgane. În ciuda legii americane, dar cu directa implicare a ambasadorului SUA la Tirana, John L. Withers II. Ce leagă cele două poveşti? Firmele prin intermediul cărora se desfăşura "negoţul" îşi au sediul în Florida. Unde, surpriză! guvernator este fratele lui Dubya! În toată această poveste cea mai surprinzătoare este candoarea Departamentului de Stat! Acum complicităţii i se spune candoare?
Banii mei, de la duşmanii mei!
Casa de editură "Freedom House", autoare, printre altele, a celebrului documentar "Circuitul caltaboşului şi al Pălincii în natură", publică un nou volum din ciclul "Să râdem cu şi de Alina Mungiu Pippidi!" Cum eu mă topesc după scocietatea civilă şi după isprăvile ei demne de pana unui Homer, am citit cu infinite delicii capitolul dedicat stării societăţii civile autohtone.
"Din cauza intensităţii conflictelor politice din România, doar câteva ONG‑uri importante au reuşit să‑şi păstreze poziţia independentă în 2007. În toamnă însă, o coaliţie alcătuită din mai multe grupări, printre care şi unele sindicate, sub titulatura de Coaliţia pentru un Parlament Curat, a monitorizat integritatea candidaţilor pentru Parlamentul European. De altfel, lipsa de fonduri, lipsa de cooperare a guvernului, precum şi intrarea în politică a unor noi reprezentanţi ai societăţii civile au diminuat potenţialul societăţii civile. ONG‑uri româneşti extrem de active, precum Grupul pentru Dialog Social şi Societatea Timişoara, riscă să-şi piardă sediile care le‑au fost închiriate de municipalitate şi întâmpină dificultăţi serioase în a obţine sedii noi. Există şi alte organizaţii care au încercat să obţină fonduri publice şi au colaborat îndeaproape cu agenţiile guvernamentale, de a căror bunăvoinţă au avut nevoie pentru a avea acces la fondurile UE. Lista este lungă şi include ONG‑uri care au debutat ca organisme de control ale guvernului. În cadrul unui scenariu tipic, ONG‑urile au criticat vehement agenţiile publice şi apoi au oferit servicii contractuale pentru remedierea situaţiei. Partidele politice au încercat să recruteze intelectuali şi activişti ai societăţii civile pentru a candida la alegerile pentru Parlamentul European. Renate Weber, fost preşedinte al Fundaţiei Soros România, după ce a lucrat ani de zile ca reprezentant independent al societăţii civile, a devenit candidat pentru Parlamentul European din partea PNL. Cei mai importanţi oameni de afaceri preferă să finanţeze cluburi de fotbal, care s‑au îmbogăţit datorită evaziunii fiscale şi sunt cercetate în diferite instanţe de autorităţile financiare. Legislaţia în domeniul sponsorizării este săracă şi depăşită, dar se fac extrem de puţine eforturi pentru a o actualiza. Donaţiile din categoria 2 la sută din taxa pe venit au crescut în mod semnificativ în comparaţie cu 2006, însă sumele totale, adică 5 milioane de euro (7,7 milioane dolari) sunt absolut insuficiente pentru toate tipurile de ONG-uri. Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, un centru de resurse pentru ONG‑uri creat în perioada aderării României la UE, militează pentru menţinerea fondurilor UE destinate societăţii civile, dar problema nu este încă rezolvată. Deşi multe fonduri UE dau posibilitatea ONG‑urilor să acţioneze ca furnizori de servicii, ele sunt de obicei distribuite de guvern, la toate nivelele (central regional, local) astfel încât accesul ONG‑urilor este posibil numai prin intermediul unui parteneriat cu autorităţile."
Primo: madam Pippidi e paralelă cu gramatica limbii române! Nu, madam, ONG urile cu pricina nu au debutat ca organisme de control ale Guvernului, că de aia le zice Organisme NEguvernamentale, ci, probabil în visele lor, ca un sistem de contraputeri, cum scrie la teoria aia pe care o repetaţi voi ca papagalii, şi de care ni se fîlfâie nouă! Dar cum arăţi matale mai la vale, ele au sfârşit ca nişte şantajişti ordinari: musiu Guvern, sari cu banul, că de nu, te umplem de căcat din sculare în culcare şi invers! Ceea ce s-a întâmplat cu brio! Dar e de prost gust, madam, să vorbeşti de funie(mă rog, scenariu tipic!) în casa spânzuratului! Păi ce-a făcut Freedom House în cazul Auditului comandat de Monica Macovei, alt miciurinism civico-guvernamental, şi plătit din bani publici, în cazul PNA? Nu tot un şantaj?
Secundo: madam Pippidi dovedeşte cât de "înalte" îi sunt standardele morale "uitând" să citeze şi cazul Monica Macovei printre cele ale dezertărilor civicilor la demnităţi publice.
Tertio: de fapt, totul se reduce la bani! Secetă mare la civici! Sigur, madam, ai dreptate! Dar pe Becali, Copos şi compania îi doare fix în cur de şantajul vostru! Ei au bani! Deci au putere!
Şi apoi, mai există o soluţie, în cazul în care ciolanul nu mai creşte. Micşoraţi haita! Că e plină ţara de ONG uri care înjură vârtos, în speranţa unui os de ros! Unii mai jmecheri îl şi primesc! În contul handicapaţilor!
În rest, dacă aveţi timp de pierdut şi nervi de consumat, puteţi lectura documentul. Dar nu vă recomand! Nu veţi afla nimic din ceea ce nu ştiţi. Un singur lucru lipseşte din Raport: cât a plătit Freedom House pentru această penibilitate. Nu ar strica, dacă tot vorbim despre transparenţă, şi un glasnost al societăţii civile. Dar madam Pippidi nu e Gorbaciov!

luni, 23 iunie 2008

Scandalul închisorilor CIA
Mă aşteptam ca dezvăluirea din articolul publicat de NYTimes, referitoare la existenţa închisorilor ilegale ale CIA în ţări precum Thailanda şi Polonia să facă valuri la Bucureşti. Până acum nimic! Curioasă această tăcere!
Revin asupra articolului, care dă amănunte despre aceste închisori. Iată despre ce este vorba:"The hunt for Khalid Shaikh Mohammed involved the entire American intelligence establishment, with its billion-dollar arrays of spy satellites and global eavesdropping net. But his capture came down to a simple text message sent from an informant who had slipped into the bathroom of a house in Rawalpindi, near the Pakistani capital, Islamabad... Within days, Mr. Mohammed was flown to Afghanistan and then on to Poland, where the most important of the C.I.A.’s black sites had been established. The secret base near Szymany Airport, about 100 miles north of Warsaw, would become a second home to Mr. Martinez during the dozens of hours he spent with Mr. Mohammed. Poland was picked because there were no local cultural and religious ties to Al Qaeda, making infiltration or attack by sympathizers unlikely, one C.I.A. officer said. Most important, Polish intelligence officials were eager to cooperate. “Poland is the 51st state,” one former C.I.A. official recalls James L. Pavitt, then director of the agency’s clandestine service, declaring. “Americans have no idea.”
Mi se pare că sunt suficiente motive să ne întrebăm când ne va exploda şi nouă în faţă o astfel de dezvăluire. Prea puţin mă interesează faptul că au existat închisori ilegale ale CIA în România. În articol nu se pomeneşte un cuvânt despre faptul că autorităţile poloneze erau la curent cu asta sau că-şi dăduseră aprobarea pentru înfiinţarea lor. Este foarte posibil ca ele să nu fi ştiut despre ce este vorba. Acest pasaj din articol vine să confirme ipoteza posibilei lipse a acordului autorităţilor din ţările unde CIA a avut sau are facilităţi de interogare: "Within a few days, Abu Zubaydah was flown to Thailand, to the first of the “black sites,” the agency’s interrogation facilities for major Qaeda figures. Thailand, which had long faced Muslim insurgents in its south, became the first choice because C.I.A. officers had a very close relationship with their counterparts in Bangkok, according to one American intelligence official. At first, the official said, “they didn’t even tell the prime minister.”
Dacă închisorile clandestine ale CIA au existat şi în România, fără ştirea şi aprobarea şefului statului, a premierului şi mai ales a CSAT, şi a fost doar o afacere între serviciile secrete româneşti şi CIA, atunci avem o mare, mare, problemă. Şi ar fi cazul să nu mai adoptăm politica struţului, pentru că George W. Bush trece, trece şi "războiul antiterorist", dar dezonoarea noastră, ca stat, rămâne!
În aceste închisori s-a practicat tortura. Dacă o astfel de închisoare a exista(există) în România, ne asumăm tortura ca un instrument legitim?În SUA dezbaterea pe marginea legalităţii şi moralităţii folosirii torturii este la apogeu. La noi nu se mişcă niciun muşchi pe faţa puterii şi a "societăţii civile", altminteri foarte vocală.
Bioetanolul umple rezervorul şi urna de vot
Ne-am amuzat copios, acum câteva zile, pe blogul lui Mordechai, citind despre un gândăcel care papă verdeaţă şi se cacă petrol. Care petrol ar costa doar 8 dolari barilul. Bun, mai sunt câteva probleme: instalaţia care ar putea asigura consumul pe o săptămână al SUA, de 143 de milioane de barili, ar ocupa o suprafaţă de aproape 420 de km pătraţi, cam cât Chicago. Aşadar gândăcelul iese din discuţie pentru ceva vreme de aici înainte. Asta în condiţiile în care el chiar face ceea se spune că ar face!
Rămâne biocombustibilul, care, aşa cum arată NYTimes în numărul său de astăzi, a devenit subiect de campanie electorală şi aducător de voturi pentru Barack Obama. Nimic nou într-o ţară în care lobbyurile funcţionează ca unse, pentru că sunt experte în "ungerea" politicienilor. Doar că nu întotdeauna ceea ce este bun pentru lobbyşti este bun şi pentru cetăţenii Americii şi ai lumii. Barack Obama a promis subvenţii cultivatorilor de porumb din SUA, deşi unii dintre economişti atrag atenţia că ar putea intra în conflict cu prevederile OMC şi a "recoltat" victorii în statele din centrul SUA, mari cultivatoare de porumb. Ca să nu mai vorbim despre faptul că se opune importului de etanol din trestie de zahăr, produs în Brazilia.
Altceva este mai îngrijorător decât acordarea unor posibile subvenţii: randamentul etanolului obţinut din porumb. Etanolul din porumb abia produce de două ori mai multă energie decât energia consumată pentru a-l obţine, în timp ce acelaţi etanol, fabricat în Brazilia, din trestie de zahăr, produce de opt ori mai multă energie decât cea consumată pentru obţinerea lui.

În acest timp George W. Bush, un soi de purtător de cuvânt al petroliştilor din Texas, merge pe calea bătută a foratului după petrol, chiar dacă asta înseamnă să aducă prejudicii unor zone naturale protejate, cum este aceea din Arctica. Dar dă-l dracului de elan,zăpadă o să mai vedem doar în filmele de desene animate! Cămila e de bază! Şi e obişnuită să rumege, priponită de sondă!

duminică, 22 iunie 2008

Codul bunelor maniere

UPDATE: George Carlin, comicul american care a inspirat această caricatură, cu a sa rubrică "“Seven Words You Can Never Use on Television,” a murit ieri, la vârsta de 71 de ani. Multor americani are să le lipsească umorul lui mordant şi irevernţios. Dumnezeu să-l odihnească!

Cum să intri în mintea unui terorist

Este povestea unui terorist din reţaua Al Qaeda, Khalid Shaikh Mohammed, şi a ofiţerului CIA care l-a interogat, Deuce Martinez, care, culmea! nu vorbeşte araba. Asta nu l-a împiedicat pe Martinez să intre în mintea celui care este considerat eminenţa cenuşie din spatele atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, dar şi asasinul jurnalistului de la Wall Street Journal, Daniel Pearl. Mai mult, succesul lui Martinez, care a refuzat să urmeze cursurile CIA de tortură, care dorea să-l iniţieze în tehnica folosirii aşa numitei waterboarding, pune în discuţie legitimitatea torturii, ca instrument de obţinere a informaţiilor.

Dincolo de detaliile extraordinare din articol, pe care vi-l recomand pentru calitatea jurnalismului şi a informaţiilor, el ne oferă şi o altă "bombă": închisorile CIA din Polonia au existat! O parte a programului de interogatorii s-a desfăşursat lângă baza aeriană poloneză de la Szymany, la nord de Varşovia. De ce nu ar fi legitim să ne întrebăm dacă nu cumva şi la Mihail Kogălniceanu s-a desfăşurat un program asemănător, cu sau fără ştiinţa autorităţilor române? Dick Marty prea le zicea cu foc, arătând cu degetul surse din CIA! Uite că sursele există şi nu vorbesc prostii! Aşa că ne-am trezit cu o nouă belea de imagine pe cap!
Ce face acum cel care a pătruns în mintea unui terorist? Ce ştie! Dar nu pe bani puţini şi publici, la CIA, ci pe bani mulţi, deşi tot publici, la Mitchell & Jessen Associates, o companie de consultanţă condusă de foşti psihologi militari, care sfătuiesc CIA în privinţa folosirii tehnicilor dure de interogare în proiecte secrete.
Muzici de vară

Normal, când e vorba de muzici de vară, nu putem să nu ne amintim de "Summer of love" şi de melodia cu care se identifică: "San Francisco". Şi începem cu ea. Bucuraţi-vă de muzică bună!

sâmbătă, 21 iunie 2008

Caro Mozart O melodie superbă, pentru o seară superbă de iunie, cântată de blonda mea preferată!
Lipsă de penurie!
Daciana Sârbu s-a căsătorit religios cu Victor Ponta. Să le fie de bine! Casă de piatră! Au profitat de ocazie şi şi-au botezat fiica. Să le trăiască şi să se bucure de ea! Masa, dansul, darul şi toate cele, la o cârciumă de lux, cum le stă bine unor social-democraţi, care se afişează cu tricouri roşii, cu chipul lui Che Guevara imprimat pe ele.
E nuntă mare şi în familia buldogului portocaliu. Care e socru mic! Masa, dansul, darul, etc, la Palatul Mogoşoaia. Că are balta peşte! Şi socrul mic e un jucător de excepţie pe Bursă! Sau doar un vameş de succes?! Şi lor casă de piatră, etc, etc, etc.
Bine, şi totuşi, ce evenimente zguduitoare sunt astea, de şi Realitatea TV, şi Antena 3 găsesc de cuviinţă să trimită car de reportaj, cu fătuca din dotare, să închirieze circuit pe satelit, să ocupe spaţiu de emisie? Ne-am dilit de tot? Orice rahat devine eveniment? Suntem o ţară de mondeni? Sau tabloidizarea televiziunilor a învins bunul simţ? Lipsă de penurie, frate!

vineri, 20 iunie 2008

Vara
Azi e solstiţiul de vară. E ziua cea mai lungă a anului! Începe vara! Încep concediile! Începe canicula! Vin ţânţarii! Intră politicienii în vacanţă! Cresc preţurile! Se aprind grătarele! Se aprind călcâiele! Televiziunile scot de la naftalină cele mai inepte filme! Scăpăm de tocşouri! Nu scăpăm de ambuteiaje! Ce mai, desfrâu, fraţilor! E vară!
Desen de Kara Walker, apărut în The New York Times
Reface Sorin Oprescu ADA?
La ceas de dimineaţă, mai matinal decât îşi amintesc şi prietenii şi duşmanii lui, care nu-i lipsesc, nici unii, nici ceilalţi, Sorin Oprescu a luat pe inventar biroul de Primar General. Prilej de discuţie între patru ochi cu Adriean Videanu. Ocazie cu care s-a văzut adevăratul scop al întâlnirii de acum două zile cu premierul Tăriceanu: obţinerea unui post de viceprimar pentru PNL! Peste capul lui Ludovic Orban, preşedintele organizaţiei municipale a PNL!
"În privinţa colaborării cu Consiliul General, eu i-am sugerat lui Videanu ideea că poate ar fi mai corect ca al doilea viceprimar să fie din zona liberală. Mă gândesc că aşa este mai mare legitimitatea faţă de ceea ce au votat cetăţenii."
Să înţelegem că Sorin Oprescu este porumbelul păcii, vestitorul refacerii Alianţei Dreptate şi Adevăr? Sau dorinţa de a-i trage o smetie lui Vanghelion, care saliva şi el pe lângă scaunul de viceprimar l-a făcut avocatul liberalilor şi al nevoilor lor specifice?
M-a amuzat teribil viteza cu care a reacţionat Videanu, care, după declaraţia lui Oprescu, opărit şi roşu la faţă ca un rac, a ieşit pe sticlă să ne asigure de trăinicia alianţei PD-L cu Ciobanul Luminii. Ce înseamnă dependenţa de fundul prezidenţial!

Bush va cere azil în România?
Foto: Cotidianul
Nu, n-am luat-o razna! Dar un general american care a anchetat abuzurile de la închisoarea irakiană Abu Ghraib, Anthony Taguba, forţat între timp să-şi dea demisia, scrie fără ezitare: "After years of disclosures by government investigations, media accounts, and reports from human rights organizations, there is no longer any doubt as to whether the current administration has committed war crimes. The only question that remains to be answered is whether those who ordered the use of torture will be held to account."
Cum noi ne-am angajat să nu predăm soldaţii americani acuzaţi de crime de război către TPI, printr-un Tratat parafat în 2002, dar încă neratificat de Parlament, la presiunea UE, deşi se aplică tacit, nu am vedea de ce, chemat în faţa TPI, George W. Bush nu ar cere azil politic în România? Că îngheţată mai avem, Marea Neagră e încă la locul ei, iar Dubyanezul autohton tot la Marele Licurici prestează!

joi, 19 iunie 2008

Ce facem cu Procuratura?

Sursa foto: Ieşeanul

Undeva pe la sfârşitul acestei luni, începutul lunii viitoare trebuie publicat Raportul de Monitorizare a României, întocmit de Comisia Europeană. Ca de obicei, din 1999 parcă, de când au început negocierile de aderare, acest Raport a avut un capitol vedetă: Justiţia. Şi tot ca de obicei, de aproape zece ani nu s-a schimbat nimic fundamental în funcţionarea justiţiei române. Nu privesc lucrurile din perspectiva unui specialist în materie. Sunt, ca toţi cetăţenii României, un simplu beneficiar al unui serviciu public. Justiţia asta este: un prestator de servicii. Este drept, servicii un pic mai speciale, din sfera bunurilor simbolice. Din păcate, absolutizând un model, cel al separaţiei puterilor în stat, Justiţia devenit din prestator de servicii o putere în stat, care se supune din ce în ce mai puţin controlului societăţii. Am acordat judecătorilor imovabilitate. Din punctul de vedere al calităţii actului de justiţie asta ar fi trebuit să ducă la creşterea calităţii serviciilor prestate cetăţenilor. După cum arată toate sondajele de opinie, nemulţumirea şi insatisfacţia în legătură cu actul de justiţie cresc sau se menţin la cote foarte ridicate. Lucrul cel mai grav din tabloul insatisfacţiei cetăţenilor faţă de prestaţia sistemului de justiţiei îl reprezintă activitatea Procuraturii. Nu mai înşirăm cazurile în care Procuratura şi procurorii şi-au bătut joc de cetăţeni, le-au adus grave atingeri drepturilor lor fundamentale, i-au arestat abuziv, au generat premizele unor grave erori judiciare. Unele au fost îndreptate, altele nu, altele, poate cele mai multe, au rămas ascunse de ochii opiniei publice. Acum Procuratura este o nouă putere în stat, absolutistă, graţie „reformei” promovată de Monica Macovei, cu largul concurs al preşedintelui Traian Băsescu şi cu binecuvântarea unui mare „prieten” al României, Franco Fratini. O putere discreţionară, iresponsabilă, care distruge cariere politice, afaceri, vieţi. Care pare că joacă aşa cum i se cântă de la Cotroceni, dar, aşa cum a arătat episodul prezentării filmului „Caltaboşul şi pălinca” pe TVR 1, producţie a Casei de Filme DNA, lucrează şi pe cont propriu. Se pune întrebarea în favoarea cui? Nu cumva s-a constituit o Mafie economico-financiară, care profită de pe urma puterii discreţionare a procurorilor, care ascultă pe oricine şi oricât, fără mandat? Şi fără ca nimeni să poată interveni? Când ministrul Justiţiei, Tudor Chiuariu, a încercat să spargă buba de la DNA, pe care eu o consider CEA MAI CORUPTĂ instituţie a României, i s-a fabricat un dosar de corupţie! Acum aceleaşi otrepe de la DNA se pregătesc de campania electorală, inventând dosare peste dosare adversarilor lui Traian Băsescu. Dacă au văzut că nu pot face Parlamentul să înghită gogoşile din dosarul „Zambaccian” ţuluşii din dotarea lui Morar au inventat altceva, tot l-or prinde pe Năstase. De fapt, în acest caz nu mai este vorba de justiţie, ci de o răfuială personală, de dorinţa procurorilor de a-l înfunda cu orice preţ pe Adrian Năstase. Şi aşa ceva nu poate fi admis într-o democraţie! Este un abuz de putere din partea statului! Pentru că procurorii acţionează ca agenţi ai statului, nu sunt arbitri independenţi şi neutri, ca judecătorii. Ca de obicei, veştile de la DNA vin pe „surse. „Potrivit surselor citate, Adrian Năstase va fi încadrat la spălare de bani conform articolelor 13 si 17, lit.e) din Legea 78/2000 care definesc corupţia şefilor de partide: “Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase ne-cuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.” Procurorii anti-corupţie ar trebui să probeze însă implicarea directă a fostului premier in afacerea “Trofeul Calităţii”. În 2004 fostul premier a trecut Inspectoratul de Stat în Construcţii din subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor si Locuinţei, condus pe atunci de Miron Mitrea, în subordinea Guvernului. Însuşi Năstase a aprobat, în iunie 2004, un alt regulament de organizare şi funcţionare al Inspectoratului, care prevedea organizarea, la un interval de doi ani, a seminariilor "Trofeul Calităţii". Şi vorba aia: „prinde sursa, fă-i ceva!” Cam ăsta e „probatoriul”! O poveste pentru uzul proştilor, lansată pe piaţă pe canalele din presă, folosite cu predilecţie de ţuluşi. De fapt, ceea ce contează este legarea numelui lui Adrian Năstase de o nouă „spălare de bani”. A mai fost povestea legată de cei 400.000 de dolari depuşi la o bancă de soţia sa. Nimeni n-a dovedit nimic, banii erau justificaţi, dar acuzaţia de „spălare de bani” s-a lipit de mintea consumatorului de informaţii. Dacă idioţii de la Comisia Europeană chiar ar vrea să facă un bine românilor şi sistemului de justiţie din România, ar trebui să preseze Guvernul şi Parlamentul, CSM să facă ordine în Procuratură. Altminteri nimic nu se va îmbunătăţi în justiţia din România. Şi mai cred că trebuie să fie luată extrem de serios în discuţie afirmaţia Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, conform căreia a constat puternice ingerinţe politice ale DNA în dosarul „Zambaccian”. DNA trebuie desfiinţată, pentru că şi-a ratat misiunea şi a contribuit la pervertirea actului de justiţie.

Anunţ important!
Acum câteva zile mi-am instalat un update pentru iTunes 7, şi, ca orice utilizator conştiincios am fost de acord cu tot cârnatul de condiţii din acordul de licenţă, pe care, la fel de conştiincios, NU le-am citit! Vezi dacă semnezi ca primarele! Dacă le citeam, aflam că m-am angajat să nu utilizez amărâtul ăla de program(pe care şi aşa îl folosesc extrem de rar, din motive de inutilitate în România!) pentru:"dezvoltarea, proiectarea, construcţia şi producerea armelor nucleare, chimice şi biologice şi a rachetelor." Acum, că ştiu, m-am dus repede şi am scos din priză aparatul de alungat ţânţarii!
Şi promit să nu mai îmbogăţesc uraniu în baie!
Obiceiuri de nuntă la cangurii şchiopi

Dacă vi se pare că mai e ceva de adăugat, sunteţi invitaţii mei!